În timp ce viceprimarul Ruben Lațcău proiectează în podcasturi imaginea unui cruciat care se luptă cu „grupări de criminalitate organizată” infiltrare în Colterm, realitatea consemnată în actele oficiale descrie un scenariu mult mai prozaic și mai grav pentru buzunarul public. Documentele reconstituie traseul unui contract de asistență juridică atribuit pe baza unei „strategii” abstracte, în ciuda celui mai mare preț de pe piață, urmat de decontări pentru activități de PR, instruirea funcționarilor în arta tăcerii și plăți fără documente justificative, totul sub privirea îngăduitoare a conducerii primăriei.
Când un oficial de rangul lui Ruben Lațcău invocă, în februarie 2026, existența unor rețele subterane și conexiuni în justiție care ar fi controlat Colterm, miza depășește spectacolul politic; ea obligă la verificarea faptelor. Însă, cronologia intervențiilor cuplului edilitar Fritz-Lațcău asupra societății de termoficare nu confirmă o luptă cu „mafia”, ci expune un mecanism administrativ viciat.
De la ședințele AGA prezidate de viceprimar până la raportul devastator al Curții de Conturi care a reținut plăți nelegale, povestea contractului cu casa de avocatură Schönherr este radiografia unei reforme care s-a rătăcit în facturi de 350 de lei pe oră, ignorând soluții legale gratuite și avertismentele propriilor funcționari.
Acest material prezintă anatomia unei diversiuni, create de Ruben Lațcău, între „mafia” din podcasturi și realitatea crudă a auditului de la Colterm.
De la tribuna digitală a unui podcast, viceprimarul Ruben Lațcău desenează conturul unei caracatițe trans-partinice care ar fi sufocat termoficarea timișoreană. Însă, sub stratul gros de retorică despre „criminalitate organizată”, documentele oficiale, rapoartele Curții de Conturi și traseele banilor publici dezvăluie o poveste mult mai pământeană. Mai exact, un contract de consultanță juridică cu dedicație, prețuri de top pentru servicii discutabile și o opacitate instituțională care a costat bugetul local sume considerabile.
Retorica „rețelelor” și proba arhivelor
Pe 14 februarie 2026, într-o apariție la Horia Nasra Show, Ruben Lațcău a lansat o tiradă de acuzații care, într-un stat de drept funcțional, ar fi trebuit să pună în mișcare imediat convoaiele Jandarmeriei. Potrivit viceprimarului, Colterm nu a fost doar o regie falimentară, ci o entitate „practic controlată de grupări de criminalitate organizată”, cu ramificații politice și protecție în magistratură. De altfel, întreaga emisiune a fost o cascadă de acuzații la adresa Justiției, a MAI, a IPJ Timiș și a partidelor politice, cu excepția, din instinct de autoconservare, a iubitului USR din care face parte. Este o narațiune eroică, a „omului nou” care luptă cu sistemul, dar care se lovește frontal de o cronologie administrativă mult mai prozaică, în care chiar semnătura și prezența lui Lațcău au validat mecanismele financiare contestate ulterior de auditorii Curții de Conturi. Și nu numai.
Investigația Ecopolitica nu caută mafioți în umbră, ci urmele lăsate de pix pe hârtie. Iar aceste urme încep pe 29 ianuarie 2021, când Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) de la Colterm, prezidată chiar de Ruben Lațcău în calitate de reprezentant al Municipiului Timișoara, trasa direcția viitoarei „reorganizări”. Departe de a fi un simplu spectator, viceprimarul a fost arhitectul formal al procesului care a deschis ușa consultanței externe, mutând centrul de greutate al deciziei de la specialiștii interni spre firme private de avocatură.
Cum devine cea mai scumpă ofertă cea mai „calitativă”
În martie 2021, Consiliul Local Timișoara adopta HCL 89, un document cu obiective generoase dar vagi, care se referea la securizarea patrimoniului și continuitatea serviciului public. Ceea ce a urmat sub umbrela acestei hotărâri ridică, însă, serioase semne de întrebare asupra modului în care banul public este gestionat sub stindardul reformei.
