Încă de la preluarea mandatelor de ministru, Oana Țoiu la Externe și Ionuț Moșteanu la Apărare, cei doi și-au inversat rolurile și atribuțiile de comunicare și relaționare cu partenerii externi. Chestie care dăunează grav imaginii Statului Român dar le ridică mari semne de întrebare atât partenerilor, de la prăduitorii occidentali din NATO la partenerul strategic – SUA și până la cei pe care actuala putere îi cataloghează automat ca „dușmani” – Rusia, în primul rând, Coreea de Nord sau „neprieteni”, cum ar fi China sau India, toate state cu care nu avem relații diplomatice sau economice, fie sunt minimale.
Nu avem pentru că nu ne-am dori și nu am avea acută nevoie de relații cu aceste țări și cu liderii lor, ci pentru că în tefelismul besmetic al actualilor conducători, de la președintele ong-ist Nicușor Dan și la usr-istul vopsit Ilie Bolojan, până la nebăgații în seamă Moșteanu și Țoiu, i-aam ignorat cu aroganță pe toți, de la Trump la Xi, ba unii precum vicepremierul Oana Gheorghiu îi face golani pe Trump și J.D. Vance sau oficiali precum Naumescu, Țoiu și Dogioiu, oameni mici din guvern sau din administrația prezidențială românească, le dau cu flit la greu pe rețele sociale lui Trump, Vance sau liderilor chinezi ori din alte țări pe unde nu ling clanțele cancelariilor.
Revenind la cele două caricaturi politice, Țoiu și Moșteanu, care exact ca și președintele lor de partid, Dominic Fritz, au trecut de la „ne atacă rușii” la „le impunem sancțiuni, le doborâm dronele”, încă de la începutul mandatului Oana Țoiu a avut poziții și declarații care țineau de apărare, înzestrarea militară și răspunsuri la război (hibrid, cibernetic și alte forme care în fond sunt doar componente a ceea ce se definește ca război asimetric), iar Moșteanu a tot dat declarații și a poziționat România în diverse contexte de geopolitică și politică externă, care sunt apanaj exclusiv al ministrului de externe. Adică un fel de lăbuță-n doi, cu schimb de locuri, cum se glumea cândva la autobaza unde am învățat să scriu incorect românește și…primele cuvinte dacice.
Într-un război convențional dar mai ales în cel asimetric, inclusiv componenta informațională dar și de comunicare publică sunt esențiale. Aici cei doi și-au inversat rolurile, fie din necunoaștere fie din amatorismul cras al școlii de partid din care vin, care e în Pădurea Băneasa, dar în pavilionul vechi, ăla fără curent electric, unde predau profesorii de mâna a doua sau a treia, pavilionul USRi.
Ucraina este în centrul unor scandaluri interne și internaționale: de corupție cu bani interni, dar mai ales cu bani externi, în scandaluri privind protecția propriilor oligarhi, vânzare ilegală de armament către entități ostile Occidentului (culmea, unele piese găsite de IDF în depozitele abandonate de Hamas, în Gaza, proveneau din loturi de tehnică militară DONATĂ de partenerii NATO pentru ajutorare Ucrainei).
În aceeași direcție merge și investigația sabotării conductelor Nord Stream I și II, atribuită de investigatorii germani unor cetățeni ucrainieni. Deși în operațiune, ca și în altele (de exemplu atacurile în adâncime la obiective dun Rusia cu drone mici, lansate din containere) modus operandi precum și accesul la tehnologie de vârf arată o dâră ce are mai degrabă culoare steagului american și a celui britanic.
Tot la categoria maskirovka, cu puternic iz anglo-saxon și ingrediente ucrainiene se înscriu zborurile necontrolate de drone, care au declanșat alerte reale, în zece țări europene: România, Polonia, Norvegia, Germania, Danemarca, Letonia, Lituania, Estonia, Suedia şi Finlanda. Aici intră și bruiajul aeronavei închiriate cu care a zburat Ursula von der Leyen în excursia „pe flancul de Est”, care s-a dovedit o dezinformare crasă și teatrală, tot pentru a crea panică, emoție și puternice sentimente negative la adresa rușilor cei răi și primitivi. Toate aceste manipulări mediatice occidentale au fost prezentate și amplificate ca pericol iminent de atac din partea Rusiei, ceea ce s-a dovedit nerealist și, cum le place fact-checker-ilor, fake news, pe modelul războiului informațional.
