După ce executivul de la Bruxelles, condus de Ursula von der Leyen, a eșuat lamentabil în 2022 de a se deconecta total de la resursele energetice din Rusia, acum impune țărilor membre ale uniunii să devină total independente de gazul, petrolul și curentul rusesc din 2027. Specialiștii în domeniul energiei și cei pe infrastructură critică din mai multe țări consideră că, din nou, Comisia Europeană judecă nerealist și se bazează pe proiecții și indicatori ce nu pot fi realizați într-un timp atât de scurt.
Uniunea Europeană a stabilit 2027 ca termen limită până la care toate cele 27 de state membre, de la cele fără ieșire la mare până la cele de coastă, trebuie să elimine treptat toate achizițiile rămase de energie rusească, în special transportatorii de gaz natural lichefiat (GNL) care continuă să ajungă pe țărmurile blocului în ciuda războiului din Ucraina.
Despărțirea va avea loc treptat. În primul rând, cu interzicerea contractelor noi și pe termen scurt până la sfârșitul anului 2025. Într-o a doua etapă, contractele pe termen lung, care reprezintă două treimi din gazul rusesc, vor fi reziliate până la sfârșitul anului 2027. De asemenea, vor fi introduse restricții suplimentare pentru a reprima flota din umbră care transportă în secret petrolul rusesc și pentru a opri importurile de uraniu rusesc și alte materiale nucleare.
Fiecare stat membru va fi rugat să elaboreze un plan național care să detalieze modul în care intenționează să elimine gazul, energia nucleară și petrolul rusesc din mixul său energetic.
Toate măsurile sunt cuprinse într-o strategie globală prezentată de Comisia Europeană marți după-amiază. Foaia de parcurs, care trebuie să fie dezvoltată în texte legislative înainte de a intra în vigoare, a fost așteptată inițial în primele 100 de zile ale noii Comisii, dar a fost amânată de mai multe ori pe fondul incertitudinii profunde, consideră cei de la Bruxelles, cu privire la eforturile lui Donald Trump de a lansa negocierile dintre Ucraina și Rusia.
Reluarea achizițiilor de energie rusească a fost prezentată ca o posibilă condiție a unui viitor acord de pace. Prin strategia sa, Bruxelles-ul exclude această idee controversată și instituie garanțiile necesare pentru a lăsa combustibilii fosili ruși definitiv în trecut.
„Chiar dacă mâine ar fi pace, nu ar fi rezonabil să devenim din nou dependenți de combustibilul rusesc”, a declarat Dan Jørgensen, comisarul european pentru energie.
„În primul rând, (Vladimir) Putin a arătat că nu-l deranjează să folosească gazul ca armă. Nu ar trebui să ne punem din nou într-o astfel de poziție vulnerabilă. Și în al doilea rând, nu vrem să-i umplem cufărul de război și să-i sprijinim economia de război pentru că cine știe ce țări vor fi următoarele”.
Consumul de energie rusească a fost în centrul dezbaterii politice de la începutul invaziei pe scară largă, când UE a fost brusc forțată să ia în considerare dependența sa de miliarde de euro de Moscova. Ca reacție, Bruxelles-ul a aprobat măsuri fără precedent pentru a opri importurile de cărbune rusesc și petrol transportat pe mare, dar gazul, o sursă mare de venituri pentru Kremlin, a rămas scutit de sancțiuni. Asta și pentru că necesarul de consum al blocului UE nu poate fi acoperit doar din producția statelor membre, iar importul din SUA e sub semnul incertitudinii și al unor prețuri și taxe fluctuante sau foarte mari.
Anul trecut, blocul a cumpărat 31,62 miliarde de metri cubi de gaze rusești și 20,05 miliarde de metri cubi de GNL rusesc, reprezentând 19% din consumul total de gaze. Între timp, țițeiul rusesc a zburat în continuare prin conducta Druzhba, care a fost scutită de sancțiuni din cauza presiunii Ungariei.
În total, UE a cheltuit aproximativ 23 de miliarde EUR pe combustibilii fosili ruși în 2024, depășind sprijinul militar acordat Ucrainei. Acest dezechilibru a fost o sursă de fricțiuni de lungă durată între statele membre, care, în ciuda rugăminților constante din partea Kievului, nu au reușit niciodată să găsească un consens pentru eliminarea completă a energiei rusești.
