Rezumatul l-a făcut domnul Adrian Tirca: „Președintele României, Herr Dominic Samuel Fritz, la o ceremonie oficială, flancat de umilii săi subordonați”.
Bun.
Nu există o fotografie oficială de bun venit, deoarece președintele Dan a aterizat la Timișoara în după-amiaza dinainte de vizita oficială, iar strângerea de mână s-a făcut la scara avionului sau în salonul oficial al aeroportului, iar restul zilei a constat în întâlniri private și o cină cu caracter închis.
Cei doi apar însă împreună în destule poze oficiale pentru a putea analiza comportamentul non-verbal al primarului gazdă și președinte al partidului fondat chiar de șeful statului, în urmă cu mai bine de 9 ani. (foto 1 și 2)
Eu vă prezint fotografia de grup originală, primită oficial cât și varianta decupată, mărită, care scoate în evidență detaliile esențiale.
Se observă un Nicușor Dan, mic de statură – e de la natură, flancat și înghesuit de coatele lui Dominic Fritz (stânga) și un nene gelat dreapta. Nicușor e automat înghesuit și plasat puțin în spatele lor, total dominat de cei doi plăvani (foto 3 și 4).
Subliminal, Dominic Fritz nu și-a asumat poziția de gazdă (ceea ce era în realitate, ci a băgat puternic capul în poză, fiind cel mai în față, pentru a ieși în evidență, ca un vătaf pe moșia sa, tătuc al evenimentului, a partidului și al momentului. Să îl înghesui pe președintele țării (nu pot spune „al țării tale” în cazul cetățeanului german Fritz) și să îl bagi în spate, ca la rugby, cu coatele, este un gest simbolic de dominare, deloc de ignorat.
Denotă lipsă de respect, atitudine de elefant în sufrageria cu porțelanuri, precum și încălcarea cutumei diplomatice oficiale a ordinii de precădere. În plus, gazda e întotdeauna cea care conduce evenimentul fără a domina (ca observație, Fritz a încercat să forțeze și să domine și în dezbaterea cu președintele Dan, doar că olimpicul a evitat capcanele întrebărilor la care Fritz voia răspunsul convenabil, pentru agenda sa).
Și mai denotă proastă creștere, semn că în Germania nu există noțiunea de „șapte ani de-acasă”, ei având probabil alte sisteme de valori sau neavând deloc, în mediul familial sau în cel social dintr-un sătuc din Baden-Württemberg.
În plan invers, denotă atitudine autoritară, conștientă sau nu, care își are rădăcinile din copilăria individului, din parcursul ulterior dar și din hybris, dezvoltat de Fritz de când a devenit mare politician în România. Nu e o scăpare puerilă (la alea e maestru Nicușor) sau o atitudine informală. Este superioritatea clasică a omului superior care vine să îți arate de unde se ia lumina și cum trebuie să îți trăiești viața, pentru că așa zice el.
De ce face asta? Din beția puterii dar și dintr-un profund complex de inferioritate care iese vulcanic la suprafață atunci când apare în public. Și ce ocazie mai bună avea Fritz să îl domine fizic pe președintele țării care aproape l-a adoptat, decât o poză de grup, cu invitați mulți și străini, în micul său Reich unde se crede Stăpânul Inelelor, al oamenilor și al orașului și Generalfeldmarschall peste colonia Timișoara și alți supuși veniți să pupe inelul la curtea Regelui Fritz.
O gazdă primitoare e modestă și politicoasă. Pentru cine îl cunoaște pe Fritz, știe că aceste calități nu le-a avut niciodată.
DISIMULAREA și limbajul non-verbal
„Atunci când oamenii se întâlnesc și fac cunoștință pentru prima dată, prima lor interacțiune va stabili cadrul în care se va desfășura relația lor pe viitor. Un dominator întotdeauna vrea să fie primul. Vor să fie priviți ca fiind cei mai deștepți, mai rapizi și mai puternici. Iar asta înseamnă că întotdeauna vor încerca să vorbească primii, sau să răspundă primii la o întrebare”, scrie într-o analiză Horia Radu, expert în analiza limbajului și a comunicării verbale și nonverbale și body language (limbajul trupului) – foto 5.
„În posturi de dominare, corpul oricărei persoane va adopta, în general, posturi deschise și expansive.
Ai folosit vreodată expresia: “Ce te dai mare?” sau “ce te umfli în pene?”
O persoană care afișează indicatori de limbaj nonverbal dominant, va încerca să își facă propriul corp să pară mai mare decât este în realitate.
Explicația?
În lumea animală, multe lupte sunt “rezolvate” prin simpla comparație a staturii și mărimii. Și folosesc aceiași indicatori de limbaj nonverbal pentru a se arăta superiori. Sau pentru a transmite că sunt o amenințare suficient de mare, încât să fie evitați.
