La aproape un an de la numirea Stelei Iurciuc la conducerea Spitalului Municipal Timișoara, Primăria și ASEMT anunță muzică în spitale, „speranță, liniște și stare de bine”. În același timp, Curtea de Conturi publică un raport cu rezerve despre achizițiile SCMUT: materiale informatice de peste 1,4 milioane lei fără o destinație clară, facturi plătite de două ori, intervenții sanitare și termice cu recepții fragile, achiziții directe netransparente și Consiliu de Administrație scos din circuitul avizării. Muzica poate ajuta pacienții. Nu poate însă ține loc de gestiune, NIR, control intern și răspundere managerială.
PE SCURT
La aproape un an de la numirea Stelei Iurciuc la conducerea Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara, administrația locală a ales să vorbească public despre muzică în spitale. Pe 26 mai 2026, Primăria Timișoara anunța un proiect pilot prin care muzica urma să ajungă în unitățile sanitare ale municipalității, ca formă de sprijin emoțional pentru pacienți și personal medical. Primul moment era programat pentru 3 iunie, la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu”, urmând ca programul să continue la „Victor Babeș” și la Spitalul Municipal.
Comunicatul vorbea frumos despre speranță, liniște, stare de bine și cultură dusă dincolo de sălile de spectacol. Viceprimarul Paula Romocean spunea că muzica nu vindecă, dar poate oferi câteva momente de respiro. Nimic condamnabil în sine. Un spital nu trebuie să fie doar o clădire rece, cu holuri obosite și oameni speriați. Muzica poate ajuta. Dar nu poate ține loc de administrație.
Pentru că, aproape în același timp, Curtea de Conturi finaliza un document care suna mult mai puțin armonios. Pe 25 mai 2026, Camera de Conturi Timiș încheia Raportul de audit de conformitate nr. 37118 privind achizițiile publice efectuate la Spitalul Municipal Timișoara. Documentul a fost publicat pe 27 mai 2026 și verifică perioada 2023–2024, adică anii anteriori mandatului actual al Stelei Iurciuc. Această precizare este esențială juridic. Raportul nu spune că Iurciuc a produs toate abaterile constatate. Dar raportul apare public acum, sub conducerea actuală, iar recomandările Curții de Conturi trebuie asumate, aplicate și explicate acum.
Curtea de Conturi exprimă o concluzie cu rezerve și enumeră un șir de neconformități, de la achiziții de servicii și lucrări pentru intervenții sanitare și termice cu probleme, notificări netransmise în SICAP, o factură plătită de două ori, materiale informatice recepționate și scoase din evidență fără trasabilitate clară, bunuri trecute direct pe cheltuieli, până la deficiențe de planificare și lipsa avizării unor achiziții de către Consiliul de Administrație.
Cel mai exploziv capitol privește materialele informatice. Auditorii arată că, în perioada 2023–2024, spitalul a cumpărat bunuri denumite generic „materiale informatice”, recepționate prin NIR, trecute în contabilitate ca materiale consumabile și scoase din gestiune în aceeași zi pe bonuri de consum. Valoarea totală: 1.422.717 lei. Problema majoră este că spitalul nu a prezentat documente prin care toate aceste bunuri să fie identificate clar, nici evidențe care să arate unde au fost montate, instalate sau cine le-a folosit.
Aici se rupe decorul și se deschide cortina zilei de azi. În timp ce în seria Balneo conducerea spitalului introduce camere video, cartele de acces, pontaj electronic și reguli de deplasare între clădiri, Curtea de Conturi descrie o instituție care nu reușește să documenteze convingător traseul unor bunuri informatice de peste 1,4 milioane lei. Cu alte cuvinte, spitalul pare foarte interesat să știe când intră și când iese angajatul din clădire, dar are probleme serioase când trebuie să arate pe unde au intrat, pe unde au ieșit și unde au ajuns bunurile cumpărate din bani publici.
Un alt episod aproape didactic este factura nr. 1503839 din 28 martie 2024, în valoare de 7.616 lei. Potrivit Curții de Conturi, aceeași factură a fost vizată, recepționată și ordonanțată la plată de două ori. În luna mai, spitalul a plătit 15.232 lei, adică dublu. Suma plătită în plus a fost recuperată ulterior, dar nu aceasta este marea problemă. Marea problemă este că aceeași factură a trecut de două ori prin filtrele interne fără ca sistemul să o oprească.
La intervențiile sanitare și termice, Curtea găsește alte probleme: divizarea contractului, folosirea SICAP după prestarea serviciilor, manoperă dublată de 4.323 lei, „Deplasare–Constatare” decontată suplimentar cu 13.497 lei și recepții lipsă sau insuficiente ca documente justificative. În unele cazuri, documentele de recepție erau doar copii, fără număr de înregistrare, cu semnături indescifrabile sau cu persoane care figurau în concediu medical ori de odihnă la data prestării serviciului.
Mai grav, raportul arată că programul anual al achizițiilor publice și achizițiile directe de peste 50.000 lei nu au fost prezentate spre avizare Consiliului de Administrație. Asta nu mai este doar contabilitate. Este guvernanță. Într-un spital public, Consiliul de Administrație nu este decor instituțional. Trebuie să vadă, să întrebe, să avizeze și să oblige executivul la explicații înainte ca banii publici să circule.
Acesta este testul real pentru Stela Iurciuc. Nu dacă poate pune muzică în spitale, nu dacă poate ambala comunicarea în formule despre stare de bine, ci dacă poate spune public ce a făcut după raportul Curții de Conturi. A dispus inventarierea bunurilor informatice? A recuperat prejudiciile? A extins verificările? A modificat procedurile? A informat Consiliul de Administrație și Primăria? A stabilit cine răspunde?
După 12 episoade de scandal administrativ documentate public și după un nou raport al Curții de Conturi, întrebarea nu mai este cine cântă pe holuri. Întrebarea este cine răspunde pentru felul în care este administrat Spitalul Municipal Timișoara.
Muzica poate aduce liniște câteva minute. Nu poate înlocui NIR-ul, recepția, trasabilitatea, controlul intern și răspunderea managerială. Nu când e vorba despre viața oamenilor. Restul e acompaniament.
INVESTIGAȚIE ECOPOLITICA
Spitalul Municipal Timișoara primește muzică pe holuri exact în săptămâna în care Curtea de Conturi îi pune pe masă o partitură administrativă mult mai dură. Pe 26 mai 2026, Primăria anunță un proiect pilot prin care cultura ajunge în spitalele municipalității, ca sprijin emoțional pentru pacienți și cadre medicale. Cu o zi înainte, pe 25 mai, Curtea de Conturi finalizase raportul privind achizițiile publice ale SCMUT din 2023–2024, publicat apoi pe 27 mai 2026. Documentul nu auditează direct mandatul Stelei Iurciuc, dar apare aproape la un an de la numirea ei și cere conducerii actuale exact ce comunicatele nu pot livra: inventariere, recuperări, proceduri, urmărirea cheltuielilor, a prezenței și a indicilor de performanță, control intern și explicații publice.