La începutul acestui an, zece țări UE – Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, România și Suedia – au semnat o scrisoare comună prin care solicită interzicerea completă a gazelor rusești, inclusiv a importurilor de GNL. „Capacitatea Rusiei de a-și susține eforturile de război este profund legată de veniturile sale din energie”, au scris ei.
În schimb, Ungaria și Slovacia au strâns rândurile pentru a se opune sancțiunilor, argumentând că acest lucru ar pune în pericol economiile lor naționale și competitivitatea UE.
Cele două țări fără ieșire la mare au reacționat furios atunci când președintele ucrainean Volodimir Zelenski a decis să rezilieze contractul cu Gazprom și să înceteze tranzitul gazului rusesc pe teritoriul țării sale la sfârșitul anului 2024. „Nu le vom permite să câștige miliarde suplimentare din sângele nostru”, a spus Zelenski în decembrie.
Budapesta și Bratislava au cerut Bruxelles-ului să intervină, dar Comisia s-a abținut de la a critica mișcarea lui Zelenski, având în vedere că a contribuit la accelerarea eliminării treptate.
Oprirea a lăsat TurkStream, care traversează Turcia în Balcani și Europa Centrală, ca singura conductă care aduce în mod activ gaze rusești în blocul comunitar. Fluxurile prin conductele NordStream și Yamal-Europe au încetat în primul an al războiului.
„Interdicțiile care fac parte din plan vor fi adoptate cu majoritate calificată. Deci, contrar sancțiunilor, unde ai nevoie de unanimitate”, a spus Jørgensen.
„Ne așteptăm ca toate țările, chiar dacă nu sunt de acord cu decizia, să respecte legea”.
Economie = Politică
În timp ce achizițiile de gaze rusești prin conducte au scăzut la minime istorice, navele care transportă GNL rusesc încă își croiesc drum în terminalele blocului la volume și mai mari, fără niciun impediment, creând o durere de cap politică pentru Bruxelles.
Potrivit Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat (CREA), importurile UE de GNL rusesc în 2024 au crescut cu 9% față de anul precedent. Aproape 90% dintre aceste achiziții au ajuns în Franța (7,7 miliarde de metri cubi), Spania (5,7 miliarde de metri cubi) și Belgia (5,1 miliarde de metri cubi).
„Rusia depinde în mare măsură de piața UE pentru exporturile sale de gaze, furnizând 52% din veniturile sale din exporturile de GNL”, a declarat CREA într-un raport din aprilie.
Lipsa restricțiilor a permis companiilor europene să semneze liber contracte cu furnizorii ruși, dintre care unele se desfășoară până în 2040.
Conform planului Comisiei, interdicția de a cumpăra gaze rusești va fi suficientă pentru ca firmele din UE să declare forță majoră – adică evenimente sau circumstanțe care depășesc controlul semnatarilor – și să se elibereze de angajamentele legale.
„Prin urmare, ei nu pot fi trași la răspundere. Aceasta este evaluarea clară a serviciilor noastre juridice. Și, prin urmare, credem că avem un mesaj foarte reconfortant pentru companiile care au aceste contracte”, a spus Jørgensen.
Cu toate acestea, opțiunea riscă să fie contestată în instanță și poate duce la sancțiuni dure pentru europeni. Contractele rusești sunt în general guvernate în termeni bine definiți, ceea ce înseamnă că cumpărătorii sunt obligați fie să accepte livrările convenite, fie să plătească compensații financiare pentru refuzul lor. Potrivit Reuters, litigiile juridice dintre firmele din UE și furnizorii ruși se ridică deja la 18,5 miliarde de euro. Cea mai rezistentă metodă de a invoca forța majoră și de a sfida procesele în instanță ar fi aprobarea sancțiunilor la nivelul UE, spune Elisabetta Cornago, cercetător senior la Centrul pentru Reformă Europeană (CER), care a recunoscut că pozițiile Ungariei și Slovaciei fac practic imposibil. „Această nouă foaie de parcurs pe care Comisia o prezintă astăzi recunoaște această dificultate, dar încearcă să găsească noi căi pentru a livra din punct de vedere tehnic o eliminare treptată a importurilor de combustibili fosili rusești, cum ar fi furnizarea de căi de ieșire din contracte către companiile europene”, a declarat Cornago pentru Euronews.
