Orice comentariu referitor la demisia domnului Spânu ar trebui făcut atât în contextul funcțiilor deținute de el, cât și în contextul acțiunilor viitoare ale lui și ale inamicilor domniei sale.
Politica este fluidă. În spațiul public nu apar toate acțiunile protagoniștilor. Jocul alba/neagra de-a ghicitul miniștrilor care vor fi dați afară din guvern face parte din negocierile care au loc în spatele ușilor închise între diferite aripi de putere din partidul de guvernământ.
Zic să așteptăm cele zece zile anunțate de premierul Recean pentru remanierea Cabinetului de Miniștri.
Am primit confirmarea faptului că domnul Spânu a fost coordonatorul campaniei prezidențiale a doamnei Maia Sandu. În acest context, întreb cîrcotaș – este oare mulțumită doamna Sandu de rezultatul obținut?
Din punctul meu de vedere, care cunosc, din anunțurile făcute în spațiul public de înaintea datei de 20 octombrie 2024, că doamna Sandu ar fi trebuit să câștige din primul tur de scrutin, consider că rezultatul nu a fost cel scontat.
Victoria doamnei Sandu, din cel de al doilea tur de scrutin, i-a fost asigurată cu votul diasporei. În baza scenariului aplicat odinioară de Băsescu – salvat de voturile basarabenilor.
Nu știu cine a lansat ideea potrivit căreia domnul Spânu ar fi solicitat funcția de prim ministru – ca răsplată pentru câștigul alegerilor.
În cercul de putere din interiorul partidului de guvernământ se cunoaște că victoria nu a fost chiar victorie și că glonțul a trecut pe lângă ureche.
Metafora aparține vicepreședintelui PAS, Dan Perciun, care a spus cu subiect și predicat: „glontele ne-a trecut pe lângă ureche. Am evitat impactul doar datorită mobilizării extraordinare a întregii societății în fața întunericului”.
Nu poți vorbi de victorie când glonțul îți trece pe lângă ureche.
Așa că, nu pot crede că domnul Spânu ar fi solicitat funcția de prim ministru. Mai degrabă cred că în interiorul partidului au existat niște discuții în care cineva, vorba lui Costache Negruzzi, a cerut capul lui Moțoc, pentru insuccesul din data de 20 octombrie, ziua în care doamna Sandu nu a câștigat din primul tur, așa cum erau așteptările, iar referendumul a trecut cu o mică diferență.
Una peste alta, victoria doamnei Sandu este o stare de fapt, nu poate fi pusă la îndoială, dar nu este una convingătoare, căci așa cum a spus-o domnul Perciun, glontele înfrîngerii a trecut pe lângă ureche. Iar cineva a trebuit să răspundă pentru asta.
