Mădălin Margan este medic cu praxis privat, director medical și membru în comitetul director la Spitalul Municipal Timișoara și cadru universitar la UMF Timișoara. În paralel, a fost antreprenor-vrăjitor, mai exact figura centrală a unui startup de „medicină modernă” care promitea inteligență artificială pentru oncologie și date reale din spitale. Între 2020 și 2023, proiectul a atras aproape 600.000 de euro din crowdfunding și fonduri publice SEE/Norvegia.
Cinci ani mai târziu, nu există dovezi verificabile că vreun soft OncoChain ar fi fost implementat într-un spital, vreo clinică sau cabinet, privat sau de stat. Există însă bilanțuri, rapoarte, o entitate-vehicul în Olanda cu adrese schimbate, un rebranding oportun și un website dispărut, recuperabil doar prin Wayback Machine. Aceasta este investigația completă despre OncoChain: cum s-au cheltuit banii, ce s-a livrat și de ce nimeni nu pare să fi cerut socoteală.
Omul este un tip respectabil și are o viață bună: salariu și beneficii de stat la spital și la universitate dar și o firmă-minune, genul de start-up cu care erau duși în eroare investitorii pe crowdfunding prin 2020, când toți băieții deștepți și fetele inteligente care știau să spună o poveste frumoasă despre digitalizarea drobului de sare, reușeau să obțină finanțări pe o vulnerabilitate, intenționată sau nu, a statului român. Iar spiritul întreprinzător al domnului Margan s-a activat imediat ce a văzut „fereastra de oportunitate”, cum se spune în lumea nouă, a antreprenorilor pe rit alternativ.
Notă juridică preliminară
Articolul de față se bazează pe documente financiare publice, extrase de registru, materiale media arhivate și absența unor dovezi publice de implementare clinică.
Vidul legislativ din 2020
Între 2020 și 2022 a fost trai pe vătrai pentru puzderia de start-up-uri care se întreceau în promovare de idei de afaceri iar cei cu cele mai bune idei reușeau să intre și în schemele de finanțare. În care erau mai apoi promovați doar cei care înțelegeau joaca.
ANAF și finanțiștii cu experiență cunoșteau fenomenul care apăruse în SUA anilor 1950 – 1960. La noi însă nici până astăzi lucrurile nu sunt pe deplin funcționale, așa cum se plâng mulți tineri pionieri cu idei dar fără bani, în grupuri închise, deși sesiunile teatrale sunt cât se poate de deschise. Adevărul îl găsiți în special pe platforma REDDIT, de exemplu la topicul de discuție „De ce nu merg start-up-urile/firmele mici in Romania?” dar și la alte subiecte de pe aceeași platformă.
Așadar România și Balcanii erau, la acel moment, un fel de El Dorado, atât pentru cei fără bani dar cu ambiții, cât și pentru investitorii-rechini care doreau să spele bani…aproape legal. Mai multe despre fenomen puteți citi de la experta în analiza fenomenelor de evaziune, finanțarea terorismului și spălarea banilor, mai ales în cartea „Tehnocapitalismul: Ascensiunea noilor baroni ai jafului și lupta pentru binele comun” – Technocapitalism: The Rise of the New Robber Barons and the Fight for the Common Good, pe care o găsiți aici: Technocapitalism: The Rise of the New Robber Barons and the Fight for the Common Good: Napoleoni, Loretta: 9781644213292: Amazon.com: Books.
Capitalul de risc (Venture Capital) este finanțare privată oferită companiilor tinere, inovatoare, cu potențial mare de creștere, dar cu risc ridicat, în schimbul unui pachet de acțiuni (capital propriu), ajutându-le să se dezvolte, să scaleze rapid și să inoveze, completând sau înlocuind finanțarea bancară. Investitorii (fonduri de VC) obțin profit prin vânzarea acțiunilor, de obicei la un IPO (ofertă publică inițială) sau prin vânzarea companiei, primind adesea și un rol activ de consiliere.
Astfel, după un model patentat cu 70 de ani în urmă, între 2020 și 2022, zona de crowdfunding, hedge funding (fond de hedging/acoperire), venture capital și start-up din România era reglementată slab spre deloc.
