EPISODUL 1 – Mașina de duminică. De la parcarea Lidl la contractul de 216.000 de lei al Primăriei Timișoara

E duminică, 23 august. A trecut canicula, așa că la ora 18 fix, city managerul Timișoarei, Matei Creiveanu, se relaxează la niște mici cumpărături, la un superkmarket de lângă Incuboxx, de pe Calea Circumvalațiunii. Nu a venit pe jos și nici trotineta nu se potrivește unui fost director de bancă. Dar are o mașină, cadou de la șefii lui. E cool și e neagră, cu super-senzori și super-tehnologii. Nu ne putem supăra că folosește mașina de serviciu în timpul liber, la shopping. VW-ul e șmecher rău, e un mild-hybrid, așa că nu putem să îi imputăm câțiva litri de benzină din banii noștri sau că nu face economie la curent, așa cum a cerut marele Bolojan.

O mașină a Primăriei Timișoara filmată și fotografiată într-o duminică, în parcarea unui Lidl, cu city-managerul Matei Creiveanu la cumpărături, deschide un traseu documentar care ajunge la două autoturisme mild-hybrid cumpărate prin achiziție directă offline de la o companie din Oradea. Achiziția a fost pregătită în decembrie 2025, declarată finalizată în februarie 2026, dar notificată în SEAP abia la sfârșitul lunii iulie. În dosar apar un contract fără număr în copia publică, „semnături digitale” care ridică probleme de verificare a documentului publicat și o spectaculoasă rămășiță de copy-paste, prin care cele două mașini devin, pentru o clauză, șapte camere video și un monitor. Cam ca-n Cenușăreasa, după ora 12, când caleașca se transformă la loc, într-o ludaie. Magic!

Furnizorul mașinii este însă departe de a fi un anonim. D&C AUTOMOTIVE WEST este unul dintre marii jucători auto din…Bihor, furnizor pentru numeroase instituții ale statului, iar unul dintre principalii săi asociați a avut un parteneriat contractual direct cu Municipiul Oradea condus de Ilie Bolojan.

Revenim. Duminică, 23 august 2026. O parcare Lidl din Timișoara. Administratorul public al municipiului, Matei Creiveanu, este la cumpărături, iar în parcare se află una dintre mașinile Primăriei Timișoara. O asemenea fotografie, luată separat, nu demonstrează nimic spectaculos și cu atât mai puțin o utilizare ilegală a unui autoturism de serviciu. Pentru aceasta ar trebui cunoscute regimul în care mașina i-a fost repartizată city-managerului, regulile interne privind folosirea parcului auto și natura deplasării din acea zi.

Fotografia are însă o altă calitate, căci oferă un punct de plecare. În loc să urmărim mașina după ce iese din parcarea supermarketului, am urmărit-o în sens invers, prin documentele Primăriei. Traseul ajunge la sfârșitul anului 2025, la o achiziție pentru două autoturisme cu tehnologie mild-hybrid, la un furnizor din Oradea și la un contract care ridică mai multe probleme de cronologie, redactare și trasabilitate digitală decât ar fi de așteptat de la o cumpărătură administrativă relativ banală.

Două mașini, 236.528 de lei puși deoparte și un caiet de sarcini semnat de Creiveanu

Povestea documentară începe la 2 decembrie 2025. În acea zi, Primăria Municipiului Timișoara emite Caietul de sarcini nr. TMI2025-052100, având ca obiect achiziția a două autoturisme cu tehnologie hibridă mild-hybrid. Pe prima pagină apar marcajele de semnare electronică ale administratorului public Matei Cristian Creiveanu, directorului general Cristian Frănțescu și consilierului Oana Mangu. Marcajul lui Creiveanu este datat 2 decembrie 2025, ora 17:13:48. Documentul precizează totodată că autoritatea contractantă este Primăria Municipiului Timișoara, reprezentată legal prin primarul Dominic Fritz.

Operațiunea fusese deja introdusă în programul anual al achizițiilor. Primăria estimase pentru cele două mașini 236.528,93 lei fără TVA, din bugetul local, cu inițierea achiziției în decembrie 2025 și finalizarea estimată în ianuarie 2026.

Ceea ce urma nu era o licitație în sensul clasic al termenului, ci o achiziție directă. Valoarea estimată se situa sub pragul de 270.120 de lei fără TVA până la care Legea nr. 98/2016 permite achiziția directă de produse și servicii, dar depășea pragul de 200.000 de lei. În această zonă valorică, legea obligă autoritatea să utilizeze catalogul electronic SEAP sau să publice un anunț în secțiunea dedicată a propriului website ori a SEAP, însoțit de descrierea produselor care urmează să fie cumpărate. Pentru achizițiile directe care nu se realizează prin catalogul electronic, aceeași lege instituie și obligația raportării trimestriale în SEAP.

Prin urmare, calificativul „offline” pe care îl vom regăsi mai târziu în notificarea de atribuire nu indică, prin el însuși, vreo ilegalitate. El înseamnă că achiziția nu a fost derulată ca o cumpărare din catalogul electronic. Din această cauză devin însă importante tocmai documentele care arată cum a fost asigurată publicitatea și concurența, mai precis anunțul inițial, ofertele primite, compararea lor, propunerile tehnice și financiare și actul prin care a fost ales furnizorul.

Aceste documente sunt cu atât mai importante cu cât contractul însuși spune că oferta tehnică și oferta financiară ale D&C AUTOMOTIVE WEST fac parte integrantă din contract. În copia pe care ECOPOLITICA a analizat-o, anexele respective nu apar.

