Mai știți gluma cu #coruptiaucide? Dominic Fritz se pozează alături de un alt exemplu de alogen oportunist politic. Fritz îl laudă pe Mathias Cormann, fiu de nemți pripășiți în Belgia, apoi imigrant în Australia și actualmente șef la butoanele OCDE. Miercuri, 17 septembrie, primarul Timișoarei și președinte al USR, a postat pe contul de Facebook, un text laudativ și o fotografie în care apare alături de Cormann, un politician eșuat după scandaluri de corupție în Australia și care este acum pe postul călduț de Secretar general la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Cu cine se laudă Fritz?
Mathias Cormann, fost senator al Partidului Liberal Australian și ministru de finanțe (2013–2020), a fost implicat în mai multe controverse de-a lungul carierei sale politice și în rolurile post-politice. Acestea variază de la întrebări privind gestionarea abaterilor bancare și a drepturilor de călătorie, până la dezvăluiri mai recente care îl leagă de scandalul scurgerilor de informații fiscale de la PwC. Deși niciuna nu a dus la acuzații oficiale sau demisii legate direct de abateri personale, acestea au atras o atenție semnificativă din partea presei și critici pentru conflicte de interese percepute, clientelism și încălcări ale eticii. Mai jos este un rezumat al principalelor scandaluri, bazat pe relatări publice.
1. Scandalul Helloworld Travel Entitlements (2019)
La începutul anului 2019, Cormann s-a confruntat cu reacții negative pentru că a rezervat o vacanță în familie la Singapore folosind bilete de avion cu reducere aranjate prin Helloworld Travel, un donator important al Partidului Liberal. Zborurile, în valoare de 2.780 de dolari australieni, au fost inițial debitate de pe cardul său de credit parlamentar finanțat din contribuabili, dar ulterior i-au fost rambursate personal în urma anchetelor presei. Directorul general al Helloworld, Andrew Burnes, era și trezorierul național al Partidului Liberal la acea vreme, ceea ce a ridicat îngrijorări cu privire la favoritism și utilizarea conexiunilor politice în scop personal. Criticii, inclusiv pe atunci procurorul general din umbră, Mark Dreyfus, au etichetat incidentul drept un exemplu de „cultură a drepturilor sociale” în guvernul de coaliție, iar Biroul Național de Audit al Australiei a analizat ulterior incidentul. Cormann a apărat rezervarea ca o utilizare legitimă a reducerilor disponibile, dar și-a cerut scuze pentru aspectul defensiv, declarând că „nu existau opțiuni comerciale” pentru călătorie. Afacerea a contribuit la o analiză mai amplă a cheltuielilor guvernamentale sub administrația Morrison.
2. Refuzul unei Comisiei Regale Bancare (2016–2017)
În calitate de ministru al finanțelor, Cormann a fost interogat public din cauza rezistenței guvernului de coaliție la o comisie regală privind abaterile bancare, în ciuda multiplelor scandaluri care au implicat bănci australiene importante, precum Commonwealth Bank (eșecuri de planificare financiară) și Westpac (manipularea ratelor dobânzii). Într-o apariție notabilă la emisiunea de întrebări și răspunsuri ABC din 2016, denunțătorul Jeff Morris l-a confruntat pe Cormann, subliniind opt ani de inacțiune în cadrul Comisiei Australiene pentru Valori Mobiliare și Investiții (ASIC) și milioane de dolari în donații politice din partea băncilor.
Cormann a susținut că au fost alocate resurse suplimentare către ASIC și că o comisie regală ar fi redundantă, insistând că „era timpul pentru acțiune, nu pentru încă o anchetă”. Senatorii laburiști și cei din alte deputați au insistat pentru deschiderea anchetei, acuzând guvernul că protejează donatorii. Comisia regală a fost în cele din urmă convocată în 2017 sub presiunea publică, dezvăluind abateri pe scară largă și ducând la reforme – dar nu înainte de a costa guvernul capital politic. Poziția lui Cormann a fost văzută ca prioritizând legăturile cu industria în detrimentul protecției consumatorilor.
