Lucrări la rețeaua de gaze, executate de Instgaz pentru Delgaz Grid, se desfășoară în Timișoara fără informare publică, cu semnalizare incompletă și fără responsabil vizibil în teren. O înregistrare video ridică întrebări suplimentare. Minim 3 instituții și două firme sunt obligate să răspundă.
Pe străzile Salcâmilor și Martir János Paris din Timișoara se sapă la rețeaua de gaze. Oficial, lucrarea este pentru modernizare, executată de Instgaz pentru Delgaz Grid. În teren, însă, realitatea arată altfel. Utilaje în mișcare la câțiva centimetri de mașini, trafic blocat, lipsă de responsabil vizibil și o amenințare filmată, care nu ar trebui să existe într-un astfel de șantier. Improvizat și tolerat.
Între timp, doar o instituție și o firmă au reacționat. Nu cu explicații, ci cu numere de înregistrare și termen peste 15 zile sau…cândva.
UN ȘANTIER OFICIAL, DAR NEMARCAT ȘI NESUPRAVEGHEAT
Pe străzile Salcâmilor și Martir János Paris din municipiul Timișoara, începând din 14–15 aprilie 2026, au fost demarate lucrări la rețeaua de gaze naturale, lucrări care, cel puțin la nivel formal, apar ca fiind parte din infrastructura operată de Delgaz Grid SA, companie care gestionează distribuția gazelor naturale în regiune.
În teren, identificarea lucrării se face printr-un panou montat pe un gard mobil de șantier, pe care sunt înscrise următoarele informații: „Beneficiar: Delgaz Grid” și „Lucrări executate de: SC Instgaz SRL, Târgu Mureș”. Această mențiune stabilește fără echivoc cadrul formal al intervenției. Nu este o lucrare privată, nu este o intervenție punctuală de branșament individual, ci o operațiune integrată în rețeaua publică de distribuție a gazelor.
SC Instgaz SRL este o societate comercială înființată la data de 5 septembrie 2001, cu sediul în satul Bărdești, comuna Sâncraiu de Mureș, județul Mureș, pe strada Bradului nr. 21, având cod unic de înregistrare RO 14158745 și fiind administrată de Simon Gheorghe-Cătălin, asociat majoritar, împreună cu Simon Emilia-Petronela. Firma are ca obiect principal de activitate lucrări de construcții ale proiectelor utilitare pentru fluide, inclusiv rețele de gaze, ceea ce o plasează direct în categoria contractorilor specializați în infrastructură critică.
Datele financiare confirmă poziția sa pe piața de profil, unde firmele din județul Mureș dau tonul și pun muzica. În anul 2024, Instgaz SRL a raportat o cifră de afaceri de 120.639.231 lei, un profit net de 24.433.121 lei și un număr de aproximativ 170 de angajați, după o creștere accelerată în ultimii ani, de la aproximativ 29 milioane lei cifră de afaceri în 2020 la peste 120 milioane lei în 2024 . Această evoluție nu este una marginală, ci indică acces constant la lucrări de volum mare, specifice proiectelor de infrastructură finanțate public sau operate de distribuitori regionali.
În același timp, firma apare conectată direct, în registrele comerciale, cu un grup de societăți din aceeași zonă de activitate – INSTGAZ SUPORT SRL, GAZ ROM REȚELE SRL, GAZ ROM CONSTRUCT SRL, DISTRIGAZ NORD ENERGY SRL, NPC ENERGY SOLUTIONS SRL și altele –, multe dintre acestea având adrese comune sau proxime în municipiul Târgu Mureș, în special pe strada Barajului nr. 9 . Configurația indică existența unui nucleu operațional, un ecosistem de firme specializate pe infrastructura de gaze, care funcționează într-o rețea profesională relativ compactă.
Toate aceste elemente conturează imaginea unei lucrări legitime, executate de un contractor cu experiență, pentru un operator național de distribuție. Și totuși, la nivelul percepției publice și al realității din teren, această legitimitate formală începe să se fractureze.
Pentru că între ceea ce spune panoul și ceea ce se întâmplă efectiv pe stradă apare o diferență care nu mai poate fi ignorată.
CE NU SPUNE PANOUL. LIPSA DATELOR ESENȚIALE ÎNTR-O LUCRARE DE GAZE
Dacă primul contact al cetățeanului cu un șantier de infrastructură este panoul informativ, atunci acel panou nu este un detaliu decorativ, ci un instrument esențial de transparență, responsabilitate și siguranță. În cazul lucrărilor desfășurate începând cu jumătatea lunii aprilie 2026 pe străzile Salcâmilor și Martir János Paris din Timișoara, acest instrument există fizic, dar conținutul său este, în mod vizibil, incomplet.