Reglementările legale pentru crowdfunding în România sunt stabilite în principal de Legea nr. 244/2022, care implementează Regulamentul (UE) 2020/1.503, desemnând Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) ca autoritate de reglementare și supraveghere a furnizorilor de servicii de finanțare participativă (platforme de crowdfunding), punând accent pe transparență, protecția investitorilor și autorizarea platformelor, deși aspecte specifice pot varia în funcție de tipul de crowdfunding (recompense, datorie, capital propriu – equity). Și cu toate astea, fenomenul este încă în desfășurare și la fel de monitorizat dar greu de stopat în lipsa experților și a legislației naționale specifice.
PERSONAJUL-CHEIE ȘI CAPITALUL DE CREDIBILITATE
În centrul acestei investigații se află Mădălin Margan. La momentul lansării OncoChain, Margan nu era un antreprenor oarecare din IT, ci un medic cu rol și statut profesional în mediul spitalicesc timișorean și cadru universitar la UMF Timișoara.
Această poziție a contat enorm. În domeniul medical, investitorii și publicul larg nu pot evalua ușor fezabilitatea unui produs software. Algoritmii, protocoalele clinice, interoperabilitatea cu sisteme spitalicești – toate sunt opace pentru nespecialiști. În acest context, credibilitatea personală a fondatorului devine substitut pentru validarea tehnică.
OncoChain a fost prezentat constant drept un proiect născut din interiorul sistemului medical, cu acces la date reale și cu potențial de a ajuta pacienții oncologici. Povestea era coerentă, emoțională și perfect aliniată cu tendințele globale: big data, AI, medicina personalizată.
ONCOCHAIN, ANUL ZERO: PROMISIUNEA CARE A DESCHIS PORTOFELE (2020)
În 2020 apare ONCOCHAIN SOLUTIONS S.R.L.. Are ca și obiect de activitate cod 6201 – Activitati de realizare a soft-ului la comanda (software orientat client). Mesajul public, reluat în interviuri și articole, podcasturi și emisiuni, majoritatea publicitate plătită, inclusiv la Ziarul Financiar, era ambițios:
- o platformă cloud pentru oncologie;
- colectare de „real-world data” din spitale;
- anonimizare și analiză avansată;
- algoritmi de inteligență artificială;
- suport pentru cercetare și decizie clinică.
Rezultatul a fost rapid: în 2020, OncoChain a atras aproximativ 380.000 de euro prin crowdfunding (SeedBlink și structuri asociate). Ulterior, în comunicarea publică, suma necesară pentru „scalare” a fost vehiculată la circa 450.000 de euro.
Pentru investitori, mesajul era limpede: produsul este aproape gata, trebuie doar împins pe piață. Sau…surpriză, poate că nu!
CUM FUNCȚIONEAZĂ CROWDFUNDING-UL ȘI DE CE ESTE ESENȚIAL PENTRU CAZ
Pentru a înțelege de ce OncoChain a putut funcționa ani întregi fără livrare, trebuie explicat mecanismul crowdfunding-ului, pe înțelesul tuturor.
Crowdfunding-ul de tip equity nu funcționează ca o investiție clasică de capital de risc. Investitorii sunt, în mare parte, neprofesioniști.
Platformele cer un pitch convingător, un plan de afaceri, termeni legali clari și rapoarte periodice de progres.
Ce nu cer, de regulă: contracte cu clienți, implementări reale, venituri și impact demonstrabil.
Astfel, un startup poate fi „în regulă” din punct de vedere al raportării chiar dacă nu livrează niciodată un produs funcțional în piață. Un prototip, un demo intern sau chiar un website pot fi suficiente pentru a bifa cerințele minime.
Consecința: un proiect cu un story puternic poate strânge capital semnificativ înainte ca produsul (MVP/poC) să fie verificat în condiții clinice.
Observația importantă în cazul OncoChain: fluxul de finanțare a fost activat în 2020 pe baza unui story și a unui brand, nu pe baza unei dovezi clare a funcționării în spitale.
Această asimetrie dintre bani reali și livrare reală este cheia întregii povești.