„Acest lucru nu este lipsit de riscuri, deoarece un arbitraj costisitor ar putea urma pentru astfel de companii, dar este o cale de urmat și o modalitate de a semnala că UE devine (în sfârșit) serioasă în ceea ce privește eliminarea treptată a tuturor importurilor de combustibili fosili rusești”.
Prezentarea de marți vine pe fondul negocierilor comerciale dintre Comisie și Casa Albă. Donald Trump a lansat ideea de a crește vânzările de GNL fabricat în SUA pentru a reechilibra surplusul de bunuri cu blocul comunitar.
Joc de strategie: Dacă gazul rusesc se întoarce în Europa, acesta trebuie să treacă prin Ucraina
Posibilitatea de a relua livrările de gaze rusești către Europa ca parte a unui acord de încetare a focului în Ucraina este discutată activ. Din punct de vedere tehnic, acest lucru ar fi fezabil – sistemul de transport de gaze al Ucrainei este încă capabil să tranziteze până la 100 de miliarde de metri cubi (bcm) pe an de gaz rusesc către Europa.
Aproape trei luni de fluxuri zero de gaze au arătat că Europa se poate descurca fără volumele de gaze rusești care au tranzitat anterior Ucraina – doar 15 miliarde de metri cubi în 2024, comparativ cu 84 de miliarde de metri cubi în 2019. Cu toate acestea, zvonurile despre o posibilă restabilire a livrărilor de gaze rusești către Uniunea Europeană (UE) – fie prin Nord Stream, fie prin Ucraina – continuă să circule în presă. Reluarea acestui comerț ar putea fi o potențială condiție a Rusiei pentru oprirea ostilităților, deoarece Rusia are nevoie disperată de venituri din exporturile de gaze. Dacă acesta este cazul, reluarea fluxurilor ar putea fi un pas necesar pentru a crea pacea. Dar acestea trebuie să treacă prin Ucraina și în condiții care să asigure securitatea energetică și transparența deplină.
Rusia este extrem de interesată să reia livrările către piața europeană de gaze premium. Din 2021, Rusia a pierdut peste 100 de miliarde de metri cubi pe an din exporturile de gaze către Europa, subminând stabilitatea financiară a Gazprom. Încercările disperate ale Gazprom de a redirecționa exporturile către Asia Centrală și China nu au adus profituri financiare semnificative, deoarece prețurile sunt de două ori și jumătate mai mici decât prețurile europene. În plus, capacitatea de export a conductelor către aceste piețe este foarte limitată. Capacitatea de export direct a Rusiei către China este în prezent de 38 de miliarde de metri cubi pe an prin Power of Siberia. Această infrastructură nu este conectată la marile zăcăminte de gaze utilizate istoric pentru aprovizionarea piețelor europene. În plus, capacitatea Rusiei de a exporta gaz natural lichefiat (GNL) se confruntă cu constrângeri semnificative din cauza sancțiunilor americane. Pentru a amortiza pierderea pieței europene, guvernul rus a fost forțat să crească prețurile interne, o mișcare neobișnuită și foarte nepopulară în țară.
În plus, Kremlinul este dornic să-și mențină influența politică asupra Europei, inclusiv prin venituri din export. Ungaria și Slovacia sunt exemple clare ale modului în care se manifestă această influență – ambele națiuni s-au opus în mod repetat sau au diluat sancțiunile UE împotriva Rusiei și au blocat sprijinul financiar și militar critic pentru Ucraina. Guvernul rus și mai mulți membri ai extremei drepte germane ridică în mod regulat problema reluării livrărilor de gaze rusești către Germania prin ramura supraviețuitoare a gazoductului Nord Stream 2, care are o capacitate de 27,5 miliarde de metri cubi pe an. Cu toate acestea, autoritățile germane exclud categoric posibilitatea unei astfel de reluări. Alte țări din Europa de Nord, precum și Polonia și statele baltice, se opun ferm restabilirii tranzitului prin Nord Stream, temându-se de militarizarea sporită a Mării Baltice și de potențiala revenire la dependența UE de gazul rusesc.