La procedura de selecție s-au prezentat șase grei ai avocaturii, printre care NNDKP, Dentons sau asocierea Stănilă–Maier. Matematica licitației a fost însă una creativă. Deși oferta casei de avocatură Schönherr și Asociații era cea mai piperată — 1.060.500 lei fără TVA, cu un tarif de 350 lei/oră — aceasta a ieșit victorioasă în fața unor competitori care cereau 210 lei/oră (Stănilă) sau care aveau o valoare totală de 900.000 lei (NNDKP).
Secretul? Criteriul „calitate-preț”, unde punctajul maxim acordat „strategiei propuse” a reușit să anuleze orice avantaj financiar al ofertelor concurente. În acest punct, discursul de tipul „nu eu am angajat firma” devine o simplă eschivă: comisia de evaluare, din care făcea parte și administratorul public Matei Creiveanu, a produs un câștigător ale cărui costuri au început imediat să curgă din conturile orașului.
Capcana cronologiei și „amnezia” administrativă a lui Ruben Lațcău
În fața inspectorilor Curții de Conturi, Ruben Lațcău a activat o strategie de apărare bazată pe o delimitare chirurgicală de momentul zero al achiziției. În explicațiile sale oficiale, acesta susține că rolul său a fost unul pur tehnic și tardiv, fiind numit președinte al comisiei de evaluare abia pe 16 aprilie 2021, prin Dispoziția Primarului nr. 481. Mai mult, acesta pasează responsabilitatea inițierii contractului către colegul său, viceprimarul Cosmin Tabără, indicând că documentul de aprobare a proiectului de hotărâre și invitația de participare din 1 aprilie 2021 îi aparțin acestuia din urmă.
Este o construcție logică ce pare solidă, până când este confruntată cu Hotărârea AGA nr. 2 din 29 ianuarie 2021. Această piesă de puzzle transformă „dezvinovățirea” într-o contradicție flagrantă din trei motive esențiale.
Primul motiv este anacronismul inițierii. Lațcău afirmă că procedura a fost pornită în aprilie 2021. Totuși, documentul din 29 ianuarie 2021, semnat chiar de el în calitate de Președinte de Ședință al Adunării Generale a Acționarilor, demonstrează că decizia politică și administrativă de a achiziționa „servicii de consultanță pentru restructurarea/reorganizarea tehnico-financiară” fusese deja luată sub bagheta sa. Practic, cu trei luni înainte de data indicată în apărarea sa, Lațcău gira oficial necesitatea acestor servicii la cel mai înalt nivel de decizie al societății.
Al doilea este dualitatea funcției. În răspunsul către auditori, viceprimarul subliniază că responsabilitatea sa a fost „doar asupra evaluării ofertelor”. Proba documentară arată însă că el nu a fost doar un simplu evaluator de final de proces, ci cel care a prezidat ședința extraordinară în care s-a bătut în cuie strategia de „reconstituire a activului net” și necesitatea monitorizării implementării planului de reorganizare. Este imposibil să susții că ești un actor neutru într-o comisie de evaluare, câtă vreme tu ești cel care, din postura de președinte AGA, ai definit nevoia și ai autorizat achiziția acestor servicii.
În fine, apare și responsabilitatea asupra necesității. Ruben Lațcău încearcă să explice lipsa referatului de necesitate și a valorii estimate ca fiind o „deficiență a compartimentului de specialitate”. Însă, Hotărârea AGA nr. 2 invocă explicit un Raport al directoratului din decembrie 2020. Ca președinte al ședinței care a dezbătut ordinea de zi și a aprobat măsurile de eficientizare pentru anul 2021, Lațcău a avut acces direct și control asupra fundamentării acestor cheltuieli cu mult înainte ca dosarul să ajungă pe masa comisiei de evaluare.