Ce avea atât de special mașina dorită de Primărie?

La o primă lectură, caietul de sarcini poate crea impresia unei configurații elaborate. Primăria cerea două autoturisme noi Euro 6D, pe benzină, cu tehnologie mild-hybrid, putere în intervalul indicat de documentație și consum mixt de aproximativ 5-6 litri la 100 de kilometri. Lor li se adăugau sisteme devenite între timp obișnuite în clasa compactă modernă: Adaptive Cruise Control, asistență la frânarea de urgență, Lane Assist, recunoașterea indicatoarelor, detector de oboseală, senzori de lumină și ploaie, monitorizarea presiunii în pneuri, faruri LED, oglinzi electrice încălzite, sistem de asistență la schimbarea benzii, Start-Stop cu recuperarea energiei și climatizare automată.

Nimic din acest pachet nu descrie o mașină exotică, fabricată numai pentru Primăria Timișoara. Dimpotrivă, documentarea pieței locale arată că automobile mild-hybrid cu asemenea caracteristici erau disponibile chiar la vânzători autorizați și reprezentanțe din zona Timișoarei în perioada în care Primăria își pregătea achiziția.

Un exemplu este relevant tocmai prin apropierea temporală. În noiembrie 2025, înainte de emiterea caietului de sarcini din 2 decembrie, în Ghiroda era listat ca autoturism nou un Volkswagen Golf Life automat mild-hybrid, fabricat în 2025, cu numai șase kilometri la bord. În februarie 2026, exact în perioada în care achiziția Primăriei apare ca finalizată, în aceeași localitate erau listate mai multe exemplare Golf mild-hybrid noi.

Mai mult, dealerul Volkswagen din Ghiroda comercializează în prezent un Golf Prime 1.5 eTSI DSG de 115 CP, pe benzină, mild-hybrid, cu un consum declarat de 5,1 l/100 km. Fișa sa de echipare cuprinde ACC, Lane Assist, Front Assist și City Emergency Brake, detector de oboseală, recunoașterea semnelor de circulație, faruri LED, oglinzi încălzite electric, Side Assist, monitorizarea presiunii pneurilor, sistem Start-Stop cu recuperarea energiei, roată de rezervă și, inevitabil pentru ceea ce urmează, Climatronic. Dealerul se află pe Calea Lugojului nr. 93, în Ghiroda.

Nu putem susține, pe baza documentelor publice disponibile acum, că acesta este exact modelul cumpărat de Municipiul Timișoara. Contractul pe care îl avem nu precizează marca, modelul și seria de șasiu a celor două automobile, iar oferta tehnică D&C, care ar rezolva imediat această necunoscută, lipsește din copia analizată. Tocmai această absență obligă la prudență.

Putem însă constata că tipul de automobil cerut de Primărie exista pe piața locală și că lista de dotări nu presupunea vreo tehnologie rară care să oblige municipalitatea să caute un furnizor la 170 de kilometri distanță. Alegerea unei firme din Oradea nu este, desigur, o problemă în sine. Legislația achizițiilor publice nu permite unei primării să prefere un dealer doar pentru că are sediul în același oraș. Ceea ce contează este mecanismul concurențial prin care oferta D&C a ajuns câștigătoare.

Un caiet de sarcini care vorbește foarte fluent limbajul Volkswagen

Există însă un detaliu care merită observat. În caiet apare formularea „aer condiționat climatronic”. „Climatronic” nu este termenul tehnic generic pentru orice instalație automată de climatizare, ci o denumire folosită sistematic de Volkswagen pentru propriile sisteme de climatizare. În documentația oficială Volkswagen, același vocabular se întâlnește alături de Lane Assist, Front Assist, Bluetooth și farurile LED, iar actualul Golf comercializat la Ghiroda folosește chiar denumirea „Air Care Climatronic”.

Coincidența lexicală nu dovedește că documentația a fost concepută pentru a favoriza Volkswagen și cu atât mai puțin D&C. Caietul conține expres formula „sau echivalent”, prin care eventualele referiri la o marcă ori origine trebuie interpretate ca simple repere tehnice. Totuși, folosirea unei terminologii atât de recognoscibile face legitimă clarificarea sursei după care au fost alcătuite specificațiile tehnice.

Contextul comercial adaugă încă un element interesant. Cu numai o lună înaintea caietului de sarcini al Primăriei Timișoara, pe 31 octombrie 2025, D&C AUTOMOTIVE WEST furnizase către DGASPC Timiș un Volkswagen Golf Variant Life mild-hybrid 1.5 eTSI DSG. Cu alte cuvinte, firma din Oradea avea deja în portofoliul său public exact familia de automobile mild-hybrid ale cărei caracteristici se suprapun peste o parte consistentă a cerințelor formulate ulterior de municipalitate.

Din nou, aceasta este o coincidență comercială care merită documentată, nu dovada modelului efectiv livrat Primăriei. Marca și configurația celor două automobile pot fi stabilite fără speculații imediat ce devin publice oferta tehnică, procesul-verbal de recepție și seriile VIN.

Achiziția se termină în februarie. Publicul află din SEAP la sfârșitul lui iulie 2026

Cronologia este partea cu adevărat neobișnuită a dosarului.

Caietul de sarcini este datat 2 decembrie 2025, iar programul anual al Primăriei prevedea finalizarea achiziției în ianuarie 2026. În notificarea oficială de atribuire DAN2821222, Municipiul Timișoara a înscris însă drept „data finalizării achiziției” 16 februarie 2026.

