O dispută televizată dintre Roxana Iliescu și Răzvan Negrișanu a deschis un dosar mai larg despre cine domină urbanismul Timișoarei. În fruntea documentațiilor ajunse la vot în Consiliul Local apar firma consilierului USR, fostul birou al actualului arhitect-șef Gabriel Almăjan și societatea controlată de fiul fostului primar Gheorghe Ciuhandu. Negrișanu se abține, Almăjan deleagă, iar mecanismul merge înainte — legal ambalat, dar cu o apăsătoare aparență de favoritism structural.

Disputa a început în seara de 28 iulie 2026, într-un studio de televiziune, și a continuat a doua zi cu PUZ-uri, PUD-uri, firme și legături directe cu puterea locală. După confruntarea cu Răzvan Negrișanu, consiliera PSD Roxana Iliescu a publicat un clasament al birourilor ale căror documentații au ajuns cel mai des în Consiliul Local în primele șapte luni ale anului.

Pe podium nu se află trei firme oarecare, ci chiar cele mai harnice și cu monopol în rapiditate obținerii de autorizații și avezie. Ca o simplă coincidență nevinovată, este vorba despre RD Sign, administrată de consilierul USR Negrișanu; ATG Studio, fostul birou al actualului arhitect-șef Gabriel Almăjan; și MG Building Design, controlată de George Ciuhandu, fiul fostului primar al Timișoarei. Clasamentul nu dovedește singur o ilegalitate, dar conturează o realitate greu de ascuns sub abțineri și delegări: urbanismul orașului gravitează în jurul unor cercuri restrânse, bine conectate la decizie.

PE SCURT

Disputa televizată dintre Roxana Iliescu și Răzvan Negrișanu, din seara de 28 iulie 2026, a continuat a doua zi cu un clasament al birourilor de arhitectură ale căror documentații au ajuns cel mai des în Consiliul Local Timișoara. Potrivit inventarului publicat de consiliera PSD, RD Sign SRL apare cu trei PUZ-uri și o procedură privind includerea unor terenuri municipale într-un PUZ, ATG Studio SRL cu două PUZ-uri, un PUD și o procedură similară, iar MG Building Design SRL cu un PUZ și un PUD.

Clasamentul nu este o analiză completă a tuturor documentațiilor depuse la Primărie, ci doar a celor ajunse la vot. Mai mult, dacă sunt numărate toate procedurile, RD Sign și ATG Studio sunt la egalitate, cu câte patru. Fondul problemei rămâne însă intact. Primele poziții sunt ocupate de firme legate de oameni aflați în interiorul puterii locale sau de familii care au administrat orașul.

RD Sign este deținută în proporție de 45% și administrată de Răzvan Negrișanu, consilier local USR și beneficiar real al societății. Firma a raportat în 2025 o cifră de afaceri de 2.470.507 lei și un profit net de 621.249 lei. Atunci când RD Sign apare într-un proiect de hotărâre, Negrișanu se abține de la vot. Gestul poate satisface obligația legală, dar confirmă existența repetată a suprapunerii dintre mandatul public și interesul privat.

ATG Studio este fostul birou al actualului arhitect-șef, Titus-Gabriel Almăjan. Firma a fost constituită juridic în 2011 de Elvira Almăjan, iar Gabriel Almăjan a fost administratorul inițial și arhitectul fondator. El nu mai apare în structura juridică actuală, însă documentațiile ATG continuă să treacă prin Instituția Arhitectului-Șef din Primăria Timișoara, structură pe care o conduce. În aceste dosare, Almăjan își deleagă atribuțiile. Semnătura se mută, instituția rămâne aceeași.

MG Building Design este controlată în proporție de 66,67% de George-Cristian Ciuhandu, fiul fostului primar Gheorghe Ciuhandu. Firma este legată de o rețea mai largă de societăți de proiectare și dezvoltare imobiliară, în care apar George Ciuhandu și asociatul său Constantin Catană. Legătura cu puterea este aici istorică și familială, nu un conflict actual de funcție.

Abținerea lui Negrișanu și delegarea lui Almăjan pot fi legale. Ele nu dovedesc însă neutralitatea întregului traseu administrativ. Elimină votul sau semnătura persoanei, nu poziția acesteia în sistem, autoritatea, relațiile profesionale și accesul acumulat în timp.

Clasamentul Roxanei Iliescu nu probează singur că un PUZ a fost avizat ilegal ori că un funcționar a primit ordine. Arată însă o concentrare evidentă a documentațiilor în jurul unor birouri bine conectate și o problemă serioasă de aparență a imparțialității.

La Primăria Timișoara, conflictul de interese nu oprește proiectul. Consilierul se abține, arhitectul-șef deleagă, iar documentația merge mai departe.

INVESTIGAȚIA ECOPOLITICA

De la studioul TV la registrul de urbanism

Disputa a început sub luminile unui studio de televiziune și a continuat, a doua zi, cu numere de ordine, PUZ-uri, PUD-uri și firme de arhitectură. În seara de 28 iulie 2026, la emisiunea „Ancorat în realitate”, difuzată de Tele 8 TV, consilierii locali Roxana Iliescu, de la PSD, și Răzvan Negrișanu, de la USR, s-au contrat în direct. Tema anunțată era situația jocurilor de noroc din Timișoara, dar discuția a alunecat rapid spre administrație, influență politică și urbanism – domeniul în care Negrișanu nu este doar ales local, ci și arhitect și om de afaceri.

Schimbul de replici nu s-a stins odată cu genericul de final. Pe 29 iulie, Roxana Iliescu a revenit public, nu cu o nouă tiradă politică, ci cu un inventar al documentațiilor urbanistice ajunse în Consiliul Local în primele șapte luni ale anului. Sub formula ironică „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, consiliera PSD i-a „reîmprospătat memoria” colegului de la USR și a prezentat propriul clasament al birourilor de proiectare cu cele mai multe PUZ-uri și PUD-uri promovate în plen.

Topul nu cuprinde însă trei firme oarecare, pescuite din vasta piață a arhitecturii timișorene. Pe primul loc apare RD Sign SRL, societatea administrată și deținută în proporție de 45% de Răzvan Negrișanu, exact consilierul cu care Iliescu se contrazisese cu o seară înainte. Urmează ATG Studio SRL, biroul al cărui arhitect fondator și administrator inițial a fost Titus-Gabriel Almăjan, actualul arhitect-șef al Primăriei Timișoara. Podiumul este completat de MG Building Design SRL, controlată de George-Cristian Ciuhandu, fiul lui Gheorghe Ciuhandu, primarul care a condus orașul timp de patru mandate, între 1996 și 2012.

Coincidența este suficient de ordonată încât să semene cu o organigramă. Consilierul local, arhitectul-șef și fiul fostului primar apar, prin firmele de care sunt legați, în fruntea documentațiilor urbanistice ajunse la votul Consiliului Local. Iar ședința din 28 iulie, desfășurată chiar în ziua emisiunii, a oferit o demonstrație compactă: dintre cele cinci PUZ-uri și PUD-uri înscrise consecutiv pe ordinea de zi, două fuseseră elaborate de RD Sign, unul de ATG Studio, unul de Vitamin Architects – biroul fondat de fostul consilier personal al primarului Dominic Fritz, Rudolf Graf – iar un altul îl avea șef de proiect pe arhitectul Sabin Răciu, indicat de Iliescu drept membru USR-PLUS.

Postarea Roxanei Iliescu nu dovedește, singură, că documentațiile au fost aprobate ilegal sau că cineva a dat ordine dintr-un birou al Primăriei. Arată însă o concentrare greu de ignorat și deschide o întrebare pe care administrația nu o poate închide cu o simplă abținere la vot ori cu o delegare de semnătură. Mai precis, cât de des ajung proiectele unor oameni conectați la puterea locală în fața instituțiilor pe care aceiași oameni le conduc, le influențează sau din care fac parte?

Din acest punct, disputa televizată încetează să mai fie o simplă ceartă între doi consilieri. Devine radiografia unui urbanism în care interesul privat și funcția publică nu se întâlnesc accidental, ci suficient de des încât Primăria să fi transformat abținerea și delegarea într-o procedură de rutină.

„Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului” – postarea care deschide dosarul

A doua zi după emisiune, pe 29 iulie, Roxana Iliescu a mutat disputa din registrul replicilor în cel al documentelor. Sub formula ironică „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, consiliera PSD a publicat un clasament al firmelor de arhitectură ale căror documentații urbanistice au ajuns cel mai des la votul Consiliului Local Timișoara între ianuarie și iulie 2026.

Potrivit inventarului realizat de Iliescu, RD Sign SRL, firma asociată direct cu Răzvan Negrișanu, apare cu trei PUZ-uri promovate în plen și cu un proiect separat prin care Consiliul Local urma să se pronunțe asupra includerii unor terenuri aparținând municipiului într-o documentație urbanistică pentru dezvoltarea unei zone de depozitare, comerț, servicii și producție.

ATG Studio SRL figurează cu două PUZ-uri, un PUD și cu o procedură asemănătoare privind includerea unui teren municipal într-un PUZ destinat unei zone de locuințe individuale cuplate. Firma este legată profesional de actualul arhitect-șef al Timișoarei, Titus-Gabriel Almăjan, care a fost administratorul său inițial și este prezentat de birou drept arhitect fondator, deși nu mai apare în structura juridică actuală.

Pe poziția a treia, MG Building Design SRL, societatea controlată de George-Cristian Ciuhandu, fiul fostului primar Gheorghe Ciuhandu, apare cu un PUD și un PUZ ajunse la vot în primele două luni ale anului.

Clasamentul oferit de Roxana Iliescu are însă nevoie de o precizare metodologică. Nu este o statistică exhaustivă a tuturor documentațiilor depuse, analizate, respinse, retrase sau aflate încă în sertarele Primăriei. Este un inventar al proiectelor care au trecut prin aparatul administrativ și au ajuns efectiv pe masa Consiliului Local. Cu alte cuvinte, nu măsoară întreaga piață a proiectării urbane din Timișoara, ci segmentul care a ajuns până la capătul traseului politic și administrativ, respectiv votul aleșilor locali.

Mai există și o nuanță aritmetică. Dacă sunt numărate toate procedurile enumerate de Iliescu, RD Sign și ATG Studio au câte patru proiecte fiecare. Prima firmă are trei PUZ-uri și o procedură privind terenuri municipale, iar cea de-a doua are două PUZ-uri, un PUD și o procedură similară. RD Sign ocupă primul loc numai dacă se acordă prioritate numărului de PUZ-uri în sens strict. Dacă se numără toate documentațiile și proiectele conexe ajunse în plen, cele două societăți sunt la egalitate.

Corecția nu anulează fondul postării. Dimpotrivă, îl face mai greu de respins drept simplă propagandă de partid. Chiar și după eliminarea exagerării de clasament, două dintre firmele aflate în centrul discuției au fiecare câte patru proceduri urbanistice ajunse în Consiliul Local în numai șapte luni.

Ședința din 28 iulie a oferit, de altfel, o fotografie aproape didactică a fenomenului. Pe ordinea de zi au fost înscrise consecutiv cinci documentații urbanistice. Două dintre ele, punctele 30 și 31, fuseseră elaborate de RD Sign SRL. Punctul 32 era un PUZ realizat de ATG Studio SRL. Punctul 33 privea un PUD elaborat de Vitamin Architects SRL, birou fondat de arhitectul Rudolf Graf, fost consilier personal al primarului Dominic Fritz. La punctul 29 apărea o documentație al cărei șef de proiect era arhitectul Sabin Răciu, indicat de Roxana Iliescu drept membru USR-PLUS.

Din cinci documentații urbanistice aflate în aceeași ședință, patru erau astfel legate, direct sau prin biografiile profesionale ale autorilor, de persoane asociate actualei administrații ori de mediul politic care o susține. Poate fi numită coincidență. Dar este o coincidență care, în urbanismul timișorean, apare cu o regularitate remarcabilă și cu o disciplină aproape administrativă.

Postarea Roxanei Iliescu nu demonstrează, singură, că un proiect a fost favorizat, avizat nelegal sau introdus preferențial pe ordinea de zi. Pentru o asemenea concluzie ar trebui comparate termenele de procesare, observațiile tehnice, traseul prin comisii, numărul de reveniri, eventualele derogări și tratamentul aplicat documentațiilor altor birouri. Dar inventarul demonstrează ceva mai greu de ignorat. Firmele conectate la persoane cu putere politică, administrativă sau cu un capital public moștenit sunt prezente disproporționat de vizibil în zona proiectelor ajunse la vot.

Iar aici ironia din finalul postării capătă o țintă mai largă decât Răzvan Negrișanu. „Cu plăcere, domnule Negrișanu! Pentru investitori, de asemenea, cu plăcere! Pentru toți ceilalți arhitecți onorabili ai orașului, bine pregătiți și serioși, cu părere de rău”, a încheiat Iliescu.

Dincolo de sarcasmul politic, întrebarea rămâne perfect legitimă. Într-un oraș cu zeci de birouri de arhitectură, de ce podiumul documentațiilor ajunse la Consiliul Local este ocupat tocmai de firma unui consilier local USR, de fostul birou al arhitectului-șef și de societatea fiului unui fost primar? Coincidențele sunt posibile. Când însă se aliniază atât de frumos, merită măcar verificate înainte de a fi declarate, din reflex administrativ, simple succese profesionale.

Nu trei firme surori, ci trei tipuri de conexiune cu puterea

Ceea ce transformă inventarul Roxanei Iliescu dintr-o simplă replică politică într-un subiect de interes public nu este doar repetarea acelorași nume pe ordinea de zi. Relevantă este identitatea oamenilor din spatele birourilor și poziția pe care aceștia o ocupă sau au ocupat-o în arhitectura de putere a Timișoarei.

RD Sign SRL îl are asociat cu 45%, beneficiar real și administrator pe Răzvan-Gabriel Negrișanu, arhitect și consilier local USR. Legătura este directă, actuală și patrimonială. Firma sa elaborează documentații care ajung la votul Consiliului Local din care el însuși face parte. Negrișanu se abține atunci când RD Sign apare într-un proiect, respectând formal mecanismul destinat prevenirii conflictului de interese. Abținerea elimină votul său din momentul final al procedurii, dar nu schimbă faptul că societatea administrată de un ales local lucrează constant cu proiecte care sunt aprobate de instituția politică în care acesta deține un mandat.

ATG Studio SRL reprezintă o conexiune diferită, administrativă și profesională. Societatea a fost constituită juridic în 2011 de Elvira Almăjan, asociat unic, iar Titus-Gabriel Almăjan a fost administratorul inițial și arhitectul fondator al biroului. Astăzi, acesta conduce Instituția Arhitectului-Șef din Primăria Timișoara, adică tocmai structura aflată în centrul circuitului de analiză și avizare a documentațiilor urbanistice. Gabriel Almăjan nu mai apare în structura juridică actuală a societății, însă ATG Studio continuă să trimită proiecte prin administrația al cărei aparat de urbanism este condus de fostul său administrator. În asemenea situații, arhitectul-șef își deleagă atribuțiile. Semnătura se mută, dosarul continuă.

MG Building Design SRL aduce în clasament o a treia formă de proximitate, prin legătura familială și istorică cu puterea municipală. Firma este controlată de George-Cristian Ciuhandu, fiul lui Gheorghe Ciuhandu, cel care a condus Timișoara timp de patru mandate, între 1996 și 2012. Nu este vorba despre un conflict actual cu administrația Fritz și nici despre prezența unui ales în funcție, ci despre continuitatea unui nume și a unui capital relațional format în cei 16 ani în care familia Ciuhandu s-a aflat în centrul vieții administrative a orașului. În plus, asociații MG Building Design apar într-o rețea mai largă de societăți de proiectare, administrare și dezvoltare imobiliară, aspect care face necesară verificarea beneficiarilor fiecărei documentații promovate.

Cele trei situații nu sunt identice și nu trebuie îngrămădite într-o acuzație comodă. În cazul RD Sign, conexiunea cu puterea este politică, directă și prezentă. În cazul ATG Studio, este profesională și administrativă, menținută prin relația dintre fostul birou și actualul conducător al urbanismului municipal. În cazul MG Building Design, legătura este familială, istorică și susținută de o rețea antreprenorială construită în jurul proiectării și dezvoltării imobiliare.

