O investigație publicată la 30 iulie 2026 de jurnalistul Daniel Dancea în Libertatea dezvăluie consecințele judiciare ale atacului cibernetic asupra Poliției Locale Timișoara. Din documentele identificate în mai multe dosare rezultă că instituția le-a comunicat instanțelor că o parte din baza sa de date nu a mai putut fi recuperată și că nu poate prezenta probele solicitate. În unele cauze, lipsa fotografiilor, a înregistrărilor ori a dovezilor de comunicare a contribuit la anularea definitivă a sancțiunilor.
Dezvăluirea mută cazul din registrul unei avarii informatice în cel al funcționării actului administrativ. Nu mai este vorba doar despre servere blocate, ci despre documente pierdute definitiv, amenzi rămase fără suport probator și procese în care instituția nu și-a mai putut susține constatările. Investigația semnată de Daniel Dancea schimbă perspectiva asupra amplorii incidentului: atacul a produs efecte juridice concrete, mult după repunerea sistemelor în funcțiune. Investigația din Libertatea poate fi citită aici: Poliția Locală Timișoara a pierdut mai multe procese după ce probe din baza de date au fost furate de hackeri.
Vara lui 2024. Atacul pe care Primăria spunea că îl ține sub control
La 26 august 2024, Primăria Timișoara confirma că infrastructura informatică a municipalității și a unor instituții subordonate fusese lovită de un atac ransomware. Tonul era însă liniștitor, edilii timișoreni spunând că atacul fusese detectat rapid, fuseseră aplicate contramăsuri, iar compromiterea întregului sistem ar fi fost oprită.
Municipalitatea susținea că, la acel moment, nu existau indicii privind extragerea datelor cu caracter personal. Investigația tehnică continua împreună cu Directoratul Național de Securitate Cibernetică, iar serviciile urmau să fie restaurate treptat.
O zi mai târziu, Primăria anunța revenirea principalelor servicii pentru public. Plățile cu cardul și încasarea taxelor și impozitelor fuseseră reluate, iar mesajul oficial sugera că administrația reintra rapid în normalitate.
La Poliția Locală, însă, revenirea era incompletă. Sesizările online rămâneau suspendate și erau preluate telefonic, iar resetarea sistemelor interne continua. Serviciile vizibile reveniseră; infrastructura din spatele lor era încă în recuperare.
Primele semne că situația era mai gravă
În timp ce Primăria vorbea despre limitarea atacului și revenirea serviciilor, precizările DNSC descriau o lovitură mai amplă. Atacatorii folosiseră ransomware pentru a cripta date de pe mai multe servere și stații de lucru și pentru a bloca servicii esențiale. Recuperarea nu însemna doar repornirea unor aplicații, ci investigarea infrastructurii compromise și restaurarea datelor afectate.
La 2 septembrie 2024, povestea oficială s-a complicat. Radio Timișoara relata că date atribuite Primăriei, Direcției Fiscale și Poliției Locale fuseseră scoase la vânzare pe un canal de Telegram. Informația fusese semnalată de Bogdan Albei, specialist care monitoriza asemenea spații folosite pentru tranzacționarea datelor sustrase.
Albei preciza că nu plătise pentru acces și nu verificase conținutul integral al pachetului, dar susținea că anunțul indica extragerea unor date din instituțiile timișorene.
Dominic Fritz nu a confirmat, dar nici nu a infirmat furtul. Primarul a invocat dosarul penal instrumentat de DIICOT și ancheta DNSC. Din acel moment, cazul nu mai putea fi redus la servere temporar blocate, căci devenea posibil ca datele să fi fost nu doar criptate, ci și copiate din sistem.
Avertismentul ignorat: 120 GB de date revendicate de hackeri
În 3 septembrie 2024, Renașterea bănățeană publica declarațiile expertului în securitate cibernetică Bogdan Albei, fondatorul Stop Ransomware. Acesta susținea că gruparea RansomHub revendicase atacul asupra Primăriei Timișoara și că peste 120 GB de informații despre cetățeni și angajați fuseseră exfiltrate din sistemele administrației. Articolul din Renașterea bănățeană: Expert în securitatea cibernetică: “120 de Gigabytes de date s-au exfiltrat de la Primăria Timișoara”, sunt de vânzare pe Telegram.