Muzică în spitale, audit cu rezerve în sertar
La un an de la numirea Stelei Iurciuc la conducerea Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara, administrația locală a găsit o soluție delicată pentru degradarea aparaturii, a clădirilor și a atmosferei din spital: muzica! Pe 26 mai 2026, Primăria Timișoara anunța, printr-un comunicat de presă, lansarea unui proiect pilot prin care „muzica trece dincolo de scene și săli de concert” și ajunge în spitalele aflate în administrarea municipalității.
Primul moment muzical este programat pentru 3 iunie, de la ora 17.00, la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”. Pe parcursul lunii iunie, evenimente similare ar urma să aibă loc și la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș”, dar și la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara.
În comunicatul Primăriei, proiectul este prezentat ca o formă de sprijin emoțional prin artă. Muzica ar urma să aducă „speranță, liniște și o stare de bine” pacienților și cadrelor medicale. Viceprimarul Paula Romocean explică, în același comunicat, că administrația duce cultura „dincolo de sălile de spectacol”, mai aproape de oamenii care au poate cel mai mult nevoie de ea. Precizarea este corectă și prudentă, dar apasă pedala prefăcut empatică, spunând că muzica nu vindecă, nu ia grijile și teama celor ajunși la spital, dar poate oferi câteva momente de respiro.
În sine, inițiativa nu este condamnabilă. Un spital nu trebuie să fie doar un spațiu rece, mineral, al procedurilor medicale și al așteptării. O intervenție culturală discretă poate face bine pacienților, aparținătorilor și personalului medical. Problema începe atunci când, în aceeași săptămână, peste această partitură publică se suprapune un alt document, mult mai puțin armonios.
La care se adaugă diversele probleme de igienă, întreținere și confort al pacienților din clădirile vechi și neîngrijite în care sunt împrăștiate prin oraș secțiile SCMUT.
Cu o zi înainte de comunicatul Primăriei, pe 25 mai 2026, Curtea de Conturi finalizase Raportul de audit de conformitate nr. 37118/25.05.2026 privind achizițiile publice efectuate la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara. Documentul a fost publicat pe site-ul Curții de Conturi pe 27 mai 2026, exact în intervalul în care administrația locală vorbea despre cultură în spitale, speranță, liniște și stare de bine.
Raportul Curții de Conturi nu vorbește însă despre liniște. Vorbește despre achiziții publice, facturi, SICAP, recepții, materiale informatice, control intern, Consiliu de Administrație și documente justificative. Concluzia auditului este una cu rezerve, după ce auditorii au identificat mai multe categorii de neconformități în modul în care Spitalul Municipal a gestionat achizițiile publice în perioada verificată.
Lista constatată de Curtea de Conturi este suficient de lungă încât să strice orice coloană sonoră festivă. Auditorii notează probleme la achiziția unor servicii și lucrări reprezentând intervenții sanitare și termice, netransmiterea trimestrială în SICAP a notificărilor privind unele achiziții directe, plata dublă a unei facturi, achiziții de materiale informatice recepționate și apoi scoase din activ fără posibilitatea identificării lor, bunuri trecute generic ca „materiale informatice” și înregistrate direct pe cheltuieli, deficiențe în planificarea și transparența achizițiilor directe, precum și nerespectarea obligației de prezentare spre avizare către Consiliul de Administrație a programului anual al achizițiilor publice și a achizițiilor directe de peste 50.000 de lei.
În acest punct, apare primul spasm. Una este să aduci muzică în spitale ca gest de empatie publică. Cu totul altceva este să administrezi o instituție sanitară în care Curtea de Conturi găsește plăți duble, bunuri informatice fără trasabilitate, achiziții directe cu probleme de transparență și un control intern managerial descris repetat ca deficitar.
Muzica poate acoperi, pentru câteva minute, zgomotul unui hol de spital. Nu poate acoperi însă zgomotul unui raport al Curții de Conturi.
Ce verifică raportul. Activitatea pe 2023 și 2024, nu folclor administrativ
Pentru ca analiza să rămână corectă juridic și greu de atacat, trebuie spus limpede de la început că raportul Curții de Conturi nu auditează direct anul de mandat al Stelei Iurciuc la conducerea Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara. Documentul verifică respectarea dispozițiilor legale în domeniul achizițiilor publice la SCMUT pentru perioada 2023–2024.
Ca o paranteză, în acea perioadă, Stela Iurciuc era deja în centrul a minim trei procese în instanță cu angajații de la Spitalul CFR, unde era manager în perioada respectivă. Plus angajări dubioase și pe lângă lege, favoritisme, jonglerii cu organigrama și scandaluri interminabile, subiecte pe care le vom aborda detaliat și documentat în articole viitoare.
Această precizare este esențială. Nu vorbim despre o listă de abateri produse automat în mandatul actualului manager. Vorbim despre un audit de conformitate asupra unei perioade anterioare numirii Stelei Iurciuc la conducerea Spitalului Municipal. Dar asta nu scoate actuala conducere din ecuație. Dimpotrivă, o așează în punctul cel mai sensibil al poveștii, adică în momentul în care problemele constatate oficial trebuie asumate, explicate și corectate.
Auditul Curții de Conturi s-a desfășurat începând cu 2 septembrie 2025 și până la aprobarea raportului. Cu alte cuvinte, verificarea instituției a avut loc în perioada în care SCMUT se afla deja sub noua conducere. Iar raportul final, datat 25 mai 2026 și publicat pe 27 mai 2026, apare public aproape la un an de la instalarea Stelei Iurciuc la conducerea spitalului.
Aici se află cheia politică și administrativă. Curtea de Conturi nu spune că Stela Iurciuc a produs toate problemele identificate în anii 2023–2024. Dar raportul ajunge pe masa conducerii actuale, iar recomandările nu se rezolvă singure. Ele cer decizii, comisii, verificări, recuperări de prejudicii, modificări de proceduri, responsabilități interne și comunicare publică. Ceea ce înseamnă corectarea abaterilor și neregulilor constatate de auditori. Doar că Stela Iurciuc se folosește de aceste rapoarte ale Curții de Conturi ca de o armă cu care impune reguli stricte, unele abuzive, și le folosește pentru a încerca să elimine din lanțul de decizie oamenii incomozi pentru ea, pentru finul ei, doctorul Claudiu Avram și echipa de favoriți. E vorba de măsuri împotriva unor șefi de secție, a unor medici, dar și asistente, personal auxiliar și personal administrativ. Adică exact ce a făcut Stela Iurciuc în anii în care a condus Spitalul CFR Timișoara.
Din acest punct, întrebarea nu mai este doar ce s-a întâmplat în 2023 și 2024. La fel de important este ce face conducerea actuală cu ceea ce a constatat Curtea de Conturi. Cu atât mai mult cu cât Stela Iurciuc se bucură de sprijinul directoarei ASEMT din Primărie, Florentina Radu, dar și de un cec în alb din partea primarului Dominic Fritz. Și de protecția unor persoane pe care le ajută locativ, încă de când era manager la spitalul CFR, dar și acest episod îl vom detalia în următoarele articole.