Panoul mobil indică doar două elemente, ami exact beneficiarul, Delgaz Grid SA, și executantul, SC Instgaz SRL din Târgu Mureș. Lipsesc însă exact informațiile care, în mod normal, permit unui locatar sau unui participant la trafic să înțeleagă natura și limitele intervenției. Nu este precizat tipul lucrărilor – dacă este vorba despre înlocuire de conductă, branșamente, intervenție de urgență sau extindere de rețea. Nu este menționată perioada de execuție, nici data începerii și nici termenul estimat de finalizare. Nu există delimitarea clară a perimetrului afectat, deși lucrările s-au extins, în decurs de câteva zile, de pe strada Salcâmilor către Martir János Paris. Și unde mai urmează? Mister și suspans.
De asemenea, lipsesc datele de contact ale executantului și ale beneficiarului, precum și orice număr de urgență dedicat intervențiilor în caz de incident, element esențial în contextul lucrărilor la infrastructură de gaze naturale. În mod particular, într-un domeniu în care orice intervenție implică riscuri tehnice semnificative, absența unui contact operațional vizibil ridică o întrebare de bun-simț. Cui se adresează cetățeanul în cazul unei suspiciuni de scurgere sau al unui incident?
Aceste omisiuni nu sunt minore și nici pur formale. Ele capătă relevanță în contextul normelor locale privind executarea lucrărilor tehnico-edilitare pe domeniul public, norme aprobate prin hotărâri ale Consiliului Local Timișoara, care stabilesc explicit obligația executanților de a asigura o semnalizare completă și informativă a șantierelor, inclusiv cu date privind natura lucrărilor, durata și responsabilitățile.
În teren, ceea ce rămâne este un panou generic mobil, care apare dimineața cu muncitorii și dispare odată cu ei, un panou care confirmă existența lucrării, dar nu oferă aproape niciun element de indetificare sau de control public asupra ei.
Această lipsă de informație devine și mai problematică în momentul în care este corelată cu absența unei comunicări publice prealabile. Până la data de 21 aprilie 2026, nu există o informare oficială vizibilă, nici pe canalele Primăriei Municipiului Timișoara, nici în comunicările uzuale ale Delgaz Grid privind lucrări programate sau intervenții care afectează circulația și confortul urban. Pentru locuitorii din zonă, șantierul nu a fost anunțat, ci a apărut.
În lipsa acestor informații, singura realitate accesibilă rămâne cea din teren, cu gălăgie, praf, risc pentru trecători și pentru mașini, cu utilaje, săpături și restricții, fără explicații clare. Întrebarea nu mai este doar dacă lucrarea este legală, ci dacă modul în care este prezentată și comunicată respectă standardele minime de transparență și responsabilitate publică.
În absența acestor date, chiar și o lucrare legitimă începe să arate, pentru cei afectați direct, ca o intervenție fără autor, fără calendar și fără răspundere vizibilă.
LUCRĂRI LA GAZE ÎNTRE MAȘINI PARCATE ȘI TRAFIC BLOCAT
Dacă în plan formal lucrarea de pe străzile Salcâmilor și Martir János Paris apare ca o intervenție legitimă în rețeaua de distribuție a gazelor naturale, în teren execuția ridică probleme care nu mai țin de interpretare, ci de observație directă, documentată în intervalul 17–21 aprilie 2026.
În această perioadă, lucrările au fost extinse progresiv de pe strada Salcâmilor către strada Martir János Paris, fără o delimitare clară a unui perimetru fix de intervenție. Practic, șantierul nu a funcționat ca o zonă stabilă, ci ca una mobilă, mutată de la o zi la alta, în funcție de avansul săpăturilor, fără ca această extindere să fie însoțită de o actualizare vizibilă a semnalizării sau de o informare publică.
În mod concret, săpăturile au fost realizate cu utilaje de tip miniexcavator în imediata proximitate a autoturismelor parcate, în unele cazuri la distanțe de ordinul câtorva centimetri. Nu există indicii vizibile, la nivelul organizării șantierului, privind instituirea unor zone de protecție sau a unor perimetre de siguranță care să prevină avarierea bunurilor private. În absența unor delimitări ferme, relația dintre utilaj și proprietatea privată devine una directă, fără tampon de siguranță.
