Monumentul Luptătorului Antiterorist, denumit și Monumentul eroilor USLA, a fost ridicat în București pentru cinstirea memoriei celor opt luptători ai Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) uciși în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, zile de început a Revoluției Române din 1989. Inițial, toți au primit distincția de eroi-martiri ai Revoluției. După 21 de ani, titlul le-a fost retras, pe motiv că CNSAS a declarat că au făcut poliție politică, fără a fi luată în calcul funcția lor de ofițeri ai Securității și implicit colaborarea lor inerentă cu această structură.
Din motive care nu se dorește a fi elucidate, reabilitarea luptătorilor antitero și a onoarei lor, nu au fost dorite de autoritățile de la București. Veșnic a fost invocat dosarul neelucidat al Revoluției din decembrie 1989.
Mai mult, Serviciul Român de Informații este cel care organizează această comemorare, în fiecare an, dar în date diferite, după cum a fost dorința fiecărui director care s-a perindat la conducerea SRI: ba pe 20, ba pe 22, ba pe 24 decembrie.
Rezerviștii și cadre active ale acestei structuri, care și-a schimbat de mai multe ori denumirea oficială, încep comemorarea și depunerile de coroane pe data de 19 decembrie și până pe 24 decembrie, după cum consideră fiecare și după narativul cunoscut și îmbrățișat despre evenimentele acelea.
Un lucru este însă limpede: luptătorii antiteroriști, conduși de colonelul Trosca, nu au fost „teroriștii securiști” despre care se aruncă diverse dezinformări și legende urbane. Oamenii aceștia au fost luptători bine pregătiți și patrioți, care au căzut pradă unei diversiuni realizate de către comandanții armatei române, din MApN, cu concursul unor indivizi din MAI, pentru că erau incomozi – știau prea multe și anchetaseră legăturile multor miniștri, generali și ofițeri superiori cu KGB-ul sovietic și cu serviciile de informații militare din Occident.
Astfel, au ajuns să fie măcelăriți, iar apoi cadavrele lor profanate și prezentate mulțimii furioase din decembrie 1989, drept „teroriști”.
Jertfa echipei Trosca
Monumentul, ridicat prin grija Serviciului Român de Informații (SRI) chiar în locul unde aceștia au murit, a fost inaugurat la 20 decembrie 2012 pe bulevardul Drumul Taberei, la intersecția cu bulevardul Vasile Milea, în prezența șefului SRI, George Maior.
Pe monument este înscris textul: „În acest loc au căzut la datorie șapte luptători antiteroriști, în 24 decembrie 1989”. Monumentul este închinat și tuturor eroilor căzuți în misiunile antiteroriste înainte și după 1989.
Din ordinul generalului Nicolae Militaru, luptătorii USLA conduși de colonelul Gheorghe Trosca au fost chemați să apere de teroriști sediul MApN, clădire care în prezent este sediul Marelui Stat Major, cu toate că Ministerul era, oricum, apărat de tancurile armatei. De reținut că ministrul Nicolae Militaru i-a cerut insistent colonelului Ion Ardeleanu, comandantul USLA, ca luptătorii chemați în ajutor să fie conduși neapărat de colonelul Trosca. Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fața MApN de colonelul Safta care a fost avansat, ulterior, ca general. Ulterior s-a dovedit că prin chemarea lor s-a urmărit, de fapt, o diversiune. Imediat ce cele două echipaje USLA, îmbarcate în două ABI (Autovehicule Blindate pentru Intervenție, pe șasiu ARO 240) au ajuns în imediata apropiere a Ministerului Apărării Naționale, deși au transmis prin sistemul de comunicații militare parola și tipul de misiune pentru care fuseseră convocate, au fost prinse într-o ambuscadă, s-a deschis foc asupra lor și opt dintre luptătorii USLA și-au pierdut viața iar alți patru au fost răniți grav.
Ion Muicaru a fost decapitat iar capul său a fost așezat în batjocură, cu o țigară în gură, înfipt pe osia roții unui ABI răsturnat. Trupurile luptătorilor USLA uciși au zăcut mai multe zile pe asfalt, timp în care trecătorii au scuipat și au urinat peste acestea, iar pe mașina blindată cu care aceștia s-au deplasat a fost scris „Teroriști“.