Această suprapunere de documente scoate la iveală o realitate incomodă, mai exact că apărarea viceprimarului se sprijină pe un segment îngust din calendar (aprilie 2021), ignorând convenabil faptul că el a fost motorul decizional al întregului proces încă din ianuarie 2021. Prin semnătura sa de pe Hotărârea AGA nr. 2, „proba de aur” a acestei investigații, Ruben Lațcău încetează să mai fie un simplu evaluator tehnic și devine arhitectul politic al mecanismului care a permis casei de avocatură Schönherr să factureze Timișoara la prețuri de catalog, fără documente justificative solide.
| Aspectul Divergenței | Versiunea lui Ruben Lațcău (Declarație Curtea de Conturi) | Realitatea din Documente (Hotărârea AGA nr. 2 / Ianuarie 2021) |
| Data de start a procesului | Susține că inițierea achiziției a fost făcută prin Invitația din 01.04.2021, document asumat de viceprimarul Cosmin Tabără. | Cu trei luni mai devreme, pe 29.01.2021, Ruben Lațcău prezida ședința AGA care aproba deja achiziția serviciilor de consultanță pentru restructurare.+4 |
| Natura rolului exercitat | Afirmă că responsabilitatea sa a fost „doar asupra evaluării ofertelor”, începând cu data de 16.04.2021. | În ianuarie 2021, Lațcău acționa din postura de Președinte de Ședință al acționarului unic, fiind cel care a condus adoptarea strategiei de reorganizare a Colterm.+1 |
| Inițierea și asumarea nevoii | Pasează responsabilitatea către Cosmin Tabără, care a semnat referatul de aprobare a proiectului de hotărâre. | Hotărârea nr. 2/2021, semnată de Lațcău, consemnează că necesitatea a fost dezbătută și votată (18 voturi „pentru”) sub coordonarea sa directă.+3 |
| Lipsa fundamentării legale | Susține că absența referatului de necesitate și a valorii estimate este o deficiență care cade în sarcina compartimentului de specialitate. | Documentul semnat de el în ianuarie 2021 invoca deja un raport al directoratului din decembrie 2020 ca bază pentru măsurile de restructurare.+2 |
| Controlul decontărilor | Sugerează că urmărirea executării contractului este sarcina departamentelor tehnice, conform HCL-ului. | În calitate de reprezentant al acționarului unic în AGA, acesta a mandatat directorul general interimar să ducă la îndeplinire măsurile de restructurare pe care el le-a prezidat.+1 |
Facturi pentru tăcere și consultanță pe post de PR
Primele alarme au sunat în noiembrie 2021, când investigațiile de presă au scos la iveală un zid de tăcere ridicat chiar de Primăria Timișoara. Instituția refuza sistematic să prezinte rapoartele de activitate care ar fi trebuit să justifice sumele colosale decontate către Schönherr. Cifrele erau amețitoare: pentru doar cinci zile de lucru în luna mai, firma factura peste 81.000 de lei cu TVA, iar în luna iunie suma urca la aproape 280.000 de lei.
Când, în cele din urmă, rapoartele au fost „smulse” din arhiva primăriei, surpriza a fost totală. În loc de strategii complexe pentru salvarea termoficării, orele de consultanță de 350 de lei bucata erau consumate pe activități care țineau de comunicarea instituțională, interpretarea Legii 544/2001 sau, mai grav, pe instruirea aparatului primăriei despre cum să nu răspundă solicitărilor presei.
Mai mult, s-a încercat forțarea unui „acord tripartit” prin care municipalitatea să plătească avocații care să reprezinte Colterm în instanță, un demers considerat ilegal de funcționarii care au refuzat să semneze, dar care a apărut, totuși, pe facturile decontate sub masca „pregătirii documentelor”.