Între documentația din 2 decembrie 2025 și această dată au trecut 76 de zile. Intervalul nu este, în sine, ieșit din comun. În el intră perioada sărbătorilor de iarnă, publicitatea achiziției, primirea și evaluarea ofertelor, verificările administrative și circuitul intern al contractului. Primăria a depășit cu câteva săptămâni propriul calendar estimativ, însă nu aici se află anomalia cea mai greu de explicat.

Notificarea DAN2821222 a fost publicată în SEAP abia la 30 iulie 2026, ora 15:27, pentru o achiziție în valoare de 216.406,16 lei fără TVA, câștigată de D&C AUTOMOTIVE WEST SRL. Baza de date SICAP confirmă aceeași notificare, aceeași valoare și același furnizor.

De la 16 februarie, data pe care însăși Primăria o declară ca moment al finalizării achiziției, până la publicarea notificării au trecut 164 de zile. Raportat la caietul de sarcini din 2 decembrie, traseul până la apariția publică a atribuirii în SEAP se întinde pe 240 de zile.

Este important să nu deformăm această cronologie. Primăria nu spune că i-au trebuit 240 de zile pentru a cumpăra mașinile. Din datele introduse de municipalitate rezultă că achiziția fusese încheiată procedural în februarie și că notificarea a fost publicată mult mai târziu. Tocmai acest decalaj trebuie lămurit.

Legea nr. 98/2016 prevede că autoritatea contractantă transmite trimestrial în SEAP notificarea privind achizițiile directe care nu au fost realizate prin catalogul electronic, cu obiectul, cantitatea, valoarea și codul CPV. În cazul de față, data de 16 februarie plasează finalizarea achiziției în primul trimestru al anului, în vreme ce notificarea apare pe 30 iulie, deja în trimestrul al treilea.

Documentele disponibile în acest moment nu sunt suficiente pentru a transforma această constatare într-un verdict juridic. Pentru asta trebuie verificat dosarul integral și modul în care Municipiul Timișoara a realizat raportările trimestriale. Ele sunt însă suficiente pentru a identifica o întârziere de publicitate de 164 de zile, care are nevoie de o explicație administrativă precisă.

Un contract de 216.406 lei care, în copia publică, nu are număr

Când ajungem la contract, lucrurile capătă o notă aproape neverosimilă pentru un document trecut prin circuitul unei administrații de dimensiunea Timișoarei.

Prima pagină a copiei analizate de ECOPOLITICA începe cu formula „Contract Nr….”. Rubrica destinată numărului este necompletată. În aceeași pagină sunt așezate față în față Municipiul Timișoara și D&C AUTOMOTIVE WEST SRL, iar în dreptul contractantului apare administratorul firmei orădene, David Sorin Dan.

În cuprins, lucrurile devin ceva mai clare. Articolul 1 stabilește că Municipiul Timișoara este reprezentat legal prin primarul Dominic Fritz, iar compania din Oradea prin David Sorin Dan. Articolul 4 definește fără echivoc obiectul principal: furnizarea a două autoturisme cu tehnologie mild-hybrid. Articolul 5 fixează valoarea la 216.406,16 lei pentru două autoturisme, fără TVA, ceea ce înseamnă 108.203,08 lei fără TVA pentru fiecare mașină. Contractul are o durată prevăzută de șase luni, iar printre documentele sale integrante sunt enumerate caietul de sarcini din 2 decembrie 2025 și oferta cu propunerile tehnice și financiare.

Prețul rezultat este cu 20.122,77 lei, aproximativ 8,5%, sub valoarea estimată inițial de Primărie. Din punct de vedere economic, diferența nu ridică prin ea însăși vreo suspiciune; o ofertă mai mică decât estimarea este tocmai rezultatul firesc pe care o autoritate publică ar trebui să îl urmărească. Ceea ce lipsește este tabloul concurențial care să arate câte oferte au fost depuse și cum s-au raportat acestea la cei 216.406 lei ai D&C.

Pentru câteva rânduri, cele două mașini se transformă în șapte camere video

Gafa cea mai spectaculoasă se află chiar la începutul contractului. La articolul 2, litera e), definiția termenului „Contract” uită complet că documentul privește două automobile și precizează că obiectul său ar fi „dotarea cu 7 camere de supraveghere și un monitor”, integrate în sistemul de securitate al clădirii Primăriei.

Două pagini mai târziu, actul își recapătă obiectul real și revine la cele două autoturisme mild-hybrid de 216.406,16 lei.

Ar putea părea o simplă rămășiță de șablon, genul de copy-paste administrativ care supraviețuiește unei verificări grăbite. Numai că cele șapte camere și monitorul nu sunt o formulare aleatorie. Cu un an înainte, Municipiul Timișoara încheiase contractul nr. 162 din 31 octombrie 2024 pentru „Implementare extindere rețea de camere de supraveghere video – 7 camere, cablare structurată, monitor”. Achiziția directă fusese atribuită firmei VIO-NET SRL, cu un singur ofertant, pentru 12.100 de lei fără TVA. Centralizatorul oficial o consemnează ulterior ca finalizată.

Nu avem încă acel contract din 2024 pentru o comparație textuală completă, astfel încât ar fi prematur să afirmăm că documentul D&C a fost copiat chiar din contractul VIO-NET. Suprapunerea obiectului este însă atât de exactă încât ipoteza unui șablon reciclat devine greu de ignorat.

Ironia administrativă este evidentă. Primăria Timișoara a cumpărat două automobile de la Oradea printr-un contract care, pentru o clauză, încă mai credea că instalează camere video. Dincolo de efectul comic, eroarea spune ceva mai serios despre controlul formal exercitat asupra unui document care angajează peste 216.000 de lei din bani publici și care a trecut prin mai multe structuri ale municipalității.