Situația financiară a ONCOCHAIN SOLUTIONS S.R.L. (România): ce spun bilanțurile
2020: sume atrase (~380.000 €) — contabil, nu apar active software capitalizate semnificativ; angajați: 1; pierderi; cifra de afaceri: 0.
- 2021: active software încă aproape zero, lipsă de echipă tehnică extinsă; pierderi; capital negativ.
- 2022: contabil apar „profituri din surse excepționale” dar cifra de afaceri rămâne mică; produsul software nu figurează ca element implementat; documentele arată „maturizare produs” în comunicare, dar nu în practică.
- 2023: înregistrare contabilă a unui grant extern (~195.000 €), iar active software apar în bilanț în sumă echivalentă (ex.: ~593.000 lei inregistrati ca active software). Totuși, dovezi de utilizare clinică lipsesc.
Ce înseamnă cifrele
Contabilizarea unui grant și capitalizarea de dezvoltare software pot apărea odată cu cheltuieli eligibile. Dar contabilizarea nu dovedește execuția tehnică completă sau utilizarea clinică. Poți capitaliza costurile cu dezvoltarea unui software chiar dacă acel produs nu a ajuns la utilizatori externi, atâta timp cât există documentație internă (foi de timp, furnizori, subcontractori) care să susțină că s-a lucrat.
Discrepanță cheie: majoritatea cheltuielilor, conform bilanțurilor, par să fi acoperit activități care nu s-au materializat în clienți/implementări. Raportarea publică (site, prezentări) contrazice absența contractelor clinice verificabile.
Misterul din declarația de avere
Interesant este că din declarațiile de avere ale lui Mădălin Margan reiese că din 2023 până în 2025, atât el cât și soția, au reușit să se angajeze, sub diverse forme, la câte două, chiar trei instituții de stat iar veniturile cresc consistent de la un an la altul.
Ceea ce nu apare în declarația de avere a directorului medical de la Spitalul Municipal Timișoara este relația cu OncoChain Solutions SRL. Soția își păstrează constant funcția de director al firmei private. Mădălin Margan se retrage din firma-paravan olandeză ONCOCHAIN SOLUTIONS NL BV, pe 25.05.2021 din funcția de administrator, la fel pe data de 28.11.2024, iar pe 04.08.2021 din funcția de reprezentant legal. Însă la o interogare la zi (15.01.2026), la ORC România, Mădălin Margan apare că și-a dat demisia de la firma din România, OncoChain Solutions SRL, din funcția de administrator de mai multe ori, ultima dată figurând cu revocare înscrisă pe data de 25.10.2024.
Cel mai ciudat este că tot la data interogării la Oficiul Registrului Comerțului, adică pe 15 ianuarie 2026, Mădălin Margan apare ca BENEFICIAR la firma din România. Nici una dintre aceste notificări nu apar în declarațiile sale de avere din anii 2023, 2024 și 2025.
Margan menționează în declarația de interese din 2022, de pe site-ul Spitalului Municipal Timișoara că deține 20 de părți sociale, valoare totală 200 RON, în calitate de asociat la „S.C. ONCOCHAIN S.R.L.”. A uitat denumirea completă a firmei, dar orice sistem dă și erori, indiferent dacă e vorba de creier uman sau inteligență artificială sau un software învechit.
SCHEMA FINANCIARĂ: CUM POȚI CHELTUI BANI FĂRĂ SĂ LIVREZI
Cazul OncoChain ilustrează o schemă perfect legală, dar problematică:
- Povestea – AI, cancer, date reale, impact social.
- Banii – crowdfunding, fără presiune de livrare clinică.
- Activitatea de suprafață – rapoarte, apariții media, evenimente.
- Lipsa produsului – niciun spital, nicio clinică, niciun utilizator.
- Supraviețuirea – cheltuielile sunt justificate contabil, proiectul continuă.
Atâta timp cât nu există deturnare personală evidentă sau fals în acte, mecanismul funcționează fără sancțiuni.
MOMENTUL DE COTITURĂ: GRANTUL NORVEGIA–ISLANDA (2023)
În 2023, OncoChain primește aproximativ 195.000 de euro prin programul Innovation Norway, fonduri publice SEE. Diferența față de crowdfunding este crucială: granturile publice cer livrabile mai clare.