Cinci oameni au supraviețuit măcelului comandat din sediul MApN: Romulus Garz, Ștefan Soldea, Petre Găinescu și Ionel Păduraru, luptători ai USLA, precum și Constantin Isac care fusese trimis în misiunea de apărare a sediului MApN ca reprezentant al FSN.
Eroii USLA cinstiți prin acest monument sunt următorii:
- Gheorghe Trosca (colonel, șef de Stat Major în cadrul USLA),
- Eugen Trandafir Cotună (locotenent-colonel),
- Andrei Ștefan (sublocotenent),
- Ion Muicaru (sublocotenent),
- Emil Oprea (sublocotenent),
- Florin-Constantin Surpățeanu (sublocotenent),
- Teodor Neagoe (sublocotenent),
- Ion Costache (sublocotenent).
Gradele militare înscrise în dreptul lor au fost acordate post-mortem. La data decesului, Gheorghe Alexandru Trosca, șeful statului major al USLA, era locotenent colonel, Eugen Trandafir Cotună, șeful serviciului de protecție apropiată, era maior. Ceilalți luptători decedați erau subofițeri.
De fapt, toată mascarada cu chemarea expresă a lui Trosca și „confundarea” echipajelor USLA cu teroriștii era doar un act josnic de răzbunare personală. Gheorghe Trosca a fost ofițerul de contrainformații care, în anii ’80, l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru drept colaborator al GRU, în dosare cu nume de cod „Corbii”, „Igor” și „Olga”. Din acest motiv, Nicolae Ceaușescu l-a trecut pe Militaru pe „linie moartă”, dar a fost rechemat în cadrele active ale armatei prin Decretul nr. 2 al președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 26 decembrie 1989 și numit în funcția de ministru al apărării naționale după înlăturarea regimului Ceaușescu.
Ca urmare a deciziei CNSAS, care a stabilit că: „Domnul Trosca Gheorghe a fost agent al poliției politice comuniste, având gradul de maior în cadrul Direcției a IV-a, U.M. 11656 București, în anii 1983 – 1985, respectiv Direcția a IV-a, U. M. 01305 București, în anul 1984″, în 2011 președintele Traian Băsescu a decis retragerea titlului de Erou-Martir al Revoluției pentru fostul șef al Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) dar și pentru Eugen Trandafir Cotună care a fost șeful intervenției la aceeași unitate. Culmea ironiei, însuși Traian Băsescu a fost dovedit ca și colaborator al Securității, pierzând ulterior mandatelor prezindențiale, toate drepturile și privilegiile acordate foștilor președinți ai României.
Cu privire la moartea lui Trosca, s-a vehiculat ipoteza că acesta a fost ucis, din răzbunare, de generalul Nicolae Militaru, pe motiv că Trosca ar fi deconspirat legăturile acestuia cu KGB. Din dosarul de cadre al lui Trosca și din dosarul acestuia de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu rezultă însă vreo legătură cu generalul Militaru. În perioada 1977-1979, Trosca fusese detașat pentru studii la Academia Militară, Facultatea de Arme Întrunite, Tancuri și Auto, trecerea în rezervă a lui Militaru petrecându-se în 1978.
Din acest motiv, conflictul Militaru-Trosca a fost considerat „inventat” de către cercetători în domeniul istoriei, însă documente clasificate care au fost recuperate de oameni cu bune intenții, precum și mărturii ale unor membri USLA confirmă răzbunarea lui Militaru și a unor cadre MApN și MAI împotriva lui Trosca și a altor câțiva ofițeri și subofițeri.
Cât despre ordinea și arhivarea documentelor, multe amestecate intenționat sau distruse la Revoluție sau în anii 90, încep să apară tot mai multe informații. Astfel, invocarea dosarului de cadre al lui Trosca sau butaforia de dosare de la CNSAS sunt praf în ochi pentru istorie, în vreme ce martori ai vremurilor respective au confirmat, sub protecția anonimatului sau asumat, faptul că măcelărirea lui Trosca și a subalternilor săi a avut motive și rațiuni bine întemeiate, pentru a șterge orice urmă a colaborării unor miniștri și militari români cu serviciile sovietice sau occidentale.