„Digitally signed” la vedere, dar ce mai poate fi verificat din PDF?

Dosarul are și o componentă tehnică mai puțin vizibilă decât eroarea cu camerele. În documentația publică apar casete și marcaje de tip „Digitally signed by…”, cu numele persoanelor din circuitul administrativ, date și ore de semnare. Caietul de sarcini publicat de Primărie păstrează explicit asemenea marcaje pentru Matei Creiveanu, Cristian Franțescu și Oana Mangu.

ECOPOLITICA a analizat însă structura copiei PDF disponibile în acest dosar, inclusiv elementele atribuite semnării electronice. Concluzia tehnică trebuie formulată cu precizie. Faptul că într-o pagină se vede textul „Digitally signed” nu este același lucru cu existența, în fișierul pe care cititorul îl descarcă, a unei semnături criptografice care poate fi verificată independent. În copia analizată, marcajele vizuale au rămas, însă structura PDF nu mai oferă aceleași elemente criptografice necesare verificării identității certificatului, integrității documentului și corespondenței exacte dintre textul vizibil astăzi și versiunea aflată în momentul semnării. Metadata indică și o procesare ulterioară a fișierului printr-un serviciu de manipulare PDF.

Această constatare nu înseamnă că semnăturile sunt false și nu permite acuzația că documentul ar fi fost falsificat. Un fișier semnat corect poate fi ulterior unit cu alte PDF-uri, convertit, printat virtual sau „flattened”, iar rezultatul păstrează aspectul grafic al semnăturii fără să mai păstreze mecanismul criptografic original. Pentru o instituție publică există însă o soluție simplă și lipsită de echivoc, respectiv furnizarea exemplarului electronic original, cu semnăturile verificabile intacte.

Într-un dosar în care copia contractului are numărul necompletat și o clauză rămasă dintr-o achiziție de camere video, trasabilitatea documentului original nu mai este o curiozitate informatică, ci parte din verificarea firească a actului administrativ.

Contractul semnat în etape. Când apare semnătura lui Dominic Fritz

Cronologia achiziției devine mai complicată atunci când nu ne mai uităm doar la datele înscrise de Primărie în documente și în SEAP, ci la urmele tehnice păstrate în PDF. Contractul pentru cele două autoturisme nu pare să fi fost produs într-un singur moment, semnat simultan de toate părțile și înregistrat imediat, ci a parcurs mai multe etape succesive de avizare, semnare și definitivare.

Documentul însuși stabilește, la art. 6.1, că „Contractul intră în vigoare la data semnării lui de către părțile contractante”, ceea ce face ca succesiunea semnăturilor să fie mai mult decât o curiozitate informatică. Ea poate indica momentul în care fiecare actor administrativ a aprobat documentul și, în final, momentul în care acesta a dobândit forma contractuală definitivă.

Analiza structurii PDF și a obiectelor de semnătură din exemplarul electronic pe care l-am verificat identifică în lanțul de semnare numele Sorin-Dan David, administratorul D&C AUTOMOTIVE WEST, precum și pe Oana-Maria Mangu, Monika-Margareta Costa și Cristian-Ovidiu-Ilie Jenariu, din circuitul administrativ al Municipiului Timișoara. În această succesiune apare și semnătura primarului Dominic Fritz, iar aici timestamp-ul criptografic devine relevant pentru întreaga poveste.

Semnătura atribuită lui Dominic-Samuel Fritz este identificată în structura PDF drept Signature9 și nu este doar o imagine a unei semnături lipită peste pagină. În exemplarul electronic analizat, ea este o semnătură CAdES detached/CMS, iar verificarea structurii criptografice și a hash-ului SHA-256 aferent secțiunii protejate de ByteRange a rezultat validă. Certificatul poartă numele CN=DOMINIC-SAMUEL FRITZ, este emis de CERTSIGN SA – certSIGN Qualified 2023 RSA CA și avea perioada de valabilitate cuprinsă între 28 februarie 2025 și 28 februarie 2026.

Câmpul intern al semnăturii indică momentul 11 februarie 2026, ora 14:31:21, fusul +02:00. Separat, documentul conține un timestamp calificat emis de certSIGN Time Stamping Authority 2, datat 11 februarie 2026, 12:31:47 GMT, adică 14:31:47 ora României. Diferența de numai 26 de secunde dintre momentul declarat al semnării și marcarea temporală calificată este compatibilă cu procesul normal prin care documentul este semnat și primește ulterior timestamp-ul furnizorului de servicii de încredere.

Așadar, din punct de vedere forensic, există un reper foarte clar. Dominic Fritz semnase contractul la 11 februarie 2026, în jurul orei 14:31.

Numai că documentul nu avea încă forma în care avea să fie înregistrat definitiv.

În versiunea analizată forensic, după semnătura lui Fritz apare o modificare ulterioară concentrată pe prima pagină: contractului îi este atribuit identificatorul CTR2026-000063 / 16.02.2026. Analiza diferențelor dintre reviziile succesive ale PDF-ului a indicat că paginile 2–15 au rămas neschimbate, în timp ce pagina 1 a primit ulterior numărul și data de înregistrare.

Cu alte cuvinte, conținutul contractual asupra căruia Fritz își aplicase semnătura exista deja cu cinci zile înainte ca documentul să primească numărul și data oficială din 16 februarie.