România s-a făcut de râs constant în problema dronelor care cădeau întregi sau avariate în special în zona de graniță cu Ucraina, respectiv zona Deltei Dunării. Adăposturile pentru populație sunt niște glume sinistre în care doar Arafat crede, iar încercările de interceptare cu sisteme anti-aeriene Gepard I și apoi ridicarea de la sol de avioane de vânătoare ale aliaților sau F 16 ale Forțelor Aeriene Române este o altă comedie teatrală, tehnic fiind aproape imposibilă interceptarea dronelor de dimensiuni mici și mijlocii.
Și întrebarea firească, care duce tot spre ideea unor tactici provocatoare de tip maskirovka ale ucrainienilor, este de ce aceste drone nu sunt interceptate în spațiul aerian ucrainean și de ce Ucraina nu comunică, pe canalele militare de urgență cu România, privind iminența unor astfel de incidente?
Aici ajungem din nou la Oana Țoiu, ministrul de externe al României, care l-a chemat pentru explicații pe ambasadorul Rusiei la București. Dacă operațiunea e o provocare a ucrainienilor, e la mintea cocoșului că nu vor trimite spre România drone de fabricație ucraineană, ci unele de fabricație rusească, avariate și doborâte și apoi reparate.
Faptul că o dronă are elemente de identificare și piese „rusești” nu înseamnă deloc și nemijlocit că au fost lansate de către Rusia și de pe teritoriul rusesc.
Ceea ce ne aduce la cel mai recent episod care frizează penibilul, expus de ministrul de externe român Țoiu, pe platforma X, vineri, 14 noiembrie 2025, în două postări în cascadă, una în română, una în limba engleză, să poată citi și Rubi de la Washington fără Google Translate cât suntem noi de duri cu rușii.
Așadar, Țoiu publică patru fotografii, două în care niște bărbați sunt fotografiați cu spatele (fiind corp diplomatic au dreptul să refuze a fi fotografiați), o poză cu un colaj de fotografii „documentare” vax albina și una cu o piesă posibil metalică, într-o pungă șmecheră tip zip-lock, ca și alea din filmele americane cu detectivi, pe care scrie „Evidence”.
Iată și mesajul ministrului de externe, care așa cum scriam câteva paragafe mai sus, își conferă singură rolul și atribuțiile unui ministru al apărării.
„Din dispoziția ministrului afacerilor externe, ambasadorul Federației Ruse la București a fost convocat astăzi, 14 noiembrie 2025, la sediul Ministerului Afacerilor Externe.
Acestuia i-au fost prezentate dovezi palpabile, ample și solide, ale violării spațiului aerian al României de către un vehicul aerian fără pilot al forțelor militare ruse, în cursul nopții de 10/11 noiembrie 2025.
Fragmentele recuperate de autoritățile române de la locul prăbușirii vehiculului aerian probează indubitabil apartenența acestuia și implicarea în atacurile masive din noaptea respectivă împotriva infrastructurii civile ucrainene aflată în proximitatea frontierei cu România.
Partea română a exprimat, în cursul convocării ambasadorului Federației Ruse, protestul ferm față de acest act inacceptabil și iresponsabil, care reprezintă o violare a suveranității României.
De asemenea, reprezentanții MAE au atras atenția asupra repetării acestor situații, care constituie riscuri de o deosebită gravitate pentru siguranța cetățenilor români, precum și pentru securitatea României și a regiunii.
Au condamnat încă o dată, în mod ferm, atacurile ilegale și iresponsabile împotriva infrastructurii civile ucrainene din proximitatea frontierei cu România și au reamintit responsabilitatea exclusivă a Federației Ruse pentru războiul de agresiune în curs împotriva Ucrainei.
Totodată, a fost menționat ca România are dreptul să ia măsurile legale necesare să își protejeze cetățenii și teritoriul inclusiv prin tot spectrul de instrumente politice, inclusiv prin sancțiuni.