Cum își face corpul mai mare .. un om mic?
Mâinile în șolduri, vor face coatele să meargă un pic în lateral, lărgind astfel spațiul ocupat de corp. Același efect îl are și o poziție erectă, cu spatele drept, cu bărbia ușor ridicată și pieptul umflat. Tot pentru lărgirea spațiului pe care-l ocupă corpul, picioarele e posibil să fie ușor depărtate.
În același timp, invadează spațiul personal. Invadarea spațiului personal, al tău sau al oricărei persoane, va avea ca efect o stare de disconfort a celui care primește gestul.
Ocuparea de teritoriu este în strânsă legătură cu punctul anterior. Invadând și ocupând teritorii pe care le dețin și le folosesc, în mod normal, alte persoane, se semnalează și se transmite, cât se poate de clar, intenția de control și dominare. Spațiile pe care oamenii le folosesc frecvent, în mod obișnuit, ajung să fie considerate în mod inconștient, ca prelungiri ale propriului corp”, mai notează Horia Radu.
De aceea, într-un grup dominatorul va ocupa cea mai avansată poziție și evident, cea centrală.
„Comportamentul de intimidare / dominator este folosit foarte frecvent, de către majoritatea dintre noi. Chiar și de către cei care îl acuză, la prima vedere. Pentru că e în genele noastre și pentru că, de multe ori, o facem instinctiv.
Statutul fiecărei persoane, din orice grup, este evidențiat de limbajul lui nonverbal. Este vorba de statutul și poziția pe care el însuși și-o dorește și cu care se simte confortabil.
De obicei, este relativ ușor să recunoști un dominator dintr-un anturaj, observând limbajul trupului persoanelor din acel anturaj.
De ce? Pentru că oamenii își vor „potrivi” atitudinea și limbajul nonverbal dintr-un cerc social, ca să arate că recunosc și acceptă / sunt de acord cu poziția pe care o au, în acel grup. Adică recunosc și acceptă poziția celui care este dominant. De statut ierarhic superior. Sau boss.
Care este rolul comportamentului de dominare?
De a dezarma și de a descuraja „adversarii”, înainte ca aceștia să obțină vreun avantaj. Și da, este un comportament ostil, deși subtil. Pentru că ceea ce dominatorul transmite și vrea ca restul celor prezenți să știe, este că el reprezintă o amenințare serioasă. Un limbaj nonverbal dominant este adoptat, de obicei, de către oamenii care vor să arate și să transmită că sunt la putere. În control. Al unei situații sau al unui context”, mai scrie Horia Radu.
Și toate astea se întâmplă, în mod reflex, inconștient. La politicieni și leaderi formali poate fi însă un comportament intenționat, mai bine sau mai prost disimulat.
„Un act de dominanță clară este să arăți lipsă de respect pentru proprietatea altora, invadându-le “teritoriul”. Cum ar fi de exemplu apropierea exagerată de corpul unei persoane și intrarea în spațiul personal al acesteia. Cum face asta un dominator și mai subtil Atinge sau ține în mână ceva ce aparține altora”, mai scrie expertul în comunicare non-verbală.
Dar cu dialogul / dezbaterea publică dintre Fritz și Nicușor cum rămâne?
Manipulator, Fritz a insistat pe niște teme, citind de pe un ecran sau prompter niște întrebări, chipurile primite de la oameni. Doar că nemulțumit de răspunsurile moderate ale lui Nicușor Dan, a pierdut puțin controlul și a revenit cu aceleași întrebări de 3-4 ori, forțându-l pe președintele Dan și cu manipularea unei responsabilități: „Avem aici ambasadorul Ucrainei, primari, comisari europeni, demnitari și oficiali din toată Europa care vor să știe cum vom acționa NOI”.
„Personalităților dominante le place că ceilalți să le audă, să le asculte și să le aprecieze opiniile. Arată-le că îi asculți. Și că le apreciezi punctele de vedere, chiar dacă nu ești în totalitate de acord cu ele. Poți transmite respect și empatie, fără să fii în acord sau dezacord cu ei. Apoi, așa cum am vorbit în articolul despre cum sa îmblânzeşti oamenii dificili, gândește-te ce motivează atitudinea unui dominator. Ce se află în spatele comportamentului de bizon?
Nu cumva vrea să se simtă important și apreciat? Nu cumva poți să faci asta, încurajând, acceptând și complimentând sincer, o calitate pe care dominatorul o are?