Mai adăugăm și laudele publice ale doamnei Iurciuc cu faptul că Alexandru Rogobete a fost unul dintre studenții ei favoriți la UMF Timișoara. Doar că ministrul demisionar al Sănătății a preferat să păstreze o distanță igienică față de această asociere sugerată, plus că după căderea guvernului nu e deloc clar dacă domnul Rogobete va mai ocupa funcția de ministru al Sănătății, în ciuda performanțelor remarcabile și a reformelor de sistem reușite în scurta perioadă cât a fost ministru.
Revenind la raportul Curții de Conturi, documentul nu analizează detalii minore de birou. Vorbește despre plăți nejustificate, facturi plătite dublu, materiale informatice ale căror traseu se pierde în ceață, achiziții directe fără transparența cerută de lege, documente de recepție incomplete și nerespectarea obligației de prezentare spre avizare către Consiliul de Administrație a programului anual al achizițiilor publice și a achizițiilor directe mai mari de 50.000 de lei.
Toate acestea intră acum în responsabilitatea managerială curentă. Nu ca vină automată, ci ca obligație de administrare. Managerul actual trebuie să spună public ce a făcut după raport, dacă a dispus inventarierea bunurilor informatice, dacă a verificat toate intervențiile sanitare și termice, dacă a început recuperarea prejudiciilor indicate de auditori, dacă a sesizat comisiile interne competente, dacă a modificat procedurile de recepție și achiziție, dacă a informat Consiliul de Administrație și Primăria Timișoara și dacă a stabilit cine răspunde pentru deficiențele constatate.
Altfel, raportul riscă să devină încă un document oficial bifat administrativ, pus într-un sertar și acoperit cu discursuri despre modernizare, cultură în spitale și stare de bine. Iar aici apare legătura cu toate episoadele deja documentate de Ecopolitica în seria despre Spitalul Municipal: conflictul de la Balneo, reinstalarea lui Claudiu Avram, contractul de administrare pe patru ani, camerele video, cartelele de acces, pontajul electronic, evaluările contestate și tensiunile interne. Toate aceste episoade descriu o instituție în care conducerea pare preocupată să exercite control administrativ asupra oamenilor. Raportul Curții de Conturi arată însă că exact controlul intern asupra banului public, documentelor, recepțiilor și trasabilității bunurilor este punctul vulnerabil.
Aceasta este contradicția majoră. Spitalul care vrea să știe când intră și când iese angajatul din clădire trebuie mai întâi să poată arăta clar pe unde intră, pe unde ies și unde ajung bunurile cumpărate din bani publici.
Marea problemă – spitalul controlului electronic are control intern deficitar
Aici începe adevărata contradicție a Spitalului Municipal Timișoara. În ultimele luni, instituția a produs o întreagă retorică a controlului. A cheltuit pe camere video, cartele de acces, pontaj electronic, proceduri de intrare și ieșire, note interne despre utilizarea cardurilor și reguli de deplasare între clădiri. La Balneo, personalul medical a ajuns să se întrebe nu doar cine conduce secția, ci și cine, cum și pentru ce îi supraveghează activitatea.
În paralel, Curtea de Conturi vine și descrie o problemă exact în zona în care controlul ar trebui să fie cel mai riguros într-o instituție publică: traseul banului, traseul bunurilor, traseul documentelor și responsabilitatea celor care aprobă, recepționează, ordonanțează și plătesc.
Cu alte cuvinte, spitalul care vrea să știe electronic când intră și când iese angajatul din clădire nu reușește, potrivit Curții de Conturi, să documenteze convingător traseul unor bunuri informatice de peste 1,4 milioane lei.
Raportul nu vorbește despre o simplă întârziere birocratică. Auditorii descriu achiziții de bunuri denumite generic „materiale informatice”, recepționate prin note de intrare-recepție, evidențiate contabil ca materiale consumabile și scoase din gestiune în aceeași zi, pe bază de bon de consum. Valoarea totală a acestor bunuri ajunge la 1.422.717 lei. Problema este că, atunci când Curtea de Conturi verifică documentele, nu găsește dovezi suficiente privind identificarea tuturor bunurilor, locul în care au fost montate sau instalate și persoanele responsabile de utilizarea ori gestionarea lor.
Acesta este punctul în care ironia administrativă devine greu de evitat. La Balneo, controlul accesului este prezentat ca instrument de disciplină, ordine și evidență. În audit, Curtea de Conturi vorbește despre bunuri cumpărate, recepționate, date în consum și apoi imposibil de urmărit complet. Într-o parte, cardul de acces devine instrument de monitorizare a omului. În cealaltă parte, materiale informatice de peste 1,4 milioane lei intră și ies din gestiune fără ca instituția să poată demonstra clar, pentru toate, unde au ajuns.
Mai grav, raportul arată că responsabilitatea pentru aceste operațiuni a fost concentrată, pe parcursul etapelor analizate, în mâna unei singure persoane din compartimentul Informatică: comandă, achiziție, mențiunea „Bun de plată”, certificarea realității, regularității și legalității, semnarea notelor de recepție și semnarea bonurilor de consum. Curtea de Conturi numește această situație risc major de control intern, cu vulnerabilități la fraudă sau erori contabile.
Asta nu mai este o problemă de hârtie lipsă. Este o problemă de arhitectură instituțională. Un sistem public sănătos separă atribuțiile tocmai ca nimeni să nu poată controla singur tot lanțul, de la comandă, recepție, confirmare la consum și plată. Când același circuit se concentrează într-un singur punct, controlul intern nu mai este control, ci decor.
Raportul merge mai departe și arată că procesele-verbale de predare-primire puse la dispoziție în timpul auditului nu întruneau condițiile unui document justificativ. Nu erau înregistrate în registratura instituției, nu fuseseră comunicate altor structuri, nu urmau un circuit documentar instituțional și nu erau reglementate printr-o procedură internă clară. În plus, Curtea notează că entitatea nu a pus la dispoziția auditorilor o procedură internă din care să rezulte când și în ce scop se utilizează ștampila fiecărei structuri.
Aici legătura cu seria Balneo devine inevitabilă. Pentru că în timp ce personalului medical i se cere disciplină electronică, pontaj precis și acces cu cartelă, raportul Curții de Conturi descrie o instituție în care exact disciplina documentară, financiară și patrimonială are fisuri serioase.
La Balneo, angajații întreabă cum se pontează corect timpul pierdut între clinica de pe C.D. Loga și ambulatoriul de pe Intrarea Doinei. În raportul Curții de Conturi, auditorii întreabă, în esență, unde sunt bunurile cumpărate, cine le-a recepționat real, cine le-a folosit, cine a aprobat plata și de ce documentele nu pot reconstitui fără dubiu traseul lor.
Acesta este paradoxul managerial al SCMUT în anul 2026. Controlul impus de managementul spitalului pare să fie foarte ambițios când privește personalul, dar devine vulnerabil exact când trebuie să urmărească banii publici și bunurile cumpărate din acești bani.