Ultimul reper identificat în lanț este un sigiliu electronic al Municipiului Timișoara, aplicat la 16 februarie 2026, ora 09:07:22 UTC, adică 11:07:22 ora României. Acest ultim strat acoperă documentul în forma sa finală, inclusiv pagina 1 după introducerea numărului de contract.

Succesiunea tehnică este, prin urmare, relevantă. La 11 februarie, Fritz aplică semnătura electronică asupra contractului. La 16 februarie, documentul primește numărul CTR2026-000063, iar municipalitatea aplică ulterior sigiliul electronic asupra formei finale. Exact 16 februarie 2026 este data pe care Municipiul Timișoara avea să o introducă și în SEAP drept „data finalizării achiziției”.

Cele două informații nu se contrazic automat. Un contract poate circula în interiorul instituției pentru avizare și semnare înainte de momentul înregistrării sale definitive, iar numărul de contract poate fi atribuit la finalul circuitului. Ceea ce rezultă însă din analiza tehnică este că 16 februarie nu reprezintă momentul în care Dominic Fritz și-a pus semnătura pe document. Semnătura primarului precedă această dată cu cinci zile.

Distincția capătă greutate și din alt motiv. Prima pagină a uneia dintre copiile documentului disponibile public păstrează formula „Contract Nr….”, cu rubrica necompletată, deși în varianta finală identificată forensic apare ulterior CTR2026-000063/16.02.2026. În aceeași copie, numele și funcțiile persoanelor din circuitul de semnare sunt vizibile, însă zonele rezervate semnăturilor nu mai oferă cititorului aceeași informație tehnică pe care o conține fișierul electronic original.

Aici trebuie separată foarte atent aparența grafică de proba digitală. Unele copii ale documentației publicate sau recompuse ulterior păstrează casetele de tip „Digitally signed by”, dar nu mai păstrează toate obiectele criptografice necesare validării independente a fiecărei semnături. Un asemenea fenomen poate apărea atunci când mai multe PDF-uri sunt unite, convertite sau „flattened” pentru publicare. El nu demonstrează că o semnătură a fost falsificată.

În cazul semnăturii lui Fritz, însă, exemplarul analizat forensic ne-a permis verificarea efectivă a semnăturii CMS, a ByteRange-ului și a timestamp-ului calificat. Faptul că Adobe poate afișa astăzi pentru certificat un mesaj de tip „Signature Unknown” nu schimbă rezultatul criptografic al verificării: certificatul folosit la 11 februarie era în perioada sa de valabilitate, iar verificarea matematică a semnăturii asupra conținutului protejat a fost validă. Avertismentul actual este explicabil prin expirarea ulterioară a certificatului și prin modul în care aplicația construiește în prezent lanțul de încredere, nu printr-o invalidare retroactivă a semnăturii aplicate în februarie.

Din această analiză rezultă astfel trei cronologii distincte, care nu trebuie amestecate. Documentația achiziției începe la 2 decembrie 2025, odată cu caietul de sarcini TMI2025-052100. Contractul circulă pentru semnare în februarie, iar Dominic Fritz îl semnează electronic la 11 februarie 2026. Cinci zile mai târziu, la 16 februarie, documentul primește numărul CTR2026-000063 și sigiliul electronic final al Municipiului Timișoara; aceeași zi este înscrisă ulterior în SEAP ca dată a finalizării achiziției.

Abia după toate acestea începe însă cel mai lung interval din dosar. Achiziția declarată finalizată la 16 februarie nu este notificată în SEAP decât la 30 iulie 2026, ora 15:27, după alte 164 de zile.

Prin urmare, analiza semnăturilor nu dovedește vreo falsificare a contractului și nici nu indică, în sine, o procedură nelegală. Ea demonstrează însă ceva mult mai precis: documentul are o istorie digitală în etape, iar data de 16 februarie nu reprezintă începutul acestei istorii. Fritz semnase deja contractul pe 11 februarie, înainte ca acesta să primească numărul și data sub care avea să fie consacrat administrativ și raportat ulterior în sistemul achizițiilor publice.

D&C AUTOMOTIVE WEST – nu un SRL de garaj, ci o companie de un sfert de miliard de lei

Dincolo de documentele Primăriei, merită privit și furnizorul. D&C AUTOMOTIVE WEST SRL, CUI 41436172, are sediul în Oradea, Calea Clujului nr. 289, și activează în comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare. Raportul financiar și juridic Termene.ro generat la 24 august 2026 arată o companie care a ajuns în numai câțiva ani la o dimensiune considerabilă: 252.754.127 lei cifră de afaceri în 2025, 5.047.476 lei profit net și 77 de angajați. Societatea fusese înregistrată la 24 iulie 2019.

Structura acționariatului este aproape simetrică. David Sorin-Dan deține 47,75%, Radu-Ioan Caraban alte 47,75%, iar Mihai Halasz 4,5%. David și Caraban sunt și administratorii companiei, iar raportul îi indică pe cei doi acționari principali drept beneficiari.

Cei trei apar într-o rețea mult mai largă de societăți din Bihor, construită în timp în jurul comerțului auto, serviciilor și altor afaceri. Numai David Sorin-Dan este conectat prin participații sau funcții la La Casa SRL, D&C Impex, Iberica Auto, CAR.DC., Interdac Trade, Rovex și alte societăți, în timp ce Radu Caraban are o rețea parțial suprapusă. Detaliile acestei arhitecturi societare vor face obiectul unui episod separat.