În paralel, traficul auto pe segmentele afectate a fost, în anumite momente ale zilei, blocat complet, fără existența unui sistem de dirijare sau a unei alternative clar semnalizate pentru circulație. Nu au fost identificate, în intervalul menționat, echipaje de dirijare a traficului sau indicatoare temporare care să ofere rute ocolitoare, deși intervenția a afectat în mod direct accesul auto în zonă.
Cel puțin în teorie, o astfel de lucrare se execută doar cu autorizație eliberată de Primăria Timișoara, și cu avizul Comisiei de Circulație și a altor comisii și direcții din primărie. Asta în teorie.
Aceste elemente trebuie citite în contextul specific al lucrărilor la infrastructură de gaze naturale, unde standardele de execuție nu sunt doar tehnice, ci și operaționale, implicând obligații clare privind delimitarea zonelor de risc, protejarea bunurilor și gestionarea circulației în proximitatea șantierului.
Un alt aspect relevant este caracterul aparent continuu al lucrărilor, desfășurate pe parcursul mai multor zile consecutive, fără indicarea unui calendar sau a unor etape distincte. Pentru locuitorii din zonă, acest lucru se traduce printr-o incertitudine permanentă. Nu există un termen de finalizare, nu există o etapizare comunicată și nu există o delimitare clară între zonele afectate și cele neafectate.
În acest context, reacțiile din partea locatarilor nu apar ca excepții, ci ca efect direct al modului în care este organizat șantierul. Intervenția nu este percepută ca una controlată, cu reguli vizibile și predictibile, ci ca o lucrare care se desfășoară „pe măsură ce înaintează”, fără un cadru clar pentru cei afectați direct.
Din punct de vedere tehnic, nu există, la acest moment, dovezi că lucrările ar fi executate neconform în ceea ce privește infrastructura propriu-zisă. Însă execuția în teren, în raport cu mediul urban imediat, ridică o altă problemă – nu atât dacă se lucrează corect în subteran, cât dacă se lucrează responsabil la suprafață.
Pentru că, în final, contactul real dintre infrastructura critică și oraș nu se produce în proiecte și autorizații, ci în acel spațiu de câțiva metri în care utilajele, mașinile și oamenii ajung să împartă același loc. Iar în acel spațiu, în zilele analizate, regulile nu există ori sunt încălcate cu lejeritatea oricărui „Dorel” cu excavator și o firmă mare în spate.
MOMENTUL DE INFLEXIUNE: „Ar fi mai bine să vă sară o casă-n aer”
În data de 21 aprilie 2026, în jurul prânzului, pe strada Martir János Paris din Timișoara, în zona unde lucrările executate pentru Delgaz Grid de către SC Instgaz SRL erau în plină desfășurare, a fost realizată o înregistrare video de către un locatar, în contextul unor discuții generate de modul în care șantierul afectează accesul și siguranța în zonă.
În acel context, pe fundalul zgomotului produs de utilaje – în principal miniexcavatoare aflate în funcțiune – se aude o replică rostită de un muncitor aflat în echipa de execuție, angajat al executantului SC Instgaz SRL, societate cu sediul în satul Bărdești, comuna Sâncraiu de Mureș, județul Mureș.
Citatul, redat integral, fără intervenții și fără interpretări, este următorul:
„Auzi? Ar fi mai bine ca să vă sară o casă în aer că atunci ați fi mai liniștiți voi, ăștia…”
Replica este rostită în cadrul unei interacțiuni directe cu locatarii, într-un spațiu public, în proximitatea unei lucrări care implică infrastructură de gaze naturale, într-o zonă rezidențială dens populată.
Nu există, în acest moment, date privind identitatea exactă a persoanei care a formulat această afirmație. Nu există, de asemenea, o poziție oficială a executantului SC Instgaz SRL sau a beneficiarului Delgaz Grid SA cu privire la acest incident. Din punct de vedere jurnalistic, citatul este atribuit corect, în baza materialului video existent, unui muncitor din echipa de execuție a lucrării.
Semnificația acestui moment nu ține de o interpretare emoțională, ci de context.
Nu vorbim despre un schimb de replici într-un cadru privat, nici despre o glumă într-un mediu izolat. Vorbim despre o afirmație legată explicit de o posibilă explozie, rostită în timpul unor lucrări la rețeaua de gaze, în imediata proximitate a locuințelor și a unor bunuri private, într-un moment în care locatarii își exprimau îngrijorarea față de modul de desfășurare a intervenției.