De aici începe miza reală a noului raport. Nu este doar un document contabil. Este o radiografie a unei instituții care vorbește despre ordine, control și modernizare, dar în care Curtea de Conturi găsește repetat deficiențe de control intern managerial. Iar pentru conducerea actuală, instalată de aproape un an la vârful Spitalului Municipal, raportul nu mai poate fi tratat ca o simplă moștenire administrativă. Din momentul publicării, el devine testul de maturitate managerială al Stelei Iurciuc, direct și concret, ce verifică, ce recuperează, ce schimbă și ce face public.
Materiale informatice sau 1.422.717 lei care nu se regăsesc
Nucleul exploziv al raportului Curții de Conturi stă în capitolul despre materialele informatice. Aici, limbajul tehnic al auditului devine, de fapt, foarte simplu. Spitalul a cumpărat bunuri de peste 1,4 milioane lei, le-a recepționat, le-a scos din gestiune în aceeași zi, dar nu a putut demonstra convingător unde au ajuns toate, unde au fost montate, cine le-a folosit și cine răspunde pentru ele.
Curtea de Conturi arată că, în perioada 2023–2024, Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a achiziționat bunuri denumite generic „materiale informatice”. Acestea au fost recepționate prin note de intrare-recepție, adică NIR, evidențiate contabil în contul 302 „Materiale consumabile” și apoi scoase din gestiune, în aceeași zi, pe baza bonurilor de consum.
Până aici, pentru un cititor neobișnuit cu limbajul contabil, totul poate părea o procedură banală. Intră materiale, se face recepția, se dau în consum. Numai că exact aici începe problema. Dacă bunurile au intrat în magazia entității, bonul de consum ar fi trebuit să fie întocmit de cel care le avea efectiv în gestiune, nu de compartimentul Informatică. Curtea notează însă că bonurile au fost întocmite de mână chiar de compartimentul Informatică.
Mai mult, persoana care a semnat ca primitor pe bonul de consum era angajată în același compartiment Informatică și, în același timp, membru în comisia de recepție a acestor bunuri, fără ca auditorii să identifice un act administrativ prin care aceasta să fi fost desemnată pentru această categorie de bunuri.
Acesta nu este un detaliu birocratic, ci o fisură de control intern. Într-o instituție publică, circuitul unui bun cumpărat din bani publici trebuie să poată fi refăcut clar, adică cine l-a cerut, cine l-a aprobat, cine l-a cumpărat, cine l-a recepționat, unde a ajuns, cine îl folosește și cine îl gestionează. La SCMUT, potrivit Curții de Conturi, exact acest traseu devine neclar.
Raportul precizează că, din fișa postului persoanei respective, nu rezultă că aceasta desfășura activități tehnice precum montaj, instalare sau depanare, care să justifice utilizarea directă a materialelor informatice. Mai grav, persoana nu a putut justifica fizic sau scriptic unde au fost montate ori utilizate aceste materiale și nu a prezentat documente, precum procese-verbale de instalare sau atribuiri către alți utilizatori, care să ateste distribuirea ori folosirea efectivă a bunurilor.
Valoarea totală identificată de Curtea de Conturi este de 1.422.717 lei. Suma provine din achiziții directe realizate pe bază de comenzi, unele emise încă din 2022, dar facturate în perioada verificată, 2023–2024. Auditorii identifică patru furnizori anonimizati în raport: unul cu 536.178 lei în 29 de comenzi, al doilea cu 54.145 lei în 3 comenzi, al treilea cu 711.370 lei în 27 de comenzi și al patrulea cu 121.024 lei în 12 comenzi.
În total, 71 de comenzi și 1.422.717 lei în bunuri denumite generic „materiale informatice”.
Dar cifra nu este singura problemă. Problema reală este că, potrivit raportului, nu au fost prezentate documente prin care să fie identificate toate aceste bunuri sau evidențe care să ateste locul unde au fost montate ori instalate materialele informatice. De asemenea, nu au fost prezentate documente privind persoanele responsabile de utilizarea sau gestionarea lor.
Aici dispare orice confort administrativ. Nu mai discutăm despre o virgulă lipsă într-un referat sau despre o întârziere minoră în circuitul documentelor. Discutăm despre bunuri plătite din bani publici, recepționate, scoase din gestiune și imposibil de urmărit complet prin documente clare.
Curtea de Conturi mai notează un aspect și mai grav. Pe întregul parcurs al operațiunilor analizate, responsabilitatea a fost concentrată în mâna unei singure persoane. Aceeași persoană întocmea comanda, realiza achiziția, aplica pe facturi mențiunea „Bun de plată”, semna în calitate de reprezentant al compartimentului de specialitate pe ordonanțarea de plată, semna notele de intrare-recepție ca membru al comisiei de recepție și semna bonul de consum în calitate de primitor.
Într-un spital public, această concentrare de atribuții ar trebui să declanșeze toate alarmele de control intern. Curtea o spune direct: situația constituie un risc major de control intern și generează vulnerabilități la fraudă sau erori contabile. Altfel spus, în locul unui circuit verificabil, cu responsabilități separate și filtre instituționale reale, auditorii descriu un traseu administrativ în care aceeași mână apare în prea multe puncte esențiale ale lanțului comandă – achiziție – recepție – certificare – consum.
Iar când același circuit produce bunuri care nu pot fi localizate complet, întrebarea nu mai este una contabilă. Devine una de guvernanță publică.
Cine a cerut aceste materiale informatice? Cine a aprobat achizițiile? Cine a verificat dacă ele au fost montate? Cine a confirmat consumul? Cine a controlat circuitul documentelor? Și, mai ales, ce face conducerea actuală a spitalului după ce Curtea de Conturi cere inventarierea fizică completă și identificarea tuturor bunurilor cumpărate sub această denumire generică?
În mod normal, într-o instituție preocupată real de control, acesta ar fi primul test al managementului. Nu camerele video de pe holuri, nu cartelele angajaților, nu pontajul electronic introdus în secții tensionate, ci capacitatea de a spune clar unde sunt bunurile cumpărate din bani publici.
Pentru că, la final, întrebarea este cum poate pretinde managerul că are control administrativ real asupra unei instituții cu 23 de secții și compartimente, peste 1.000 de paturi și mii de achiziții directe pe an, dacă spitalul nu poate demonstra fără echivoc traseul unor „materiale informatice” de 1,42 milioane lei.
Factura plătită de două ori și sistemul care n-a văzut nimic
Dacă episodul materialelor informatice de peste 1,4 milioane lei arată o problemă de urmărire a circuitului financiar, iar cazul facturii plătite de două ori arată ceva și mai simplu de înțeles. Sistemul intern al Spitalului Municipal a lăsat aceeași hârtie să treacă de două ori prin același circuit de plată.