Pentru episodul de față contează altceva. D&C este o firmă care cunoaște foarte bine piața banului public. Un agregator al datelor SEAP inventariază în prezent 222 de contracte câștigate, dintre care 210 cumpărări directe, alături de participări la proceduri clasice. Printre clienți apar instituții din Bihor, Inspectoratul de Poliție, Municipiul Oradea, Județul Bihor, Registrul Auto Român, unități militare și instituții din Timiș. Compania câștigase, de exemplu, și achiziții pentru autospeciale ale Poliției Locale Timișoara.

Cu alte cuvinte, furnizorul celor două mașini ale Primăriei Timișoara nu descoperise administrația publică în februarie 2026. Relația comercială cu instituțiile statului este o componentă constantă a activității sale.

D&C nu a intrat în Timișoara odată cu mașinile lui Fritz. Poliția Locală îi cumpărase deja 21 de Volkswagen Taigo

Privită izolat, achiziția celor două automobile mild-hybrid din 2026 poate lăsa impresia că D&C AUTOMOTIVE WEST este un furnizor din Oradea care apare pentru prima dată într-un contract al administrației timișorene. Documentele Poliției Locale schimbă însă complet perspectiva. Până când Municipiul Timișoara a cumpărat direct cele două mașini de la societatea controlată de David Sorin Dan și Radu-Ioan Caraban, D&C avea deja în spate o relație comercială consistentă cu administrația locală. În numai aproximativ paisprezece luni, compania din Oradea furnizase 21 de Volkswagen Taigo pentru Direcția Generală a Poliției Locale Timișoara, prin trei contracte distincte derulate în 2023 și 2024.

Trebuie făcută aici o precizare juridică importantă, tocmai pentru ca dimensiunea acestei relații să nu fie nici diminuată, nici prezentată incorect. Direcția Generală a Poliției Locale Timișoara nu este, formal, o simplă direcție internă din aparatul de specialitate al Primăriei, asemenea Direcției Economice sau Direcției Juridice. Timișoara a ales formula permisă de Legea nr. 155/2010 și a organizat Poliția Locală ca instituție publică de interes local, cu personalitate juridică proprie, înființată prin hotărâre a Consiliului Local. Independența juridică a instituției nu trebuie însă confundată cu independența față de administrația municipală. Regulamentul său de organizare este aprobat de Consiliul Local, organigrama și statul de funcții sunt aprobate tot prin HCL, iar propriul ROF al Poliției Locale stabilește fără echivoc că directorul general își exercită atribuțiile „în mod nemijlocit sub autoritatea și controlul Primarului”.

Cu alte cuvinte, nu discutăm despre o instituție exterioară administrației Fritz, aflată într-o altă sferă de comandă, care ar fi cumpărat întâmplător mașini de la aceeași companie. Discutăm despre poliția locală a municipiului, finanțată din sistemul bugetar local, organizată prin deciziile Consiliului Local și a cărei conducere funcționează, potrivit propriului regulament, sub autoritatea și controlul direct al primarului.

Iar relația acestei instituții cu D&C începe cu mult înainte de contractul celor două mild-hybrid-uri din 2026.

Prima achiziție relevantă este lansată în mai 2023, când Poliția Locală scoate la procedură șapte autospeciale categoria M1, prin Programul de stimulare a înnoirii Parcului Auto Național. Valoarea estimată era de 959.411,76 lei fără TVA. În competiție au existat doi ofertanți, iar contractul nr. 6918 din 12 iulie 2023 a fost câștigat de D&C AUTOMOTIVE WEST cu 906.500 lei fără TVA. Centralizatorul oficial al instituției consemnează ulterior șapte facturi emise în aceeași zi, 25 octombrie 2023, și o valoare finală de 1.078.735 lei cu TVA, din care rezultă și utilizarea primei de casare aferente programului Rabla. Mașinile care intră în flotă sunt Volkswagen Taigo, transformate și inscripționate ca autospeciale ale Poliției Locale.

Nici nu se încheiase practic primul ciclu de livrare când instituția pornea următoarea cumpărare. La 29 septembrie 2023 este publicat anunțul CN1060047, de data aceasta pentru alte șapte autoturisme, cu o valoare estimată de 642.323 lei fără TVA. Documentația pe care am obținut-o arată o licitație deschisă, cu criteriul „prețul cel mai scăzut”, pentru autoturisme M1 pe benzină, cu motor de minimum 999 cmc, cutie automată, Euro 6 și garanție de minimum 36 de luni.

La această procedură apare un singur ofertant, iar câștigătorul este din nou D&C AUTOMOTIVE WEST. Contractul nr. 875 din 31 ianuarie 2024 poartă, de o parte, semnăturile conducerii Direcției Generale a Poliției Locale Timișoara și, de cealaltă, D&C, reprezentată de administratorul David Sorin Dan. În art. 4 este înscris fără echivoc obiectul: cumpărarea a șapte autoturisme. Valoarea comercială totală este de 726.376 lei cu TVA, dintre care 49.000 de lei reprezintă finanțarea acordată prin Fondul pentru Mediu, iar 677.376 lei cu TVA rămân în sarcina achizitorului.

Și aceste șapte autoturisme sunt Volkswagen Taigo. În evidențele ulterioare ale municipiului ele apar distinct de cele 14 autospeciale și pot fi identificate prin numerele de înmatriculare și seriile VIN. Așadar, la începutul lui 2024, D&C ajunsese deja la 14 Volkswagen Taigo livrate sistemului municipal timișorean, șapte autospeciale și șapte autoturisme.

Dar seria nu se oprește aici.