Într-un domeniu în care siguranța este premisa absolută, iar riscurile sunt tratate cu proceduri stricte și limbaj tehnic controlat, o astfel de formulare introduce un element care nu mai ține de tehnic, ci de cultură operațională și responsabilitate.
Această replică nu dovedește, în sine, existența unui pericol iminent. Nu indică o defecțiune, nu indică o eroare tehnică și nu substituie evaluările de specialitate. Dar ridică o întrebare care nu poate fi ignorată. Care este nivelul de control, de instruire și de responsabilitate în teren, într-un șantier de infrastructură critică, dacă un astfel de discurs apare în mod public, în relația directă cu cetățenii?
În lipsa unui punct de vedere oficial din partea executantului sau a beneficiarului, citatul rămâne ceea ce este, adică o înregistrare factuală, documentată, din teren, care completează tabloul deja conturat de lipsa de informare, semnalizarea incompletă și organizarea discutabilă a șantierului.
Iar în acest punct, problema nu mai este doar una de execuție tehnică, ci devine una de responsabilitate.
FIRMA, BANII ȘI MODELUL. CÂND DIMENSIUNEA ECONOMICĂ ÎNCEPE SĂ EXPLICE COMPORTAMENTUL DIN TEREN…
În zilele în care lucrările la rețeaua de gaze s-au desfășurat pe străzile Salcâmilor și Martir János Paris din Timișoara, între 17 și 21 aprilie 2026, un element s-a repetat constant în interacțiunile directe cu echipele din teren, mai clar, absența unei persoane identificabile ca responsabil tehnic sau coordonator al șantierului.
La întrebările adresate în mod repetat muncitorilor – cine este șeful de șantier, cine este inginerul responsabil sau cine coordonează lucrările – răspunsul a fost, de fiecare dată, același, formulat aproape identic: „e plecat, nu e aici”. Nu a fost indicat un nume, nu a fost indicată o funcție concretă prezentă în teren și nu a fost identificată o persoană care să își asume, în mod direct, coordonarea lucrării în relația cu cetățenii afectați.
Această absență nu este un detaliu minor, ci un element care se suprapune peste celelalte disfuncționalități deja observate – semnalizare incompletă, delimitare insuficientă, lipsă de informare publică – și ridică o întrebare suplimentară privind organizarea efectivă a șantierului.
În spatele acestor lucrări nu se află însă un executant marginal sau o firmă de intervenții punctuale, ci o companie cu volum mare de activitate, creștere accelerată și o poziționare clară în zona lucrărilor de infrastructură de gaze naturale.
SC Instgaz SRL, cu sediul în satul Bărdești, comuna Sâncraiu de Mureș, strada Bradului nr. 21, județul Mureș, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J26/624/2001, având cod unic de înregistrare 14158745, este administrată de Simon Gheorghe-Cătălin, asociat majoritar, împreună cu Simon Emilia-Petronela. Firma funcționează de peste două decenii, însă datele financiare din ultimii ani indică o schimbare de scară.
În anul 2020, societatea raporta o cifră de afaceri de 29.607.343 lei. În 2022 ajungea la 64.035.153 lei, iar în 2024 depășea pragul de 120.639.231 lei, cu un profit net de 24.433.121 lei și aproximativ 170 de angajați . Evoluția nu este una liniară, ci una de tip salt, specifică firmelor care intră într-un flux constant de lucrări de volum mare.
Această dimensiune economică produce, inevitabil, și un anumit tip de comportament operațional. Nu în sens juridic, nu în sens de vinovăție demonstrată, ci în sens de cultură organizațională. În momentul în care o companie operează simultan pe mai multe șantiere, în mai multe orașe, cu rulaje de zeci de milioane de lei și cu contracte recurente în infrastructură critică, presiunea nu mai este doar pe conformitate, ci și pe viteză, ritm și capacitate de execuție.
În acest context, ceea ce în documente apare ca „lucrare executată de SC Instgaz SRL pentru Delgaz Grid SA” se traduce, în teren, prin echipe mobile, șantiere care avansează zilnic și o organizare care, uneori, pare să prioritizeze continuitatea lucrării în detrimentul relației cu spațiul urban imediat, cu locatarii, cu participanții la trafic, dar și cu regulile și normele de siguranță și securitate.