3. Rolul în schema Robodebt (2016–2020)
Mandatul lui Cormann ca ministru al finanțelor s-a suprapus cu programul ilegal Robodebt, o inițiativă de recuperare a datoriilor Centrelink care a folosit algoritmi eronați pentru a emite datorii eronate în valoare de 4,4 miliarde de dolari australieni către beneficiarii de asistență socială, ceea ce a dus la sinucideri, dificultăți financiare și o comisie regală istorică în 2023. În calitate de ministru care supraveghea bugetele federale, Cormann s-a bazat pe proiecții umflate de venituri din Robodebt pentru a prognoza excedente bugetare care nu au fost niciodată realizate.
Comisia regală a constatat că schema era ilegală și „crudă”, fără a solicita consiliere juridică cu privire la conformitatea acesteia. Deși Cormann nu a fost arhitectul principal (responsabilitatea aparținea miniștrilor Serviciilor Umane și Funcției Publice), criticii au susținut că ar fi trebuit să pună la îndoială ipotezele privind veniturile. În 2022, postările de pe X au evidențiat utilizarea acestor cifre „frauduloase” în discursurile bugetare, legându-l de înșelăciunea fiscală a scandalului.
4. Candidatura OCDE și cheltuielile cu avioanele private (2020–2021)
Campania agresivă a lui Cormann pentru a deveni Secretar General al OCDE în perioada 2020–2021, susținută de guvernul Morrison, a costat contribuabilii australieni peste 367.000 de dolari australieni numai în zboruri cu avioane private – echivalentul a aproximativ 11.000 de dolari australieni pe zi – pentru 33 de călătorii în Europa pentru a face lobby pe lângă statele membre. Aceste cheltuieli extravagante au stârnit furia pe fondul redresării economice interne după COVID-19, criticii precum Penny Wong din Partidul Laburist numindu-le „surde”.
Problema a fost agravată de performanța slabă a lui Cormann în domeniul climei – acesta susținuse abrogarea taxei pe carbon a Australiei în 2014 – care intra în conflict cu atenția tot mai mare a OCDE asupra politicilor de mediu. Grupurile de mediu precum Greenpeace s-au opus candidaturii sale, avertizând că aceasta va submina eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice. În ciuda acestui fapt, el a obținut rolul în martie 2021, dar episodul a alimentat percepția că elitele au dreptul la ceva.
5. Legături cu scandalul scurgerilor de informații fiscale de la PricewaterhouseCoopers (PwC) (2023–2024)
Cea mai recentă și potențial dăunătoare controversă a apărut la sfârșitul anului 2023, legând-o pe Cormann de afacerea scurgerilor de informații fiscale de la PwC Australia – unul dintre cele mai mari scandaluri corporative din Australia. Personalul PwC a împărtășit în mod necorespunzător planuri fiscale confidențiale ale guvernului (privind multinaționalele) cu clienții din perioada 2015–2023, permițându-le să facă lobby împotriva reformelor în timp ce Cormann era ministru de finanțe.
După parlament (după noiembrie 2020), Cormann a primit acțiuni ascunse la Sayers Group, o firmă de consultanță fondată de Luke Sayers, CEO-ul PwC Australia în timpul scurgerilor de informații (2012–2020). Anchetele Senatului au dezvăluit că Cormann a prestat „muncă” nedivulgată pentru firmă la scurt timp după ce a părăsit funcția, în timp ce Sayers Group a obținut contracte federale în valoare de peste 10 milioane de dolari australieni din noiembrie 2020 până în decembrie 2023. Mesajele WhatsApp scurse de la grupul liberal „The Clan” din Australia de Vest (care îl implica pe Cormann) au arătat eforturi de acaparare a sucursalelor, erodându-i și mai mult imaginea.
Publicația de investigații The Klaxon a relatat că Cormann ar fi putut câștiga substanțial din aceste tranzacții, care au rămas secrete prin intermediul unui trust simplu. În calitate de șef al OCDE din 2021, acest lucru ridică întrebări cu privire la conflictele din politica fiscală globală. Discuțiile despre X din 2024 au amplificat apelurile la responsabilitate, utilizatorii legând acest lucru de corupția mai amplă a Coaliției. Nu au urmat sancțiuni formale, dar acest lucru a reaprins dezbaterile despre „ușile rotative” între politică și consultanță.