Împreună, însă, ele descriu un fenomen mai important decât povestea fiecărei firme luate separat: documentațiile urbanistice care ajung cel mai des la Consiliul Local nu vin dintr-un spațiu profesional lipsit de biografii și relații, ci din birouri conectate, în forme diferite, la actuala putere politică, la conducerea aparatului administrativ sau la vechile centre de influență ale orașului.

Clasamentul nu este, prin el însuși, dovada juridică a unei favorizări. Este însă o hartă suficient de precisă a proximității dintre proiectarea privată și decizia publică. Iar când aceleași conexiuni produc repetat abțineri și delegări, sarcina explicației nu mai aparține celor care pun întrebări, ci administrației care pretinde că simpla schimbare a votantului sau a semnatarului face întregul mecanism transparent.

Negrișanu are 45% din firmă, mandat în Consiliul Local și abținere la vot

Dintre cele trei societăți din clasamentul Roxanei Iliescu, RD Sign SRL ridică problema cea mai directă. Aici nu există doar o legătură profesională din trecut sau un nume moștenit dintr-o fostă administrație. Conexiunea este actuală, patrimonială și politică. Răzvan-Gabriel Negrișanu este simultan arhitect, asociat important, beneficiar real și administrator al firmei, dar și consilier local USR în forul care votează documentațiile urbanistice elaborate de societatea sa.

Structura acționariatului este concentrată aproape integral în jurul familiei Negrișanu. Răzvan-Gabriel Negrișanu deține 45% din capital, Daniela-Luciana Negrișanu are alte 45%, iar Valentin Sumanariu păstrează restul de 10%. Răzvan Negrișanu este administrator cu mandat nelimitat, început în septembrie 2010, și figurează între beneficiarii reali ai societății. Tot el mai deține 50% din RD Sign Architecture Studio SRL, cealaltă jumătate fiind controlată de Daniela-Luciana Negrișanu, care apare și ca administrator al celei de-a doua firme.

RD Sign nu este o apariție recentă pe piața locală. Firma funcționează din 21 mai 1993, iar documentele comerciale păstrează inclusiv urma vechii denumiri, Negrișanu SRL. În 2025 a raportat o cifră de afaceri de 2.470.507 lei, un profit net de 621.249 de lei și un număr mediu de 11 angajați. Cu o marjă netă de aproximativ 25%, este detașat cea mai profitabilă dintre cele trei societăți analizate.

Succesul economic nu reprezintă, în sine, o problemă. Un birou de arhitectură poate avea proiecte multe, clienți importanți și rezultate financiare excelente fără ca acest lucru să ascundă vreo abatere. Problema începe în punctul în care activitatea privată a firmei se intersectează repetat cu mandatul public al administratorului său.

Documentațiile RD Sign ajung pe ordinea de zi a Consiliului Local Timișoara, iar Răzvan Negrișanu se află în același plen, în calitate de ales USR. Când firma sa este implicată într-un proiect de hotărâre, consilierul se abține. Pe hârtie, gestul este mecanismul prin care interesul personal este separat de decizia publică. În realitate, abținerea confirmă tocmai existența repetată a acestei suprapuneri, în care societatea administrată de un consilier produce documentații care trebuie aprobate de consiliul din care administratorul ei face parte.

Negrișanu nu votează, dar proiectul nu se oprește. Este analizat de aparatul Primăriei, trece prin structurile tehnice și comisiile de specialitate, ajunge în plen și este decis de colegii săi politici și administrativi. Consilierul se retrage din ultimul cadru al procedurii, însă firma lui rămâne în centrul proiectului.

Abținerea poate înlătura formal votul aflat în conflict de interese. Nu șterge însă poziția publică a celui care se abține, relațiile construite în interiorul administrației, accesul la mecanismele instituției și autoritatea politică dobândită prin mandat. Cu atât mai puțin răspunde întrebării dacă alesul a avut vreun rol înainte ca proiectul să ajungă la vot.

De aceea, verificarea nu se poate opri la rezultatul afișat de sistemul electronic al Consiliului Local. Pentru fiecare documentație RD Sign trebuie urmărit întregul traseu. Cu exactitate, dacă Negrișanu și-a declarat explicit interesul personal, când a făcut-o și cum a fost consemnată declarația în procesul-verbal; dacă a participat la dezbatere sau a intervenit asupra proiectului; dacă a fost prezent în comisia de urbanism atunci când documentația firmei sale a fost discutată; dacă a formulat observații, amendamente ori explicații; dacă a fost exclus corect din calculul voturilor și al majorității necesare.

Diferența dintre o abținere reală și una pur ceremonială se vede tocmai înaintea votului. Un consilier poate să nu apese butonul, dar să fi fost prezent în toate etapele care au pregătit decizia. Poate să nu ridice mâna în plen, dar să fi participat la circuitul politic, profesional sau administrativ prin care proiectul a ajuns acolo. Nu afirmăm că Răzvan Negrișanu a procedat astfel. Spunem că simpla mențiune „abținere” nu este suficientă pentru a închide verificarea.

Mai există și o problemă de aparență publică pe care administrația nu o poate evacua prin formalism. Pentru ceilalți arhitecți ai orașului, mesajul transmis este că un concurent de pe piață nu este doar proiectant, ci și membru al autorității care aprobă proiectele. Se retrage când apare propria firmă, dar revine imediat la masă pentru toate celelalte decizii de urbanism. Din punct de vedere strict procedural, conflictul este tratat punctual. Din punct de vedere concurențial și moral, dezechilibrul rămâne.

În acest caz, abținerea nu este dovada că problema a dispărut. Este dovada că problema există suficient de des încât retragerea de la vot să fi devenit rutină. Legea poate cere consilierului să facă un pas în spate în momentul deciziei. Integritatea publică ar presupune însă ca administrația să demonstreze că influența lui nu s-a manifestat nici în drumul parcurs până la acel moment.

În urbanismul timișorean, RD Sign nu este doar firma care conduce clasamentul Roxanei Iliescu. Este și exemplul cel mai limpede al unei formule devenite convenabile, prin care interesul privat intră în plen, titularul lui se abține, iar majoritatea merge mai departe ca și cum simpla lipsă a unui vot ar fi separat complet afacerea de putere.

Cazul Almăjan. Fostul birou privat intră în Primărie, arhitectul-șef își deleagă atribuțiile

Cazul ATG Studio SRL este mai sofisticat decât cel al firmei lui Răzvan Negrișanu. Nu există în prezent o participație socială sau o funcție de administrator care să-l lege juridic pe Titus-Gabriel Almăjan de societate. Există însă istoria oficială a firmei, continuitatea profesională a biroului și o proximitate instituțională imposibil de evacuat prin simpla mutare a unei semnături.

Extrasul publicat în Monitorul Oficial arată că ATG Studio a fost constituită la 20 iulie 2011. Fondatorul juridic și asociatul unic era Elvira Almăjan, care deținea integral capitalul social, iar Titus-Gabriel Almăjan a fost desemnat administrator încă de la înființare, cu puteri stabilite prin actul constitutiv. Activitatea principală a societății era, firesc, arhitectura.

Formula exactă este, așadar, ATG Studio, biroul al cărui arhitect fondator și administrator inițial a fost Titus-Gabriel Almăjan. Nu este corect să fie descrisă drept „firma actuală a arhitectului-șef”, deoarece documentele comerciale disponibile nu îl mai indică în prezent nici ca asociat, nici ca administrator și nici ca beneficiar real. Dar ar fi la fel de artificial să pretindem că ATG Studio este o societate fără nicio legătură relevantă cu omul care conduce astăzi urbanismul Primăriei Timișoara.

În 2026, capitalul firmei este împărțit în mod egal între Elvira Almăjan și Petru-Iulian Almăjan, fiecare cu câte 50%. Administrator este Alexandra-Medana Martea, cu un mandat început la 5 februarie 2026 și valabil până în februarie 2033. Titus-Gabriel Almăjan nu mai apare în structura juridică actuală a societății. Separarea formală există și trebuie consemnată fără echivoc.

