Infrastructură pe repede-nainte a devenit un tipar pentru administrația USR a Timișoarei, unde edilii se întrec în videoclipuri pe Facebook și anunțuri oficiale de inaugurări, demolări sau câștigarea unor procese. În realitate, majoritatea nu sunt 100% acoperite legal sau procesele nu sunt câștigate definitiv, așa că dincolo de emoția publică imediată se ascund vicii de procedură sau chiar acțiuni care încalcă legea.
Exemple sunt destule: maternitatea Odobescu a rămas la nivel de clădire închiriată deși din rata lunară se putea contracta un credit pentru o nouă maternitate. Procesul pentru evacuarea romilor din imobilul de pe strada Loga nr. 52 a fost câștigat, dar evacuarea nu a mai avut loc. Strada Cezar a fost reinventată de peste jumătate de an, însă și acum se lucrează la ea, iar regimul de vecinătate este incert și contestat de riveranii de pe ambele părți ale străzii.
Primăria Timișoara excelează însă în inaugurări și deschideri publice a unor investiții neterminate, cum a fost cazul noii magistrale de șosea și tramvai de pe bulevardul Cetății.
De la un pasaj, la o practică administrativă
În Timișoara, o practică care ar trebui să fie excepția a început să semene tot mai mult cu regula: infrastructură publică deschisă utilizării înainte de finalizarea și recepția legală a lucrărilor.
Cel mai recent caz este Pasajul Solventul, deschis circulației înainte de recepția la terminarea lucrărilor, anunțat public drept realizare administrativă de primarul Dominic Fritz. Anunțul a fost făcut public pe contul de Facebook al primarului, pe data de 22 decembrie 2025. Asta pentru a justifica cumva întârzierile și că, fie și neterminat, pasajul este deschis parțial pentru timișoreni, pentru traficul auto. Intenția de a da drumul circulației publice a fost făcută publică, tot pe Facebook, pe 15 decembrie, când s-au făcut probele la iluminat: “Așa cum am promis până la sfârșitul anului se va putea circula prin pasaj – în prima fază, în regim de șantier”, a scris primarul Dominic Fritz, acordându-și timp dar și acoperire legală, în cazul în care ceva ar merge prost. Dincolo de comunicarea oficială, faptele indică o problemă mult mai serioasă: ignorarea cadrului legal pentru câștig de imagine imediat.
Mesajul este însă în contradicție directă cu legislația în vigoare privind calitatea în construcții, recepția lucrărilor, siguranța rutieră și securitatea persoanelor. Dincolo de discursul politic, faptele indică o utilizare a unei lucrări de infrastructură publică înainte de recepția legală, cu riscuri reale pentru siguranța publică.
Ce a fost deschis, de fapt
Pasajul Solventul a fost anunțat ca fiind „liber la circulație”, cu precizarea explicită că traficul se desfășoară „în condiții de șantier”.
Această formulare nu există în legislația românească. O construcție este fie în execuție (șantier), fie recepționată și dată legal în folosință.
Între cele două stări nu există zone gri.
Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții prevede clar că nicio construcție nu poate fi utilizată fără recepția la terminarea lucrărilor.
HG nr. 343/2017 întărește această obligație: până la admiterea recepției, construcția nu poate fi utilizată.
Codul Rutier obligă administratorul drumului să asigure condiții de siguranță, iar Legea 319/2006 interzice expunerea publicului în zone cu risc specific șantierelor.
Cu alte cuvinte, deschiderea circulației înainte de recepție este ilegală, indiferent de justificarea politică.
Nu este un caz izolat
Analiza inaugurărilor din ultimii ani arată că Pasajul Solventul nu este o excepție, ci parte a unui tipar administrativ: lucrări deschise parțial, recepții amânate, comunicare publică intensă, mutarea discuției din zona legală în cea emoțională.
În Timișoara sunt zeci de exemple de intervenții și renovări parțiale la grădinițe, școli și licee, clădiri în care funcționează secții ale Spitalului Municipal Timișoara, Spitalul de Copii “Louis Țurcanu”, improvizații de acoperișuri și mese reinventate ca și piețe agro-alimentare.