6. Aceste incidente prezintă imaginea lui Cormann ca o figură cheie a Coaliției, implicată în probleme sistemice precum influența donatorilor, capturarea reglementărilor și îmbogățirea cu bani publici. Deși a negat orice abatere și a subliniat respectarea procedurilor, efectul cumulativ i-a pătat reputația – de la o persoană intransigentă în ceea ce privește bugetul, la liderul OCDE. Anchetele Senatului în curs asupra PwC ar putea oferi mai multe detalii.
Buuuuunnnn…
Deci noul mare prieten al lui Dominic Fritz este încă anchetat de comisii parlamentare. Deci e un exemplu de prăduitor occidental de la țară care s-a gândit să facă bani și carieră la alții mai fraieri, români, australieni – că e departe și izolat ar crede unii – și probabil în Republica Moldova care devine o diktatură pe zi ce trece, mai ales dacă macronii și neoconii stăpâni ai Maiei Grigorievna și echipa confiscă și parlamentul moldovenesc peste câteva zile.
Revenind la poza cu cei doi politicieni alogeni de amplu succes, mai spune domnul Fritz că OCDE este un “club select al celor mai dezvoltate 38 de economii ale lumii” dar se întreabă șmecherește “de ce nu există un club al izolaționiștilor și de ce Rusia nu e membră OCDE”?
Hai să îi dau o mână de ajutor și aici, marelui absolvent de științe politice de la universitățile din Kostanz și York.
Rusia nu are nevoie să fie membră în OCDE pentru că cei mai importanți parteneri comerciali și strategici sunt țări din Orient și Asia.
Rusia e, printre alte organisme și alianțe, membră a BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud și noi membri extindere), a Organizației pentru Cooperare de la Shanghai și a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).
Are în continuare relații punctuale, negociate cu Germania, Austria, Franța, Olanda, unele nedeclarate cu alte state europene dar și o relație specială cu…SUA. Ghinion.
Tot o informație pentru domnul Fritz: prin comparație, BRICS are superioritate în PPP, populație și creștere rapidă – potențial uriaș pentru piețe emergente. Cu rezerve de ~$5.2 trilioane, BRICS sfidează dominanța dolarului (ex: comerț în monede locale).
Tendințe: BRICS ar putea depăși OCDE în PPP total până în 2030. Expansiunea BRICS (adăugând Nigeria ca partener în 2025) amplifică influența sa demografică la 54.6% global.
Organizații asiatice majore sunt ASEAN (10 țări din Asia de Sud-Est), APEC (21 economii, majoritar asiatice, dar include SUA/Canada) și AIIB (bancă de dezvoltare cu 109 membri, condusă de China). Niciuna nu depășește OCDE în ansamblu, dar ASEAN și APEC au avantaje în dinamism.
Cu UE în comă economică, lovită de recesiune, migrație ilegală și slabă militar, singurul pilon de stabilitate al OCDE este SUA, țara aia căreia Țoiu, Moșteanu și actualul guvern român îi arată total dispreț dar care e, chipurile, partenerul strategic. Trump și echipa sa nu văd lucrurile la fel cu useriștii și bolojanii mioritici.
Așa că, adio și un praz verde! Domnu’ Fritz, când mai mergeți la socri în China să vă faceți prieteni pe acolo, că viitorul economic din zona aia vine.
Prieteniile și poze cu șpagasini precum Mathias Cormann nu vă aduc decât buline negre la orice punctaj politic internațional.
La câte pile și sinecuri habarniste și rechini ați băgat prin USR la guvernare, nu reprezentați interesele noastre, ale românilor. Iar prietenia cu un individ cu “palmaresul” lui Cormann să le păstrați pentru arhiva personală. Românilor nu ne fac cinste astfel de personaje, pentru că avem corupții noștri. Cu bune și rele.
Alogenii să fure de la ei de acasă.
Apropo, de când nu mai e jeneralul Cooldea la butoane cine mai e șef de facto la USR?
*link la aventurile politico-financiare ale domnului Cormann: Firm secretly owned by OECD boss given taxpayer millions – The Klaxon
