Nu este o noutate că, încă de la alegerea sa ca și primar al Timișoarei, Dominic Fritz a folosit de nenumărate ori funcția publică de primar, pentru care este remunerat din bani publici, pentru a face lobby, reclamă sau propagandă unor companii private – în special străine, unor acțiuni politice, de partid – uneori mascate ca și „acțiuni civice” realizate împreună cu diverse ONG-uri și asociații teoretic apolitice, cum sunt Societatea Timișoara, sau „puiul” acesteia, folosit în inginerii sociale discutabile, numit „Inițiativa Timișoara”, creație a primilor, dată spre păstorire unui fost candidat al USR la președinția Consiliului Județean Mehedinți, acum activist civic dar cu valențe politice, neapărat pro-USR.
Cum se face că în nou creata Alianță Timișoara Unită, tratativele politice s-au purtat sub ochiul atent al unor personaje din Societatea Timișoara. Ba mai mult, deși partidele parlamentare au sedii, tratativele și „școlarizarea” noilor veniți s-au purtat în SAD-ul în care își are sediul Societatea Timișoara, același folosit în paralel de Monica Macovei, pentru o vreme, ca și cabinet parlamentar și unde, după spusele acesteia din urmă, contribuia la cheltuielile de întreținere? Acesta este celebrul blend, amestescul „fin” al „societății civile responsabile” în politică? Sau există o altă explicație pertinentă, asumată public de cineva?
Din punct de vedere al marketingului politic, cei care îl dirijează și îl folosesc pe Dominic Fritz sunt niște profesioniști desăvârșiți. Au reușit să angreneze (și uneori să recompenseze, mai ales prin Centrul de Proiecte) intelectuali locali, jurnaliști, dar și intelectuali, oameni de cultură, personalități din medicină, sport, antreprenori și oameni de afaceri sau politicieni de talie națională și internațională. Nu este un secret pentru nimeni că parte din acest lobby pentru Dominic Fritz, la nivel local, îl fac, printre alții, câțiva membri ai Societății Timișoara, ai Inițiativei Timișoara, dar și nominal jurnalista Brândușa Armanca, acum pensionară și corespondent colaborator la Radio Europa Liberă sau diplomatul în rezervă Vasile Popovici. Dar nu doar aceștia doi.
Un alt vehicul de propagandă, ironic având în statut funcție de interes public, teoretic apolitic și finanțat de Primăria Timișoara, este Centrul de Proiecte, o găselniță pentru direcționarea cu dedicație a banilor pentru Timișoara Capitală Culturală Europeanpă 2023, folosit și în anul electoral 2024, cu pretextul „legacy”, al continuității. Sute de evenimente, de la cele organizate ultracentral cu mii de participanți, la cele cu public-țintă pe categorii, de câteva sute sau zeci de persoane, organizate pe cartiere, au fost exploatate în scop propagandistic și pre-electoral, încă din anul 2022. Ceea ce este încă o dovadă a mizei enorme care o reprezintă pentru niște grupuri de interese care folosesc ca interfață USR, USR Timiș și pe Dominic Fritz pentru a-și promova proiecte urbanistice, edilitare, politice și, în general, pentru o agendă bine prestabilită, cu câteva decenii înainte, cristalizată în jurul anului 2017, când USR a descoperit în tânărul dirijor german care anima mase de sute de timișoreni prin Timișoara Gospel Project, un viitor pion pe tabla de șah politic și de interese, în care să pună mâna pe Timișoara. Strategic, USR a țintit doar spre câteva orașe importante, neavând, la început resurse, și în general capacitatea și apartul de partid sau priza la public pentru a penetra în mai multe orașe din țară și nicio șansă în mediul rural.
