Raportul anual al consilierului local din CL Timișoara, Roberto David, începe ca o farsă birocratică și se termină ca o autopsie a neglijenței. Alesul devine „consilieră”, Sebastian devine „Sebatsian”, Comisia III este botezată greșit, prezența perfectă se lovește de un proces-verbal care îl trece absent, iar comunicarea politică pare reciclată drept transparență instituțională.

Dacă administrația locală ar avea un carnaval al documentelor făcute pe șablon, raportul anual al lui Roberto David ar intra direct pe carul alegoric principal, cu nume pocit, funcție de gen confuz, comisie rebotezată, activitate umflată din vorbe și o prezență bifată cu „da” chiar acolo unde actele oficiale spun „absent”. În doar două pagini, raportul reușește performanța rară de a-și compromite singur autorul.

Nu printr-o mare dezvăluire, ci printr-o acumulare comică, neagră și perfect verificabilă de neglijențe administrative. Este un document care vrea să vorbească despre activitate, transparență și dialog cu cetățenii, dar sfârșește prin a arăta cum se poate transforma obligația de raportare publică într-o compunere de partid, lipită peste un formular oficial și lăsată neverificată pe site-ul Primăriei Timișoara.

CRONICA UNUI AN DE MANDAT EXCELENT!

Primul miracol: Roberto-Sebastian devine Roberto-Sebatsian

Raportul începe puternic. Nu cu activitate, ci cu identitate flexibilă. Începe mult mai spectaculos, cu o mică operație de chirurgie onomastică. În loc de antet, alesul local apare ca „David Roberto-Sebatsian”, o variantă de nume care probabil nu figurează nici în buletin, nici în hotărârile Consiliului Local, dar care are meritul de a introduce cititorul direct în atmosfera documentului, aceea de administrație publică în regim de tastatură obosită. În pagina oficială a consilierului, Primăria îl prezintă ca Roberto David, consilier local, cu adresă de e-mail și rapoarte de activitate publicate, nu ca personaj de roman administrativ sub numele de „Sebatsian”.

Sigur, se poate spune că este o simplă greșeală de redactare. Se poate. Într-o felicitare de zi de naștere, poate. Într-un raport anual de activitate, publicat pe site-ul Primăriei Timișoara, în numele unui ales local, greșirea propriului nume nu mai este o virgulă rătăcită. Este cartea de vizită a documentului. Iar cartea de vizită spune, politicos, că raportul a fost tratat cu aceeași solemnitate cu care se completează un formular la final de program.

Aici nu este doar o greșeală de gen. Este amprenta clasică a documentului copiat și necurățat. Un șablon feminin rămas în picioare, un nume pocit în antet și o instituție care publică documentul ca și cum totul ar fi în regulă. Într-un raport anual, asemenea scăpări nu sunt simple pete de cafea pe hârtie. Sunt probe de metodă. Arată câtă atenție a primit textul înainte să fie pus în fața cetățenilor.

Al doilea miracol: consilierul devine „consilieră”

După numele scris greșit, raportul livrează următoarea probă de finețe instituțională: „Consilieră locală ATU”. Nu „consilier local”. Nu „ales local”. Nu „membru al Consiliului Local”. Ci „consilieră locală”. Roberto David intră astfel în istoria administrației timișorene ca ales local cu gen gramatical fluid, probabil din motive de economie de formulare. Formula „Consilieră locală ATU” miroase puternic a șablon feminin uitat în document, mai ales dacă aceeași formulare apare și în raportul unei consiliere locale din același grup politic. Raportul încărcat de tine conține exact această formulare în partea de început a documentului.

Aici ironia e aproape inutilă. Documentul se ironizează singur. Dacă ai un raport anual care începe cu numele greșit și continuă cu funcția la feminin, nu mai ești în zona unei simple scăpări. Ești în zona copy-paste-ului lăsat nesupravegheat, acea specie administrativă care se reproduce singură prin birouri și ajunge, din când în când, pe site-uri oficiale.

Comisia III, „dezvoltare administrarea” și gramatica de șantier

Raportul continuă cu descrierea atribuțiilor ca și membru în Comisia III „pentru dezvoltare administrarea domeniului public și privat…”. Formula este, în același timp, stângace gramatical și greșită administrativ. Pe site-ul Primăriei, Comisia III este denumită clar: „pentru administrarea domeniului public și privat, servicii publice și comerț, regii autonome și societăți comerciale”, iar Roberto David apare în componența acesteia. Cuvântul „dezvoltare” aparține, în schimb, logicii Comisiei II, unde se vorbește despre dezvoltare urbanistică, amenajarea teritoriului și patrimoniu.

Deci raportul nu doar că scrie prost. Raportul amestecă domenii, lipește cuvinte și produce o denumire de comisie care sună ca un indicator de șantier tradus automat: „dezvoltare administrarea”. Dacă acesta este nivelul de grijă cu care este trecută propria comisie de specialitate, cetățeanul poate dormi liniștit: domeniul public și privat este, desigur, pe mâini de mare precizie lexicală.