Numai că separarea din Registrul Comerțului nu șterge biografia profesională. ATG Studio rămâne biroul construit și administrat inițial de actualul arhitect-șef, iar documentațiile sale continuă să intre în circuitul Instituției Arhitectului-Șef, structura pe care Almăjan o conduce. Cu alte cuvinte, fostul birou privat ajunge cu PUZ-uri și PUD-uri în aparatul public aflat sub autoritatea profesională și administrativă a fostului său administrator.

În asemenea dosare, Almăjan își deleagă atribuțiile. Procedural, aceasta este soluția prin care semnătura și decizia punctuală sunt transferate unei alte persoane. Dosarul nu mai este soluționat direct de arhitectul-șef, ci de funcționarul sau înlocuitorul desemnat. Mecanismul poate respecta cerințele formale privind evitarea unui conflict de interese, dar nu suspendă nici funcția lui Almăjan, nici poziția sa de conducător al structurii care procesează documentația.

Delegarea înlătură titularul dintr-un act sau dintr-o etapă. Nu înlătură ierarhia. Cel care primește atribuția rămâne în aparatul condus de cel care a delegat-o, lucrează cu personalul aceleiași instituții și într-un circuit administrativ organizat de aceeași conducere. Semnătura se mută la alt birou; puterea instituțională nu pleacă nicăieri.

Aici se află zona gri pe care administrația o acoperă comod cu acte de delegare. Problema nu este numai cine semnează avizul final, ci cine coordonează serviciile, cine stabilește practica instituțională, cine repartizează responsabilități, cine conduce aparatul și ce autonomie reală are subordonatul chemat să preia dosarul fostului birou al șefului său.

Pentru fiecare documentație ATG Studio ar trebui verificat dacă delegarea a privit întregul traseu administrativ sau doar etapa finală; de la ce dată a produs efecte; cine a preluat atribuțiile; dacă persoana desemnată a participat autonom la toate analizele și dacă Titus-Gabriel Almăjan s-a retras inclusiv din discuțiile tehnice, repartizarea dosarului, stabilirea observațiilor și coordonarea funcționarilor implicați. Fără aceste informații, Primăria poate demonstra că altcineva a semnat, nu neapărat că arhitectul-șef a fost complet separat de procedură.

Din punct de vedere economic, ATG Studio este o firmă activă, cu opt salariați și o cifră de afaceri de 1.568.791 de lei în 2025. Profitul net a fost însă de numai 12.876 de lei, în scădere cu 83% față de anul precedent, ceea ce indică o marjă de profit sub 1%, în pofida creșterii cifrei de afaceri.

Rezultatele financiare nu dovedesc nici avantajarea firmei, nici existența unei intervenții administrative. Clasamentul Roxanei Iliescu arată însă că fostul birou al arhitectului-șef se numără printre societățile ale căror documentații au ajuns cel mai frecvent în Consiliul Local în primele șapte luni din 2026. Iar când o asemenea situație se repetă, delegarea nu mai poate fi tratată drept o notă de subsol birocratică. Ea devine parte din poveste.

În cazul RD Sign, consilierul se abține și proiectul este votat de colegii săi. În cazul ATG Studio, arhitectul-șef deleagă, iar dosarul este procesat de aparatul pe care îl conduce. Ambele mecanisme pot fi prezentate drept soluții legale. Moral și instituțional, ele lasă însă aceeași întrebare fără răspuns.

Cât valorează o delegare într-o instituție în care cel care deleagă rămâne șeful întregului aparat care analizează dosarul?

Ciuhandu junior, de la biroul de arhitectură la o rețea de firme imobiliare

Al treilea nume din clasamentul Roxanei Iliescu trebuie analizat separat de cazurile Negrișanu și Almăjan. La MG Building Design SRL nu întâlnim nici un consilier local aflat în funcție, care să fie obligat să se abțină de la vot, nici un conducător actual al aparatului de urbanism, care să-și delege atribuțiile. Legătura cu puterea este mai veche, familială și sedimentată în istoria administrației timișorene.

Societatea este controlată de arhitectul George-Cristian Ciuhandu, care deține 66,67% din capitalul social. Asociatul său, Constantin Catană, fost consilier local – ce întâmplare (!) are restul de 33,33%. Amândoi sunt administratori ai firmei, cu mandate înscrise până la 31 decembrie 2050, și figurează ca beneficiari reali în proporțiile corespunzătoare participațiilor deținute.

George-Cristian Ciuhandu este fiul lui Gheorghe Ciuhandu, primarul care a condus Timișoara între 1996 și 2012, timp de patru mandate și 16 ani. Nu este vorba despre un conflict de interese actual în administrația Dominic Fritz și nici despre o funcție publică deținută în prezent de Ciuhandu junior. Ar fi incorect să fie pus, din punct de vedere juridic, în aceeași situație cu un consilier local care administrează o firmă ale cărei documentații ajung la vot sau cu arhitectul-șef care conduce instituția prin care trec proiectele fostului său birou.

Dar nici numele Ciuhandu nu este un detaliu ornamental. Într-un oraș administrat timp de 16 ani de tatăl său, George Ciuhandu nu pornește profesional de la anonimatul unui arhitect fără istorie publică, relații sau capital de notorietate. Această moștenire nu dovedește favorizarea vreunui proiect, dar explică de ce apariția MG Building Design în fruntea documentațiilor urbanistice promovate în Consiliul Local merită privită mai atent decât o simplă performanță de piață.

Firma funcționează din ianuarie 1998, adică a fost înființată în timpul primului mandat de primar al lui Gheorghe Ciuhandu. Are ca obiect principal activitățile de arhitectură și sediul în Timișoara, pe strada Ion Ionescu de la Brad nr. 1. Continuitatea sa de aproape trei decenii arată că nu discutăm despre o societate creată conjunctural pentru câteva proiecte, ci despre un birou stabil, cu o prezență îndelungată în piața locală.

Ceea ce face însă MG Building Design relevantă pentru această investigație nu este doar filiația politică a asociatului majoritar. Structura conexiunilor comerciale îl plasează pe George-Cristian Ciuhandu la intersecția dintre proiectarea de arhitectură și dezvoltarea imobiliară.

Potrivit datelor comerciale consultate, acesta este asociat unic și administrator la Bauplan SRL, deține 40% și este administrator la MGC Dezvoltare Imobiliară SRL, controlează 66,67% din Yukon SRL și mai apare cu participații de câte 20% în Athex Development Grup SRL, Novum Jota SRL și Sirius Immob 1 SRL. Constantin Catană deține, la rândul său, 20% din MGC Dezvoltare Imobiliară, 33,33% din Yukon și este administrator la IT Parc Management SRL.

Această hartă societară nu probează, prin simpla ei existență, că documentațiile urbanistice elaborate de MG Building Design au servit firme afiliate sau investiții controlate de aceiași asociați. Arată însă că biroul de arhitectură nu funcționează într-un vid profesional. Oamenii care îl controlează sunt prezenți și în societăți de dezvoltare imobiliară, administrare ori investiții, exact domeniile pentru care un PUZ sau un PUD poate reprezenta diferența dintre un teren și un proiect profitabil.

De aceea, verificarea nu se poate opri la numele elaboratorului înscris pe documentație. Pentru fiecare PUZ și PUD realizat de MG Building Design și ajuns în Consiliul Local trebuie urmărit cine este beneficiarul real al investiției, cine deține terenul, cine finanțează proiectul și dacă proprietarul ori investitorul are legături directe sau indirecte cu Bauplan, MGC Dezvoltare Imobiliară, Yukon, Athex Development Grup, Novum Jota, Sirius Immob 1 ori cu alte societăți din aceeași rețea antreprenorială.

Aceasta este diferența dintre simpla consultare a unui proiect de hotărâre și investigarea lui. Pe prima pagină apare biroul de arhitectură. În spatele lui pot exista proprietari, dezvoltatori, societăți afiliate, cesiuni, promisiuni de vânzare și interese economice care nu încap în rubrica rezervată proiectantului.

Din punct de vedere financiar, MG Building Design a încheiat anul 2025 cu o cifră de afaceri de 980.403 lei, o pierdere netă de 21.583 de lei și un număr mediu de șapte angajați. Raportarea indică o scădere abruptă față de anul 2024, când cifra de afaceri fusese de aproximativ 2,34 milioane de lei, iar rezultatul net era un profit de peste 153.000 de lei. Societatea a pierdut astfel, într-un singur an, aproape 58% din venituri și a trecut de la profit la pierdere.