Reluarea tranzitului prin Polonia este, de asemenea, puțin probabilă, atât din motive politice, cât și tehnice, deoarece conducta Yamal-Europa a fost acum aproape complet integrată în sistemul intern de gaze al Poloniei și nu mai poate gestiona fluxurile din Rusia.
Acest lucru lasă Ucraina ca cea mai fezabilă cale pentru reluarea livrărilor de gaze rusești către Europa. Asta după ce sabotarea conductelor subamrine din Rusia către Europa a rămas o afacere în ceață, cu autori oficial neidentificați, dar despre care serviciile occidentale cât și cele rusești știu exact cine și cum a operat sabotajul.
Oficialii UE și majoritatea statelor membre nu susțin oficial ideea de a relua tranzitul gazelor prin Ucraina. Cu toate acestea, UE nu a impus sancțiuni asupra gazelor rusești prin conducte sau GNL, permițând Rusiei să păstreze o cotă de piață semnificativă în Europa. Comisia Europeană continuă să își reafirme angajamentul de a elimina complet gazul rusesc până în 2027, iar luna aceasta intenționează să prezinte o foaie de parcurs detaliată pentru acest proces.
Comisia Europeană nu a reușit să interzică complet importurile de gaze rusești. Importurile combinate de conducte și GNL din Rusia au reprezentat mai puțin de 19% din totalul fluxurilor de gaze din UE în 2024. Cu toate acestea, ar putea exista îngrijorarea că o interdicție completă ar putea avea un impact semnificativ asupra prețurilor la gaze în Europa. Având în vedere că Comisia a prezentat un plan – nu un angajament obligatoriu – de eliminare completă a gazului rusesc până în 2027, ar putea opta pentru amânarea sancțiunilor asupra gazului rusesc până atunci în schimbul păcii. Afluxul anticipat de noi volume de GNL din Statele Unite, Canada și Qatar între 2026-28 ar putea atenua preocupările UE cu privire la volatilitatea prețurilor în această perioadă de tranziție. Însă, indiferent de ofertele venite din America de Nord sau din țările arabe, transportul, prețul, taxele și întreaga operațiune de interconectare până la consumatorul final va fi costisitoare și greoaie din punct de vedere tehnic.
Poziția Statelor Unite va fi determinantă. Pe de o parte, administrația Trump cere în mod constant țărilor UE să crească achizițiile de GNL din SUA și s-ar putea să nu accepte creșteri semnificative ale importurilor de gaze rusești în Europa. Cu toate acestea, de dragul unui acord de pace, Trump ar putea fi de acord cu importuri limitate de până la 15 miliarde de metri cubi anual – un volum care a trecut prin Ucraina în 2024 și ar avea doar un impact minor asupra exporturilor americane către Europa.
În ceea ce privește Ucraina, veniturile anuale estimate la 400-600 de milioane de dolari din tranzitul gazelor rusești reprezintă o contribuție minusculă la economie. Prin urmare, problema reluării tranzitului ar trebui luată în considerare într-un context mai larg al acordurilor de încetare a focului și al stabilirii păcii pe termen lung. Tranzitul continuu al petrolului rusesc și reînnoirea tranzitului de gaze prin Ucraina ar putea permite Rusiei să câștige până la 12 miliarde de dolari anual. În consecință, Ucraina are dreptul să se aștepte nu numai la taxe de tranzit de aproximativ 200 de milioane de dolari pentru petrol și aproximativ 400-600 de milioane de dolari pentru gaze, ci și la concesii suplimentare semnificative din partea Rusiei.
Aceste concesii ar trebui să includă controlul ucrainean asupra centralei nucleare Zaporojie, care poate produce 6 gigawați de energie electrică anual, dar a fost ocupată de Rusia în 2022. Acest lucru ar ajuta la echilibrarea sistemului energetic al Ucrainei, din care mari părți au fost distruse de atacurile cu rachete și drone rusești, și ar elimina necesitatea de a importa energie electrică din UE. Este demn de remarcat faptul că controlul rusesc asupra centralei are puțin sens economic, deoarece Rusia nu poate reporni centrala fără a restabili rezervorul Kakhovka, ceea ce este puțin probabil fără cooperarea ucraineană.