24 decembrie – Ziua Luptătorului Antiterorist
An de an, la 24 decembrie, de Ziua Luptătorului Antiterorist, Brigada
Antiteroristă din SRI comemorează jertfa deschizătorilor de drumuri, înclinând
in-memoriam drapelul de luptă al unităţii ca semn de profund respect pentru înaintaşi.
Simbolul identitar al unei profesii
Pentru Serviciul Român de Informații este o tradiție de onoare să aniverseze, la 24 decembrie, Ziua Luptătorului Antiterorist, simbol al unei profesii pentru care asumarea riscului poate echivala cu sacrificiul suprem.
An de an, cu acest prilej este omagiat profesionalismul veteranilor unității de luptă antiteroristă, care reprezintă garantul – pentru prezent și viitor – al perpetuării sentimentului datoriei împlinite, devotamentului necondiționat, spiritului de sacrificiu, loialității și solidarității, la cote de performanță specifice unui corp de elită.
Totodată, Ziua Luptătorului Antiterorist păstrează vie, peste generații, memoria acelor deschizători de drumuri care s-au jertfit pentru liniștea și siguranța celorlalți:
Locotenent-colonel DONNER I. ALECSANDRU (1985)
Căpitan VIDREAN I. ION (1985)
Plutonier major ANDREI Al. NICOLAE PETRE (1988)
Căpitan PÎRJOL D. PETRE (1989)
Colonel (post-mortem) TROSCA Al. GHEORGHE (1989)
Locotenent-colonel (post-mortem) COTUNĂ Al. EUGEN TRANDAFIR (1989)
Sublocotenent (post-mortem) ANDREI I. ȘTEFAN (1989)
Sublocotenent (post-mortem) COSTACHE I. ION (1989)
Sublocotenent (post-mortem) MUICARU C. ION (1989)
Sublocotenent (post-mortem) NEAGOE Șt. TEODOR (1989)
Sublocotenent (post-mortem) OPREA I. EMIL (1989)
Sublocotenent (post-mortem) SURPĂȚEANU P. CONSTANTIN FLORIN (1989)
Deschizători de drumuri
Înființarea, la 15 decembrie 1977, a Unității Speciale de Luptă Antiteroristă – predecesoarea Brigăzii Antiteroriste și a actualei structuri antiteroriste a Serviciului Român de Informații – s-a produs ca urmare a evidențierii, la vremea respectivă, a unor focare de amenințări teroriste care vizau, direct sau indirect, România.
În decursul activității sale, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă s-a confruntat cu numeroase încercări de pătrundere în spațiul național a unor membri sau simpatizanți ai diferitelor mișcări teroriste. Lucrurile nu s-au oprit însă la desfășurarea de acte premergătoare organizării de acțiuni violente; s-a încercat organizarea de atentate teroriste chiar pe teritoriul României, țintele vizate fiind, în general, reprezentanți oficiali ai diferitelor state la București.
AlFatah – Consiliul Revoluționar – este singura organizație disidentă care a reușit să organizeze și să finalizeze un atentat terorist în țara noastră, soldat cu uciderea unui diplomat iordanian, în decembrie 1984, acțiune întreprinsă în centrul Capitalei, în fața Hotelului Intercontinental.
În luna decembrie 1984, în fața Hotelului București, din centrul Capitalei, a avut loc primul și, până în prezent, singurul atentat terorist săvârșit pe teritoriul țării noastre de către gruparea condusă de Abu Nidal. Victimă i-a căzut un funcționar al Ambasadei Regatului Hașemit al Iordaniei la București, Azmi Al Mufti, iar implicațiile negative ale acestei acțiuni au fost amplificate de faptul că diplomatul era rudă cu regele Hussein.
Atentatul a fost executat de către un student iordanian de naționalitate palestiniană, Ahmad Ali Al-Hersh, aflat de mai mulți ani în România și care, până în acel moment, nu se făcuse remarcat cu nicio preocupare suspectă.
