După scandalul reorganizării prin care un funcționar al Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara a fost trimis la examen și apoi la preaviz, cazul intră într-o etapă mult mai periculoasă pentru administrația Fritz. Sentința civilă nr. 605/29.06.2026, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2617/30/2026, a suspendat HCL nr. 189/28.04.2026, actul care a stat la baza reorganizării DFMT.
Între timp, un memoriu transmis conducerii Direcției Fiscale și Primăriei cere sistarea operațiunilor subsecvente hotărârii suspendate, iar o notă de informare adresată primarului Dominic Fritz, secretarului general Adina Pokker și administratorului public Matei Creiveanu vorbește despre un posibil „vid de autoritate publică” la conducerea DFMT.
În traducere liberă din româna administrativă, nu mai discutăm doar despre un examen dubios, ci despre întrebarea dacă instituția mai știe pe ce bază juridică funcționează și cine are dreptul să semneze.
Sentința 605 intră în scenă. HCL 189 nu mai poate produce efecte ca înainte
Până la Sentința civilă nr. 605/29.06.2026, povestea de la Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara putea fi prezentată comod de administrație drept o simplă reorganizare făcută sub presiunea Ordonanței nr. 7/2026. Se reduc posturi, se comasează servicii, se organizează examene, se dau preavize, se mută oameni, iar cine nu prinde scaunul liber poate merge, eventual, la instanță. Birocrație cu pretenții de reformă.
Numai că Tribunalul Timiș a introdus în decor piesa care strică scenografia. Prin Sentința civilă nr. 605/29.06.2026, pronunțată în dosarul nr. 2617/30/2026, a fost suspendată executarea HCL nr. 189/28.04.2026, hotărârea prin care Consiliul Local Timișoara a aprobat noua organizare a Direcției Fiscale.
Această HCL nu era o hârtie decorativă lipită pe panoul de la intrare. HCL nr. 189 a fost temelia reorganizării DFMT. Pe ea s-au așezat noua organigramă, noul stat de funcții, noul Regulament de Organizare și Funcționare, examenele de testare profesională, numirile în noile servicii, preavizele și toate operațiunile administrative prin care oamenii au fost mutați, departajați sau scoși din schemă.
Cu alte cuvinte, dacă HCL 189 este suspendată, nu mai discutăm despre o subtilitate pentru seminare de contencios administrativ. Discutăm despre fundația întregii operațiuni. Iar când fundația este suspendată, administrația nu poate continua liniștită să ridice etajele ca și cum instanța ar fi trimis doar o felicitare cu observații.
Memoriul instituțional transmis Direcției Fiscale, în atenția lui Ionuț Simu, a secretarului general Adina Pokker, a primarului Dominic Fritz și a administratorului public Matei Creiveanu, exact asta cere, concret executarea imediată și integrală a Sentinței nr. 605/29.06.2026. Documentul invocă și Nota Internă nr. DFMT202628958/02.07.2026, emisă de Direcția Fiscală cu privire la aplicarea dispozitivului sentinței, semn că problema nu mai circulă doar prin discuții de hol, ci a intrat în circuitul oficial al instituției.
Autorul memoriului cere explicit sistarea imediată a oricăror operațiuni administrative subsecvente hotărârilor de consiliu local suspendate și restabilirea situației anterioare adoptării acestor hotărâri. Mai simplu spus, nu doar să se ia act, nu doar să se citească sentința, nu doar să se pună într-un dosar cu șină. Ci să se oprească efectele reorganizării și să se revină, efectiv, la situația de dinainte.
Aici este miezul juridic al acestui al doilea articol. Primul articol îl puteți citi integral aici: Marea Epurare a lui Fritz (I) – Direcția Fiscală aranjează înainte de examen cine primește post, cine primește preaviz și este concediat abuziv prin „reorganizare” – ECOPOLITICA.
Revenind, sentința de suspendare produce efecte imediate. În logica Legii contenciosului administrativ, suspendarea nu este o rugăminte adresată administrației să se gândească, într-un termen rezonabil, dacă ar fi cazul să se calmeze. Este o oprire temporară a forței actului administrativ. Actul nu este anulat definitiv, dar nu mai poate produce efecte cât timp suspendarea este în vigoare.