Imediat după acest grant:
- apar active software capitalizate (circa 593.000 lei);
- apare, în sfârșit, dezvoltarea tehnică în bilanț.
Fapt-cheie: produsul apare contabil după grant, nu după crowdfunding.
Piesa olandeză: ONCOCHAIN SOLUTIONS NL B.V.
OncoChain are și o extensie externă: ONCOCHAIN SOLUTIONS NL B.V.. Existența unei BV nu este ilegală sau neobișnuită. Însă documentele arată că avea un rol preponderent de vehicul juridic.Documentele KVK / OpenCorporates puse la dispoziție arată că există o entitate olandeză, Oncochain Solutions NL B.V., cu KVK numărul 77337468.
Structura include ONCOCHAIN SOLUTIONS NL B.V., cu existență legală confirmată și schimbări repetate de adresă. Un BV olandez poate oferi flexibilitate juridică și acces la investitori; nu este ilegal. Însă lipsa activității operaționale vizibile și mutările dese sporesc opacitatea și îngreunează urmărirea fluxurilor. Nu există dovezi publice de angajați, clienți sau implementări în Olanda.
Un element-cheie al mecanismului este existența ONCOCHAIN SOLUTIONS NL B.V., entitate înregistrată în Olanda. Documentele KVK confirmă existența legală a societății, dar arată și schimbări repetate de adresă. Aceste mutări succesive sunt un semnal clasic al utilizării de servicii de „registered office” și nu indică, în sine, ilegalitate. Ele ridică însă întrebări legitime despre substanța economică a entității.
În practică, un BV olandez este adesea folosit ca vehicul pentru flexibilitate juridică, acces la investitori internaționali, confidențialitate sau optimizare fiscală. În cazul OncoChain, nu există dovezi publice că entitatea din Olanda ar fi avut angajați, clienți sau activitate operațională semnificativă. Rolul său pare să fi fost acela de structură juridică auxiliară, care complică urmărirea fluxurilor financiare și diluează responsabilitatea.
Schimbările dese de adresă, coroborate cu lipsa oricărei activități clinice în Olanda, sugerează că BV-ul nu a fost un centru de dezvoltare sau implementare, ci mai degrabă o piesă din arhitectura financiară a proiectului.
- Prezența unei BV este des întâlnită pentru start-up-uri care doresc un cadru juridic internațional, facilități fiscale/contractuale, acces la servicii bancare sau la investor pooling (SPV).
- Schimbările dese de adresă pot indica: utilizarea unor servicii de registered office, schimbare de domiciliu pentru facilitarea relațiilor comerciale, sau încercări de a disocia activitatea operațională de cea contabilă. Schimbările repetate impun întrebări logice: de ce s-a căutat adrese noi? A fost vorba de optimizarea costurilor, de confidențialitate, sau de altceva?
- Extractele KVK confirmă existența legală a BV-ului, dar nu demonstrează activitate operațională (contracte cu spitale olandeze, angajați etc.).
Concluzie : BV-ul olandez a fost folosit ca element al structurii corporate, dar schimbările de adresă ridică întrebări.
ORIGINiS / originis.ai — REBRANDINGUL CARE MASCHEAZĂ EȘECUL
La momentul când OncoChain SRL era la un pas de colaps financiar, pentru că publicitatea e imagine dar nu și plus valoare reală, Margan avea nevoie de bani ca de aer. Și a găsit soluția. Rebranding-ul s-a folosit pentru a crea o imagine „mai profesională” și pentru a actualiza portofoliul de produse. Dar branding-ul, ca instrument de PR, nu echivalează cu o platformă medicală operațională.
Pentru a fi credibil, cu puțini bănuți din cei obținuți ușor și substanțial, s-a creat un website, ca să existe totuși măcar o urmă de intenție. Site-ul originis.ai este acum un link invalid. Atât a mai rămas din marea inovație – un ecran alb și un mesaj de eroare. Există însă destule instrumente pentru a găsi istoricul unui site, cel mai banal și la îndemână fiind WebArchive.org.
Din analiza rapidă, reiese că site-ul a fost activat undeva după mijlocul anului 2024 și a fost dezafectat, cel mai probabil în aprilie 2025, de când arhiva digitală a făcut ultimele capturi de ecran cu conținut.