Un alt element relevant este structura de conexiuni comerciale. Datele din registrele publice arată că Instgaz SRL este conectată direct cu mai multe societăți din același domeniu – INSTGAZ SUPORT SRL, GAZ ROM REȚELE SRL, GAZ ROM CONSTRUCT SRL, DISTRIGAZ NORD ENERGY SRL, NPC ENERGY SOLUTIONS SRL – multe dintre acestea având sedii sau puncte de lucru în municipiul Târgu Mureș, în special pe strada Barajului nr. 9 . Această configurație indică nu o firmă izolată, ci un ecosistem de operatori care activează în același segment de infrastructură.
Nu există, în sine, nimic ilegal în această structură. Nu există, la acest moment, dovezi că atribuirea lucrărilor ar fi fost realizată în afara cadrului legal. Însă structura și dimensiunea economică creează un context în care întrebările devin legitime.
Pentru că, în practică, într-un sector dominat de contracte mari și de lucrări recurente, apare o realitate cunoscută de orice administrație locală și de orice participant la piața construcțiilor. Firmele care operează la acest nivel își pot permite costuri operaționale pe care actorii mai mici nu și le pot asuma. Inclusiv costuri generate de sancțiuni.
În acest punct, nu vorbim despre o afirmație teoretică, ci despre un tipar. În momentul în care o companie are rulaje de peste 120 de milioane de lei anual și profituri de peste 24 de milioane de lei, eventualele amenzi contravenționale pentru lipsă de semnalizare, ocupare necorespunzătoare a domeniului public sau blocarea traficului nu mai reprezintă un risc existențial, ci un cost marginal de operare.
Această realitate nu apare în documente oficiale, dar este recunoscută informal în domeniu. Nu este declarată, dar este practicată. Nu este reglementată explicit, dar influențează modul în care sunt organizate șantierele. Și este o realitate care poate fi reconstruită, doar parțial, din contestarea unor amenzi, în instanță.
În acest cadru, comportamentul din teren – semnalizare minimală, delimitare insuficientă, absența unei persoane responsabile vizibile și interacțiuni tensionate cu locatarii – nu mai apare ca un accident izolat, ci ca o consecință posibilă a unui model de operare în care ritmul și volumul sunt dominante.
Într-un sector în care lucrările sunt executate de companii mari, cu rulaje semnificative și poziții consolidate în piață, cine asigură echilibrul între eficiență operațională și respectarea strictă a normelor în teren?
Pentru că, în absența acestui echilibru, diferența dintre „lucrare executată” și „lucrare controlată” devine vizibilă exact acolo unde impactul este direct, mai exact pe stradă.
DOUĂ RĂSPUNSURI AU VENIT. SAU DOAR AU FOST ÎNREGISTRATE?
În data de 21 aprilie 2026, în urma documentării în teren a lucrărilor la rețeaua de gaze din Timișoara, au fost transmise solicitări oficiale de clarificare către patru entități direct implicate în autorizarea, execuția și controlul acestor lucrări. Concret, către Primăria Municipiului Timișoara, Direcția Generală a Poliției Locale Timișoara, Inspectoratul de Stat în Construcții – Inspectoratul Județean Timiș și Delgaz Grid SA, în calitate de beneficiar al lucrării.
La momentul redactării inițiale, niciuna dintre instituții nu transmisese un răspuns. Între timp, au apărut primele reacții. Sau, mai exact, primele confirmări de primire, cele generate automat de sistem.
Primăria Municipiului Timișoara a transmis, în aceeași zi, un mesaj prin care confirmă înregistrarea sesizării, sub numărul MTM2026-020830, datat 21.04.2026, precizând că solicitarea „a fost primită și transmisă personalului desemnat pentru soluționare”.
Formularea este una standard, administrativă, fără nicio referire la fondul problemei. Nu există un punct de vedere, nu există o clarificare și nu există o poziționare față de aspectele semnalate, respectiv lipsa semnalizării, absența responsabilului tehnic din teren, blocarea traficului sau incidentul de comportament documentat video.
La rândul său, Delgaz Grid SA a transmis un răspuns similar, printr-un mesaj automat generat de sistem, înregistrând sesizarea cu numărul 6098858081 din data de 21.04.2026 și precizând că „vom analiza informațiile transmise și vom reveni cu un răspuns, în cel mai scurt timp posibil”.
Același mesaj introduce însă un element relevant, anume că termenul de răspuns poate varia „între 15 și 30 de zile”.
Cu alte cuvinte, într-o situație care implică lucrări la infrastructură de gaze naturale, desfășurate în proximitatea locuințelor și însoțite de o afirmație explicită despre o posibilă explozie, răspunsul oficial poate veni, procedural, într-un interval de până la o lună.