Și sigur are măcar una, doar că e umbrită de atitudinea de semi-zeu. În mod surprinzător, dacă arăți empatie și compasiune unui dominator, vei scădea, în mod semnificativ, dorința lui de a avea supuși și de a se da zmeu. Sau nu.
E posibil să nu funcționeze, pentru că așa cum tot repet, totul ține de context și circumstanțele unui cerc social”, scrie expertul Horia Radu.
Aceste aspecte de analiză a limbajului verbal dar și non-verbal le puteți observa în „interogatoriul” lui Fritz, democratic numit dezbatere sau dialog cu Nicușor Dan (link aici https://fb.watch/CstXkbAAbW/ ).
Ce se ascunde în spatele comportamentului dominator?
Este o tulburare de comportament sau tulburare de conduită și este considerată un abuz emoțional ce poate ajunge până la manifestări palpabile, fizice. Parțial, în literatura modernă de specialitate, este asociat și cu termenul bullying.
Tulburarea de comportament tip opoziție-sfidare este specifică copilăriei, dar își poate pune amprenta și în perioada maturității ori pe parcusrsul întregii vieți. Se referă la un tipar de comportament sfidător, ostil, uneori negativist ce apare frecvent, durează timp îndelungat și afectează funcționarea individului.
Aceasta nu se referă la opoziționismul specific perioadei 2-4 ani, în care copilul refuză să facă multe lucruri dar cedează ușor după oferirea unor variante. Nici crizele de afect rare, în care copilul este copleșit și țipă și plânge, dă din picioare nu vor fi de ajuns pentru un asemenea diagnostic.
Se referă la indivizi adulți, iar cuvintele cheie sunt: tipar de comportament și afectarea vieții. Practic, simptomele trebuie să fie suficient de îndelungate și de severe să deterioreze relațiile cu persoanele apropiate sau încadrarea în colectivitate. Angajați ai Primăriei Timișoara au simțit acest lucru direct, pe propria piele, cum se spune în popor.
Tulburarea de opoziție-sfidare pare avea o componentă genetică, părinții raportând în 50% din cazuri manifestări similare în propria copilărie. Totuși, genele responsabile sunt multiple și incomplet elucidate.
„Principalii factori din mediul extern sunt: (1) status socio-economic defavorizat. Atât dificultățile materiale severe, cât și un mediu (cartier) defavorizat, cu violență sau delicvență pot crește riscul.
(2) Stilul parental. Parentingul inconsecvent (în care regulile nu sunt menținute), supra-punitiv (în care părintele pedepsește sever orice abatere) pot crește opoziționismul unui copil.
(3) Violența în familie, abuzul de orice natură, neglijența”, explică Dr. Ilinca Niță, medic specialist în psihiatria copilului și a adolescentului.
Pe final, o temă de reflecție, general aplicabilă oamenilor cu funcții și putere de decizie, indiferent de palier și mediu profesional.
„În literatura de specialitate, Sindromul Hybris și paradoxul puterii, sunt descrise drept caracteristici ale puterii autoritare, care au repercursiuni negative asupra societății sau a organizației. Fiind, de fapt, caracteristici iminente oricărei puteri, în cadrul stilului autoritar
de conducere se manifestă cel mai intens. Fenomenele paradoxului puterii și al Sindromului Hybris sunt importante pentru studiul mentalității individului autoritar, căci permit să înțelegem factorii mentali și de atitudine care influențează formarea stilurilor autoritare de conducere. Sindromul Hybris reprezintă un pericol
profesional, care vizează toți liderii, fie că sunt manageri, militari, politicieni sau savanți. Senzația de atotputernicie și impunitate poate apărea la liderii de orice nivel și din orice sferă de
activitate, dar riscul crește odată cu ascensiunea în scara ierarhică și cu creșterea duratei aflării în funcție a persoanei” – Conf. univ. dr. Mariana Șendrea, Academia de Studii Economice din Moldova.
Mulțumesc celor ce ați avut răbdarea să citiți până la capăt, dar și celor ce ați citit doar primele rânduri ori v-ați uitat doar la titlu și poze. Mulțumesc și criticilor cât și celor care au ignorat total acest material. Poziția dumneavoastră, indiferent care ar fi, mă onorează însă nu schimbă cu nimic datele unei analize riguroase și documentate.
De aceea, vă las, mai jos, câteva linkuri lămuritoare, din sursele citate.
- limbajul dominant Archives – Horia Radu
- 5 feluri de intimidare și manipulare subtilă – cum recunoști un dominator (partea I ) – Horia Radu
- Tulburarea de comportament opoziționist-sfidătoare
- Oppositional Defiant Disorder (ODD): A Quick Guide
- Interpretarea comportamentului nonverbal – EDICT
- Mariana ȘENDREA_ECONOMICA nr 4 2022.pdf