Declinul financiar nu dovedește nimic despre traseul documentațiilor urbanistice și nici nu poate fi folosit ca argument pentru existența unei favorizări. Poate explica însă de ce fiecare proiect nou contează într-o firmă a cărei activitate s-a contractat puternic. În același timp, prezența unui PUZ și a unui PUD în Consiliul Local în primele luni ale anului 2026 arată că biroul continuă să fie activ în zona documentațiilor cu miză urbanistică.

Cazul MG Building Design nu are mecanismul vizibil al abținerii lui Negrișanu și nici perdeaua administrativă a delegării lui Almăjan. Are altceva – un nume format în lunga epocă Ciuhandu și o structură de interese comerciale care unește proiectarea cu dezvoltarea imobiliară.

Aici nu trebuie căutat un conflict de interese actual care nu există, ci traseul economic complet al proiectelor. Cine comandă documentația, cine deține terenul, cine va construi și cine va încasa valoarea creată prin schimbarea regimului urbanistic?

În cazul MG Building Design, întrebarea nu este doar cine a desenat PUZ-ul. Întrebarea este pentru cine a fost desenat și unde se termină biroul de arhitectură, dacă în jurul acelorași asociați începe deja rețeaua dezvoltării imobiliare.

Arhitectura celor trei firme: bani, acționariat și proximitate față de putere

Privite împreună, cele trei societăți nu formează doar podiumul improvizat de Roxana Iliescu. Ele alcătuiesc trei modele distincte de relație între arhitectura privată și puterea locală, „modelele” fiind firma alesului aflat în funcție, fostul birou al conducătorului aparatului municipal de urbanism și societatea controlată de fiul unui fost primar.

Societate	Legătura publică	Structura principală	Cifra de afaceri în 2025	Rezultatul net în 2025
RD Sign SRL	Răzvan Negrișanu, consilier local USR	Răzvan Negrișanu – 45%; Daniela Negrișanu – 45%; Valentin Sumanariu – 10%	2.470.507 lei	621.249 lei profit
ATG Studio SRL	Fostul birou al arhitectului-șef Titus-Gabriel Almăjan	Elvira Almăjan – 50%; Petru-Iulian Almăjan – 50%	1.568.791 lei	12.876 lei profit
MG Building Design SRL	George-Cristian Ciuhandu, fiul fostului primar Gheorghe Ciuhandu	George-Cristian Ciuhandu – 66,67%; Constantin Catană – 33,33%	980.403 lei	21.583 lei pierdere

Împreună, cele trei firme au realizat în 2025 o cifră de afaceri de puțin peste cinci milioane de lei și au avut un număr mediu cumulat de 26 de angajați. Dincolo de dimensiunea relativ apropiată a birourilor, diferențele de performanță sunt însă considerabile.

RD Sign generează aproape jumătate din cifra de afaceri cumulată și practic întregul câștig net al celor trei societăți. Cu un profit de peste 621.000 de lei și o marjă netă de aproximativ 25%, firma administrată de Răzvan Negrișanu este nu numai liderul clasamentului urbanistic prezentat de Roxana Iliescu, ci și cea mai puternică financiar dintre societățile analizate.

Această poziție economică se suprapune peste cea mai directă relație politică actuală. Negrișanu nu este un fost demnitar și nici un profesionist care a părăsit cândva mediul privat. Este consilier local în funcție, administrator al societății și beneficiar real al acesteia. Firma sa elaborează documentații supuse aprobării Consiliului Local, iar el se abține atunci când acestea ajung la vot. Din cele trei cazuri, acesta este cel în care interesul economic și mandatul public se întâlnesc cel mai limpede, fără intermediari și fără nevoia unor reconstituiri istorice.

ATG Studio ocupă poziția mediană ca volum de afaceri, dar are o profitabilitate aproape simbolică. La o cifră de afaceri de aproximativ 1,57 milioane de lei, profitul net a fost de numai 12.876 de lei, ceea ce înseamnă o marjă sub 1%. Societatea are activitate și personal, însă aproape toate veniturile sunt absorbite de cheltuieli. Structura sa actuală este juridic separată de Titus-Gabriel Almăjan. Acesta nu mai figurează ca asociat, administrator sau beneficiar real. Asociații actuali sunt Elvira Almăjan și Petru-Iulian Almăjan, fiecare cu câte 50%, iar administrator este Alexandra-Medana Martea.

Tocmai această separare face cazul ATG mai puțin direct juridic, dar mai sensibil administrativ. Almăjan nu mai controlează formal firma, însă conduce instituția prin care trec documentațiile fostului său birou. Dacă RD Sign reprezintă suprapunerea dintre interesul privat și mandatul politic, ATG Studio reprezintă continuitatea dintre biografia profesională și autoritatea administrativă. În primul caz, mecanismul de protecție este abținerea; în al doilea, delegarea.

MG Building Design este cea mai mică dintre cele trei societăți după cifra de afaceri din 2025 și singura care a încheiat anul pe pierdere. Cei 980.403 lei raportați reprezintă o scădere accentuată față de anul precedent, iar rezultatul net negativ de 21.583 de lei indică o perioadă de contracție.

Legătura sa cu puterea este însă diferită. George-Cristian Ciuhandu nu deține o funcție publică actuală, iar tatăl său nu mai conduce Primăria din 2012. Influența relevantă aici nu este instituțională în sens imediat, ci derivă din numele familiei și dintr-o rețea antreprenorială care se extinde dincolo de biroul de arhitectură, spre societăți de dezvoltare și investiții imobiliare.

Acest context face ca MG Building Design să fie firma cu cea mai amplă arhitectură de conexiuni comerciale dintre cele trei. George Ciuhandu și Constantin Cățana nu apar doar în societatea de proiectare, ci și în alte companii ale căror activități se întâlnesc cu miza economică a urbanismului, anume cu terenuri, dezvoltări, investiții și valorificare imobiliară. Spre deosebire de RD Sign, problema nu este votul propriului administrator. Spre deosebire de ATG Studio, nu există un fost conducător al firmei instalat în vârful aparatului de urbanism. Întrebarea este dacă biroul proiectează pentru investitori din aceeași rețea societară și unde se termină serviciul de arhitectură pentru client și începe interesul economic comun.

Privite separat, cele trei firme pot fi apărate prin explicații diferite. RD Sign este performantă și consilierul se abține. ATG Studio este juridic separată de arhitectul-șef, care își deleagă atribuțiile. MG Building Design este o societate privată controlată de fiul unui fost primar, fără funcție publică actuală.

Privite împreună, justificările formează însă un tablou mai puțin confortabil. Biroul cu cea mai directă legătură politică este și cel mai profitabil. Fostul birou al arhitectului-șef rămâne printre cele mai prezente în circuitul instituției conduse de acesta. Firma conectată la vechea putere municipală este integrată într-o rețea mai amplă de interese imobiliare.

Nu există o singură schemă, ci trei arhitecturi ale proximității. Una se bazează pe mandat politic, alta pe autoritate administrativă, iar a treia pe continuitate familială și rețea economică. Tocmai de aceea clasamentul Roxanei Iliescu este mai mult decât o înșiruire de PUZ-uri și PUD-uri. Arată că, indiferent cine conduce formal orașul, urbanismul său continuă să graviteze în jurul unor cercuri restrânse, bine conectate la decizie, instituție sau istoria puterii locale.

Abținerea și delegarea, ritualul prin care sistemul continuă

Răzvan Negrișanu se abține. Gabriel Almăjan deleagă. Două gesturi administrative prezentate drept garanția că interesul privat a fost scos din decizia publică. Consilierul nu votează proiectul în care apare firma sa, arhitectul-șef nu semnează documentația elaborată de fostul său birou, iar instituția consideră incidentul închis. Procedura a fost bifată, formularul moral poate fi arhivat.

Numai că repetarea acestor situații spune mai mult decât fiecare abținere sau delegare luată separat. Conflictul nu apare accidental, o dată într-un mandat, ca o împrejurare imposibil de anticipat. Revine ori de câte ori documentațiile firmelor conectate la cei doi ajung în circuitul Primăriei și al Consiliului Local. De fiecare dată, instituția activează același protocol. Titularul interesului face un pas formal în spate, altcineva preia semnătura sau votul, iar proiectul își continuă nestingherit traseul.

