Dominic Fritz își proclamă victoria după ce a scăpat cu 10% din indemnizație, dar dosarul nu s-a închis la Prefectură. ANI confirmă că mai are termen să ceară în instanță nulitatea absolută a actelor emise în legătură cu conflictul de interese.
Paul Finta a decis că legea nu-i permite să constate încetarea mandatului, deși nu primise motivarea ÎCCJ și nici răspunsul solicitat Agenției Naționale de Integritate. Pasajul incomod din hotărârea Curții de Apel l-a rezolvat singur, la microfon, declarându-l „eroare materială”.
Legea vorbește. Prefectul dă, suav, din buze
Dominic Fritz a ieșit din nou la rampă cu pieptul înainte și indemnizația ușor ciupită. „Azi am primit sancțiunea oficială”, „Așa spune legea”, „Iau act de această sancțiune cu capul sus”. După două instanțe pierdute și un conflict de interese rămas definitiv, primarul Timișoarei și-a proclamat victoria morală. Rămâne în funcție, pierde 10% din indemnizație timp de șase luni și câștigă, la schimb, încă o epopee cu PSD, Bucureștiul, lupul și oile.
Numai că legea n-a coborât singură din Monitorul Oficial și nici n-a semnat ordinul. A vorbit prin prefectul Paul Finta, provenit din partidul condus chiar de beneficiarul interpretării. Fritz spune „Așa spune legea”, iar prefectul îl acompaniază grav: „Lăsăm legea să vorbească”. În această operetă administrativă, legea vorbește exact cât îi permite dirijorul și tace brusc atunci când ajunge la mandatul primarului.
Motivarea care nu există, dar a fost deja interpretată
Prefectul recunoaște limpede că motivarea Înaltei Curți nu i-a fost comunicată: „Au trecut 45 de zile (…) și totuși nu am primit motivarea”. Decizia „nu a fost redactată și nu a fost comunicată”. ANI nu i-a răspuns nici ea solicitării de clarificare. Cu toate acestea, Finta a ajuns la certitudini de notar imperial. Mai exact, pentru că recursul lui Fritz a fost respins, „avem garanția că aceleași considerente ale primei instanțe au rămas”.
Așadar, prefectul nu are hotărârea motivată a ÎCCJ, dar știe deja ce conține. Nu are răspunsul ANI, dar știe deja ce a vrut să spună ANI. Nu are decât raportul definitiv, adresa privind declanșarea procedurilor disciplinare, opinia propriului aparat juridic și răspunsul MAI, însă rezultatul este prezentat nu ca interpretare administrativă, ci ca adevăr absolut factual și juridic.
Aici începe tehnica de avocat și se termină logica. Respingerea recursului menține soluția, dar nu-l transformă pe prefect în autorul motivării încă inexistente. Cu atât mai puțin îi dă dreptul să aleagă din considerentele Curții de Apel ce este lege și ce este zgomot de fond.
Paragraful incomod devine „eroare materială”
Când i s-a citit pasajul din motivarea Curții de Apel referitor la încetarea mandatului și interdicția de trei ani, prefectul a găsit imediat ieșirea de serviciu. Cităm din Infantul Finta: „Aici cred că este o necorelare. Sunt sigur că este vorba despre o eroare materială”.
Aceasta este piesa de rezistență. Același om care declară că respingerea recursului conservă considerentele primei instanțe decide, fără motivarea ÎCCJ și fără vreo încheiere de îndreptare, că tocmai considerentul incomod este o greșeală de dactilografie juridică. Instanța n-a corectat-o, părțile n-au cerut corectarea, dar prefectul a rezolvat-o oral, la microfon, în regim de urgență politică.
Codul administrativ i-a servit art. 228 alin. (5), cu diminuarea indemnizației cu 10% pentru maximum șase luni. Legea nr. 176/2010 i-a servit art. 26 alin. (1) lit. h), pentru „declanșarea procedurilor disciplinare”. Tot ce putea conduce discuția spre încetarea mandatului a fost mutat elegant în sertarul cu incompatibilități, erori materiale și întrebări nepotrivite.
Prefectul a mai spus că singura sa marjă de apreciere privea durata sancțiunii și că a ales „varianta maximă” pentru descurajare. Extraordinară severitate: șase luni cu 10% mai puțin, aplicate unui primar care tocmai și-a salvat mandatul. Statul a scos sabia, a măsurat-o atent și a tăiat un colț din fluturașul de salariu.
Dosarul nu s-a închis la casierie
Mai există însă un act pe care triumful de pe bancă și pedagogia prefecturală îl ocolesc cu grijă. Prin adresa nr. 11186 din 30 iulie 2026, ANI a precizat că, după rămânerea definitivă a raportului în 18 iunie, Agenția se află încă în termenul legal de șase luni pentru a cere în instanță constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea regimului conflictului de interese. Legea nr. 176/2010 spune că asemenea acte, dacă au legătură cu situația constatată, „sunt lovite de nulitate absolută”.
ANI nu afirmă că a introdus deja acțiunea și nici nu precizează actul pe care îl va ataca. Dar spune limpede că procedura este încă deschisă. Cu alte cuvinte, prefectul poate considera închisă problema disciplinară cu 10% timp de șase luni; nu poate închide prin ordin și problema juridică a actului produs în conflict de interese.
Aici victoria lui Fritz se mai subțiază puțin. Primarul și-a păstrat mandatul, dar actul pe care îl prezintă drept un simplu PUZ „elaborat în întregime înainte să ajung primar” poate ajunge într-un proces distinct, unde miza nu mai este fluturașul de indemnizație, ci însăși valabilitatea documentelor născute din conflictul constatat definitiv. Statul i-a tăiat 10% din leafă, dar ANI mai are până în decembrie să vadă dacă nu trebuie tăiat și actul administrativ.
Proces pierdut, mandat păstrat, victorie proclamată
Fritz nu a fost achitat. Raportul ANI a rămas definitiv, Curtea de Apel i-a respins acțiunea, iar Înalta Curte i-a respins recursul. Totuși, în postarea de victorie, primarul mută centrul poveștii de la conflictul de interese la propria rezistență eroică, cu lozinci mobilizatoare precum „Nu voi ceda”, „Nu voi abandona”, „Vom câștiga această luptă”. Lupta a fost pierdută în instanță și câștigată la Prefectură, dar asemenea detalii strică epopeea.
Mârșăvia nu constă doar în alegerea interpretării celei mai blânde. Ea constă în prezentarea acestei alegeri drept unica soluție posibilă, deși motivarea ÎCCJ nu este publică și nici comunicată Prefecturii, ANI nu a răspuns, iar pasajul incomod al Curții de Apel a fost desființat verbal drept „eroare materială”.
Fritz proclamă „Așa spune legea”. Finta declară „Lăsăm legea să vorbească”. Și legea, bine crescută, a spus exact ce trebuia – zece la sută, șase luni și mandatul neatins. Restul a fost trecut la erori materiale, presă ostilă și lupul PSD.
La Timișoara, hotărârea justiției a rămas definitivă. Sancțiunea, în schimb, a rămas politică.
* Citatele prefectului sunt reproduse din transcriptul integral al conferinței de presă.
** ilustrațiile au caracter de pamflet, generate cu DALL-E 3