Până la momentul publicării, 21 aprilie, ora 17:45, Direcția Generală a Poliției Locale Timișoara și Inspectoratul de Stat în Construcții – Inspectoratul Județean Timiș nu au transmis nici măcar o confirmare de primire.
Astfel, tabloul instituțional începe să se contureze mai clar.
Există parțial reacție, dar este o reacție de tip administrativ, nu una de fond.
Sesizarea există, este înregistrată, este „în lucru”. Dar, în același timp, lucrările continuă în teren, în aceleași condiții documentate anterior, fără o semnalizare completă, fără un responsabil tehnic identificabil în mod vizibil și fără o comunicare publică clară.
Această diferență de ritm – între realitatea din teren și timpul administrativ – nu este neapărat o abatere. Este, în multe cazuri, procedura standard.
O întrebare către autoritățile responsabile: este suficientă procedura, atunci când problema nu este una birocratică, ci una de siguranță publică?
Pentru că, în acest moment, toate elementele sunt deja pe masă. Există lucrări în desfășurare, există un executant clar. Există un beneficiar nomimal. Dar există și instituții de control, teoretic. Și, esențial, există o sesizare formală.
Există chiar și o înregistrare video în care, într-un șantier de gaze, apare formularea: „Auzi? Ar fi mai bine ca să vă sară o casă în aer că atunci ați fi mai liniștiți voi, ăștia…”
Și totuși, la nivel instituțional, răspunsul este, deocamdată, unul singur:„sesizarea a fost înregistrată”. În rest, rămâne de văzut dacă și când această înregistrare se va transforma într-o verificare reală.
ÎNTRE „S-A ÎNREGISTRAT” ȘI CE SE ÎNTÂMPLĂ PE STRADĂ
Între timp, sesizările au fost înregistrate.
Primăria Municipiului Timișoara a atribuit un număr: MTM2026-020830.
Delgaz Grid SA a atribuit un număr: 6098858081.
Există, deci, o urmă administrativă. Există dovada că problema a fost primită, introdusă în circuit, direcționată către „personalul desemnat”. Procedura funcționează.
Dar, în același timp, pe străzile Salcâmilor și Martir János Paris, lucrările nu s-au oprit pentru că sesizarea a fost înregistrată. Nu s-au schimbat pentru că există un număr de dosar. Nu au devenit mai transparente pentru că au intrat într-un flux birocratic. Iar aceasta este doar o lucrare punctuală, dintr-un singur loc. Simultan în sezonul cald au loc sute de astfel de lucrări în toată țara.
În zona Girocului din Timișoara, excavatorul rămâne lângă mașini. Țevile rămân întinse pe carosabil. Delimitarea rămâne minimală. Iar responsabilul tehnic, cel care ar trebui să fie vizibil, identificabil și prezent, rămâne, în continuare, „plecat”.
Și, undeva între aceste două planuri — cel al realității din teren și cel al răspunsului administrativ — rămâne suspendată o frază care nu aparține nici legislației, nici procedurilor, nici manualelor tehnice: „Auzi? Ar fi mai bine ca să vă sară o casă în aer că atunci ați fi mai liniștiți voi, ăștia…”
Nu este o probă tehnică. Nu este un document oficial. Nu este o expertiză.
Este, însă, un indicator.
Un indicator de tensiune, de raport între executant și cetățean, de felul în care o lucrare publică — chiar una legitimă — poate deveni, în percepția directă a celor afectați, o intervenție fără control vizibil și fără responsabilitate asumată.
Și aici apare ruptura reală. Nu între legal și ilegal. Nu între autorizat și neautorizat.
Ci între ceea ce există în acte și ceea ce se vede pe stradă.
Pentru că, dacă toate instituțiile funcționează, dacă toate procedurile sunt respectate, dacă există proiect, autorizații, contracte și responsabilități distribuite, atunci întrebarea nu mai este dacă sistemul există.
Întrebarea este unde se vede.
Unde se vede în teren că există un control real?
Unde se vede că cineva răspunde, nu doar înregistrează?
Unde se vede diferența dintre o lucrare făcută și o lucrare asumată?
Pentru că, în acest moment, singurul lucru vizibil este un butoi cu pulbere…o lucrare la gaze care înaintează, trei instituții care înregistrează pasiv și o frază care nu ar trebui să existe nici măcar ca ironie într-un astfel de context.
Restul…rămâne în așteptare. La fel ca răspunsurile.