Prezența perfectă. Sau, cum să fii prezent inclusiv când procesul-verbal spune că ai absentat

Piesa centrală a raportului este tabelul de prezență. Roberto David își trece „da” la toate ședințele ordinare și extraordinare ale Consiliului Local Timișoara din 2025. Totul e impecabil, aproape eroic. Nici boală, nici concediu, nici urgență, nici oboseală, nici plictiseală democratică. Doar prezență. Prezență totală. Prezență de manual. Prezență de afiș electoral.

Numai că administrația are un defect, acela că lasă urme. Iar procesul-verbal al ședinței extraordinare din 04.12.2025 spune altceva. Acolo, din 27 de consilieri, au fost prezenți 20, iar printre cei care au absentat apare explicit „David Roberto-Sebastian”. În raportul anual, aceeași dată este trecută cu „Extraordinară — da”.

Aici nu mai discutăm despre „Sebatsian” și „consilieră”. Aici documentul oficial al consilierului intră în coliziune cu documentul oficial al ședinței. Unul spune „da”. Celălalt spune „absent”. Între cele două, cetățeanul rămâne să aleagă dacă avem de-a face cu o eroare, cu o bifă automată sau cu o nouă formă de prezență administrativă, prezența prin aspirație.

În epoca digitalizării, poate că absența fizică este depășită. Poate că alesul local a fost prezent spiritual, civic, metafizic. Poate că a vibrat democratic de la distanță. Dar procesul-verbal nu consemnează vibrații. Consemnează prezenți și absenți. Iar acolo Roberto David este trecut absent.

Activitate în comisie. Multă ceață, zero trasabilitate

La activitatea în Comisia III, raportul comprimă anul într-o frază: în cadrul ședințelor online ale comisiei, ar fi dezbătut și avizat pentru plen proiectele de hotărâri aflate pe ordinea de zi a CL Timișoara. Fraza sună administrativ, dar nu spune aproape nimic. Nu aflăm câte ședințe de comisie au avut loc, la câte a participat, ce proiecte a analizat, ce poziții a susținut, ce avize a formulat, ce obiecții a ridicat, ce amendamente a propus sau ce problemă concretă a urmărit.

Mai grav, formularea lasă impresia că întreaga ordine de zi a Consiliului Local ar trece prin Comisia III, ceea ce este o exagerare elegantă, dacă nu chiar o prostie cu costum. O comisie de specialitate nu este un aspirator universal de proiecte. Ea avizează pe domeniul ei. Dar în raportul lui Roberto David, Comisia III devine un fel de minister paralel al tuturor ordinii de zi, un birou online unde se „dezbat și avizează” proiecte în bloc, ca la promoție.

Comunicarea publică sau cum devine Facebook-ul aparat de specialitate

Capitolul cel mai savuros este cel despre „activități de comunicare publică și relația cu cetățenii”. Roberto David scrie că a desfășurat activități constante de comunicare în mediul online și în relația cu presa locală, cu obiectivul creșterii transparenței actului administrativ, că a folosit platforme digitale pentru transmiterea deciziilor și proiectelor Consiliului Local și că a facilitat dialogul direct cu comunitatea.

Sună frumos. Sună oficial. Sună ca și cum undeva, în clădirea de pe Loga 1, consilierii locali ar avea propriul lor mini-Departament de Comunicare, cu platforme digitale, fluxuri media, relații cu presa și strategie de transparență. Numai că, în administrația reală, comunicarea instituțională a Primăriei nu este atribuția personală a unui consilier local. Acolo există Serviciul Comunicare și Compartimentul Relații cu Presa, structuri ale aparatului administrativ, nu ale profilului personal de politician. Documentele Primăriei identifică existența acestor structuri, iar atribuțiile de presă și comunicare țin de aparatul instituțional, nu de autopromovarea aleșilor.

Un consilier local poate, desigur, să comunice public. Poate scrie pe Facebook. Poate avea pagină de ales local. Poate explica voturi. Poate anunța poziții. Poate răspunde cetățenilor. Dar una este comunicarea de mandat, făcută personal, politic sau civic, și alta este comunicarea instituțională a Consiliului Local sau a Primăriei. În raport, această graniță dispare într-o ceață convenabilă. „Platformele digitale” nu sunt numite. Postările nu sunt indicate. Comunicatele nu sunt atașate. Aparițiile în presă nu sunt listate. Sesizările nu sunt cuantificate. Rezultatele nu există. Doar formula. Mare, rotundă, lucioasă și goală.

Pe pagina oficială a lui Roberto David de pe site-ul Primăriei apar date de contact și rapoarte de activitate. Nu apare o arhivă de comunicate ale consilierului, nu apare un registru al audiențelor, nu apare o secțiune de consultări organizate de acesta, nu apare o platformă instituțională proprie prin care consilierul să fi transmis deciziile și proiectele Consiliului Local.