Memoriul folosește expresia „ex nunc”, adică de acum înainte. Din momentul pronunțării, HCL-ul suspendat își pierde aptitudinea de a sta la baza unor noi efecte administrative. Tocmai de aceea autorul avertizează că nu ar mai putea continua notificări de preaviz, eliberări din funcție, mutări de personal, numiri pe noua structură sau modificări de organigramă făcute în fapt.
Dacă DFMT a continuat după 29 iunie 2026 să funcționeze pe organigrama HCL 189, să emită acte în baza noii structuri sau să mențină efectele reorganizării suspendate, atunci discuția se mută din zona „așa am interpretat noi reforma” în zona mult mai prozaică a legalității actelor emise după suspendare.
Iar aici ironia administrativă este aproape perfectă. În urmă cu doar câteva luni, Curtea de Apel Timișoara anulase definitiv HCL nr. 578/2023, vechea reorganizare a DFMT. Primăria a venit în aprilie 2026 cu HCL nr. 189, dar documentele de fundamentare porneau de la structura produsă de HCL-ul anulat. Acum, noua HCL este suspendată. Dacă nici suspendarea nu este pusă în aplicare imediat, la Direcția Fiscală începe să pară că hotărârile instanțelor sunt tratate ca niște comunicate incomode: se citesc, se oftează, apoi se merge mai departe.
Memoriul care pune reforma în priză și conducerea în întârziere
Memoriul instituțional nu este scris în tonul unei simple nemulțumiri de angajat. Este un document juridic de avertizare, formulat de Fer Ionel, reclamant în dosarul nr. 2617/30/2026, și transmis către Direcția Fiscală, cu nominalizarea persoanelor aflate în vârful administrației, mai exact Ionuț Simu, Adina Pokker, Dominic Fritz și Matei Cristian Creiveanu.
Documentul susține că administrația locală ezită să pună în executare efectivă și integrală hotărârea judecătorească și că această ezitare poate fi percepută ca o sfidare a statului de drept. Formularea este grea, poate chiar solemnă, dar problema descrisă este foarte concretă. Ce se întâmplă într-o instituție publică atunci când hotărârea care i-a redesenat structura este suspendată, iar administrația continuă să funcționeze ca înainte?
Autorul memoriului spune că simpla conformare formală nu ajunge. Nu este suficient să se păstreze salariul cuiva, dar să fie lăsat fără atribuții reale. Nu este suficient să se mimeze revenirea, păstrând în practică efectele reorganizării. Executarea trebuie să fie integrală și să producă restabilirea statutului juridic, atribuțiilor, locului în fluxul de lucru și drepturilor aferente structurii vechi.
În termeni politici, aceasta este lovitura cea mai dură pentru propaganda reformei. Administrația poate vinde publicului povestea reducerilor de posturi, a eficienței și a modernizării. Dar în interiorul instituției, un angajat cere exact opusul decorului de conferință de presă, adică să fie arătată structura legală în vigoare, să fie oprite actele emise pe baza HCL-ului suspendat și să fie respectată sentința.
Memoriul avertizează că orice act administrativ emis ulterior suspendării, în baza HCL nr. 189/2026, poate fi lovit de nelegalitate derivată. Asta înseamnă că nu doar HCL-ul este vulnerabil, ci și actele construite pe el, cum sunt numirile, mutări, decizii interne, preavize, eventuale eliberări din funcție.
Administrația poate respinge această interpretare. Dar trebuie să o facă prin documente, nu prin liniște. Trebuie să explice ce măsuri a luat după 29 iunie. Ce structură aplică DFMT. Ce acte a suspendat. Ce acte a păstrat. Cine a decis. Cine a semnat. Cine a verificat legalitatea. Cine răspunde dacă, peste câteva luni, instanța va constata că instituția a continuat să producă acte pe baza unui HCL suspendat.
Aici nu mai merge discursul cu „volumul de activitate” și „situația fiecărui post”. Când o sentință executorie intră în ecuație, administrația nu mai poate administra ceața. Trebuie să administreze legalitatea.
Vidul de autoritate: cine conduce legal Direcția Fiscală?
Al doilea document este și mai exploziv, pentru că nu mai atacă doar efectele HCL 189, ci însăși conducerea executivă a Direcției Fiscale. Nota de informare este adresată primarului Dominic Fritz, secretarului general Adina Pokker și administratorului public Matei Creiveanu. Autorul, Fer Ionel, se prezintă ca șef al Serviciului Executare Silită Persoane Juridice din DFMT și formulează o „Notă de informare privind existența unui vid de autoritate publică la nivelul conducerii executive a Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara”.