Abținerea și delegarea pot fi perfect legale. În anumite situații, ele sunt chiar conduita cerută de lege. Dar legalitatea gestului punctual nu dovedește neutralitatea întregii proceduri. Elimină, eventual, votul unui consilier sau semnătura unui șef de instituție. Nu elimină poziția ocupată de acesta în sistem, prestigiul profesional, relațiile acumulate, autoritatea exercitată asupra aparatului ori accesul la informațiile și oamenii care alcătuiesc traseul administrativ al unui proiect.

În cazul lui Răzvan Negrișanu, abținerea intervine la capătul unui drum. Până să ajungă în plen, documentația RD Sign a fost pregătită, depusă, analizată, discutată, completată și trecută prin structurile tehnice și politice ale municipalității. În momentul final, administratorul firmei și consilierul local devin, pentru câteva minute, două persoane perfect separate. Ca prin minune, arhitectul rămâne în proiect, alesul se retrage de la vot. După încheierea punctului de pe ordinea de zi, cele două identități se reunesc fără dificultate.

În cazul lui Gabriel Almăjan, delegarea produce aceeași separare formală. Arhitectul-șef nu soluționează direct documentația fostului său birou, ci transferă atribuția unei alte persoane. Dar persoana desemnată nu lucrează într-o instituție paralelă, independentă de autoritatea celui care a delegat. Lucrează în același aparat administrativ, în aceeași ierarhie și sub aceeași conducere generală. Semnătura se mută de pe un document. Raportul de putere rămâne la locul lui.

Aici se află diferența dintre gestionarea juridică a unui conflict și rezolvarea lui instituțională. Prima poate fi redusă la o abținere, o delegare și o mențiune în procesul-verbal. A doua presupune demonstrarea faptului că persoana interesată nu a influențat repartizarea dosarului, ritmul analizării, formularea observațiilor, discuțiile tehnice, traseul prin comisii sau conduita subordonaților și colegilor care urmează să decidă.

Altfel, conflictul este scos din fotografia votului, dar nu neapărat și din filmul întregii proceduri.

Administrația poate arăta că Negrișanu nu a apăsat butonul și că Almăjan nu a semnat. Este mult mai greu să demonstreze că mandatul politic al unuia și autoritatea administrativă a celuilalt nu au produs niciun avantaj de poziție pentru firmele de care sunt legați. Un avantaj nu trebuie să ia forma grosolană a unui ordin telefonic. Poate însemna cunoașterea perfectă a circuitului, acces rapid la interlocutorul potrivit, anticiparea cerințelor aparatului, prestigiul numelui, familiaritatea funcționarilor sau simplul fapt că dosarul nu aparține unui anonim.

Pentru ceilalți arhitecți ai Timișoarei, diferența este evidentă. Ei pot cunoaște regulamentul, pot angaja specialiști buni și pot întocmi documentații impecabile. Nu sunt însă membri ai Consiliului Local și nici nu au condus biroul celui care se află în fruntea Instituției Arhitectului-Șef. Nu au nevoie să se abțină și nici să-și delege atribuțiile, pentru simplul motiv că nu ocupă simultan poziții de unde interesul privat trebuie separat procedural de decizia publică.

Tocmai de aceea, abținerea și delegarea nu sunt argumente că problema nu există. Sunt probele administrative că ea există și se repetă. Dacă mecanismul de protecție trebuie activat constant pentru aceleași persoane și aceleași firme, nu mai discutăm despre excepții, ci despre un mod de funcționare.

Moral, situația este chiar mai limpede decât juridic. Un demnitar sau un funcționar poate respecta litera legii și, în același timp, poate beneficia de un sistem construit în jurul poziției sale. Poate să nu voteze, dar firma lui să prospere într-un domeniu decis de consiliul din care face parte. Poate să nu semneze, dar fostul său birou să fie analizat de instituția pe care continuă să o conducă. Totul este suficient de corect procedural pentru ca nimeni să nu răspundă și suficient de tulbure încât publicul să nu poată vorbi despre egalitate reală de tratament.

În Primăria Timișoara, conflictul de interese nu primește interdicție de construire. Primește o abținere, o delegare și merge mai departe.

Ce arată clasamentul și unde se termină proba

Clasamentul publicat de Roxana Iliescu nu este o sentință și nici o constatare oficială de integritate. Este însă un indicator suficient de puternic pentru a obliga administrația la explicații. El arată că, în primele șapte luni ale anului 2026, o parte importantă dintre documentațiile urbanistice ajunse la votul Consiliului Local s-a concentrat în jurul unor birouri conectate, în forme diferite, la puterea locală – firma unui consilier USR aflat în funcție, fostul birou al actualului arhitect-șef și societatea controlată de fiul unui fost primar.

Această concentrare este un fapt verificabil. La fel sunt structura acționariatului RD Sign, rolul lui Răzvan Negrișanu ca asociat și administrator, legătura profesională dintre ATG Studio și Titus-Gabriel Almăjan, precum și controlul exercitat de George-Cristian Ciuhandu asupra MG Building Design. Documentele comerciale confirmă identitatea oamenilor din spatele firmelor, iar ordinele de zi ale Consiliului Local arată proiectele care au ajuns în plen.

Tot documentabilă este și existența mecanismelor de retragere formală. Atunci când apare RD Sign, Negrișanu se abține de la vot. În dosarele ATG Studio, Almăjan își deleagă atribuțiile. Repetarea acestor gesturi confirmă că suprapunerea dintre interesul privat și poziția publică nu este imaginară. Dacă nu ar exista o problemă de compatibilizare a celor două roluri, nu ar fi nevoie nici de abținere, nici de delegare.

Dar clasamentul, luat singur, nu dovedește că vreun PUZ sau PUD a fost avizat ilegal. Nu demonstrează că un proiect a fost strecurat în fața altora, că un funcționar a primit un ordin, că observațiile tehnice au fost îndulcite sau că documentațiile altor arhitecți au fost ținute intenționat pe loc. Nu dovedește existența unei fapte penale și nici a unui conflict de interese constatat definitiv de Agenția Națională de Integritate ori de o instanță.

Pentru asemenea concluzii ar trebui comparat traseul complet al documentațiilor. Cât timp a trecut de la depunere până la avizare? De câte ori au fost returnate pentru completări? Ce observații au primit? Cine le-a repartizat? Cine a participat la ședințele tehnice? În cât timp au ajuns pe ordinea de zi? Cum au fost tratate, în aceleași condiții, proiectele altor birouri? Fără această comparație, concentrarea poate fi dovedită, dar mecanismul exact al favorizării rămâne de investigat.

Nici succesul profesional al celor trei birouri nu poate fi negat prin simpla invocare a conexiunilor. Un arhitect poate avea mai multe proiecte pentru că este solicitat, eficient sau bine cunoscut de investitori. O firmă poate ajunge frecvent în Consiliul Local pentru că are mai mulți clienți și mai multe documentații mature. Problema apare atunci când performanța profesională se suprapune sistematic peste accesul la funcția publică, conducerea instituției ori capitalul relațional acumulat în jurul puterii.

În acest punct, discuția nu mai este doar despre legalitate, ci despre aparența de imparțialitate. Administrația nu trebuie numai să respecte procedura, ci să poată convinge publicul și concurenții de pe piață că regulile sunt aplicate egal. Când aceleași firme apar repetat, iar oamenii din spatele lor sunt obligați să se abțină sau să delege, simpla afirmație că „totul este legal” nu mai răspunde întrebării esențiale. Au avut toate birourile de arhitectură aceeași șansă, același acces și același tratament? Mulți arhitecți care au proiecte în Timișoara susțin contrariul, la fel și dezvoltarori imobiliari care se văd condiționați să lucreze cu anumite birouri de arhitectură, dacă vor ca în primărie și în comisii lucrurile să meargă armonios și repede. Lăsăm cititorul să ghicească despre ce firme de arhitectură este vorba.

Nu avem, numai din cifrele Roxanei Iliescu, proba juridică a unei favorizări individuale. Avem însă imaginea unui urbanism concentrat în jurul unor persoane conectate la decizie și a unui sistem care tratează această proximitate ca pe o rutină administrativă. Interesul apare, titularul se retrage formal, iar proiectul își vede de drum.