La cea mai simplă analiză, TM 2023 a fost principalul vehicul de propagandă a lui Dominic Fritz și al USR Timiș. A generat evenimente mai mult sau mai puțin culturale, sub care s-au strecurat subliminal elemente de ideologie neomarxistă, LGBTQ, dar și politice cum au fost cele de „diplomație culturală” care au inclus vizite de diplomați și oficiali străini, care dau bine în poză, pentru a gira legitimitatea care îi lipsea lui Fritz, culminând cu controversatul premiu, simbolic dar și în bani, către președintele Moldovei, Maia Sandu, sau vizita președintelui Germaniei, un personaj politic simbolic, fără putere de decizie executivă.
Nu trebuie uitate nici acțiunile de autolegitimizare realizate cu aportul unor oameni de cultură, din Timișoara, din București dar și din afara țării. Așa a fost cooptarea unor personalități timișorene, care excelează sau profesează în alte țări, în juriul pentru Premiul Timișoara pentru Valori Europene.
Așa au fost sesiunile de lectură pentru copii și adolescenți, în care primarul Dominic Fritz citea povești la școlile de cartier sau prin licee, alături de filozoful Gabriel Liiceanu, de Radu Paraschivescu sau Ioana Pârvulescu, veniți de fapt pentru Salonului Internațional de Carte “Bookfest”. Cu voia lor, acțiunile au fost deturnate în lecturi și dezbateri frumos ambalate, pentru promovarea lui Dominic Fritz.
La fel trebuie amintite și evenimentele generate, unele forțat, care să angreneze minorități etnice, cum ar fi cea evreiască (pentru care personal am toată stima dar și legături de familie) sau diaspora moldovenească, cel puțin o parte din ea. Sau alte episoade, cum ar fi vizita-surpriză, făcută în timpul repetițiilor la teatru, actorului John Malkovich, doar pentru a-i ura „Bun venit!” pe nepusă masă, dar de fapt motiv pentru o „photo opportunity” și o postare pe Facebook. La fel e și regia mențiunii primarului în actul teatral al lui Malkovich, în spectacolul THE INFERNAL COMEDY / COMEDIE INFERNALĂ, gest pe care l-a făcut cu fiecare primar sau oficial din orașele unde a jucat acest spectacol, la propriu și la figurat.
Acțiunea „Strângem semnături” pentru cauze nobile
Prima campanie masivă de strângere de semnături, folosită indirect de USR, la nivel național, a fost campania „Fără Penali în Funcții Publice”, un demers aparent aparținând unor ONG-uri care au ca activitate principală strângerea de semnături și generarea de petiții fizice și online, pe teme diverse, de la ecologie la corupție, începând cu Uniți Salvăm Roșia Montană și continuând până astăzi cu „Ia-le banii” și „Nu îi lăsa să îți fure viitorul”, folosite de USR (Drulă, Fritz, C Armand, și ceilalți câțiva lideri), pentru a încerca să producă mișcări și curente sociale împotriva unor salarii și pensii „speciale” sau a altor beneficii ori privilegii financiare ale diferitelor categorii, de la politicieni la magistrați.
Astfel, pentru campania din anul 2020, USR, inclusiv la Timișoara, a avut campania de strângere de semnături „O Românie fără hoție”. Link-ul de semnături este acum dezactivat, evident: Nu am găsit pagina căutată (asociatia-g2.ro).
În aceste campanii de strângeri de semnături și petiții, online și fizic, intens promovate pe rețele de socializare, posturi TV, podcasturi dar și pe site-uri alternative și ale unor ONG-uri, USR și afiliații au pompat câteva milioane bune de euro, în câțiva ani. Motiv maxim de nemulțumire pentru ei fiind încercarea de legiferare a transparentizării surselor de finanțare a ONG-urilor, pe care rapid USR a catalogat-o ca „un atac la adresa libertății și democrației”.