Cuvintele sunt mari, dar sub ele stau acte precise. Nota pornește de la Decizia nr. 33/06.05.2026, adică actul prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională a funcționarilor și personalului contractual ale căror posturi au fost supuse reorganizării. Potrivit notei, această decizie a fost emisă de Ionuț Simu și semnată de acesta „pentru conducătorul organului fiscal”.
Apoi apare Dispoziția Primarului nr. DP2025-002029/23.12.2025, prin care Carmina Nițescu exercita temporar funcția publică de conducere vacantă de director executiv al DFMT. Nota susține că Nițescu se afla în concediu medical de aproximativ șase luni, ceea ce ar atrage suspendarea de drept a raportului de serviciu stabilit prin dispoziția respectivă și, implicit, suspendarea efectelor delegării de atribuții.
Pe această logică, autorul notei afirmă că, fără un act administrativ valid de promovare temporară sau de delegare către Ionuț Simu a atribuțiilor de director executiv, DFMT s-ar afla într-un vid de autoritate publică. Instituția ar continua să existe, funcționarii ar continua să lucreze, contribuabilii ar continua să primească acte, dar veriga legală prin care voința instituției este exprimată în regim de putere publică ar fi, potrivit notei, contestabilă.
Este genul de acuzație care nu se rezolvă cu ridicat din umeri. Dacă Primăria are actul de delegare sau promovare temporară a lui Simu, îl poate prezenta. Dacă există o dispoziție valabilă, cu perioadă, atribuții și limite clare, discuția se lămurește. Dacă nu există, atunci fiecare document semnat „pentru conducătorul organului fiscal” devine o invitație la litigiu.
Nota merge mai departe și susține că, cel puțin din 1 februarie 2026, la nivelul conducerii executive a DFMT ar exista un vid de autoritate administrativă și publică, Ionuț Simu exercitând calitatea de „înlocuitor al conducătorului organului fiscal local” fără a fi investit legitim. Este menționată și Roxana Liliana Hăneș, despre care documentul afirmă că ar exercita prerogativele funcției de director executiv în absența lui Simu, tot fără un act administrativ valid care să ateste delegarea.
Aceste afirmații trebuie tratate corect. Ele nu sunt hotărâri judecătorești și nu reprezintă constatări ale unei autorități de control. Sunt însă acuzații administrative formulate în scris, de un șef de serviciu din interiorul DFMT, adresate direct primarului, secretarului general și administratorului public. Prin urmare, ele cer un răspuns public.
Cine conduce legal Direcția Fiscală? În baza cărui act? Pentru ce perioadă? Cu ce atribuții? Cine poate semna acte de personal, acte fiscale, decizii interne, documente de reorganizare și dispoziții cu efect asupra funcționarilor?
La DFMT, întrebarea nu mai este doar cine pierde postul. Întrebarea devine cine avea dreptul să semneze actele prin care alții își pierd postul.
Când temporarul devine permanent și înlocuitorul devine instituție
Cazul conducerii DFMT are o problemă de fond care depășește episodul HCL 189. Funcția de director executiv a rămas vacantă după pensionarea fostului director Adrian Bodo, în 2022. Carmina Nițescu apare ulterior în documente ca persoană care exercită temporar această funcție, inclusiv prin Dispoziția DP2025-002029/23.12.2025.
În administrația normală, temporarul este o punte. La Direcția Fiscală, temporarul pare să fi devenit un pod suspendat pe termen lung, pe care instituția a circulat ani la rând cu toate camioanele birocratice încărcate.
Nota de informare susține că, raportat la data vacantării funcției de director executiv, ar fi fost încălcate limitele prevăzute de Codul administrativ pentru exercitarea temporară a unei funcții publice de conducere. Această susținere trebuie verificată prin toate dispozițiile succesive emise de primar, care să arate clar când a început exercitarea temporară, cât a durat fiecare perioadă, ce prelungiri au existat, dacă au fost organizate concursuri și ce soluții administrative au fost adoptate după intrarea Carminei Nițescu în concediu medical.
Până la prezentarea acestor acte, imaginea rămâne cel puțin neliniștitoare. Un director executiv temporar aflat în concediu medical. Un șef de serviciu care semnează „pentru conducătorul organului fiscal”. O altă persoană care ar prelua atribuții în absența lui. O reorganizare suspendată. Preavize, examene și acte administrative curente.
