Premierul Vasile Tofan pleacă mâine la București. E prima vizită oficială a domniei sale în funcția pe care o deține. Cel mai probabil se va duce cu mâna întinsă. Va discuta despre creșterea livrărilor de energie electrică din România către Republica Moldova, livrări de produse petroliere, probabil și despre un posibil nou ajutor financiar din partea statului român.
Unii politicieni de la Chișinău afirmă că statul român are obligația de a ajuta Republica Moldova oricând și oricum. Că, se zice la Chișinău, România nu s-a opus ultimatumului înaintat de Uniunea Sovietică și s-a retras dintre Prut și Nistru cu coada între picioare.
E un șantaj politico-emoțional pe care politicienii moldoveni l-au aplicat/îl aplică Bucureștiului. Șantaj la care, până în 2025, Bucureștiul s-a dat prins. De la o vreme, din pertinente cauze, Bucureștiul oficial este mai reticent.
În contextul dezvălurilor de presă făcute în spațiul public al Republicii Moldova, despre corupție și folosirea funcției politice în scopuri personale, dar și al crizei energetice, economice și financiare care își pune amprenta în regiune, banii destinați Guvernului de la Chișinău ar trebui numărați de două ori, ca să nu se piardă.
Sprijinul economic destinat statului moldovean ar trebui să fie făcut prin cadrul unui fond administrat de către autoritățile române, nu de cele moldovene. Motivul ține inclusiv de faptul că acești bani vin din taxele contribuabilului român, de aici și necesitatea ca aceste ajutoare financiare să fie transparente și bine contabilizate.
Vreme de 35 de ani în conferințele comune de presă ale oficialilor români și moldoveni s-a spus că relația dintre Chișinău și București e construită pe un credit sentimental – istorie, cultură, limbă comună.
Am văzut/văd că acest credit sentimental se rostogolește peste Prut, dintr-o parte în alta, de ani de zile. Cel mai bine ar fi să existe garanții reale.
Văd, cât se poate de clar, că de la o vreme puterea politică de la Chișinău folosește resurse financiare venite din Uniunea Europeană ori din România pentru a consolida instituțiile democrastice moldovenești și pentru a construi națiunea civică moldovenească.
Din punctul meu de vedere, în calitate de contribuabil român, consider că resursele financiare românești, ar trebui să fie acordate statului moldovean pentru ca acesta să se apropie de România și a face posibilă re-unirea, mai puțin pentru construcția națiunii civice moldovenești.
