Apariția Universității din Cahul a avut loc ca urmare a trilateralei România-Republica Moldova-Ucraina, care a avut loc în iulie 1997, la Izmail, la inițiativa președintelui român Emil Constantinescu.
Universitatea din Cahul, ca filială a Universității „Dunarea de Jos” din Galaţi a fost rezultatul protocolului de colaborare dintre Ministerul Educaţiei Naţionale din România şi Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova pentru anul de învăţământ 1999/2000, semnat la 6 mai 1999.
Existența Universității din Cahul poartă în ea o semnificație istorico-politică, atât pentru instituția prezidențială a României, cât și pentru Ministerul român de Externe.
Semnificațiile contează. Acest lucru nu a fost înțeles pe deplin în eșaloanele conducerii actuale a Ministerului moldovean al Educației și Cercetării.
Cel mai probabil, oficialii de la educație consideră că reorganizarea Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul prin absorbția ei cu UTM, cu păstrarea și dezvoltarea unui centru universitar autonom, ar păstra această semnificație politică și istorică.
Nu o păstrează. Noul Centru Universitar „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul în cadrul Universității Tehnice a Moldovei (UTM) este o instituție care nu are istorie, căci, juridic vorbind, începe de la zero.
Oficialii de la minister dau asigurări că personalul Universității din Cahul va fi transferat la UTM până la 1 septembrie 2026, cu respectarea legislației muncii. „În primii trei ani de la fuziune nu vor fi operate reduceri de personal determinate exclusiv de procesul de reorganizare, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege” se arată într-un comunicat de presă de pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării.
Legislația muncii prevede că în cazul apariției unei alte instituții juridice, tot personalul este dat afară și preluat din nou, la voința noii instituții juridice angajatoare.
Desființarea Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul prin comasarea ei cu Universitatea Tehnică a Moldovei deschide Cutia Pandorei.
La București, mai mulți oficiali români, în frunte cu președintele Academiei Române și ex-președintele Constantinescu s-au declarat împotriva acestei acțiuni a ministerului de la Chișinău.
La Chișinău nu a vrut să se țină cont nici de propunerea ex-consilierului de stat pentru Românii de pretutindeni, Antonie Popescu, de a „identifica, prin dialog și cooperare instituțională, soluții constructive și eficiente” pentru supraviețuirea Universității de Stat.
Lichidarea personalității juridice a Universității de la Cahul arată că guvernarea Partidului Acțiune și Solidaritate ignoră sugestiile venite de la București. Nu ar fi prima oară.
Doar că, desființarea unei Universități care are o semnificație deosebită pentru rolul geopolitic al României în regiune este un act juridic care nu ține cont de interesele statului român.
De vreo 30 de ani, Chișinăul oficial, indiferent de culoarea lui politică, s-a folosit de sentimentul de iubire frățească al românilor pentru Basarabia. Mai multe guverne de la Chișinău au primit ajutor palpabil – bani, energie electrică ori gaz natural – atunci când le era greu și aveau nevoie.
În schimb, Bucureștiul oficial a fost refuzat sau scos de pe lista investitorilor, de nenumărate ori.
Știu că, în timp, mai multe partide importante de la București au conștientizat că în ultimii cinci ani, oficialii partidului de guvernământ de la Chișinău, se folosesc de România, dar nu-i respectă interesele.
Buturuga mică, a desființării instituției de învățământ din Cahul, răstoarnă căruța de dragoste a puținelor formațiuni politice de la București care mai cred în unionismul Partidului Acțiune și Solidaritate.
O avalanșă, fie ea și politică, începe de la un bulgăre!