În iunie 2024, Poliția Locală lansează o nouă procedură pentru alte șapte autospeciale, cu o valoare estimată de 888.961,34 lei fără TVA. De această dată, în procedură apar D&C AUTOMOTIVE WEST și AUTO EUROPA. Câștigă din nou compania din Oradea. Contractul poartă nr. 2743 din 2 septembrie 2024, fiind înregistrat a doua zi la Direcția Generală a Poliției Locale cu nr. 10378/03.09.2024. Documentul pe care l-am analizat îi indică drept părți pe Direcția Generală a Poliției Locale Timișoara și D&C AUTOMOTIVE WEST, reprezentată din nou de David Sorin Dan. Valoarea comercială este de 1.054.012,03 lei cu TVA, cu încă 49.000 lei acoperiți prin programul Rabla și o diferență de 1.005.012,03 lei suportată de achizitor. Centralizatorul financiar al Poliției Locale confirmă contractul, furnizorul, cele șapte facturi din 29 noiembrie 2024 și plata integrală.

La sfârșitul acestei succesiuni, bilanțul este greu de tratat drept un detaliu secundar, căci vorbim despre 21 de Volkswagen Taigo în trei loturi consecutive, toate furnizate de aceeași companie din Oradea. În 2023 au venit șapte autospeciale, la începutul lui 2024 alte șapte autoturisme, iar în toamna aceluiași an încă șapte autospeciale. Valoarea comercială cumulată a celor trei pachete ajunge la aproximativ 2,86 milioane de lei cu TVA. Din această sumă, 147.000 de lei au reprezentat finanțări prin programul Rabla, iar aproximativ 2,71 milioane de lei au rămas de achitat de instituția locală.

Fotografiile autospecialelor aflate astăzi pe străzile Timișoarei dau chip documentelor. Mașinile albe cu însemnele Poliției Locale, pe care apare sigla Volkswagen și modelul Taigo, nu sunt simple exemple de flotă. Ele sunt rezultatul concret al unei relații comerciale repetate între structura de poliție locală a municipiului și D&C AUTOMOTIVE WEST.

Această istorie este esențială pentru a înțelege contractul din 2026. Când Primăria Municipiului Timișoara ajunge să cumpere direct două automobile mild-hybrid de la D&C, compania lui David Sorin Dan și Radu-Ioan Caraban nu pășea pe un teritoriu administrativ necunoscut. Nu trebuia să descopere instituțiile locale, circuitele lor administrative sau piața publică din Timișoara. Furnizase deja 21 de automobile unei instituții locale a cărei conducere funcționează, potrivit regulamentului propriu, sub autoritatea și controlul primarului.

Această constatare nu demonstrează că procedurile au fost trucate și nici că D&C a beneficiat automat de favoritism. Două dintre achizițiile pentru Poliția Locală au avut concurență, iar compania a ieșit câștigătoare. Dar ea modifică substanțial contextul în care trebuie citită cumpărarea din 2026. Furnizorul de la Oradea nu era un străin selectat punctual pentru două mașini. Era deja un furnizor auto recurent al administrației locale timișorene, cu trei contracte succesive, 21 de Volkswagen livrate și aproape trei milioane de lei valoare comercială cumulată înainte ca Municipiul Timișoara să-i atribuie și contractul pentru cele două mild-hybrid-uri.

Iar tocmai aici traseul automobilului fotografiat duminică în parcarea Lidl începe să arate altfel. Nu mai duce doar spre un contract din februarie 2026, ci spre o relație comercială D&C–administrația Timișoarei construită, contract după contract, încă din vara anului 2023.

De la Poliție și SPP până la SRI Timiș

Portofoliul public al D&C ajunge și la instituții pentru care întreținerea flotelor auto presupune standarde și proceduri instituționale riguroase. În 2025 apar, de exemplu, servicii de întreținere și verificări auto pentru Serviciul de Protecție și Pază – U.M. 0149 F București.

Mai aproape de subiectul nostru, la 26 noiembrie 2025 D&C câștiga o cumpărare directă pentru servicii de revizie și reparare a autoturismelor aparținând U.M. 0667 Timișoara, iar la 17 decembrie 2025 figura din nou ca furnizor al aceleiași unități pentru servicii de revizii auto.

Identitatea instituțională a U.M. 0667 poate fi stabilită fără speculații. Serviciul Român de Informații menționează oficial unitatea într-un proiect implementat de SRI și precizează că sediul acesteia din Timișoara este pe Calea Sever Bocu nr. 47.

Faptul că D&C prestează servicii pentru o unitate a SRI nu este prezentat aici drept o „legătură cu serviciile” în sens ocult și nu dovedește vreo influență asupra achiziției Primăriei. Relevanța este mult mai concretă. Societatea din Oradea este un furnizor cu experiență instituțională extinsă, obișnuit cu SEAP, cu procedurile administrației și cu contractele pentru flote publice. Nu avem în față un operator economic fără experiență care ar fi putut rata, din necunoaștere, regulile de publicitate ale achizițiilor publice. Și este un operator de maximă încredere, cel puțin teoretic, dacă instituții precum SPP sau SRI își repară mașinile la această firmă.

David Sorin Dan, D&C și contractul în care de cealaltă parte se afla Ilie Bolojan

Legătura cu Oradea politică devine documentară prin unul dintre cei doi acționari principali ai D&C, David Sorin Dan.

Raportul Termene îl indică drept asociat în proporție de 50% și administrator al La Casa SRL. În iunie 2019, Consiliul Local Oradea a aprobat prin HCL nr. 486 un contract de parteneriat între Municipiul Oradea și La Casa SRL, reprezentată de David Sorin Dan, pentru realizarea unei clădiri multifuncționale în zona Parcul Traian nr. 14. Documentul stabilea o contribuție de 60,50% pentru La Casa și 39,50% pentru Statul Român – Municipiul Oradea.