Curtea de Conturi descrie cazul facturii nr. 1503839/28.03.2024, emisă de un furnizor anonimizat în raport, pentru „materiale informatice”, în valoare de 7.616 lei. Factura nu avea număr de înregistrare la intrarea în entitate, dar a fost vizată pentru „Bun de plată” de către Serviciul Informatică, recepționată, cu bon de consum aferent, și ordonanțată la plată în data de 29 martie 2024.
Până aici, avem deja o problemă de circuit documentar. O factură intrată într-o instituție publică fără număr de înregistrare este, în sine, un semnal de slăbiciune administrativă. Dar la SCMUT, episodul nu s-a oprit aici. Aceeași factură a reapărut în circuit mai puțin de o lună mai târziu. Pe 25 aprilie 2024, factura nr. 1503839/28.03.2024 a fost din nou vizată pentru „Bun de plată” de Serviciul Informatică, din nou recepționată, din nou cu bon de consum aferent și din nou ordonanțată la plată.
Rezultatul a fost aproape didactic. Aceeași factură a fost înregistrată de două ori în evidența contabilă a spitalului. În luna mai, prin ordinul de plată nr. 3978/21.05.2024, SCMUT a plătit către furnizor suma de 15.232 lei pentru o factură care valora 7.616 lei.
Adică exact dublu.
Curtea de Conturi notează că, în cadrul ședinței de conciliere din 22 ianuarie 2026, entitatea a prezentat documente care atestă încasarea de la furnizor a sumei de 7.616 lei, plătită în plus. Cu alte cuvinte, prejudiciul punctual a fost recuperat. Dar recuperarea banilor nu șterge întrebarea esențială. Cum a trecut aceeași factură de două ori prin filtrele interne ale spitalului? Din neatenție, nepăsare sau tocmai cu atentă implicare și complicitate din interior. Așteptăm un răspuns la fel de public ca și banii publici aruncați către firme de casă sau ale unor surori de generali de informații. Evident, întrebăm retoric. Nu pretindem că le știm pe toate, dar dacă Stela Iurciuc nu prezintă public aceste lucruri, o vom face noi, în sluja adevărului și a interesului public când vine vorba derspre bani publici și servicii medicale publice.
Pentru că aici nu discutăm despre o eroare de tastare sau despre o virgulă contabilă. Discutăm despre o succesiune de pași administrativi care trebuiau să funcționeze ca filtre: verificare, recepție, bon de consum, viză de „Bun de plată”, ordonanțare, contabilitate, plată. Toate aceste filtre au existat formal. Niciunul nu a oprit a doua trecere a aceleiași facturi.
Mai grav, Curtea de Conturi consemnează că, în cazul achizițiilor realizate de Serviciul Informatică, magazionerul sau gestionarul entității semna notele de recepție și bonurile de consum fără să intre în posesia produselor, fără să le vadă. Auditorii califică acest lucru drept o deficiență semnificativă a sistemului de control intern al entității.
Această constatare schimbă complet proporția cazului. Nu mai este doar povestea unei facturi plătite de două ori și recuperate ulterior. Este povestea unui mecanism administrativ în care documentele circulă, semnăturile se pun, plata se face, dar verificarea reală a bunurilor pare să rămână în urmă. Într-un spital public, „Bun de plată” nu ar trebui să fie o ștampilă de încredere oarbă. Ar trebui să fie rezultatul unei verificări. În cazul descris de Curtea de Conturi, „Bun de plată” a devenit, practic, „bun de plată încă o dată”.
Aici se vede cel mai limpede diferența dintre controlul formal și controlul real. Formal, factura a avut traseu. Real, traseul nu a împiedicat plata dublă. Formal, documentele au fost semnate. Real, sistemul nu a sesizat că aceeași factură fusese deja recepționată și ordonanțată. Formal, instituția avea filtre. Real, filtrele au lăsat apa să curgă de două ori prin aceeași țeavă.
Curtea de Conturi indică drept cauză existența unui sistem de control intern managerial deficitar. Iar recomandarea este la fel de clară: conducerea entității trebuie să analizeze procedurile de achiziție și recepție a bunurilor intrate în spital și să implementeze mecanisme de control intern care să elimine riscul dublei recepționări, dublei ordonanțări și dublei decontări ale aceleiași facturi.
Pentru actuala conducere a Spitalului Municipal, acesta este testul concret. Nu ajunge să spui că suma a fost recuperată. Întrebarea relevantă este dacă sistemul care a permis plata dublă a fost schimbat. Cine a verificat circuitul? Cine a semnat? Cine a aprobat? Cine a introdus mecanismul prin care aceeași factură să nu mai poată fi recepționată, ordonanțată și plătită de două ori?
Pentru că, într-un spital care vorbește tot mai des despre digitalizare, control acces și pontaj electronic, o factură plătită de două ori arată o vulnerabilitate mult mai gravă decât o simplă eroare contabilă. Arată că sistemul poate vedea intrarea angajatului pe cartelă, dar nu a văzut, la timp, intrarea repetată a aceleiași facturi în circuitul banului public.
Marea sifonare la intervenții sanitare și termice. Avarii, recepții fragile și bani de recuperat
Un alt capitol greu din raportul Curții de Conturi privește intervențiile sanitare și termice efectuate la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara în perioada 2023–2024. La prima vedere, tema pare tehnică, aproape banală, cu referire la rețele sanitare, instalații termice, avarii, constatări, manoperă, devize, recepții. În realitate, tocmai aici se vede cum o instituție publică mare poate ajunge să plătească lucrări și servicii printr-un circuit administrativ în care documentele apar după faptă, recepțiile sunt incomplete, iar controlul intern se transformă într-o formalitate.
Curtea de Conturi arată că, în cazul achizițiilor de servicii și lucrări reprezentând intervenții la rețeaua sanitară și termică, decontate către o societate anonimizată în raport ca XXXXX S.R.L., au fost constatate mai multe abateri. Ele privesc atât modul de achiziție, cât și modul de recepție și plată. Auditorii vorbesc despre depășirea pragului aferent achiziției directe, despre divizarea contractului de achiziție publică, despre utilizarea ulterioară a SICAP, despre decontarea dublă a unor articole de deviz și despre intervenții plătite fără documente justificative solide.
Primul semnal serios este legat de pragul achiziției directe. Potrivit extrasului generat în SICAP, pentru codul CPV 50700000-2, servicii de reparare și întreținere a instalațiilor de construcții, spitalul a efectuat în anul 2023 un număr de 8 achiziții directe în valoare totală de 274.275 lei fără TVA. Pragul aplicabil achiziției directe pentru produse și servicii era de 270.120 lei. Curtea de Conturi notează că această depășire a condus la divizarea contractului de achiziție publică, iar în aceste condiții entitatea trebuia să aplice o procedură de achiziție publică, respectiv procedura simplificată.
Tradus din limbajul auditului, mesajul este simplu. Spitalul a mers pe achiziții directe acolo unde, potrivit auditorilor, ar fi trebuit să intre într-o procedură mai transparentă și mai riguroasă.
