Președintele R. Moldova, Maia Sandu, a semnat astăzi, 21 iunie, Decretul privind inițierea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană și a desemnat-o pe Cristina Gherasimov, viceprim-ministrul pentru Integrare Europeană, în calitate de negociator-șef.
Gaudeamus igitur (să ne bucurăm, așadar), pare a spune această noutate oarecum triumfalistă. Eu pun semnul întrebării, nu mă las dus de val.
Privesc lucid la realitatea înconjurătoare. O altă știre, a agenției de presă a statului român, care nu se ocupă cu dezinformări,
AGERPRES, ne informează că Ungaria nu va impulsiona, în acest an, negocierile de aderare la Uniunea Europeană cu Ucraina şi Republica Moldova. Potrivit reprezentantului maghiar pe lângă Uniunea Europeană, „în acest an nu sunt planificate să se mai organizeze conferinţe interguvernamentale cu Ucraina și Republica Moldova”.
Noutatea de la Budapesta spune indirect că, prima conferință interguvernamentală de deschidere a negocierilor de aderare ale Republicii Moldova și Ucraina cu UE, din 25 iunie, ar putea fi și ultima din acest an.
Desigur vor mai fi pe viitor. Dar, nu pot să nu observ un alt amănunt, că anunțul diplomatului maghiar este unul care se înscrie în logica criteriilor de la Copenhaga: statul ucrainean nu are șanse reale pentru a adera la Uniunea Europeană atât timp cât pe teritoriul său se desfășoară un conflict armat.
Când Budapesta pune în stand by negocierile de integrare europeană ale Republicii Moldova se constată că procesul de integrare europeană a statului moldovean este mult mai complex. Iar acest ansamblu de condiții necesare integrării va crește atât timp cât procesul de integrare al Republicii Moldova este privit la pachet cu Ucraina.
Nu pot să nu observ că Budapesta ia în considerare toate scenariile posibile de dezvoltare a războiului din Ucraina.
Anunțul făcut de reprezentantul diplomatic al Ungariei la Bruxelles arată că evoluția integrării europene a statului moldovean depinde de factori externi, inclusiv de evoluția războiului din Ucraina.
Concluzia, la vedere : diplomația Republicii Moldova ar trebui să depună eforturi pentru desfacerea pachetului comun de integrare Moldova/Ucraina.
Da, moldoveni vor fi în acest caz egoiști. În politica externă nu există prieteni, ori amici, există doar interese. De asta, întreb : e oare firesc ca soarta europeană a Chișinăului să depindă de cea a Kievului? Avem voie să interpretăm lucid realitățile înconjurătoare? Dacă războiul din Ucraina va dura, Doamne ferește, până la Sfântul Așteaptă?