Record la decontări
Avocații de la Schoenherr au fost plătiți de Primăria Timișoara cu 350 lei+TVA/oră, în primele cinci zile lucrate în luna mai, firma de avocatură decontând un total de 164h și 45 de minute, iar în luna iunie fiind decontate 563 de ore și 44 de minute de lucru, conform analizei publicate de PRESSALERT.ro, pe 25 noiembrie 2021. Pe scurt – 303.413,27 lei. Analiza pe zile și pe ore decontate arată că avocatul Bogdan Ioniță a avut nu mai puțin de șapte zile în care a lucrat eroic, având peste opt ore pe zi muncite pentru a desluși ce se întâmplă la Colterm și ce este de făcut. Recordul absolut a fost stabilit în 26 mai când a lucrat 13 ore și jumătate, după ce în 25 mai a trudit nu mai puțin de 13 ore din cele 24 ale zilei. În 27 mai, a muncit 10 ore și 30 de minute și nu s-a oprit nici în 28 iunie când i s-au decontat alte 10 ore de analiză și studiu. Tot 13 ore a prestat și în 2 iunie, în 17 iunie – 12 ore, în 18 iunie – 11 ore, 16 iunie – 10 ore și în 3 iunie – 9 ore și jumătate. Acesta a avut, în perioada decontată, cele mai multe ore dintre toți avocații firmei- 198, adică o medie de șase ore pe zi în cele 33 plătite. Alți doi avocați, au avut câte o zi, cu peste opt ore pe zi decontate – Nicolae Mihu – 11 ore și 30 de minute și Matei Florea – 10 ore.
Tot Pressalert.ro a dezvăluit și alocarea, în afara obiectului contractual, de bani pentru secretizarea unor documente și activități. Primăria Timișoara a plătit consultanță juridică pentru lucruri care le-ar fi aflat de la ultimul angajat al Serviciului Juridic – ”analiză juridică privind poziția vacantă din CA Colterm și respectiv atribuțiile AGA stabilite prin lege și prin actul constitutiv al Colterm pentru a oferi consultanță PMT cu privire la desfășurarea AGA Colterm din data de 27.05.2021” , ”analiză juridică referitor la prelungirea concesiunii cu trei luni” sau ” analiză juridică a problemelor de cvorum și majoritate a Consiliului Local în adoptarea de hotărâri AGA în calitate de acționar unic al Colterm”. Și acestea sunt doar câteva exemple. Administrația Fritz a plătit firmei austriece bani publici inclusiv pentru că avocatul Silviu Lazăr a avut ca activitate ”coordonarea echipei IT Schoenherr și corespondența pe email cu Primăria Timișoara pentru a găsi soluția tehnică care să asigure confidențialitatea raportului la 7 zile și a rapoartelor viitoare”.
Verdictul Curții de Conturi: plăți nelegale și documente lipsă
Punctul culminant al acestei gestionări defectuoase nu a venit dintr-un podcast, ci din raportul de audit al Curții de Conturi din septembrie 2022. Auditorii au confirmat ceea ce administrația Fritz-Lațcău încerca să ascundă.
24.920 lei au fost plăți considerate direct nelegale pentru activități care nu aveau nicio legătură cu mandatul aprobat de Consiliul Local.
124.133 lei reprezentau plăți efectuate fără niciun document justificativ — practic, bani dați „pe încredere” pentru servicii care nu puteau fi dovedite prin procese-verbale sau e-mailuri.
Pentru a bloca accesul la aceste date, Primăria a recurs la o tactică de amânare dusă la extrem, furnizând documentele solicitate de auditori cu doar câteva ore înainte de finalizarea controlului. Rezultatul? Primarul Dominic Fritz a fost sancționat cu o amendă de 1.500 de lei pentru refuzul inițial de a pune la dispoziție actele necesare auditului.
Ofensiva opacității.Primăria a încercat să „legalizeze” PR-ul prin avocatură
În spatele ușilor închise ale Direcției Juridice, bătălia pentru justificarea banilor publici s-a dat nu pe argumente de oportunitate, ci pe o semantică forțată. Pusă în fața evidenței că a plătit din banii timișorenilor consultanță pentru strategii de presă și răspunsuri la solicitări de tip 544/2001, Primăria a încercat o manevră de o îndrăzneală juridică rară: transformarea comunicării politice în „asistență pentru gestionarea riscului reputațional”.