Al doilea element problematic privește momentul în care era utilizat SICAP. Curtea consemnează că, pentru intervențiile sanitare și termice decontate în perioada 2023–2024, catalogul electronic era folosit ulterior întocmirii documentelor de prestare sau executare a serviciului ori lucrării. Aici apare unul dintre cele mai sensibile pasaje ale raportului: în fapt, se lua legătura telefonic cu societatea, personalul acesteia se deplasa la spital, constata, remedia, întocmea devizul și, uneori, procesul-verbal de recepție. Abia după aceea, Serviciul Tehnic informa conducerea printr-un referat, solicita aprobarea emiterii comenzii, iar operatorul încărca oferta în SICAP, unde achiziția era inițiată și finalizată.
Curtea de Conturi spune explicit că acest mecanism avea un caracter formal. Clasic, am spune. Se practică peste tot în instituții publice, iar managerul Stela Iurciuc cunoaște „procedura” de când era manager la Spitalul CFR. Din nou, țineți aproape pentru episoadele viitoare!
Aceasta este una dintre frazele care trebuie citite de două ori. Pentru că nu descrie o achiziție publică pornită de la necesitate, estimare, ofertare, comandă, prestare și recepție. Descrie un traseu invers: întâi se intervine, apoi se formalizează. Întâi apare lucrarea, apoi vine haina administrativă care trebuie să o facă să pară achiziție publică regulată.
În același capitol, auditorii notează că achizițiile directe de servicii și lucrări prestate de societatea respectivă au fost prezentate în documentele Serviciului Tehnic, în majoritatea cazurilor, ca avarii, deși unele dintre ele reprezentau, de fapt, înlocuiri de obiecte sanitare. Aici intrăm într-o zonă esențială pentru orice instituție publică, cea care privește diferența dintre urgență reală și urgență administrativă. O avarie poate justifica reacție rapidă. Înlocuirea unor obiecte sanitare intră însă într-o logică de planificare, necesitate, estimare și procedură.
Curtea identifică și bani de recuperat. Pentru cinci intervenții sanitare și termice efectuate în anul 2023, au fost decontate dublu articole de deviz reprezentând manopera, în sumă de 4.323 lei. În plus, articolul de deviz „Deplasare – Constatare” a fost decontat suplimentar în mod nejustificat, deși, potrivit raportului, operațiunea de deplasare la entitate pentru constatarea avariilor și realizarea devizului intra în prețul abonamentului lunar plătit de spital către societate. Valoarea prejudiciului calculat pe eșantion pentru „Deplasare – Constatare” este de 13.497 lei, din care 8.642 lei în anul 2023 și 4.855 lei în anul 2024, plus beneficiile nerealizate aferente.
Sumele nu sunt cele mai mari din raport. Dar mecanismul este important. Pentru că arată un tipar, în care o instituție plătește abonament pentru constatare și deplasare, apoi ajunge să deconteze încă o dată, pe intervenții punctuale, același tip de operațiune. Iar Curtea cere recuperarea banilor.
Și mai grav este capitolul recepțiilor. Dintr-un eșantion de 61 de achiziții directe de intervenții sanitare și termice efectuate în 2023, în valoare de 591.638 lei, și 34 de achiziții directe efectuate în 2024, în valoare de 62.665 lei, Curtea de Conturi constată că în anul 2023, pentru 25 de intervenții, nu există procese-verbale de recepție. În anul 2024, pentru o intervenție nu există proces-verbal de recepție.
Iar acolo unde există procese-verbale, lucrurile nu devin automat mai curate. Auditorii arată că documentele puse la dispoziție nu întrunesc în totalitate calitatea de document justificativ care să ateste realitatea prestării serviciului sau efectuării lucrării și exactitatea numărului de ore-manoperă decontate. Procesele-verbale au fost prezentate doar în copie, nu în original, poartă antetul societății comerciale, nu au număr de înregistrare în entitate, nu indică membrii comisiei de recepție, iar confirmarea prestării serviciului și a numărului de ore se face prin una sau două semnături nerecunoscibile, care nu sunt ale membrilor comisiei de recepție.
Într-un spital public, recepția nu este un moft de contabil. Este momentul în care instituția spune: lucrarea există, serviciul a fost prestat, orele sunt reale, prețul poate fi plătit. Dacă recepția este lipsă sau fragilă, plata rămâne fără suportul esențial pe care trebuie să stea orice cheltuială publică – dovada.
Detaliul cel mai spectaculos din raport este însă altul. Curtea consemnează că au fost constatate servicii sau lucrări recepționate prin procese-verbale în care numărul de ore prestate era confirmat prin semnături ale reprezentanților Serviciului Tehnic, deși la data prestării serviciului aceștia figurau în concediu de odihnă sau concediu medical. Auditorii indică zece astfel de intervenții.
Aici facem o paranteză și vă invităm să citiți o investigație paralelă a Ecopolitica care se referă direct la caruselul concursurilor de angajare a șefului de la Serviciul Tehnic al Spitalului Municipal Timișoara. Nu în 2023-2024 ci exact de când manager este Stela Iurciuc. După ce citiți, vă invităm să faceți chiar dumneavoastră, cititorii, legăturile. Articolul integral poate fi citit aici: Angajări cu dedicație la Spitalul Municipal Timișoara? Managerul Stela Iurciuc transformă concursul pentru șeful tehnic într-un carusel de anulări și suspendări – ECOPOLITICA. Enjoy!
Aici limbajul administrativ devine aproape absurd. Dacă omul era în concediu, dar semnătura lui confirmă orele prestate, atunci spitalul nu mai are doar o problemă de achiziții. Are o problemă de realitate documentară. Cine a confirmat, în fapt? Când s-a semnat? Ce s-a recepționat? Cine a verificat lucrarea? Cine a acceptat devizul? Cine a lăsat plata să meargă mai departe?
Curtea de Conturi indică drept cauză existența unui control intern managerial deficitar. Consecința principală a fost dubla decontare a unor articole de deviz în cazul intervențiilor sanitare și termice. Recomandarea este clară: recuperarea prejudiciului de 13.497 lei pentru „Deplasare – Constatare”, recuperarea prejudiciului de 4.323 lei pentru manoperă dublată și extinderea verificărilor la întreaga populație de intervenții sanitare și termice decontate în perioada 2023–2024 către societatea respectivă.
Pentru conducerea actuală a Spitalului Municipal, acesta este un test direct. Nu ajunge să se constate că abaterile privesc anii 2023 și 2024. Raportul apare acum, recomandările trebuie implementate acum, iar recuperarea prejudiciilor trebuie urmărită acum. Managerul actual trebuie să arate dacă verificările au fost extinse, dacă banii au fost recuperați, dacă procedurile au fost schimbate și dacă persoanele responsabile pentru recepții, devize, comenzi și plăți au fost identificate.
Pentru că, într-un spital care vorbește public despre muzică, stare de bine și respiro emoțional, Curtea de Conturi descrie un alt tip de concert: unul de devize, avarii, recepții în copie, semnături nerecunoscibile, oameni aflați în concediu și bani care trebuie recuperați. Iar aici nu mai ajută nici vioara, nici flautul, nici comunicatul frumos ambalat. Aici trebuie procedură, răspundere și control intern real.