Prin urmare, întrebarea este simplă. Despre ce comunicare publică vorbește raportul? Despre comunicare instituțională? Atunci trebuia indicat mandatul, canalul oficial, materialele transmise și rolul exact al consilierului. Despre comunicare pe profil personal sau pagină politică? Atunci să o numim corect: comunicare politică, nu activitate instituțională în cadrul Consiliului Local. Despre postări generale cu iz electoral? Atunci raportul anual nu mai este raport de activitate administrativă, ci jurnal de imagine.

Relația cu cetățenii – multe cuvinte, niciun cetățean identificabil

Codul administrativ nu cere aleșilor locali să producă fraze parfumate despre comunitate. Cere lucruri concrete, cum sunt întâlnirile cu cetățenii cel puțin o dată pe trimestru, audiențe și informări prezentate în consiliul local privind problemele ridicate de cetățeni. Fiecare consilier local este obligat, de asemenea, să prezinte un raport anual de activitate făcut public prin grija secretarului general.

În raportul lui Roberto David, cetățenii apar ca decor. Există „dialog direct”, „sesizări”, „propuneri”, „probleme semnalate”, „legătură funcțională între comunitate și instituțiile publice”. Nu există însă date, locuri, audiențe, teme, număr de sesizări, statusul lor, probleme concrete sau informări prezentate în plen. Cetățeanul este invocat ca icoană democratică, nu ca persoană reală care a venit cu o problemă reală și a primit un răspuns real.

Așa arată administrația în regim de ceață. Cetățenii sunt foarte importanți, atât de importanți încât nu mai trebuie numit niciunul, nu mai trebuie consemnată nicio problemă și nu mai trebuie raportat niciun rezultat.

Dezbateri, consultări și întâlniri tematice, mai exact evenimente fără nume, fără dată și fără urmă

Raportul mai spune că Roberto David a participat activ la dezbateri publice, întâlniri tematice și consultări organizate de administrația locală, organizații civice și profesionale. Din nou, fraza este frumoasă. Din nou, realitatea lipsește. Nu aflăm ce dezbatere, când, unde, pe ce temă, organizată de cine, cu ce poziție susținută, cu ce rezultat.

Este genul de text care poate fi pus în raportul oricărui ales local, din orice oraș, în orice an. Schimbi numele, schimbi comisia, lași frazele. Se potrivește perfect pentru că nu spune nimic verificabil. Este costumul universal al activității inexistente sau nedocumentate.

Raportul ca autoportret involuntar

Problema raportului lui Roberto David nu este doar că are greșeli. Toate documentele pot avea greșeli. Problema este că greșelile spun o poveste. Numele greșit spune neglijență. „Consilieră locală” spune copy-paste. Denumirea greșită a comisiei spune superficialitate administrativă. Prezența bifată cu „da” când procesul-verbal îl trece absent spune lipsă de verificare sau ceva mai grav. Comunicarea publică revendicată fără canale, linkuri și rezultate spune confuzie între activitatea de consilier, comunicarea de partid și comunicarea instituțională a Primăriei.

Într-un oraș normal, un raport anual de activitate ar trebui să răspundă la câteva întrebări simple. Ce ai făcut, unde ai fost, ce ai propus, cum ai votat, ce ai rezolvat, cui ai răspuns, ce probleme ai dus în consiliu și ce rezultate ai obținut. Raportul lui Roberto David răspunde, în esență, altfel: am fost peste tot, am comunicat mult, am discutat cu toată lumea, am contribuit la soluții concrete, dar nu vă spun exact unde, când, cu cine, cum și cu ce efect.

Este administrația la modul „credeți-ne pe cuvânt”. Iar când verifici cuvântul, apare procesul-verbal din 4 decembrie și strică poezia.

Un fel de concluzie

Raportul anual al consilierului Roberto David este un mic muzeu al administrației făcute din șablon, cu nume greșit, funcție greșită, comisie denumită greșit, prezență contrazisă de procesul-verbal și comunicare publică revendicată fără infrastructură verificabilă. Nu este un raport despre activitate. Este un raport despre cum se poate transforma obligația de transparență într-un exercițiu de autoprezentare vagă, cosmetizată și neverificată.

Iar ironia supremă este că documentul pretinde să crească încrederea în administrația locală. Reușește, într-adevăr, să crească ceva – nevoia de verificare, nevoie de respect de sine și respect față de alegătorii care au votat o listă, nu un consilier care își scrie greșit până și numele.

Am numărat strict erorile lingvistice/formale din raport, separat de problemele administrative de fond, cum este prezența bifată cu „da” la 04.12.2025 deși procesul-verbal îl trece absent. Pe documentul încărcat, raportul are 51 de erori identificabile, dacă numărăm fiecare apariție din tabel ca eroare separată.