Una dintre temele de pre-campanie din 2022/2023 ale primarilor USR, printre care Clotilde Armand și Dominic Fritz, a fost „eliberarea” diverselor locații sau terenuri din domeniul public sau aparent din domeniu, public și ocupate de niște himere inventate: „interlopii și mafia imobiliară”. În justiție însă, retorica aceasta a fost demontată în câteva dintre cazuri, acolo unde de fapt ceea ce clama Fritz ca fiind domeniu public era de fapt cu o situație incertă, din anii comunismului și anii 1990 sau era proprietate privată.
Spre deosebire de sectorul 1 București, Dominic Fritz a mai avut pe tavă o temă imobiliară: recuperarea unor străduțe și piațete desființate de comuniști sau recuperarea unor clădiri din zona istorică, ocupate mai mult sau mai puțin legal de familii de „romi de catifea” – o poveste încurcată, veche din anii 90, imediat după Revoluție, căreia este foarte complicat a i se da de capăt. Dar nu imposibil. Motivele sunt mai multe: cele aparente – intrarea romilor în posesia bunurilor imobiliare prin tertipuri, intimidări sau falsuri în acte și mai ales în cele de moștenire, dar și unele despre care fostele administrații dar și administrația Fritz s-au ferit și se feresc să vorbească – interesele imobiliare pentru zona istorică a Timișoarei duc spre personaje foarte influente din țări precum Germania sau Austria, cu girul și complicitatea unor personaje influente din București dar și cu concursul unor notari și magistrați din România. Doare? Evident. Aceste lucruri urmează a fi devoalate pentru că ele trebuie să fie știute.
Este Dominic Fritz parte din acest mecanism sau a fost nevoit, parte a scenariului complex întins pe decenii, să joace după acordurile valsului vienez, a unei partituri gen „Der Mond ist Aufgegangen” germane sau a unei improvizații lăutărești de pe Dâmbovița?
Cert este că Dominic Fritz a strâns semnături în ultimul an și jumătate și a cules date personale, așa cum nu a mai făcut-o nimeni. Un exemplu simplu, de care câțiva s-au prins, îl reprezintă banalele liste cu nume și semnături la urcarea în Schela cu plante din Piața Operei, în anul Capitalei Culturale Europene. Apoi, toate evenimentele găzduite la Operă sau la Cinema Timiș dar și în alte locații, au avut un sistem de acces bazat pe înscriere de mână sau online. Unde s-au colectat nume, adrese de email, numere de telefon și, la intrarea fizică, semnături, la unele evenimente.
Un capitol separat este campania USR privind flotantul, intens promovat pe Facebook și pe stradă de organizațiile Tineret USR. Plus activități de call-center și grupuri de WhatsApp.
La Timișoara, o campanie aparte este încă în derulare deși ea a început oficial pe 23 octombrie 2023, pe un website care găzduiește diverse mii de petiții (Susține-l pe Dominic Fritz în recuperarea patrimoniului Timișoarei (qomon.org)), dar care este legată la pagina de Facebook a USR Timiș și a fost promovată și de către primarul Dominic Fritz. Scopul strângerii de semnături și date personale este însă cât se poate de evident unul electoral, dar frumos ambalat sub forma unei campanii de luptă „anti-mafia” cu scop nobil: „Împreună salvăm patrimoniul Timișoarei!
SEMNEAZĂ petiția acum și susține-l pe Dominic Fritz în recuperarea patrimoniului Timișoarei!”