În sens politic și moral, acesta este deja un tip de favoritism structural. Nu neapărat plicul, telefonul sau ordinul dat unui funcționar, ci avantajul mai discret și mai greu de sancționat al celui care aparține cercului potrivit, deoarece cunoaște traseul, oamenii, practica instituției, limbajul tehnic și locul exact în care un dosar se poate bloca sau debloca.

Clasamentul nu demonstrează singur că cineva a încălcat legea. Demonstrează însă că accesul la urbanismul Timișoarei pare remarcabil de bine concentrat în jurul celor care cunosc puterea nu doar din exterior, ca simpli solicitanți, ci din interiorul mecanismului. Iar într-o administrație care invocă transparența la fiecare comunicat, aparența repetată a favoritismului nu mai poate fi tratată ca o simplă coincidență statistică.

Manualul era deja scris…RD Sign proiectează, Almăjan avizează, proiectul revine la vot

Ceea ce vedem în 2026 nu este o invenție recentă și nici o coincidență apărută odată cu clasamentul Roxanei Iliescu. Modul de operare era deja vizibil cu aproape trei ani înainte. RD Sign elaborează documentația, Instituția Arhitectului-Șef îi asigură continuarea traseului administrativ, iar în plen conflictul se rezolvă prin ritualul abținerii. Proiectul merge mai departe, chiar dacă pe drum apar controale, contestații sau un prim vot ratat.

Cazul care concentrează aproape didactic mecanismul este PUD-ul întocmit de RD Sign pentru un ansamblu de pe Calea Torontalului. Documentația nu privea o singură parcelă, ci 22 de imobile cu o suprafață totală de 16.413 metri pătrați, aflate în proprietatea CH Transbeton Construcții SRL. Proiectantul era RD Sign SRL, iar specialistul cu drept de semnătură înscris în documentele oficiale era chiar Răzvan-Gabriel Negrișanu.

Povestea a început cu Certificatul de urbanism nr. 2275 din 25 iulie 2022, emis pentru elaborarea unui PUD care reunea cele 22 de parcele. În septembrie 2023, publicația Opinia Timișoarei a cerut Inspectoratului de Stat în Construcții să verifice dacă această soluție respecta Legea nr. 350/2001, în condițiile în care PUD-ul este definit legal ca documentație de reglementare detaliată pentru o parcelă în relație cu vecinătățile sale. Potrivit răspunsului ISC publicat de redacție în octombrie 2023, Primăria urma să fie sancționată, iar documentația nu trebuia promovată spre avizare în baza certificatului controlat. Mai multe detalii în articolul original, din Opinia Timișoarei, aici: Administratia Fritz, preș in fata consilierului local Razvan Negrisanu. Lectie despre cum se calca legea in picioare la Primaria Timisoara pentru afacerile unui lider USR – Opinia Timisoarei.

Documentația RD Sign fusese deja prezentată în ședința Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism din 29 august 2023. Potrivit relatării presei locale, reprezentanta firmei a explicat că unificarea celor 22 de parcele și corectarea unor neclarități ale PUZ-ului din 2006 urmau să fie rezolvate prin PUD. Publicația a consemnat că, după prezentare, membrii CTATU – între care și arhitectul-șef Gabriel Almăjan – nu au formulat observații publice asupra soluției.

Primăria a contestat primul control, iar actul inițial al Inspectoratului a fost revocat. Povestea ar fi putut fi închisă aici, cu explicația familiară că autoritatea de control greșise, iar administrația avusese dreptate. Numai că ISC a dispus refacerea verificărilor. Potrivit documentelor reproduse ulterior de Opinia Timișoarei, un nou proces-verbal, înregistrat la 14 iunie 2024, ar fi constatat din nou neconformități, iar printr-o adresă din 20 iunie Inspectoratul ar fi solicitat Primăriei, Consiliului Local, secretarului general și Prefecturii să nu promoveze documentația până la clarificarea problemelor.

Între cele două episoade de control, documentația primise deja Avizul Arhitectului-Șef nr. 21 din 19 aprilie 2024. Existența avizului este confirmată chiar de hotărârea publicată ulterior de Primărie, care îl așază la baza aprobării proiectului. Investigația Opinia Timișoarei a atribuit emiterea acestuia arhitectului-șef Gabriel Almăjan. Cert este că, administrativ, PUD-ul RD Sign nu s-a întors la punctul de plecare: și-a continuat traseul către Consiliul Local.

La 13 august 2024, proiectul a ajuns pentru prima dată la vot. În ședință au fost invocate adresele ISC și neclaritățile privind legalitatea documentației. Roxana Iliescu a cerut explicații despre actele de control care, potrivit relatării, nu le fuseseră comunicate consilierilor înaintea votului. Proiectul nu a întrunit majoritatea necesară: a primit 11 voturi pentru, două împotrivă și trei abțineri. A căzut la vot, dar nu a dispărut din circuit.

Mai puțin de o lună mai târziu, la 10 septembrie 2024, același PUD a revenit în Consiliul Local. Procesul-verbal oficial îl consemnează la punctul 32 și înregistrează rezultatul sec: 15 voturi pentru și o abținere. Hotărârea nr. 393/2024 a fost adoptată, proiectul RD Sign devenind reglementare urbanistică aprobată. Documentele publice nu nominalizează în acel loc persoana care s-a abținut, dar fotografia procedurală este completă: proiectul firmei administrate de un consilier local a trecut cu un singur ales retras formal din vot.

Mai mult, hotărârea finală prevede că punerea ei în aplicare revine Instituției Arhitectului-Șef, adică aceleiași structuri care analizase documentația și emisese avizul din 19 aprilie. Proiectantul era RD Sign, specialistul RUR era Răzvan Negrișanu, beneficiarul era CH Transbeton Construcții, iar reglementarea privea cele 22 de parcele. Cercul administrativ s-a închis fără ca vreuna dintre conexiuni să fie considerată, în sine, un obstacol. Mai multe detalii, în articolul original din Opinia Timișoarei, aici: UPDATE Afacerile baietilor destepti din administratia Fritz continua la Timisoara. Parcelele lui Razvan Negrisanu merg la vot inainte, nu inapoi, si sfideaza Inspectoratul de Stat in Constructii. UPDATE – Opinia Timisoarei.

Acest episod nu dovedește singur existența unei infracțiuni și nici nu înlocuiește o constatare definitivă a unei autorități sau instanțe. Primăria contestase actele ISC, iar disputa privind interpretarea legală a documentației a avut propriul traseu administrativ. Dar succesiunea faptelor arată ceva esențial pentru înțelegerea mecanismului. Când un proiect RD Sign întâmpină rezistență, sistemul nu îl abandonează automat. Îl contestă, îl reavizează, îl menține în circuit și, dacă este nevoie, îl readuce la vot.

În acest dosar se regăsesc deja toate elementele care apar din nou în 2026…firma consilierului, aparatul condus de arhitectul-șef, documentația care înaintează în ciuda controverselor și retragerea formală din momentul deciziei. Nu este dovada că fiecare proiect a fost favorizat. Este dovada că administrația a avut ani întregi la dispoziție să observe problema de aparență a imparțialității și a ales să o gestioneze prin aceleași instrumente minimale.

Negrișanu nu votează. Almăjan avizează sau deleagă, în funcție de legătura concretă cu dosarul. Majoritatea decide. Iar proiectul, chiar dacă se împiedică la primul vot, se poate întoarce după câteva săptămâni cu aceleași parcele, același proiectant și suficient de multe mâini ridicate.

Abținerea și delegarea nu sunt, așadar, improvizații defensive inventate după postarea Roxanei Iliescu. Sunt componentele unui mecanism rodat. Conflictul este recunoscut suficient cât să producă un pas în spate, dar niciodată suficient cât să oprească mașinăria.

În urbanismul administrației Fritz, proiectele pot cădea la vot. Important este să nu cadă definitiv.

Dreptul la replică – întrebările pe care Primăria și cei trei arhitecți trebuie să le lămurească

Pentru ca analiza să nu rămână la nivelul conexiunilor societare și al aparenței de favoritism, persoanele și instituțiile vizate trebuie să explice concret cum sunt gestionate documentațiile în care interesele profesionale se întâlnesc cu funcțiile publice. Nu este suficient răspunsul generic potrivit căruia „legea este respectată”, deoarece tocmai repetarea abținerilor și a delegărilor ridică problema funcționării întregului mecanism, nu doar a semnăturii sau votului final.