Este foarte posibil ca Primăria să aibă documente care lămuresc fiecare verigă. Atunci să le publice. Problema nu se rezolvă prin formula „s-a procedat legal”, aceeași poezie recitată de administrațiile prinse cu mâna în borcanul cu proceduri. Problema se rezolvă prin acte – dispoziție, decizie, delegare, perioadă, atribuții, semnătură.
Altfel, Direcția Fiscală ajunge să semene cu o instituție în care legalitatea se presupune, competența se moștenește prin absență, iar semnătura se justifică prin obișnuință. Cam multă improvizație pentru o instituție care trimite somații, stabilește creanțe, urmărește contribuabili și decide raporturi de serviciu.
Ce se întâmplă cu actele emise după suspendare
Cea mai practică întrebare nu este nici măcar cea mai spectaculoasă. Nu cine a greșit, nu cine răspunde penal, nu cine se supără în biroul primarului. Întrebarea practică este ce se întâmplă cu actele emise de DFMT după suspendarea HCL nr. 189.
Dacă actele sunt emise în baza noii organigrame, a noilor servicii și a noilor competențe rezultate din HCL 189, iar HCL 189 este suspendată, ele devin vulnerabile. Nu automat anulate prin simpla lectură a ziarului, dar atacabile. Iar dacă sunt atacate și pierd, nota de plată nu ajunge la comunicatorii Primăriei, ci la bugetul local.
Vorbim despre acte de personal, numiri, repartizări, eventuale preavize, modificări de atribuții, decizii interne. Dar, în ipoteza ridicată de nota de informare, problema poate deveni și mai mare, pentru că sunt puse în circulație și produc efecte exact acte fiscale sau administrative semnate de persoane a căror competență este contestată.
Documentul avertizează asupra riscului nulității actelor semnate de persoane care ar conduce „de facto”, fără competență legală de semnătură. Menționează inclusiv riscul blocajului financiar dacă eșantionul de semnătură de la Trezorerie nu ar fi actualizat legal, precum și riscul pierderii exercițiului autorității publice în raporturile fiscale.
Aceste concluzii sunt ale autorului notei și trebuie verificate de instituțiile competente. Dar întrebarea pe care o ridică este perfect legitimă. Dacă Primăria știa că există o contestație internă privind autoritatea de semnătură și o sentință executorie privind suspendarea HCL 189, ce măsuri a luat pentru a preveni contaminarea actelor emise ulterior?
A o ignora înseamnă a construi, din nou, viitoare despăgubiri pe bani publici.
Primăria a fost notificată. Tăcerea devine probă politică
Cele două documente au o calitate comună. Ele nu au fost trimise în gol. Nu sunt simple eseuri juridice rătăcite prin e-mailuri interne. Ele sunt adresate vârfului administrației.
Memoriul instituțional îl indică pe Ionuț Simu și îi pune în atenție pe Adina Pokker, Dominic Fritz și Matei Creiveanu. Nota de informare este adresată direct primarului, secretarului general și administratorului public. Pe pagina finală, autorul cere primarului ca, ținând cont de Sentința nr. 605/29.06.2026, executorie de drept, să dispună remedierea vidului administrativ creat la nivelul conducerii DFMT.
Mai mult, documentul spune explicit că reprezintă notificare de punere în întârziere și înlătură posibilitatea invocării necunoașterii legii.
În limbaj mai puțin protocolar, „nu mai puteți spune că nu știați”.
Acesta este punctul în care răspunderea devine politică, nu doar administrativă. Dacă primarul Dominic Fritz, secretarul general Adina Pokker și administratorul public Matei Creiveanu au primit aceste documente, ei trebuie să explice ce au făcut cu ele. Le-au trimis la analiză juridică? Au cerut actele de delegare? Au dispus oprirea efectelor HCL 189? Au informat Consiliul Local? Au comunicat personalului ce structură se aplică? Au cerut punct de vedere de la Prefectură? Au sesizat ANFP? Au verificat documentele semnate după suspendare?
Sau au pus documentele în sertarul clasic al administrației românești, acela unde intră memoriile incomode și ies răspunsuri după treizeci de zile?
Pe această temă, potrivit informațiilor transmise redacției, ar fi existat și o interpelare a consilierului local Ilie Sîrbu în ultima ședință de Consiliu Local. Dacă întrebarea a fost ridicată public în plen, administrația nu mai poate pretinde că este o problemă internă de personal. Este o problemă de funcționare a unei instituții publice care colectează bani, emite acte, execută creanțe și administrează raporturi fiscale cu contribuabilii Timișoarei.
