Românii au văzut zilele acestea știrea simplificată: ANPC amendează furnizori de energie, „giganții” sunt prinși, statul intervine și face ordine. Dar în spatele comunicatelor și al entuziasmului public există o problemă mult mai complicată: facturile de energie nu sunt doar rezultatul lăcomiei unor companii și nici doar al intervenției statului. Sunt produsul unei construcții legislative și administrative care, în anumite situații, poate transforma consumatorul într-un spectator prins între instituții care se contrazic.
Avocatul Alexandru Mușătoiu explică mecanismul real: cine stabilește de fapt prețul, cine răspunde juridic pentru facturi și de ce sancțiunile spectaculoase nu rezolvă neapărat problema consumatorului.
Articol integral mai jos.
Într-o Românie în care facturile de energie au devenit subiect de conversație la masa de prânz și motiv de neliniște la sfârșitul lunii, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a decis să privească mai atent în contractele pe care le semnăm fără să le citim. Ce a găsit confirmă ceea ce bănuiam: protecția consumatorilor în sectorul energetic rămâne mai mult o promisiune decât o realitate.
Cifrele care contează
Între aprilie și iunie 2025, comisarii ANPC au verificat 116 furnizori de energie electrică, analizând 431 de contracte destinate consumatorilor casnici. Rezultatul? 20 de companii sancționate, 24 de amenzi contravenționale în valoare de peste 370.000 de lei, 10 avertismente și măsuri de remediere pentru 12 operatori economici.
Pe lista celor sancționați se regăsesc nume grele: Hidroelectrica, PPC Energie, Electrica Furnizare, Digi România, Grenerg și Renovatio Trading — operatori care deservesc împreună peste 7 milioane de clienți.
Ce au găsit comisarii
Neregulile identificate ar trebui să îngrijoreze orice consumator: lipsa prețului final cu toate taxele incluse (TVA nemenționat), facturi emise cu întârziere inclusiv pentru prosumatori, discrepanțe între ofertele de pe site și cele din punctele de lucru, redactare neclară a clauzelor contractuale și — poate cel mai absurd exemplu — obligația consumatorului de a nu permite accesul persoanelor neautorizate la contor, în condițiile în care dispozitivul este amplasat pe domeniul public.
Această din urmă clauză este un manual de ce înseamnă o clauză abuzivă în sensul Directivei 93/13/CEE[1] și al Legii nr. 193/2000[2]: o obligație imposibil de respectat, impusă unilateral consumatorului, care creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul acestuia.
Ce spune dreptul european
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat constant că protecția consumatorilor trebuie să fie efectivă, nu doar declarativă. În jurisprudența sa[3], CJUE a stabilit că instanțele naționale sunt obligate să examineze din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale și că sumele percepute în temeiul unor clauze declarate abuzive trebuie restituite integral consumatorilor.
Mai mult, acțiunea în constatarea clauzelor abuzive este imprescriptibilă[4] în dreptul român — ceea ce înseamnă că orice contract din trecut poate fi analizat sub aspectul clauzelor abuzive, indiferent când a fost încheiat.
Ce s-a schimbat în 2025
Începând cu aprilie 2025, prin OUG nr. 6/2025[5], sancțiunile pentru furnizorii de energie nu mai sunt fixe, ci proporționale cu cifra de afaceri — putând ajunge până la 4% din aceasta. O schimbare de paradigmă care transformă amenzile din costuri minore de operare în riscuri reale de afaceri.
În paralel, Legea nr. 414/2023[6] a introdus în România mecanismul acțiunilor reprezentative — o formă de class action care permite consumatorilor să acționeze colectiv împotriva practicilor comerciale neloiale. Pentru IMM-urile afectate de clauze abuzive în contractele de energie, acest instrument deschide perspective noi de recuperare a prejudiciilor.
Întrebarea care rămâne
Media de 18.500 lei per furnizor sancționat poate părea nesemnificativă pentru companii cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro. Dar ceea ce contează nu este doar amenda — ci precedentul. Constatarea oficială a neregulilor de către ANPC poate constitui punct de plecare pentru acțiuni individuale sau colective de recuperare a prejudiciilor.
Poate că este timpul să ne întrebăm nu doar cât costă factura de energie, ci cât ne costă tăcerea.
Note
[1] Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
[2] Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în M. Of. nr. 543 din 3 august 2012.
[3] A se vedea, printre altele, CJUE, Hotărârea din 21 decembrie 2016, Gutiérrez Naranjo, C-154/15.
[4] Art. 13 alin. (7) din Legea 193/2000, modificat prin OUG 58/2022.
[5] OUG nr. 6/2025 privind măsuri de protecție a consumatorilor finali de energie electrică și gaze naturale.
[6] Legea nr. 414/2023 privind desfășurarea acțiunilor în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor.
Articolul original și alte materiale de interes găsiți pe site-ul Cabinetului de Avocat Alexandru Mușătoiu: Cabinet de Avocatură – Avocat bun Timișoara – Noutăți