Consiliul de Administrație scos din joc
Unul dintre cele mai importante capitole ale raportului Curții de Conturi nu privește o factură, un deviz sau un bon de consum. Privește guvernanța spitalului. Mai exact, modul în care Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara a fost lăsat în afara unor decizii care, potrivit legii, trebuiau să treacă prin filtrul său.
Curtea de Conturi constată că, în perioada 2023–2024, conducerea executivă a entității verificate nu a transmis spre avizare Consiliului de Administrație programul anual al achizițiilor publice și nici achizițiile directe a căror valoare individuală depășea plafonul de 50.000 de lei.
Aceasta nu este o simplă scăpare birocratică. Programul anual al achizițiilor publice nu este o listă decorativă de cumpărături. Este documentul prin care o instituție publică își planifică achizițiile, își estimează nevoile, își organizează resursele și își așază cheltuielile într-o logică de administrare verificabilă. Dacă acest document nu ajunge la Consiliul de Administrație, dispare un nivel esențial de control instituțional.
La fel se întâmplă și cu achizițiile directe de peste 50.000 de lei. Legea nu cere avizarea lor de către Consiliul de Administrație ca exercițiu de politețe administrativă. O cere tocmai pentru că, peste acest prag, achiziția directă nu mai poate fi tratată ca un gest mărunt, intern, lăsat exclusiv în zona executivului. Ea trebuie văzută, discutată, asumată și verificată într-un cadru de guvernanță.
Curtea de Conturi spune explicit că această neconformitate are drept cauze necunoașterea sau interpretarea eronată a prevederilor legale de către personalul desemnat cu atribuții în domeniul achizițiilor publice, lipsa unor proceduri interne clare privind circuitul documentelor aferente avizării achizițiilor de către Consiliul de Administrație, nerespectarea obligațiilor manageriale privind conformitatea procesului de achiziții și funcționarea deficitară a sistemului de control managerial.
Aici raportul iese din contabilitate și intră direct în administrație. Pentru că problema nu mai este doar dacă o achiziție a fost făcută bine sau prost. Problema este cine a avut voie să o vadă înainte, cine a avut ocazia să întrebe, cine a putut verifica, cine a putut cere explicații și cine a fost ținut în afara circuitului decizional.
Consiliul de Administrație nu este un ornament pus în organigrama spitalului. Rolul său este tocmai acela de a discuta principalele probleme de strategie, organizare și funcționare ale instituției. Dacă PAAP și achizițiile directe de peste 50.000 de lei nu ajung la CA, atunci o parte importantă a controlului de guvernanță este neutralizată. Executivul spitalului rămâne să ruleze procedurile în propriul circuit, iar verificarea prealabilă, legală și financiară, pe care CA trebuia să o exercite, nu mai are loc.
Consecința indicată de Curtea de Conturi este gravă și se referă explicit la lipsa transparenței în procesul de achiziție publică, inexistența unei verificări prealabile de către Consiliul de Administrație și creșterea riscului de utilizare ineficientă sau neconformă a fondurilor publice.
Acesta este punctul în care raportul devine politic, în sensul administrativ al cuvântului. Pentru că Spitalul Municipal nu este o societate privată și nu este gospodăria managerială a celui care semnează actele. Este o instituție publică, aflată în subordinea municipalității, finanțată din bani publici și administrată prin reguli care ar trebui să împiedice tocmai concentrarea deciziei într-un cerc prea strâmt.
Iar legătura cu scandalurile din ultimul an devine evidentă. În seria Balneo, am văzut cum deciziile de management au fost împinse rapid, cu efecte asupra conducerii secției, asupra personalului, asupra evaluărilor și asupra regimului de control intern al angajaților. În raportul Curții de Conturi, vedem reversul financiar al aceleiași probleme. Când vine vorba despre bani, achiziții, program anual și cumpărături directe peste pragul legal, filtrul Consiliului de Administrație nu a funcționat așa cum cere legea.
Într-un spital sănătos administrativ, CA nu trebuie să afle după, să confirme în orb sau să fie tratat ca un destinatar secundar. CA trebuie să vadă înainte, să avizeze, să pună întrebări și să oblige executivul să explice. Altfel, guvernanța devine decor, iar achizițiile publice intră într-o zonă în care prea multe se decid înainte ca cineva să mai poată întreba ceva.
Recomandarea Curții de Conturi este limpede și cere transmiterea spre avizare către Consiliul de Administrație a PAAP și a tuturor achizițiilor directe cu valoare individuală peste 50.000 de lei, precum și revizuirea și clarificarea procedurilor interne pentru exercitarea unui control adecvat asupra modului de utilizare a fondurilor publice.
Pentru actuala conducere a Spitalului Municipal, aceasta nu mai este o observație istorică despre anii 2023–2024. Este o obligație de remediere imediată. Stela Iurciuc și administrația spitalului trebuie să spună dacă, după raport, Consiliul de Administrație primește toate documentele pe care legea i le atribuie, dacă achizițiile directe peste 50.000 de lei sunt prezentate spre avizare și dacă PAAP mai circulă ca instrument managerial real sau doar ca document tehnic ținut în interiorul executivului. Pentru că un spital în care Consiliul de Administrație este scos din circuitul achizițiilor importante nu are doar o problemă contabilă. Are o problemă de putere.
De la audit la Iurciuc. Ce trebuie să explice conducerea actuală
Raportul Curții de Conturi nu trebuie folosit incorect. El nu spune că Stela Iurciuc a produs toate abaterile constatate în achizițiile publice ale Spitalului Municipal Timișoara din perioada 2023–2024. Ar fi o afirmație greșită și inutil vulnerabilă. Dar raportul apare public acum, aproape la un an de la numirea ei la conducerea SCMUT, iar din acest moment responsabilitatea managerială se mută în prezent.
Constatările Curții de Conturi nu rămân suspendate într-un trecut contabil. Ele vin cu recomandări concrete, cu prejudicii de recuperat, cu verificări de extins, cu bunuri de inventariat, cu proceduri de rescris și cu răspunderi interne de stabilit. Aici începe obligația conducerii actuale.
Stela Iurciuc trebuie să spună public ce a făcut după raport. Nu în formule generale despre modernizare, eficiență sau grijă față de pacient. Ci în termeni administrativi clari. Ce dispoziții a emis, ce comisii a constituit, ce prejudicii a recuperat, ce verificări a extins, ce proceduri a modificat, ce persoane au fost identificate ca responsabile și ce informări au fost transmise către Consiliul de Administrație și Primăria Timișoara.
Curtea de Conturi cere, în cazul intervențiilor sanitare și termice, recuperarea sumelor plătite nejustificat pentru articolul „Deplasare – Constatare”, în valoare de 13.497 lei, și pentru manopera dublată, în valoare de 4.323 lei, plus beneficiile nerealizate. Mai mult, auditorii cer ca verificările să fie extinse la întreaga populație de intervenții sanitare și termice decontate în perioada 2023–2024 către societatea respectivă. Asta înseamnă că nu ajunge să fie bifat eșantionul auditat. Conducerea spitalului trebuie să verifice tot circuitul.