În pofida acțiunii iresponsabile și ilegale a Federației Ruse, în niciun moment cetățenii României din zona survolată nu au fost în pericol direct și iminent. România și Aliații au capabilitățile și cadrul de acțiune pentru a gestiona orice situație de risc. România este în permanent contact cu Aliații săi și cu ceilalți membri UE pe aceste subiecte”, a scris Oana Țoiu, la persoana a treia, ton de adresare neutru (aici vă gândiți domniile voastre la un pic de patologie psiho, că nu e vreo strategie sofisticată de comunicare în cazul doamnei), pe platforma X.
Trebuie spus că este a doua oară, OFICIAL, când ministrul român de externe se folosește de acest instrument de chemare pentru explicații a unui ambasador al unei țări străine, aceeași, acreditat la București. Și nu vorbim de Albania sau Burkina Faso, ci de Rusia.
Omul vine pentru că acestea sunt protocoalele și uzanțele diplomatice și probabil pe urmă se distrează și râde în timp ce asistenții săi compun o informare către Kremlin, unde se mai râde copios o tură. De Țoiu și implicit de România și de NATO.
Scurt context internațional la zi
Important, în tot acest context, aparent complicat, este că se pune batista pe problema care ne arde economic cel mai tare și ne va arde pe noi, fraierii de rând la buzunare. Ce facem cu activele gigantului petrolier rusesc Lukoil din România, ca și consecință a sancțiunilor indirecte impuse de SUA?
Asta în condițiile în care țările occidentale cumpără sau naționalizează (negocierea se face cu rușii, tactica a fost impusă de Trump) activele Lukoil din țările lor, iar alte țări, inclusiv vecinii noștri mici dar mai deștepți, precum Ungaria prin meritul premierului Viktor Orban și Bulgaria, au reușit să obțină derogări sau amânări din partea administrației americane. Asta pentru că Bulgaria tratează SUA cu respect, iar în cazul Ungariei, țara a devenit pilonul lui Trump și al MAGA în ecuația EU și partea europeană de NATO (alături de Polonia parțial), și datorită relației speciale dintre Trump și Orban care rămâne cel mai puternic jucător european în relație cu administrația Trump, la modul în care pentru o audiență la Casa Albă, cu așteptarea de rigoare pe hol (am văzut toți scena), Ursula von der Leyen va apela (fără să recunoască, evident) tot la Viktor Orban, cel care îl va suna pe Trump pe mobilul personal, dacă și când va avea chef sau va considera oportun.
Pe fronturile din Ucraina de duc lupte grele și pier, din păcate mii de oameni, soldați sau civili, din ambele tabere plus mercenarii de serviciu sau nord-coreeni trimiși în suportul trupelor rusești. Ucrainienii reușesc victorii mici și punctuale, la noduri de transport și logistică, depozite și fabrici de armament sau muniție, însă acestea nu au intensitatea necesară pentru a dezechilibra serios puterea Rusiei, care se bucură și de sprijin masiv extern, proporțional sau nu cu cel primit de Ucraina.
Avansul încet dar sigur al trupelor rusești și căderea iminentă a unor centre logistice importante, precum Pokrovsk, cu intenția de direcție Odessa și poate chiar Kiev (deși e atractiv doar simbolic și psihologic, mai mult decât strategic).
În plus, pe lângă ancheta germană a ucrainienilor care ar fi aruncat în aer conductele Nord Stream, a publicat pe 13 noiembrie, un articol cu titlul „Unitatea de elită rusă care vânează războinicii cu drone din Ucraina”, din care fac un scurt sumar mai jos.
Rusia a reușit să neutralizeze unul dintre principalele avantaje tactice ale Ucrainei pe linia frontului cu ajutorul unității „Rubicon”, care vânează operatori de drone inamici.
Echipele de operatori de drone au devenit din vânători, vânat. Folosind tehnologie avansată și propria flotă de drone de lovire, „Rubicon” detectează, urmărește și distruge operatorii inamici și perturbă logistica armatei ucrainene.
„Rubicon” a dus la o „turnură înfricoșătoare” pe câmpul de luptă.
<<„Rubicon”este principala noastră problemă… Dacă rușii nu ar avea operatori de drone atât de competenți, infanteria lor nu ar putea pătrunde în orașe. Acum, a pilota drone este foarte periculos>>, spune militarul ucrainean Artem Karyakin din Pokrovsk, citat de Financial Times.