Modernizări de străzi, pasaje, spații publice sau tronsoane rutiere au fost, în ultimii ani, utilizate public înainte de certificarea tehnică finală, sub diverse formule: „redeschidere”, „testare”, „fluidizare”.
Legea însă nu recunoaște „testarea pe cetățeni”.
De ce este grav
Deschiderea unei lucrări înainte de recepție produce trei efecte majore:
- Transferul riscului de la autoritate și constructor către cetățean.
- Blocarea controlului real – o lucrare folosită public este mult mai greu de închis, corectat sau sancționat.
- Slăbirea autorității legii – se transmite mesajul că respectarea normelor este opțională, dacă beneficiul de imagine este suficient de mare. Când administrația locală încalcă regulile, mesajul transmis este simplu: legea este opțională, dacă scopul politic este suficient de atractiv.
Instituțiile care ar trebui să reacționeze
În toate aceste situații, competența este clară. Inspectoratul de Stat în Construcții ar trebui să facă verificarea recepției, prefectura efectuează controlul legalității actelor, Serviciul Rutier al IPJ Timiș să își dea avizul vizavi de siguranța circulației iar ITM să evalueza expunerea publicului într-un șantier.
Lipsa reacției instituțiilor nu validează practica, ci o tolerează.
Ce spune legea, fără echivoc
1. Utilizarea fără recepție este interzisă
Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții
Art. 36 alin. (1):
„Construcțiile se pot da în folosință numai după efectuarea recepției la terminarea lucrărilor.”
Pasajul Solventul nu este recepționat, fapt recunoscut implicit chiar de autoritatea publică. În consecință, darea în folosință este ilegală.
2. Recepția este o condiție obligatorie, nu opțională
HG nr. 343/2017 privind recepția lucrărilor de construcții
Art. 14 alin. (1):
„Până la admiterea recepției la terminarea lucrărilor, construcția nu poate fi utilizată.”
Nu există excepții pentru presiune publică, calendar electoral sau dorință de comunicare politică.
3. Drum deschis fără certificare tehnică înseamnă risc asumat ilegal
OUG nr. 195/2002 – Codul Rutier prevede la art. 5 alin. (1) că „Administratorul drumului public este obligat să asigure condiții de siguranță pentru circulația rutieră.” Un drum nerecepționat nu poate fi certificat ca sigur. Din punct de vedere juridic, administratorul își asumă răspunderea directă pentru orice incident.
4. Expunerea publicului într-un șantier activ
Legea nr. 319/2006 – Securitate și sănătate în muncă stipulează la art. 6 alin. (1) că „Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea tuturor persoanelor aflate în aria de activitate.”
Introducerea traficului public într-un șantier în lucru expune șoferi, pietoni, muncitori și orice vizitator curios la riscuri care nu pot fi eliminate prin simple balize și semnalizări provizorii.
Sancțiunile sunt iminente
Evident că aceste acte normative prevăd și sancțiuni clar. Conform Legii 10/1995, amendă între 5.000 și 20.000 de lei, iar ca măsură complementară oprirea utilizării construcției.
Conform Legii 50/1991 se aplică amenzi contravenționale de până la 100.000 lei și atrage răspunderea disciplinară pentru funcționarii responsabili.
Răspundere civilă apare în caz de accident, situație în care investitorul (Primăria Municipiului Timișoara) răspunde integral.
Răspundere penală (condiționată) este menționată la art. 349 Cod penal – neluarea măsurilor legale de securitate, dacă apare vătămare corporală sau deces.
Excepția care a devenit practică curentă
După cazul Pasajului Solventul, deschis circulației înainte de recepția la terminarea lucrărilor, investigația a urmărit dacă vorbim despre o excepție sau despre o practică repetitivă. Analiza proiectelor majore de infrastructură din Timișoara indică un tipar administrativ constant: lucrări utilizate public înainte de finalizarea legală, sub diverse formule de comunicare.