În cazul materialelor informatice, miza este și mai grea. Curtea de Conturi cere desemnarea, prin act administrativ, a unei comisii de inventariere și verificare care să identifice fizic toate bunurile achiziționate sub denumirea generică „materiale informatice” în perioada 2023–2024. Nu vorbim despre o formalitate. Vorbim despre bunuri de 1.422.717 lei pentru care auditorii au constatat lipsa unei trasabilități clare privind locul unde au fost montate, utilizate sau gestionate.
Dacă aceste bunuri există, conducerea actuală trebuie să arate unde sunt. Dacă nu pot fi identificate, trebuie stabilit dacă există prejudiciu. Dacă există prejudiciu, trebuie stabilite persoanele responsabile și recuperate sumele. Aici se termină comunicarea frumoasă și începe administrația reală.
Același lucru este valabil și pentru factura plătită de două ori. Da, suma de 7.616 lei plătită în plus a fost recuperată de la furnizor. Dar faptul că aceeași factură a fost vizată, recepționată, ordonanțată și plătită de două ori arată că sistemul intern a permis eroarea. Actuala conducere trebuie să explice dacă mecanismul care a făcut posibilă dubla plată a fost schimbat sau dacă s-a mulțumit cu recuperarea banilor după ce Curtea de Conturi a pus reflectorul pe caz.
La fel de importantă este problema Consiliului de Administrație. Curtea de Conturi arată că programul anual al achizițiilor publice și achizițiile directe de peste 50.000 de lei nu au fost prezentate spre avizare Consiliului de Administrație. Asta nu este doar contabilitate. Este guvernanță. Este modul în care o instituție publică își lasă sau nu propriile filtre să funcționeze.
Prin urmare, Stela Iurciuc trebuie să spună dacă, după raport, PAAP ajunge la Consiliul de Administrație, dacă achizițiile directe peste 50.000 de lei sunt prezentate spre avizare, dacă există o procedură internă clară pentru acest circuit și dacă Primăria Timișoara, ca ordonator principal de credite și autoritate tutelară, a fost informată complet despre deficiențele constatate.
Aici se leagă raportul Curții de Conturi de întreaga serie publicată de Ecopolitica despre Spitalul Municipal. În ultimele luni, SCMUT nu a fost doar o instituție auditată pentru trecutul achizițiilor sale. A fost o instituție aflată în centrul unor conflicte administrative repetate: scandalul Balneo, înlocuirea lui Gogulescu, reinstalarea lui Avram, camerele video, cartelele de acces, pontajul electronic, evaluările contestate și tensiunile cu personalul medical.
Toate aceste episoade arată o conducere dispusă să exercite control administrativ asupra secțiilor și angajaților. Raportul Curții de Conturi adaugă însă piesa care schimbă proporția întregii povești, căci exact instituția care introduce control electronic asupra oamenilor este descrisă de auditori ca având deficiențe serioase de control intern asupra banului public, bunurilor, documentelor și achizițiilor.
Aceasta este contradicția pe care conducerea actuală nu o mai poate ocoli. Nu poți cere disciplină electronică de la personal, cartele la ușă, pontaj strict și ordine de deplasare între clădiri, în timp ce Curtea de Conturi cere inventarierea unor materiale informatice de peste 1,4 milioane lei, recuperarea unor prejudicii, refacerea procedurilor și repunerea Consiliului de Administrație în circuitul achizițiilor importante.
La aproape un an de la numirea Stelei Iurciuc la conducerea Spitalului Municipal, raportul Curții de Conturi devine primul test major de asumare publică. Nu mai ajunge să fie invocată moștenirea administrativă a anilor 2023–2024. Conducerea actuală trebuie să arate ce a făcut cu această moștenire.
A dispus inventarierea completă? A identificat bunurile? A recuperat prejudiciile? A verificat întreaga populație de intervenții sanitare și termice? A stabilit răspunderi? A schimbat procedurile? A informat Consiliul de Administrație? A cerut verificări suplimentare? A făcut public un calendar de măsuri?
Fără aceste răspunsuri, raportul Curții de Conturi riscă să devină încă un document oficial îngropat sub comunicate despre empatie, muzică, respiro emoțional și modernizare. Iar Spitalul Municipal Timișoara nu are nevoie doar de pian și vioară pe holuri. Are nevoie de gestiune, proceduri, trasabilitate și răspundere.
Muzica nu ține loc de control intern
În spitale, muzica poate ajuta. Nimeni nu contestă asta. Poate aduce câteva minute de liniște într-un salon, poate rupe tensiunea unei internări, poate oferi pacienților și personalului medical o pauză de respirație într-un loc în care frica, oboseala și așteptarea sunt parte din decorul zilnic.
Dar muzica nu ține loc de NIR. Nu repară o factură plătită de două ori. Nu identifică materiale informatice fără trasabilitate clară. Nu înlocuiește procesele-verbale de recepție. Nu avizează PAAP în Consiliul de Administrație. Nu recuperează prejudicii. Nu stabilește răspunderi. Nu rescrie proceduri interne. Nu face inventarierea bunurilor cumpărate din bani publici.
Iar la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, după 12 episoade de scandal administrativ documentate public și după un nou raport al Curții de Conturi, problema nu mai este cine cântă în holuri. Adevărata probă de foc este cine răspunde pentru felul în care este administrat spitalul.
Pentru că raportul Curții de Conturi nu cere emoție instituțională, ci măsuri. Cere recuperări, verificări, inventarieri, proceduri, control intern și reașezarea Consiliului de Administrație în circuitul achizițiilor importante. Exact lucrurile care nu se pot rezolva printr-un comunicat frumos, oricât de bine ar suna el.
La aproape un an de la numirea Stelei Iurciuc la conducerea Spitalului Municipal, problema nu mai poate fi împinsă în trecutul contabil al anilor 2023–2024. Raportul apare acum, recomandările trebuie puse în aplicare acum, iar răspunsurile trebuie date acum. Spitalul Municipal nu are nevoie doar de muzică pe holuri. Are nevoie de gestiune, mecanism de monitorizare și urmărire a finanțelor și a lucrărilor, proceduri, recuperarea banilor plătiți nejustificat și răspundere managerială.
Restul e acompaniament.
PS Exact acesta este momentul în care managerul Stela Iurciuc, la un an de la instalare, ar putea pune în aplicare constatările organelor de control în ce privește recuperarea sumelor date de medicul – boxer amator Drăgoi către tatăl său. Episodul din pandemie despre care am mai scris. În loc să facă presiuni și hărțuire cu actualii angajați și să își pună rudele prin alianță în funcții de conducere, doamna Iurciuc, în calitate de manager de instituție publică, ar trebui să recupereze banii încasați nelegal și necuvenit de familia Drăgoi, chiar dacă pe rol sunt procese. Recuperarea prejudiciului nu este legat de actualele doare aflate pe rolul instanțelor. Așa că…succes!