În fapt, acțiunea teroristă a reprezentat finalizarea unui îndelungat proces, la care au mai participat și alți membri ai grupării, unul dintre ei furnizând arma crimei, altul indicându-i lui Al-Hersh locul unde este ascunsă aceasta, iar ultimul transmițând ordinul de trecere la atac. De asemenea, anterior executării atentatului, au fost făcute ample verificări ale traseelor de deplasare folosite de victimă, studierea împrejurimilor Hotelului București, stabilirea obiceiurilor lui Azmi Al Mufti.
Atentatul s-a înscris în campania desfășurată în acea perioadă de către Abu Nidal împotriva reprezentanților oficiali ai Iordaniei, la cererea și cu sprijinul Siriei, stat care se afla în conflict cu regimul de la Amman.
Autoritățile române au luat imediat măsuri privind pedepsirea atentatorului și limitarea repercusiunilor negative ale acțiunii asupra relațiilor româno-iordaniene, reușindu-se evitarea apariției unei crize diplomatice între cele două state.
La data de 26 mai 1985, într-o parcare auto din incinta complexului studențesc Grozăvești din Capitală, au fost plasate, de către două elemente teroriste arabe – opozante ale regimului de la Damasc – mecanisme explozive sub autoturismele unor lideri ai organizației studenților sirieni din România, de orientare pro-guvernamentală. În încercarea de dezamorsare a unuia dintre dispozitivele capcană, s-a produs o puternică deflagrație, căreia i-au căzut victime locotenent-colonel DONNER ALECSANDRU, respectiv căpitan VIDREAN ION, specialiști pirotehniști ai Unității Speciale de Luptă Antiteroristă.
La data de 01.07.1990, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă se transformă în BRIGADA ANTITERORISTĂ, unitate centrală din structura Serviciului Român de Informații abilitată să organizeze și să execute, într-o concepție unitară, activitățile de descoperire, prevenire, neutralizare și anihilare a acțiunilor teroriste pe teritoriul României.
În 20 august 1991, un comando indian, compus din patru elemente teroriste, a fost la originea unei tentative de asasinare a ambasadorului indian acreditat în țara noastră, în timp ce acesta se afla la obișnuita plimbare cu soția pe Bulevardul Aviatorilor din București. Intervenția promptă a ofițerilor antiteroriști aflați în dispozitivul de protecție fizică a ambasadorului a făcut ca atentatul să se soldeze cu un eșec.
Bilanțul intervenției: un terorist ucis pe loc, un altul capturat, unul rănit și altul dispărut. În fața organelor de cercetare penală s-a elucidat faptul că cei patru teroriști aparțineau unei grupări extremist-teroriste de religie sikhs din India.
În temeiul experienței câștigate și a rezultatelor muncii depuse în peste 25 de ani de existență, drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste a fost decorat, în anul 2002, cu Ordinul național “PENTRU MERIT”, în grad de cavaler.
Peste generații
De-a lungul timpului s-au succedat o multitudine de tipare ale formelor de manifestare a fenomenului terorist pe plan internațional. Acestea devin poate prea rapid anacronice, transformându-se în subiecte de studiu pentru analiști, ale căror concluzii completează “pagini negre” în memoria colectivă a societății. Ceea ce, însă, s-a perpetuat este baza amenințării teroriste, care a fost și rămâne capacitatea de a conspira, pericolul, pe cale de consecință, fiind direct proporțional cu perfecționarea abilităților teroriștilor de a fi din ce în ce mai imprevizibili. Acțiunea în cooperare pentru prevenirea efectelor tuturor formelor de exprimare teroristă trebuie să se focalizeze asupra combaterii cauzelor generatoare (conflictele etnice explozive sau pe cale de a izbucni, violențele religioase, discrepanțele majore de educație și cultură, economiile nefertile, criminalitatea organizată, proliferarea armelor de distrugere în masă etc.).
Condensarea eforturilor comune în această direcție trebuie să reprezinte un răspuns unitar al factorilor politic, diplomatic, juridic, polițienesc și, nu în ultimul rând, al comunității informative.