Răzvan Negrișanu, despre traseul proiectelor RD Sign

Consilierului local USR Răzvan Negrișanu îi solicităm să precizeze dacă a participat, în orice etapă, la discuții, ședințe de comisie, deliberări sau consultări privind proiectele de hotărâre în care RD Sign SRL a avut calitatea de elaborator, proiectant ori altă formă de implicare profesională.

Îi solicităm să indice pentru fiecare asemenea proiect când și în ce formă și-a declarat interesul personal, dacă declarația a fost consemnată în procesul-verbal al ședinței și dacă s-a retras numai de la vot sau și din dezbaterea proiectului. De asemenea, trebuie lămurit dacă a participat la lucrările comisiilor de specialitate în care au fost discutate documentațiile firmei sale, dacă a oferit explicații tehnice sau politice și dacă a avut intervenții, directe ori indirecte, înainte ca acestea să ajungă în plen.

O altă întrebare privește dimensiunea patrimonială a relației. Ce venituri a obținut Răzvan Negrișanu de la RD Sign SRL în perioada în care a exercitat mandatul de consilier local, sub formă de salarii, indemnizații de administrator, dividende, restituiri de împrumuturi sau alte plăți? Abținerea de la vot nu elimină interesul economic, iar amploarea acestuia este relevantă pentru evaluarea publică a situației.

Gabriel Almăjan, despre delegările pentru ATG Studio

Arhitectului-șef Titus-Gabriel Almăjan îi solicităm să precizeze pentru câte documentații elaborate de ATG Studio SRL și-a delegat atribuțiile din momentul preluării funcției, în 2021, până în prezent.

Pentru fiecare dosar trebuie indicate numărul și data actului de delegare, persoana care a preluat atribuțiile, perioada în care delegarea a produs efecte și etapele administrative la care s-a aplicat. Este esențial de lămurit dacă delegarea a acoperit întregul circuit al documentației, de la repartizare și analiza tehnică până la avizare, sau numai semnătura finală a arhitectului-șef.

Gabriel Almăjan trebuie să precizeze și dacă a participat la ședințe ale Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism, consultări interne, discuții tehnice, formularea observațiilor ori stabilirea calendarului pentru proiectele ATG Studio. Separarea completă de dosar presupune mai mult decât transferarea semnăturii către un subordonat.

De asemenea, îi solicităm să explice ce relații profesionale, contractuale sau patrimoniale mai păstrează, direct ori indirect, cu ATG Studio, cu asociații societății sau cu membrii actualei echipe și dacă a obținut venituri de la firmă după intrarea în administrația publică.

Primăria Timișoara, despre mecanismele de integritate din urbanism

Primăriei Timișoara îi solicităm să comunice dacă există un registru centralizat al abținerilor, declarațiilor de interes personal și delegărilor de atribuții privind documentațiile urbanistice. Dacă un asemenea registru există, administrația trebuie să explice de ce nu este publicat într-un format care să permită verificarea proiectului, persoanei retrase, motivului, actului administrativ și funcționarului desemnat în locul acesteia.

Municipalitatea trebuie să arate cum previne influența indirectă a unui conducător asupra subordonaților care preiau un dosar de la care acesta s-a retras formal. Cine repartizează documentația? Cum este ales funcționarul delegat? Are acesta autonomie decizională reală? Poate fi evaluat profesional de persoana al cărei fost birou a întocmit documentația pe care trebuie să o analizeze?

Întrebăm și dacă repartizarea documentațiilor către funcționari se face aleatoriu, printr-un sistem verificabil, sau prin decizie managerială. Primăria trebuie să precizeze dacă există reguli speciale pentru proiectele elaborate de firme legate de aleși locali, conducători ai instituției ori foști colaboratori ai administrației și dacă traseul acestor documentații este auditat separat.

Administrația este chemată să publice și durata de procesare a documentațiilor RD Sign și ATG Studio, numărul de reveniri pentru completări, observațiile formulate și termenele în care proiectele au ajuns în Consiliul Local, astfel încât acestea să poată fi comparate cu documentațiile altor birouri de arhitectură.

MG Building Design, despre beneficiarii și conexiunile proiectelor

MG Building Design SRL trebuie să comunice cine sunt beneficiarii, investitorii și proprietarii terenurilor pentru PUZ-ul și PUD-ul promovate în Consiliul Local în anul 2026, precum și natura contractuală a relației dintre biroul de arhitectură și aceștia.

Societatea este solicitată să precizeze dacă beneficiarii direcți sau finali ai documentațiilor au legături de acționariat, administrare, finanțare ori parteneriat cu firmele în care apar George-Cristian Ciuhandu sau Constantin Catană, între care Bauplan SRL, MGC Dezvoltare Imobiliară SRL, Yukon SRL, Athex Development Grup SRL, Novum Jota SRL, Sirius Immob 1 SRL și IT Parc Management SRL.

De asemenea, trebuie lămurit dacă MG Building Design a elaborat documentații pentru terenuri deținute, controlate sau rezervate contractual de societăți afiliate și dacă asociații biroului au sau urmează să dobândească un interes economic în dezvoltările pentru care au întocmit PUZ-uri ori PUD-uri.

Aceste întrebări nu pornesc de la prezumția unei ilegalități. Ele pornesc de la obligația de transparență într-un domeniu în care o decizie urbanistică poate modifica radical valoarea unui teren. Când proiectantul, alesul local, conducătorul instituției și dezvoltatorul apar în cercuri profesionale sau comerciale apropiate, dreptul la replică nu trebuie să producă o formulă de relații publice, ci răspunsuri verificabile, cu documente, date și numere de înregistrare.

După ce reflectoarele s-au stins…

În studioul Tele 8 TV, disputa dintre Roxana Iliescu și Răzvan Negrișanu putea părea încă un episod din serialul fără sfârșit al politicii locale. Doi consilieri, două partide, câteva replici tăioase și fiecare pleacă acasă convins că a câștigat. Postarea publicată a doua zi a mutat însă discuția din zona impresiilor în cea mult mai incomodă a documentelor, firmelor și proiectelor ajunse la vot.

Dincolo de ironia Roxanei Iliescu și de răspunsurile pe care Răzvan Negrișanu le-ar putea aduce, rămâne o realitate greu de ignorat. Printre birourile cu cele mai multe documentații promovate în Consiliul Local în primele șapte luni din 2026 se află firma administrată de un consilier USR, fostul birou al actualului arhitect-șef și societatea controlată de fiul primarului care a condus Timișoara timp de 16 ani.

Cele trei situații nu sunt identice și nu produc automat aceeași concluzie juridică. Dar, puse una lângă alta, descriu un urbanism în care proximitatea față de putere nu este o excepție exotică, ci o prezență constantă. Negrișanu se abține. Almăjan deleagă. Proiectele merg înainte. Administrația bifează procedura și consideră problema rezolvată.

Numai că integritatea nu înseamnă exclusiv să nu apeși butonul de vot sau să lași altcuiva semnătura finală. Înseamnă ca publicul, investitorii și ceilalți arhitecți ai orașului să poată avea încredere că întregul traseu al documentației — repartizarea, analiza, observațiile, avizarea, introducerea pe ordinea de zi și votul — nu este influențat de funcția proiectantului, de relațiile sale, de autoritatea asupra aparatului sau de apartenența la cercul potrivit.

Abținerea poate scoate un consilier din procesul-verbal al votului. Delegarea poate scoate numele arhitectului-șef de pe documentul final. Niciuna nu demonstrează, singură, că influența, prestigiul și rețeaua profesională au fost evacuate din întreaga procedură. Conflictul dispare din ultimul cadru, dar filmul a început cu mult înainte.

Discuția de la Tele 8 TV s-a încheiat odată cu emisiunea. Dosarul deschis de postarea din 29 iulie abia începe. Pentru că, în urbanismul Timișoarei, întrebarea nu mai este doar cine votează și cine semnează.

Întrebarea este cine rămâne în cameră după ce unul s-a abținut, iar celălalt și-a delegat atribuțiile.