Anexa hotărârii elimină orice ambiguitate asupra formulei de parteneriat. Contractul este încheiat între La Casa SRL, reprezentată legal prin David Sorin Dan, administrator, și Municipiul Oradea, reprezentat legal prin Ilie Bolojan – primar. Documentul prevedea o investiție comună, contractarea serviciilor de proiectare și a lucrărilor, împărțirea cheltuielilor în funcție de cotele de proprietate și obligații asumate de ambele părți. La final apar, în coloanele celor două părți, numele David Sorin Dan – Administrator și Ilie Bolojan – Primar.

Așadar, termenul de „partener” din titlul acestei serii are, cel puțin în cazul lui David Sorin Dan, un sens contractual și documentabil. Nu vorbim despre o fotografie făcută la un eveniment, despre apartenența la același cerc social sau despre presupunerea unei prietenii personale, ci despre o societate administrată de actualul acționar major al D&C care a intrat într-un parteneriat economic cu Municipiul Oradea reprezentat atunci de Ilie Bolojan.

Documentele analizate până acum nu ne permit să atribuim aceeași relație contractuală directă lui Radu-Ioan Caraban ori lui Mihai Halasz. În cazul lor există o rețea societară orădeană care merită investigată separat, însă o investigație serioasă trebuie să păstreze granița dintre ceea ce poate fi demonstrat și ceea ce poate fi doar bănuit. Episodul următor va urmări tocmai această rețea.

De la fotografia din Lidl la dosarul care încă are pagini lipsă

După întregul traseu documentar, scena de duminică din parcarea Lidl capătă un sens diferit. Nu pentru că fotografia ar demonstra singură o folosire nelegală a mașinii, ci pentru că autoturismul ne-a condus spre un dosar care lasă deschise mai multe chestiuni esențiale de transparență.

Primăria Timișoara a programat în decembrie 2025 cumpărarea a două mild-hybrid-uri pentru 236.528,93 lei fără TVA și a încheiat achiziția la 216.406,16 lei. Caracteristicile cerute nu descriau un produs rar, iar automobile mild-hybrid din aceeași clasă tehnică erau comercializate chiar în zona Timișoarei, inclusiv în perioada derulării achiziției. Caietul folosește o terminologie care se suprapune în numeroase puncte cu vocabularul Volkswagen, în timp ce D&C furnizase deja în Timiș, cu puțin înainte, un Volkswagen Golf mild-hybrid.

Municipiul declară achiziția finalizată la 16 februarie 2026, dar notificarea DAN2821222 apare în SEAP abia pe 30 iulie, după 164 de zile. Copia contractului analizată de ECOPOLITICA are rubrica numărului necompletată, iar în definițiile sale supraviețuiește obiectul unei alte achiziții a Primăriei: șapte camere video și un monitor. Marcajele de semnare electronică sunt vizibile în documentație, însă copia PDF disponibilă nu mai oferă toate elementele necesare unei verificări criptografice independente a semnăturilor, motiv pentru care exemplarul electronic original devine esențial pentru stabilirea traseului documentului.

Mai lipsesc și piesele care pot explica fără echivoc modul în care s-a ajuns la D&C AUTOMOTIVE WEST: anunțul prin care achiziția a fost adusă la cunoștința pieței, numărul și identitatea ofertanților, modelele și prețurile propuse, raportul de evaluare, oferta tehnică și financiară câștigătoare, contractul final cu număr și dată, procesele-verbale de recepție și seriile VIN ale celor două automobile. Tot Primăria poate lămuri motivul pentru care o achiziție declarată finalizată în februarie a fost notificată în SEAP abia la sfârșitul lui iulie și poate preciza cui au fost repartizate cele două mașini și în ce condiții pot fi folosite în zilele nelucrătoare.

La celălalt capăt al contractului se află o companie cu peste 252 de milioane de lei cifră de afaceri, cu sute de operațiuni de achiziție publică inventariate în bazele SEAP și cu clienți instituționali care merg de la administrații locale și Poliție până la SPP și o unitate a SRI. Iar cel puțin unul dintre cei doi oameni care controlează aproape jumătate din D&C, David Sorin Dan, nu este un necunoscut pentru administrația din Oradea: prin La Casa SRL, a fost parte într-un contract de parteneriat în care Municipiul Oradea era reprezentat chiar de Ilie Bolojan.

Toate acestea nu demonstrează, în acest moment, că D&C a fost favorizată de Primăria Timișoara și nici că relația contractuală din Oradea a influențat în vreun fel achiziția celor două automobile. Ar fi nevoie de probe pentru o asemenea concluzie. Documentele arată însă suficient pentru ca traseul acestei cumpărări să merite reconstruit până la ultima ofertă, ultima semnătură și ultimul document de recepție.

Mașina din parcarea Lidl a fost doar începutul.

În episodul următor, ECOPOLITICA intră în rețeaua de firme construită în jurul D&C AUTOMOTIVE WEST și a asociaților David Sorin Dan, Radu-Ioan Caraban și Mihai Halasz – companii comune, afaceri vechi și noi, contracte cu instituțiile statului și punctele în care această rețea economică se întâlnește cu administrația și puterea din Bihor, cu fostul primar Bolojan, cu fostul președinte Bolojan și cu actualul premier demis, partener de coaliție al lui Dominic Fritz, același Ilie Bolojan.

Doar ce am început. Așadar, va urma…