Fundamentală în anticiparea riscurilor și amenințărilor de orice natură, în antiterorism – puterea informației – nu are rival. 11 septembrie 2001 a demonstrat care sunt consecințele când primordialitatea acesteia este subestimată, orice sincopă, în timp și spațiu, fiind echivalentă cu eșecul prevenției.
Suntem, probabil, contemporani cu ceea ce am putea numi amenințări fără amenințători, fenomenul terorist asumându-și o nouă identitate: terorismul voluntarist.
Sub influența acestor evoluții:
– În anul 2003, structura antiteroristă a SRI a obținut primele informații cu privire la conturarea, în clandestinitate, a unor preocupări de prozelitism și propagandă teroristă radicală, din partea unui grup restrâns de studenți străini, rezidenți la Iași, originari din Arabia Saudită, Sudan, Oman și Pakistan.
Informațiile obținute ulterior au evidențiat că membrii grupului islamic aveau ca tip de organizare modelul Al-Qaida, urmărind ca, prin promovarea ideologiei acesteia, să asigure suportul logistic pentru rețele teroriste externe, în cazul în care s-ar fi decis comiterea unor atentate teroriste pe teritoriul României. Pentru a preveni dezvoltarea, în clandestinitate, a grupului radical-islamic și consolidarea operațională a acestuia, Serviciul Român de Informații, prin Unitatea specializată de prevenire și combatere a terorismului, în cooperare cu instituțiile juridice competente și de apărare a legii, au derulat o serie de activități ce au constat în reținerea și audierea membrilor grupului radical-islamic, inclusiv percheziții la reședințele sau locurile de domiciliu ale cetățenilor străini.
Acțiunea a avut ca finalitate stoparea activităților grupului radical islamic din România și îndepărtarea membrilor acestuia de pe teritoriul național, fiind, astfel, descurajate eventualele tentative de constituire a unor structuri asemănătoare și, totodată, înlăturate riscurile de natură teroristă generate de obiectivele pe care celula radicală le viza.
– La data de 26 iunie 2006, cetățeanul român FLORIAN LESCH a fost reținut de către autoritățile române, în câmp deschis, la o distanță de circa 400 de metri de localitatea Buziaș, în direcția Timișoara, într-un autoturism pe care îl achiziționase recent și în care se afla un dispozitiv exploziv (alcătuit din două butelii cu gaz metan și un dispozitiv format dintr-un telefon mobil, la a cărui sonerie era atașat un aprinzător electric de aragaz). Autoturismul urma să fie detonat într-o zonă aglomerată din Timișoara, pe care FLORIAN LESCH o studiase anterior.
Acesta poate fi considerat primul caz de radicalizare auto-indusă, sub influența concertată a Internetului (folosit din ce în ce mai frecvent, de către organizațiile teroriste, ca mijloc de comunicare și propagandă a scopurilor subversive).
Confluențe
Configurația normativ-conceptuală și, pe cale de consecință, organizatorico-funcțională a structurii antiteroriste a Serviciului Român de Informații a cunoscut mutații succesive determinate, în principal, de modificările dinamice ale situației operative interne și internaționale în domeniu și, în raport cu acestea, de necesitatea asigurării unui echilibru dinamic și realist între componentele informativ-operative și, respectiv, de intervenție antiteroristă / contrateroristă.
Experiența în domeniu, acumulată pe acest fundament și pusă în valoare de menținerea României în afara sferei de confruntare directă cu manifestări ale fenomenului terorist, este în măsură să evidențieze: dinamismul, diversitatea și complexitatea – ca elemente particulare ale ariilor specifice de investigare informativă, plasate în zone de maximă clandestinitate și risc contrainformativ; permanenta “stare de veghe” – garant al viabilității și eficienței reacției de răspuns, eminamente pro-activ, față de mobilitatea contextului operativ și, nu în ultimul rând, armonizarea standardelor unitare de eficiență – ca resort central în asigurarea funcționalității mecanismului național de prevenire și combatere a terorismului, inclusiv pe componenta cooperării internaționale.