Analiza este mult mai amplă și mai amănunțită, dar cert este că avantajul războiului cu drone, care a adus o supremație temporară a Ucrainei s-a încheiat. Însă la fel ca și componenta cibernetică, cea de drone este într-o evoluție rapidă și foarte dinamică, de ambele părți. Și în ajutorul fiecăreia, vin cu know-how, software, hardware și logistică, statele prietene. Dacă ucrainienii se bucură de tehnologie din partea țărilor europene occidentale, a SUA și posibil a Israelului, Rusia este susținută de Coreea de Nord, Iran și alte câteva state, dar cel mai important și substanțial ajutor vinde din China, devenită probabil cea mai dinamică economie la nivel mondial în acest moment, cu resurse umane și strategice ale căror dimensiuni sunt doat estimate dar nu și cunoscute.
Ajutorul românesc și legătura cu destabilizarea sistemului de justiție din România
Dintre toate țările europene și din afara Europei, membre sau nu în NATO, România a rămas singura țară care nu a comunicat public și transparent, ce ajutoare financiare și sumele pe care le-a dat Ucrainei, de la începutul conflictului ruso-ucrainean.
Toate guvernele din ultimii 3 ani, în total dispreț față de lege, au trecut sub tăcere sau chiar au secretizat donațiile și vânzările de tehnică militară, armament și muniție și componente complementare și nici nu le-au supus aprobării Parlamentului României, cu excepția sistemului Patriot care a fost donat și care, într-un interval de timp neprecizat, ar urma să fie plătit României de către țările aliate din celebra „Coalition of the Willing”, o armată de gleznuțe goale și pijamale roz, un vis mai vechi al președintelui francez Macron căruia i s-a alăturat un alt personaj rupt de realitate, premierul britanic Starmer.
În aceste condiții de secretomanie totală, mai mulți jurnaliști, analiști din OSINT, europarlamentarul Gheorghe Piperea, au reușit să facă niște estimări mai mult sau mai puțin relative, în baza unor deducții din surse deschise.
Polarizarea populației românești prin intermediul Guvernului, a Președinției, a aparatului de comunicare prin mass media și social media, împotriva magistraților din sistemul de justiție românesc, este o încercare de slăbire a acestui pilon fundamental al statului democratic și de drept și demonizarea plus discreditarea magistraților, judecători, procurori etc.
Membri ai guvernelor Cuică, Ciolacu și Bolojan, precum și președintele Nicușor Dan și fostul președinte Klaus Iohannis au tot interesul ca oamenii să se revolte împotriva Justiției, fără a face vreo diferență în probelmatica salarizării și a pensiilor, precum și discreditarea magistraților și a deciziilor pe care aceștia le iau în instanțe.
Este o încercare de îngenunchere a Justiției dar și perdeaua de fum care pregătește un asalt tactic țintit asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Consiliului Superior al Magistraturii, a Curților de Apel și împotriva parchetelor. Nume precum cel al Liei Savonea, al Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) – Marius Ionuț Voineag sau al Procurorului General al României – Alex Florența, sunt intens vehiculate și au fost pomenite vizavi de schimbarea din funcție de către actualul președinte al țării, Nicușor Dan, încă de la începutul mandatului.
Motivul, poate încă invizibil pentru ochiul neformat în această problematică sau al oamenilor preocupați de grijile cotidiene tot mai apăsătoare, este unul cât se poate de simplu. Schimbarea lui Savonea, Voineag și Florența din aceste funcții cheie este biletul spre libertate al celor care au girat și aprobat împrumuturi sau donații de bani (de ordinul a sute de milioane de euro) și de armament și tehnică militară, precum și asistență către Ucraina.
Rămânerea lor în funcție, în cazul în care SUA și Rusia cad la un acord de pace și războiul din Ucraina se termină cu o pace garantată sau pe modelul de „conflict înghețat”, ar însemna declanșarea unor anchete, de la audieri în comisii parlamentare și până la anchete penale, cu acuzații grave, declanșarea unor proceduri specifice de către procurorii parchetelor civile și militare, care s-ar putea lăsa cu procese complicate, dezvăluirea unor informații care să producă un seism în rândul opinie publice din România și posibil, cu niște condamnări de răsunet.
Același efect de domino îl are încheierea ostilităților militare dintre Rusia și Ucraina și asupra multor lideri europeni, lideri americani din fost administrație Biden, dar și a multor funcționari europeni, începând cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