Inițial, pentru a fi credibil și a putea aplica la noi finanțări, pe site totul era prezentat în manieră spectaculoasă, de science-fiction. Site-ul prezenta o suită de produse: MediFlux TRE, MediAbstrakt, MediSolve, OncoAbstrakt, OncoAnalytics și o adresă din Timișoara (Virtuții 12).
Postări LinkedIn / Facebook arată activitate de PR (Founders Club Timișoara etc.), dar fără anunțuri despre implementări clinice sau contracte publice cu spitale.
După o perioadă de activitate, site-ul este dezafectat — la ora cercetării, în ianuarie 2026, au rămas doar snapshot-uri în Wayback Machine. Asta, doar dacă le cauți bine.
Interpretare: rebrandingul s-a folosit pentru a crea o imagine „mai profesională” și pentru a actualiza portofoliul de produse. Dar brandingul, ca instrument de PR, nu echivalează cu o platformă medicală operantă.
Cleverage Venture Capital SRL sau dispersia responsabilității
În ecosistem apare CLEVERAGE VENTURE CAPITAL S.R.L., vehicul de investiții cu active imobilizate și capitaluri fluctuante. Modelul este legal, dar diluează responsabilitatea: investitorii sunt departe de operațiuni, iar livrarea rămâne exclusiv în sarcina startup-ului.
Cleverage Venture Capital SRL este un actor relevant, ale cărui bilanțuri arată active imobilizate importante și capitaluri proprii fluctuante. Cleverage funcționează ca vehicul de investiții, un intermediar care agregă capital și îl direcționează către startup-uri.
Acest model este legal și frecvent, dar contribuie la o problemă structurală: atunci când produsul nu apare, nimeni nu este direct responsabil în fața publicului. Fiecare actor își poate demonstra „diligența”: investitorii au investit, platformele au intermediat, startup-ul a raportat, grantul a fost justificat contabil.
Cronologia completă a cinci ani de decalaj
Între 2020 și 2025, succesiunea este constantă: promisiuni, finanțări, rapoarte, rebranding. Lipsesc contractele clinice, studiile de caz și pacienții beneficiari. În medicină, lipsa utilizării este proba de rezistență a inexistenței.
2020: pitch-uri, apariții media, crowdfunding (~380.000 €). Fără capitalizare software.
2021: tăcere operațională; pierderi; niciun progres tehnic vizibil.
2022: retorică despre „maturizare”; lipsă implementări.
2023: grant SEE/Norvegia (~195.000 €); apar active software pe hârtie.
2024: ORIGINiS; promisiuni noi; site dezafectat.
2025: liniște; nicio utilizare confirmată.
Ce lipsește și ar fi trebuit să existe
Lipsesc contracte cu spitale, licitații, studii clinice, rapoarte de impact, medici utilizatori, pacienți beneficiari.
Investigația se bazează pe un set consistent de documente: bilanțuri și rapoarte financiare ale ONCOCHAIN SOLUTIONS SRL, extrase KVK pentru ONCOCHAIN SOLUTIONS NL B.V., capturi Wayback ale site-urilor OncoChain și ORIGINiS, documente de finalizare ale grantului Innovation Norway, materiale media și declarații de avere și interese.
Din documentele disponibile rezultă că OncoChain a beneficiat de două surse principale de finanțare: aproximativ 380.000 de euro din crowdfunding (2020) și aproximativ 195.000 de euro din grantul Innovation Norway (2023). Totalul se apropie de 575.000 de euro.
Analiza cheltuielilor nu indică, în mod direct, ilegalități. Indică însă un tipar problematic. Cheltuielile cu personalul sunt reduse: în majoritatea anilor, firma raportează unul sau cel mult doi angajați. Acest lucru face improbabilă existența unei echipe interne de dezvoltare software capabile să construiască și să întrețină o platformă medicală complexă.
Este rezonabil să presupunem că o parte din dezvoltare a fost externalizată. Apar cheltuieli cu servicii externe, consultanță, marketing și branding. Externalizarea explică cum pot fi cheltuiți banii fără a mări schema de personal, dar nu explică absența unui produs funcțional la finalul perioadei.