Ca fundament al consolidării rolului României de furnizor de securitate și stabilitate în plan regional, respectiv al poziției acesteia în comunitatea euroatlantică, țara noastră a fost printre primele state din sud-estul Europei care, după 11 septembrie 2001, a avut inițiativa elaborării unei Strategii Naționale de Prevenire și Combatere a Terorismului. Acest document doctrinar fundamental valorifică solidar interesele și necesitățile de siguranță internă ale societății românești, prin consolidarea mecanismelor sale de autoprotecție față de fenomenul terorist.
În mod programatic, Strategia națională în domeniu definește, într-o formulă unitară, terorismul; stabilește obiectivele generale ale statului român în materie antiteroristă; fundamentează existența și funcționalitatea Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, statuând rolul de coordonator tehnic ce revine Serviciului Român de Informații, în calitate de autoritate națională în materie antiteroristă, în planul realizării obiectivului strategic esențial, care vizează protejarea teritoriului național de manifestări teroriste concrete.
Responsabilitățile majore ce revin, de pe această poziție, Serviciului Român de Informații definite / atribuite prin legea specială antiteroristă (Legea nr. 535 / 2004) au ca obiectiv asigurarea funcționării în timp real și la nivel național a mecanismului Informație Decizie+Coordonare Intervenție.
Pentru coordonarea adecvată a eforturilor și demersurilor instituțiilor componente, Protocolul General de organizare și funcționare a Sistemului trasează sarcinile generale ce revin acestora, subsumate tuturor tipurilor de misiuni și responsabilități încredințate Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului. De asemenea, în scopul aplicării unitare și coerente a acestor sarcini, în cadrul Serviciului Român de Informații funcționează Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă.
În raport cu realitățile contextului operativ în domeniu, mecanismul intern de cooperare are menirea de a contribui esențial la stabilirea de strategii de etapă, a căror eficiență este comensurabilă inclusiv pe dimensiunea activității de cooperare internațională, România – ca membru cu drepturi depline al NATO și UE – fiind angajată ferm și fără echivoc în efortul internațional de luptă împotriva terorismului.
Eroii Academiei Tehnice Militare
În dreptul Monumentului Luptătorului Antiterorist, dar pe spațiul verde din fața blocului lângă care au fost masacrați luptătorii USLA, se găsește cenotaful lui Pintea Ciprian, student în anul III al Academiei Tehnice Militare, unul din cei 8 studenți militari morți în noaptea de 22 decembrie 1989, într-o situație foarte asemănătoare cu cea în care aveau să piară în noaptea următoare luptătorii USLA.
Iată cum au decurs evenimentele: în seara zilei de 22 decembrie, un detașament format din două companii, alcătuite din circa 350 studenți și 10 cadre ale Academiei Tehnice Militare, a fost trimis să participe la acțiunile de luptă de apărare a M.Ap.N. Din pricina totalei lipse de coordonare a forțelor de către marele Stat Major, coloana de autobuze care îi aducea a oprit, în jurul orei 01.30, cu primul autobuz în fața blocului A 1 de pe strada Drumul Taberei, moment în care a început un schimb de focuri între forțele luptătoare din incinta M.Ap.N. și „teroriștii” din blocurile din jur. Studenții și cadrele au debarcat rapid, studenții s-au adăpostit în teren și, luând poziții de tragere, au deschis focul. În urma schimburilor de focuri s-au înregistrat următoarele pierderi:
- 5 morți (sublocotenenții post-mortem Pintea Ciprian, Franga Eugen, Pătcaș Ioan, Bucur Cristian și Dumitraș Ștefan) și
- 8 răniți (locotenenții Pol Romulus, Bota Marius, Huțanu Vasile, Sușman Dan, Popescu Cristian, Lupu Sorin, Dumitrache Valentin și Tihon Valentin).
Cenotaful ridicat de familia eroului Pintea Ciprian, născut la Bacău în 1968, ține trează amintirea studenților militari cărora le-a curmat viața brambureala de care a dat dovadă conducerea armatei române în decembrie 1989. Statuia lui Ciprian Pintea din Bacău amintește de același trist eveniment.
În incinta Academiei Tehnice Militare a fost ridicat un monument care amintește de cei 5 eroi căzuți la datorie, în 22 decembrie 1989.