Statul pasează, Primăria execută, funcționarii ajung la tribunal
În fundalul acestor documente stau și răspunsurile deja primite de funcționarul afectat de reorganizare. Agenția Națională a Funcționarilor Publici a comunicat, prin adresa nr. 30479/08.06.2026, că HCL nr. 189/28.04.2026 fusese transmisă Agenției și se afla în analiza structurii de specialitate. ANFP a explicat cadrul legal al art. 518 din Codul administrativ, dar a precizat că stabilirea proporției în care se modifică atribuțiile unui post ține de conducătorul instituției.
Adică exact comparația care decide cine este numit direct, cine merge la examen și cine ajunge la preaviz rămâne, în primă fază, la mâna conducerii DFMT.
Avocatul Poporului, prin răspunsul nr. 18952/04.06.2026, a arătat că nu se poate substitui autorităților publice și nu poate constrânge administrația să ia o anumită decizie. A indicat, în schimb, calea contenciosului administrativ pentru Decizia nr. 33/06.05.2026 privind regulamentul examenului.
Perfect. Toată lumea explică limitele competenței proprii. ANFP nu intră în fișele de post. Avocatul Poporului nu poate obliga. Prefectul verifică legalitatea hotărârilor. Instanța poate anula. Între timp, administrația locală merge înainte, iar funcționarii se trezesc cu examene, preavize, mutări și apoi cu sfatul elegant de a merge la tribunal.
În România birocratică, controlul vine pe jos. Preavizul vine cu mașină de serviciu.
Întrebările la care Fritz, Pokker, Creiveanu și DFMT trebuie să răspundă
După aceste documente, Primăria Timișoara și Direcția Fiscală nu mai pot închide cazul cu fraza standard despre respectarea legii. Au nevoie de răspunsuri precise.
Când a fost comunicată Sentința civilă nr. 605/29.06.2026 către părțile din dosarul nr. 2617/30/2026?
Ce măsuri concrete au fost dispuse pentru punerea ei în aplicare?
Ce prevede Nota Internă nr. DFMT202628958/02.07.2026 și cine a emis-o?
Ce acte administrative au fost emise după 29 iunie 2026 în baza HCL nr. 189/2026, a noii organigrame sau a structurilor rezultate din reorganizare?
Ce structură consideră DFMT că este legal în vigoare după suspendare?
Au fost oprite numirile, mutările, preavizele și celelalte operațiuni subsecvente HCL 189?
În baza cărui act exercita Carmina Nițescu funcția de director executiv temporar?
Care a fost efectul concediului medical asupra Dispoziției DP2025-002029/23.12.2025?
În baza cărui act a semnat Ionuț Simu „pentru conducătorul organului fiscal”?
Există o dispoziție, decizie sau delegare explicită care îi conferă atribuțiile directorului executiv?
În baza cărui act ar exercita Roxana Liliana Hăneș prerogativele funcției în absența lui Simu?
Cine răspunde dacă actele emise în această perioadă vor fi anulate?
Aceste întrebări nu sunt mofturi jurnalistice. Sunt întrebări despre funcționarea legală a unei instituții publice. Direcția Fiscală nu vinde bilete la serbare. Emite acte fiscale, urmărește creanțe, aplică măsuri, comunică obligații, gestionează bani publici și decide cariere administrative. Tocmai de aceea, lanțul de autoritate trebuie să fie limpede.
La DFMT, după documentele intrate în posesia redacției, imaginea este următoarea: reorganizarea aprobată prin HCL 189 este suspendată de instanță; un memoriu cere oprirea efectelor ei; o notă internă acuză un vid de autoritate la conducere; iar vârful Primăriei este notificat nominal.
Administrația Fritz poate demonstra că totul este în regulă. Dar nu cu zâmbete, comunicate și slogane despre reformă. Cu acte.
Până atunci, Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara arată ca o instituție condusă pe avarie juridică: HCL suspendată, semnături contestate, șefi temporari, înlocuitori fără documente publice și funcționari trimiși din birou în tribunal.
Iar contribuabilul timișorean, ca de obicei, va afla nota de plată după ce instanțele termină de citit ceea ce administrația a refuzat să aplice la timp.