În plus, Ucraina are dreptul de a cere 15-20% din exporturile de petrol și gaze rusești – fie în termeni monetari, fie în natură – ca taxă de tranzit. Aceste fonduri ar trebui să meargă într-un fond special pentru refacerea producției de energie a Ucrainei, care a fost distrusă de atacurile rusești. Procentul propus este rezonabil, având în vedere reducerile existente la petrolul și gazele rusești care, odată cu ridicarea sancțiunilor, ar trebui să dispară.
Pentru a limita influența Kremlinului asupra pieței europene a gazelor și asupra proceselor politice din Europa, UE ar trebui să pună linii roșii în reangajarea sa cu energia rusească.
În primul rând, volumele importurilor de gaze rusești ar trebui să fie plafonate, atât pentru întreaga UE, cât și pentru statele membre individuale, pentru a preveni orice dependență reînnoită de aprovizionarea cu energie rusească.
În al doilea rând, achizițiile de gaze ar trebui efectuate în mod colectiv prin intermediul inițiativei AggregateEU, punctul de livrare pentru cumpărătorii europeni fiind situat la frontiera dintre Rusia și Ucraina. Acest lucru ar elimina capacitatea Gazprom de a oferi prețuri motivate politic țărilor și companiilor energetice mai loiale.
În cele din urmă, UE și Ucraina ar trebui să creeze un consorțiu internațional pentru a gestiona sistemul de transport al gazelor din Ucraina. Această idee a fost explorată în 2018, iar renașterea sa ar putea crește încrederea comercianților europeni în fiabilitatea tranzitului prin Ucraina.
Energia nucleară
Comisia Europeană va propune în iunie măsuri comerciale care vizează uraniu îmbogățit rusesc. Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a declarat că acest lucru ar echivala cu o taxă sau o taxă pe importuri.
Comisia nu a specificat nicio dată de eliminare treptată pentru importurile de uraniu rusesc.
Cinci țări UE – Bulgaria, Republica Cehă, Finlanda, Ungaria și Slovacia – au reactoare proiectate de Rusia pentru a funcționa cu combustibil rusesc. În timp ce toți, cu excepția Ungariei, au semnat contracte pentru aprovizionări alternative din 2022, timpii de așteptare de ani de zile înseamnă că nu pot schimba imediat.
Revoluția UE sună bine, dar cade la proba practică
UE se îndepărtează de obiectivul său de a renunța la combustibilii fosili ruși până în 2027. Importurile de gaze rusești au crescut cu 18% anul trecut, arată o nouă analiză.
„Este un scandal că UE încă importă gaze rusești”, a declarat Pawel Czyzak, analist la think tank-ul energetic Ember și autorul principal al noului raport.
Creșterea importurilor vine în ciuda faptului că cererea de gaze a rămas neschimbată, potrivit raportului. În timp ce UE urmărește să se desprindă de Rusia, încă îi lipsește un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic sau un plan de înțărcare a importurilor de combustibili fosili.
Italia, Cehia și Franța au condus la creșterea transporturilor de gaze rusești ieftine, care au fost posibile prin utilizarea navelor „fantomă” înregistrate în țări fără sancțiuni și prin „spălarea” importurilor de gaze – gazul rusesc transportat prin Belgia în Germania, de exemplu, este etichetat ca gaz belgian.
Anul trecut, UE a importat 21,9 miliarde de euro de combustibili fosili rusești, o cifră care depășește cele 18,7 miliarde de euro de ajutor financiar pe care le-a oferit Ucrainei. Continuarea achiziționării de gaze rusești „nu poate fi permisă”, a spus Czyzak, „deoarece finanțarea războiului Rusiei este o amenințare directă la adresa securității blocului”.
O analiză anterioară a Ember a constatat că Europa ar fi putut renunța deja la gazul rusesc, în mare parte prin accelerarea dezvoltării energiei curate. „UE trebuie să înceteze să mai tragă picioarele și să acționeze imediat pentru a implementa măsuri obligatorii din punct de vedere juridic – nu promisiuni goale – pentru a stabili un calendar clar pentru a pune capăt importurilor de gaze rusești”, a declarat Isaac Levi de la Centrul de Cercetare pentru Energie și Aer Curat. „Dependența de gazul rusesc îi expune pe europeni la volatilitatea prețurilor, șantaj energetic și subminează sprijinul pentru aliații săi din Ucraina”.