În replicile oficiale transmise Curții de Conturi, reprezentanții instituției au susținut că interpretarea legii accesului la informații de interes public și redactarea unor puncte de vedere pentru jurnaliști nu erau activități de PR, ci „componente esențiale ale strategiei de securizare a patrimoniului”, argumentând că o imagine negativă ar fi putut periclita relația cu creditorii Colterm. Este o logică circulară care sfidează bunul simț administrativ: să plătești avocați cu 350 de lei pe oră pentru a învăța funcționarii din aparatul de specialitate – plătiți deja din aceiași bani publici – cum să tacă sau cum să refuze accesul la documente.
Această strategie de apărare nu a fost doar o chestiune de interpretare, ci una de rezistență activă. Amânarea sistematică a predării documentelor, finalizată cu acel „CD de ultimă oră” livrat auditorilor chiar la finalul programului în ultima zi de audit, arată nu o disfuncționalitate, ci o metodă. O metodă de a limita timpul de analiză al Curții și de a forța o concluzie pripită, strategie care i-a adus edilului-șef nu doar un raport dur, ci și o amendă personală, un detaliu care subliniază gradul de obstrucționare a controlului public.
Rezistența internă – „proba de aur” a intenției
Aici apare elementul de forță care dărâmă scuza „erorii administrative”. Anomaliile contractului nu au fost sesizate doar de presă sau de auditori, ci au fost flagrante în timp real chiar din interiorul Primăriei. În momentul în care s-a încercat forțarea celebrului „acord tripartit” — prin care Primăria urma să plătească avocații care să reprezinte Colterm în instanță — specialiștii din departamentele Juridic și Economic s-au opus categoric. Funcționarii au refuzat să semneze documentul, avertizând că acesta excede cadrul legal stabilit de Consiliul Local prin HCL 89/2021.
Această opoziție este „proba de aur” a investigației. Avertismentul a fost dat, riscul a fost asumat de profesioniști, însă conducerea politică a ales să ignore veto-ul intern. Faptul că, în ciuda acestui blocaj, serviciile au fost facturate oricum sub formulări ambigue de tipul „pregătire scrisoare de angajament”, transformă întreaga afacere dintr-o simplă scăpare într-o acțiune cu intenție directă. Administrația a știut că încalcă mandatul consiliului, dar a ales să meargă înainte.
Soluția gratuită, ignorată în favoarea contractului scump
Cea mai amară constatare a întregului dosar rămâne, însă, oportunitatea ratată. În timp ce municipalitatea vărsa sute de mii de lei în conturile Schönherr pentru a „securiza patrimoniul”, Curtea de Conturi a descoperit că o soluție procedurală exista încă din decembrie 2020. Colterm solicitase oficial municipalității inițierea unui demers către ANAF pentru preluarea activelor funcționale în domeniul public, în contul datoriilor.
Această cale, care ar fi asigurat continuitatea infrastructurii fără costuri suplimentare de consultanță, a fost ignorată. Nu au fost găsite documente care să ateste că administrația a făcut vreun demers real în această direcție, preferând în schimb să plătească o firmă externă pentru a „studia” o problemă care avea deja o rezolvare pe masă.
Cronologia unei oportunități irosite: „Calea ANAF” vs „Calea Schönherr”
DECEMBRIE 2020: Soluția gratuită ignorată
- 31 Decembrie 2020: Colterm propune oficial Primăriei soluția preluării activelor de către ANAF în contul datoriilor, urmată de transferul lor gratuit către Municipiul Timișoara prin Hotărâre de Guvern.
- Status: Soluția rămâne „la sertar”; nu există documente care să ateste demersuri ulterioare ale administrației în această direcție.
IANUARIE – MARTIE 2021: Construirea „Căii Plătite”
- 29 Ianuarie 2021: Ruben Lațcău prezidează ședința AGA Colterm care aprobă necesitatea serviciilor de consultanță externă pentru reorganizare.