CAZUL 1 – Pasajul Solventul
Localizare: între Calea Bogdăneștilor – Strada Gării
Beneficiar: Primăria Municipiului Timișoara
Situație: trafic rutier permis înainte de recepția la terminarea lucrărilor
Primarul Dominic Fritz anunță oficial „liber la circulație (…) în condiții de șantier”.
Din punct de vedere legal nu exista proces-verbal de recepție, lucrarea era încă în execuție, semnalizarea este provizorie iar elemente de infrastructură sunt nefinalizate.
Încălcările identificate se raportează la Legea 10/1995, HG 343/2017, OUG 195/2002 și la Legea 319/2006.
Este exemplul clar de dare în folosință fără recepție.
CAZUL 2 – Strada Bogdăneștilor (modernizare rutieră și linie de tramvai)
Localizare: Calea Bogdăneștilor – Ronaț
Proiect: reabilitare rutieră + infrastructură tramvai
Traficul rutier și pietonal a fost reluat pe tronsoane, înainte de finalizarea tuturor lucrărilor, recepția unitară a obiectivului și stabilizarea definitivă a infrastructurii.
Comunicarea oficială a vorbit despre „redeschidere parțială” și „fluidizare”.
Problema juridică ce a apărut în acest caz este că legea nu recunoaște „recepția politică pe bucăți” fără delimitare clară a etapelor autorizate.
Riscul major este că nimeni nu răspunde dacă s-ar fi întâmplat un accident. Responsabilitate era neclară între constructor, beneficiar și administratorul drumului.
CAZUL 3 – Școli, spitale, spații publice și zone pietonale reamenajate
Sunt zeci de exemple de clădiri de utilitate publică ale primăriei, plus tronsoane din centrul istoric sau piețe reconfigurate.
În mai multe cazuri spațiile au fost deschise publicului, evenimentele au fost organizate iar recepția finală a intervenit ulterior, uneori cu observații.
Aspectul legal care trebuie menționat este căutilizarea publică nu înseamnă automat și implicit existența recepției tehnice.
Din analiza cazurilor rezultă un mecanism recurent, care urmează aceleași secvențe: proiect întârziat sau presat politic, deschidere parțială sau simbolică, comunicarea publică intensă, lipsa recepției sau recepție ulterioară și transferul riscului către cetățean.
Acest tipar nu este accidental, ci administrativ.
Cine semnează, cine răspunde și cine tace când infrastructura se deschide peste lege
De la imagine la responsabilitate, totul se poate pasa în cazul unui incident nedorit. Întrebarea este de la cine către cine?
Pasajul Solventul a fost deschis circulației înainte de recepția legală iar practica nu este singulară, ci repetitivă. Rămâne întrebarea esențială într-un stat de drept: cine răspunde?
Pentru că infrastructura publică nu se „deschide” singură.
Dincolo de orice laude pe social media și în presă, lanțul decizional se poate stabili, pentru că nu există vid de responsabilitate în astfel de cazuri.
Primul vizat este investitorul public, în acest caz Primăria Municipiului Timișoara. Conform legislației în vigoare, investitorul este responsabil direct pentru respectarea etapelor legale iar recepția la terminarea lucrărilor este obligația investitorului, nu a constructorului.
Prin urmare, decizia de a permite circulația fără recepție aparține exclusiv autorității publice.
Ordonatorul principal de credite este al doilea vizat, în acest caz primarul Dominic Fritz, din cauză că el a comunicat public deschiderea circulației, și-a asumat politic momentul și a legitimat utilizarea lucrării prin mesaj oficial.
Din punct de vedere juridic, comunicarea nu este neutră,
ea confirmă existența deciziei administrative, chiar dacă nu a fost emis un act formal de „dare în folosință”.
În același lanț de răspundere, sunt vizați aparatul tehnic și funcționarii implicați în coordonarea proiectului, avizare internă, gestionarea relației cu constructorul, mai ales că le revine obligația legală de a semnala ilegalitatea utilizării fără recepție.
