Dominic Fritz a pierdut lupta pentru Timișoara. Timișoara nici nu îl mai interesează. Acum toată autovictimizarea, cerșetoria de simpatie și vânătoare de empatie s-a mutat spre un obiectiv mult mai greu. Să cucerească România, convingând destui români să îi acorde, în 2030, votul pentru fotoliul de la Cotroceni. Iar Germania pune umărul la această operațiune. Mai sunt însă doi ani în care se pot întâmpla multe.
Postarea publicată de Dominic Fritz pe 29 august, la o zi după promulgarea Legii integrității, nu mai este discursul unui primar care speră să-și salveze mandatul. Arată ca începutul campaniei pentru rolul politic de după Primărie. Formulele decisive sunt „Eu am o altă agendă: Timișoara și România” și „din ziua 31 continuăm”. Funcția îi va înceta, dar el refuză ideea că odată cu ea s-ar încheia și mandatul său politic.
Cele 30 de zile rămase devin un „festival al faptelor”, adică o campanie de fixare a propriei moșteniri administrative. Conflictul de interese confirmat definitiv de Înalta Curte este scos din centrul poveștii. În locul lui apare „legea anti-Timișoara”, iar sancțiunea unui politician devine un atac asupra orașului și „speranței” românilor. Fritz își confundă deliberat persoana cu Timișoara pentru a păstra electoratul local și autoritatea asupra echipei care va conduce interimar Primăria.
Apare și un paradox juridic cu efect electoral major. Dacă mandatul s-ar fi încheiat normal în 2028, interdicția de trei ani putea continua până în 2031 și bloca prezidențialele din 2030. Noua lege îi încetează însă mandatul în septembrie 2026. Potrivit calculului avocatului Toni Neacșu, interdicția s-ar încheia la 30 septembrie 2029. Legea pe care Fritz o numește „anti-Fritz” îl scoate anticipat din Primărie, dar îi eliberează calendarul pentru Cotroceni.
Până atunci, principala miză este controlul USR. Fritz a câștigat șefia partidului cu 67,2%, iar Comitetul Politic i-a reconfirmat sprijinul cu 151 de voturi din 151. Unanimitatea nu înseamnă absența opoziției interne. Claudiu Năsui și Cristina Prună au contestat centralizarea puterii și direcția conducerii. Năsui, cea mai vizibilă voce critică, a acceptat postul de ministru la Chișinău și renunță la mandatul de deputat. Asta la cererea premierului moldovean, care în prealiabil s-a consultat cu…Ilie Bolojan, cel care îl va propulsa pe Fritz spre Cotroceni. Acesta este ACUM planul. Mai vedem…
Nu există dovada că Fritz i-ar fi pregătit plecarea, dar efectul îi este favorabil, căci prin plecarea lui Năsui, principalul contestatar părăsește prima linie exact când liderul are nevoie de partid strâns în jurul propriei victimizări.
Fritz nu dispune încă de un electorat prezidențial consolidat. Sondajele din 2026 îi măsoară între 10% și 20,1% încredere, o notorietate de aproximativ 59% și un nivel ridicat de respingere. Prima țintă nu este însă electoratul PSD sau AUR, ci bazinul urban, reformist și proeuropean care l-a dus pe Nicușor Dan la Cotroceni.
Momentul îi este favorabil. Chiar în ziua promulgării, Tudor Chirilă și actorul Alex Bogdan, doi susținători publici ai lui Nicușor Dan, împreună cu toată șleahta de USRi-ști și de halitori de sarmale la Cotroceni, îl atacau extrem de dur pentru poziția din cazul șefului SPP, Lucian Pahonțu.
De ce au inventat, prin redacția de serviciu a Serviciului, Recorder, falsul scandal Pahonțu? Pervers. Criticile nu priveau „amendamentul Fritz”, dar pregătiseră cadrul moral în care promulgarea avea să fie receptată: președintele reformist ar fi început să apere sistemul pe care promisese să-l schimbe. Fritz nu atacă frontal Cotroceniul; îi lasă pe susținătorii dezamăgiți să facă ruptura. Nicușor Dan rămâne cu explicația celor 770 de milioane de euro din PNRR, Fritz cu imaginea politicianului sacrificat pentru principii.
Cu trei zile înainte, Frankfurter Allgemeine Zeitung publicase portretul „Fritz și mafia sistemului”. Michael Martens îl critica sever pe Nicușor Dan, apoi observa că pierderea mandatului i-ar putea da carierei lui Fritz un nou impuls și că noul cetățean român ar putea candida teoretic la președinție. Pe 29 august, Fritz răspunde prin propria formulă: „Timișoara și România”. Succesiunea justifică întrebarea dacă FAZ doar a intuit traseul sau reflecta discuții deja existente în cercul liderului USR. Nu dovedește însă o comandă BND, pentru care nu există nicio probă. Deocamdată. Iar BND și-a ascuns urmele aproape impecabil în operațiunea Fritz, începută în 2003.
Dominic Fritz nu și-a anunțat candidatura. Și-a anunțat însă continuitatea, și-a identificat electoratul posibil și a primit, prin efectul noii legi, un calendar compatibil cu anul 2030. Între „ziua 31” și Cotroceni rămân multe necunoscute, dar traseul nu mai poate fi tratat drept o simplă coincidență.