- 16 Martie 2021: Se adoptă HCL 89/2021, care autorizează achiziția de servicii juridice pentru securizarea patrimoniului — exact obiectivul pe care soluția ANAF l-ar fi rezolvat gratuit.
APRILIE – IUNIE 2021: Mecanismul de plată intră în funcțiune
- 16 Aprilie 2021: Ruben Lațcău este numit președinte al comisiei de evaluare a ofertelor.
- Mai 2021: Schönherr câștigă licitația cu cea mai scumpă ofertă (350 lei/oră) pe baza unei „strategii” calitative.
- Iunie 2021: Se emit facturi de peste 280.000 lei pentru activități care includ interpretarea Legii 544 și strategii de presă.
NOIEMBRIE 2021 – IULIE 2022: Opacitate și Rezistență
- Noiembrie 2021: Primăria refuză să facă publice rapoartele de activitate ale avocaților; funcționarii de la Juridic se opun „acordului tripartit”.
- Iulie 2022: Auditul Curții de Conturi finalizează controlul; primarul este amendat pentru refuzul inițial de a preda documentele.
SEPTEMBRIE 2022: Verdictul Final
- Raport Curtea de Conturi: Se constată plăți nelegale și lipsa documentelor justificative pentru suma de 124.133 lei.
- Concluzie Audit: Administrația a plătit servicii de lux pentru a obține un rezultat „subțire”, ignorând complet soluția procedurală gratuită din decembrie 2020.
Paradoxul de la final de an. De ce a fost preferat „contractul” în locul „soluției”?
Misterul administrativ cel mai greu de explicat rămâne ignorarea deliberată a e-mailului din 31 decembrie 2020. În timp ce orașul se pregătea de Revelion, în sistemul electronic al Primăriei intra o soluție tehnică gratuită: mecanismul preluării activelor prin ANAF. Documentele arată că existau toate pârghiile legale pentru ca infrastructura vitală a Colterm să treacă în proprietatea publică a municipiului fără a fi nevoie de armate de avocați privați.
De ce a ales administrația USR a Timișoarei să lase această pistă să se răcească timp de luni de zile, pentru ca apoi să invoce o „criză de timp” care să justifice achiziția directă a unor servicii juridice de un milion de lei? Întrebarea nu este doar una contabilă, ci una de integritate a deciziei. În timp ce Ruben Lațcău prezida ședințele AGA și vorbea despre „rețele de criminalitate”, sub nasul său, o procedură administrativă simplă și sigură era pusă la sertar.
Ignorarea soluției de la finele lui 2020 transformă contractul cu Schönherr dintr-o „necesitate de criză” într-o „alegere politică”. Faptul că Curtea de Conturi nu a găsit nicio dovadă a unor demersuri concrete pe calea ANAF în perioada analizată demonstrează că prioritatea nu a fost eficiența financiară, ci construirea unui aparat de consultanță extern, paralel cu structurile legale ale orașului, care să funcționeze după reguli proprii și sub un control politic direct, departe de rigorile funcției publice.
Un ecran de fum pentru eșecuri administrative
În final, rămânem cu două realități paralele. Una, spectaculoasă și plină de adrenalină, în care Ruben Lațcău vorbește despre „criminalitate organizată” și rețele subterane. Cealaltă, documentată și rece, în care aceeași administrație a girat un contract de consultanță excesiv, a decontat servicii nejustificate și a fost sancționată de Curtea de Conturi pentru lipsă de transparență.
Dacă există cu adevărat dosare penale care să confirme „mafia” invocată în podcasturi, ele sunt, deocamdată, invizibile. Ceea ce este vizibil și verificabil este însă mecanismul prin care criza unei societăți vitale a fost transformată într-o oportunitate de a consuma fonduri publice pe strategii juridice care au servit mai degrabă imaginii primăriei decât caloriferelor timișorenilor. Diferența dintre un salvator de profesie și un administrator responsabil se măsoară, în cele din urmă, nu în cuvinte grele rostite la microfon, ci în legalitatea fiecărui leu decontat din buzunarul timișoreanului.