Cheltuielile administrative – chirii, sedii virtuale, contabilitate, servicii juridice, participări la evenimente – sunt tipice pentru un startup. La fel sunt și cheltuielile eligibile pentru grant: salarii, subcontractare, software, raportare. Toate acestea pot fi perfect legale și justificate pe hârtie.
Ceea ce lipsește complet sunt cheltuielile inevitabile pentru un produs medical real: costuri de integrare cu sisteme spitalicești (HL7, FHIR), costuri de certificare, audituri clinice, mentenanță în producție, suport operațional. Absența acestor costuri este, în sine, o dovadă indirectă că produsul nu a ajuns niciodată în faza de utilizare reală.
Toate aceste documente confirmă existența finanțărilor și a cheltuielilor. Niciunul nu confirmă utilizarea clinică a produsului. Lipsesc contracte cu spitale, documentație de implementare, studii clinice, rapoarte de impact sau mărturii ale utilizatorilor.
Conflict de poziții: etic, nu penal (în lipsa altor probe)
Nu există, în dosarul public, dovada unei fraude penale. Există însă o problemă etică și sistemică: folosirea capitalului de credibilitate publică pentru a atrage fonduri fără livrare proporțională, într-un sistem care validează raportarea formală mai mult decât impactul.
Investigația se bazează pe un set consistent de documente: bilanțuri și rapoarte financiare ale ONCOCHAIN SOLUTIONS SRL, extrase KVK pentru ONCOCHAIN SOLUTIONS NL B.V., capturi Wayback ale site-urilor OncoChain și ORIGINiS, documente de finalizare ale grantului Innovation Norway, materiale media și declarații de avere și interese.
Dosarul public nu demonstrează o fraudă penală. Demonstrează însă un eșec etic și sistemic: folosirea capitalului de credibilitate publică pentru a atrage fonduri fără livrare proporțională. Sistemul a funcționat pe bază de raportare, nu de impact.
Contraexemplul: ASSIST Software și principiul «client first»
Gabriel Tironeac, de la ASSIST Software, rezumă diferența: AI livrează valoare doar când e construit în jurul clientului. ASSIST pornește de la nevoi, bugete și livrare operațională. OncoChain a pornit de la poveste.
Interviul lui Gabriel Tironeac (ASSIST Software) ilustrează o abordare pragmatică: identificarea clientului, înțelegerea constrângerilor (echipamente, reguli, workflow), calculul costului real și abia apoi dezvoltarea. ASSIST livrează sisteme custom, integrate la cerințele clientului.
Contrast decisiv: OncoChain (promisiune → bani → ???) în comparație cu ASSIST (necesitate identificată → cost → soluție → livrare).
Ambele modele sunt valide în startup-uri, dar doar al doilea garantează valoare imediată pentru client și continuitate.
Concluzii jurnalistice și etice
- Fapt: sume semnificative (estimate ~575k €) au intrat în proiectul OncoChain/Originis între 2020 și 2023 (crowdfunding + grant). Bilanțurile arată consumul acestor resurse dar nu dovedesc implementarea clinică a produsului.
- Întrebare publică legitimă: dacă fondurile au fost folosite pentru dezvoltare validă, de ce nu există implementări clinice/documentație publică a acestora?
- Responsabilitate: finanțatorii (inclusiv granturile publice) au proceduri de audit; totuși, existența unui raport contabil nu înlocuiește auditul tehnic/operativ. Autoritățile, auditurile externe și investitorii ar trebui să ceară dovezi de livrare, nu doar rapoarte financiare.
- Etică profesională: conflictul de rol (cadru universitar/medic la stat + antreprenor privat care solicită resurse și legitimitate publică) trebuie gestionat transparent — mai ales când banii sunt colectați de la public sau din fonduri publice.
După cinci ani, bilanțul OncoChain este limpede: bani cheltuiți – da; rapoarte – da; produs clinic utilizat – nu. Cazul arată un eșec sistemic al finanțării pe promisiune, unde raportarea formală substituie impactul real. Fără dovezi de implementare, povestea rămâne marketing, iar pacienții – fără beneficiu.