Tăcerea administrativă nu anulează răspunderea, ci o distribuie.
Constructorul are, conform legii o răspundere limitată, dar existentă.
Constructorul nu poate preda legal o lucrare nerecepționată și nu poate autoriza utilizarea publică a șantierului. Dacă a permis sau tolerat utilizarea înainte de recepție, poate intra într-o zonă de răspundere contractuală, dar decizia finală nu îi aparține.
În toate cazurile de până acum, instituțiile de control au avut o reacție absentă, deși competențele sunt clare.
Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) are atribuții explicite de control, poate dispune sancțiuni și oprirea utilizării construcției.
Prefectura exercită controlul de legalitate asupra actelor administrației locale și poate ataca în contencios deciziile ilegale.
Poliția Rutieră poate dispune restricționarea circulației pe un drum nesigur din punct de vedere legal.
ITM poate constata expunerea publicului într-un șantier activ.
Faptul că niciuna nu a intervenit public nu echivalează cu legalitatea situației, ci cu o tolerare instituțională.
De ce contează episodul Solventul
Pentru că în lipsa unui accident sau a unei autosesizări din oficiu a unei instituții, ilegalitatea este trecută sub tăcere, precedentul se consolidează iar practica se normalizează.
Dar legea nu funcționează doar post-factum, după ce apare o victimă.
Când infrastructura devine instrument politic, statul de drept pierde. Această serie de evenimente descrise nu este despre un pasaj, o stradă sau un oraș.
Este despre cum se relativizează legea atunci când administrația confundă dezvoltarea cu graba și responsabilitatea cu imaginea.
Deschiderea infrastructurii înainte de recepție nu înseamnă progres, nu denotă eficiență și nici nu este modernizare.
Este o încălcare a regulilor menite exact să protejeze cetățenii.
În acest caz, legea a fost cunoscută, riscurile au fost asumate politic, beneficiul a fost strict unul de imagine, iar costul potențial este uman și juridic.
Un stat de drept nu se măsoară în postări și inaugurări, ci în respectarea procedurilor, asumarea răspunderii și funcționarea instituțiilor de control.
Atunci când infrastructura se deschide „peste lege”, nu orașul câștigă timp, ci legea pierde autoritate.
Nu pentru că faptele sunt neclare, ci pentru că răspunsurile instituționale lipsesc. Iar într-o democrație funcțională, tăcerea autorităților este tot un răspuns.
Va urma…
Acest demers jurnalistic rămâne deschis, mai ales că au existat și alte probleme și acuzații, inclusiv o plângere la DNA, în ianuarie 2025.
Întregul episod, rezolvat după sesizări ale oamenilor și după intervenția celor de la CFR, au fost publicate de Renașterea bănățeană, cu documente, filmări și fotografii și o puteți reciti aici: Deficiențe grave la Pasajul Solventul, susținute de o plângere la Direcţia Naţională Anticorupţie (video).
După acest episod, în mai 2025, șefii administrație USR a Timișoarei au declanșat o nouă aventură. Mai exact, după ce nu au mai fost bani pentru terminarea lucrării și achiziția de echipamente (macazuri de cale ferată) s-a încheiat brusc contractul inițial, iar întregul proiect a fost fragmentat pentru a se organiza o nouă licitație pentru aceste macazuri.
Povestea începe însă în anul 2021, când Sorin Grindeanu, pe atunci ministru al Transporturilor a reziliat contractul cu firma italiana Tirrena Scavi S.p.A., care executa, cu întârzieri și neconformități, lucrările la Centura de Sud a Timișoarei. La această firmă lucrau și doi ingineri, Mihai Florescu și Luigi Pastorelli. Ulterior, ca o coincidență, Mihai Florescu a ajuns director general al Direcției Generale Investiții și Mentenanță din Primăria Timișoara, iar italianul Luigi Pastorelli șef de șantier la…Pasajul Solventul, la o altă firmă italiană, SPIC Internazionale, în asociere cu alte 9 firme.
Despre toate acestea, cu altă ocazie.