Potrivit lui Albei, atacatorii acordaseră un termen de zece zile pentru plata răscumpărării, în caz contrar amenințând că vor publica datele. Era scenariul clasic de „double extortion”, în care sistemele sunt criptate pentru a bloca activitatea instituției, iar informațiile copiate anterior devin instrument de șantaj.
Afirmațiile nu fuseseră confirmate atunci de Primărie sau de DNSC, însă avertismentul schimba radical datele problemei. Nu mai era vorba doar despre recuperarea unor servere, ci despre posibilitatea ca hackerii să dețină o copie masivă a informațiilor pe care administrația trebuia să le protejeze.
Libertatea aduce piesa lipsă din puzzle
Timp de aproape doi ani, discuția despre atacul din august 2024 s-a purtat între trei repere: servere blocate, date criptate și suspiciunea că informații sensibile ar fi fost exfiltrate. Lipsea însă răspunsul la întrebarea esențială: ce a rămas pierdut în interiorul instituțiilor după restaurarea sistemelor?
Investigația publicată de Daniel Dancea în Libertatea aduce acum piesa lipsă. Extrem de probabil nu e singura.
În mai multe dosare, Poliția Locală Timișoara a informat instanțele că nu mai deține probe cerute de judecători, deoarece atacul cibernetic a compromis baza de date, recuperată doar parțial. Au dispărut planșe foto, înregistrări ori dovezi de comunicare, adică documentele necesare pentru susținerea sancțiunilor contestate.
Consecințele nu au rămas în laboratorul informatic. Într-un caz, lipsa fotografiilor și filmărilor agentului constatator a lăsat procesul-verbal fără sprijin probator, iar amenda a fost anulată definitiv. În alt dosar, Poliția Locală nu a putut demonstra corect comunicarea unei înștiințări, iar sancțiunea de 1.485 de lei a fost, de asemenea, anulată.
Atacul nu a produs doar indisponibilități temporare. A făcut să dispară probe, a slăbit apărarea instituției în instanță și a transformat o vulnerabilitate tehnică într-o problemă juridică măsurabilă.
Întrebările fără răspuns
Dezvăluirile din Libertatea deschid un șir de întrebări pe care administrația locală nu le mai poate trata ca pe simple detalii tehnice. Când s-a constatat oficial că o parte din baza de date a Poliției Locale nu mai putea fi recuperată? Cine a fost informat despre amploarea pierderilor și la ce nivel administrativ s-a luat act de consecințele juridice?
Există un raport final al DNSC care să stabilească exact ce servere au fost compromise, ce date au fost restaurate și ce informații au fost pierdute definitiv? A fost finalizată ancheta DIICOT și, dacă da, ce a stabilit în privința exfiltrării datelor, a autorilor atacului și a prejudiciului produs instituțiilor afectate?
La fel de important este dacă, după incident, a fost realizat un audit independent al infrastructurii IT. Exista un sistem de backup offline, separat de rețeaua atacată? Dacă exista, de ce nu a permis recuperarea integrală a probelor? Dacă nu exista, cine răspundea de această vulnerabilitate?
Rămâne de aflat și dimensiunea juridică reală a dezastrului: în câte dosare a invocat Poliția Locală pierderea bazei de date, câte amenzi au fost anulate, câte procese au fost pierdute și câte alte cauze ar putea fi afectate. Fără aceste răspunsuri, amploarea atacului rămâne cunoscută doar fragmentar.
Investigația continuă
ECOPOLITICA va solicita, în baza Legii 544/2001, documentele relevante de la Poliția Locală Timișoara, Primăria Timișoara, DNSC și DIICOT, cum sunt rapoartele tehnice, concluziile anchetelor, situația datelor pierdute, existența copiilor de siguranță și numărul proceselor afectate.
Dezvăluirea publicată de Daniel Dancea în Libertatea nu închide dosarul atacului cibernetic din 2024. Dimpotrivă, deschide o nouă etapă a investigației. Dacă până acum întrebarea era ce au făcut hackerii, administrația trebuie să explice ce s-a întâmplat cu datele nerecuperate și ce consecințe concrete a produs pierderea lor. Povestea abia începe.
