analiza

Să îl faci pe fostul secretar adjunct la NATO "omul americanilor" aș mai înțelege. Dar să îl faci, în cor, omul rușilor, generează o...

Bonus - muci bilutze a la Fritz Miercuri, 16 octombrie 2014. Candidatul Alianței Creștin Liberale la alegerile prezidențiale, Klaus Iohannis, a făcut o gafă în...

Moldova: PLATFORMA PENTRU CHIȘINĂU – UN MOD ELEGANT PRIN CARE PARTIDUL PUTERII POATE GESTIONA ÎNFRÂNGEREA CAUZATĂ DE CARP. Președintele Partidului Mișcarea Alternativa Națională, Ion Ceban, reales în funcția de primar al municipiului Chișinău, a propus Partidului Acțiune și Solidaritate și Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, inițierea negocierilor pentru formarea unei coaliții majoritare în Consiliul Municipal Chișinău.

În primele luni ale intervenției militare ruse din Ucraina, pe când presa internațională vărsa lacrimi de crocodil pentru suferințele cărora le erau supuși civilii inocenți de agresivitatea expansionismului rusesc dezlănțuit împotriva ordinii internaționale bazate pe regulile americane, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov făcea, cu răceala tăioasă a laserului, următoarea declarație: „Celor îndurerați și îngrijorați de ceea ce se petrece în Ucraina le sugerez, pentru a se simți mai confortabil, să își imagineze că războiul are loc în Orientul Mijlociu iar nu în Europa, că ucrainenii sunt palestinieni și că Rusia este SUA”.

BALCANII: TRECUT ȘI VIITOR   Balcanii reprezintă o temă importantă a istoriografiei europene. Religios și cultural au fost dintotdeauna puntea de legătură a Europei cu Orientul. Societatea amintitului spațiu a fost adesea formată din oameni și comunități pașnice, fluiditatea identitară fiind o trăsătură dominantă. Integrați pe rînd pe rînd, total ori parțial, în imperiile roman, bizantin, otoman, austro-ungar și țarist, Balcanii au jucat și mai joacă un rol strategic pentru întreaga Europă. Segregarea în mici entități statale în secolele al XIX-lea și al XX-lea a fost rezultatul influențelor doctrinare central și vest-europene și mai puțin rezultatul aspirațiilor locale. Interesul enorm al marilor puteri pentru exercitarea influenței în zonă a fost însoțit de o asociere reală – deși întîrziată - , la cultura și structurile politico-administrative ale Europei occidentale.   

Cea mai recomandabilă politică israeliană acum este aceea de a evita ca măsurile justificate de nevoia securității naționale să capete cumva imaginea răzbunării, precum și de a face ca respectivele măsuri să ducă la încetarea ostilităților înainte ca opinia publică arabo-musulmană să ajungă a se inflama. Oricât de greu i-ar fi, Israelul trebuie să înțeleagă ceea ce SUA nu are înțelepciunea de a înțelege, și anume că uneori câștigi mai mult apărând ca victimă decât ca un Dumnezeu atotputernic răzbunător. (Aceasta este o specialitate ar

ISRAELUL ÎN FLĂCĂRI. CINE CE A VRUT ȘI CE A OBȚINUT? (I) Gruparea radicală palestiniană Hamas, având baza de operații în Fâșia Gaza, a atacat pe uscat, în aer și pe mare Israelul, în zorii zilei de Shabat, printr-o acțiune militară la o scară și cu mijloace armate fără precedent, având caracteristicile unui război convențional între state.