Revenind la aprilie 2024, Dominic Fritz și aparatnicii de partid plus strategii imobiliari, au regizat eliberarea unei străduțe, care cadastral aparține domeniului municipal, dar a fost folosită de-a lungul timpului de diverse instituții, înainte și după 1989, iar în anii 2000 a ajuns subiect de dispută și posesie între două familii de romi de mătase, vecine ca amplasament al caselor – imobilele Loga 38 și Loga 40. Practic și fizic s-au demolat o poartă de acces și câțiva metri de gard. Însă Dominic Fritz a punctat pe valul emoțional, circul mediatic și pe agitația creată prin învrăjbirea romilor, cunoscuți ca fiind dezinvolți și chiar agresivi verbal, și știind că cele două familii au conflicte mai vechi. Dovada manipulării romilor este evidentă și clară, atât din filmările făcute de anumite persoane la fața locului (nu cele prezentate oficial de Dominic Fritz), dar și din studiul cazului de conflict dintre cele două familii (declarații, înscrisuri, acțiuni în justiție) conflict vechi, reaprins prin interpuși, în anul 2022, când s-a (re)dat startul lucrărilor la Clinica ORL din spatele caselor de pe Loga. Datorită constructorilor, useriștii din Primăria Timișoara au descoperit potențialul mediatic al unui posibil scandal și al eliberării domeniului public, după ce constructorii nu aveau acces la șantier și intrau în altercații cu romii care dețin clădirea de la numărul 40. De ce de abia în pre-campanie electorală, în aprilie 2024, și-a amintit Fritz de acest subiect? De ce a omis să spună asta de trei ani de zile? De ce nu spune că în spate sunt două loturi cu construcții neintabulate ale Horticultura SA? Sau că mai există străzi istorice pe care s-au intabulat diverși, cum ar fi una paralelă cu strada Cezar sau strada Bolintineanu din curtea fabricii Elba? Sau că există și zeci de situații inverse, în care în evidențele cadastrale, spații ce țin acum de domeniul public apar pe persoane, majoritatea decedate? Cum este de exemplu întreaga intersecție de la Fabrica de Bere colț cu magazinul Ciclop și parcarea din spatele acestuia?
Stiți cum sună, în limbajul românesc al romilor, episodul „strada Cezar”?
„Scandalul l-or început Cârpaci Maria și Vladimir, din familia lui Dulcea, care are peste o sută dă căși în centru. Dulcea e tata lu Cireșan și a lui Pipi, care au casa de la numărul 40 și se înțelege cu primarul. Așa că i-au demolat pe Puiu Stancu de la numărul 38, că Pipi nu suporta că Stancu avea gard și garajele. Și i-a dat în gât la poliție și la Primărie. I-a dat de trei ani, dar acuma a venit primarul, că e campanie să îl aleagă încă o dată. Pipi e junior la mafia Timișoarei, a dominat strada Loga și s-a simțit cu clădirea în spate și cu Stancu într-o parte și zicea că se simte ca într-o pușcărie. La Stancu i-au demolat garajul și gardul dar i-o lăsat fără apă și fără gaz deși au contract și nu au datorii”. Acest mesaj l-a primit autorul acestor rânduri de la unul dintre romii influenți din Timișoara, atunci când i s-a cerut să explice pe scurt ce s-a întâmplat pe strada Cezar.
Stiți ce e scris pe o plăcuță pe casa romului acuzat de confrații săi că face jocurile celor din Primăria Timișoara? Este chiar la intrare și se vede în fotografiile de mai jos.
Revenind la semnături, episodul cu romii și strada Cezar, unde primarul Fritz și viceprimarul Lațcău au fost amenințați, de către niște romi provocați, afirm clar că, personal, condamn orice fel de amenințare sau de violență. Autorul acestei opinii fiind un om cu studii de securitate și care știe în practică ce înseamnă violența, de la cea de limbaj la cea fizică, până la nivel tactic și militar.
Dar nu a servit, oare, la sincron, această „furtună perfectă” chiar campaniei de strângere de semnături a lui Dominic Fritz și a USR Timiș pentru a „recupera patrimoniul Timișoarei”?
Tehnic vorbind, un primar are toate instrumentele legale și administrative pentru a demara construcții sau pentru a demola, pentru a iniția hotărâri de consiliu local, pentru a pune în mișcare direcțiile juridică, edilitară, disciplină în construcții și chiar direcția de forță a Poliției Locale.
Primarul Fritz are prerogative și pârghii legale, pe care le-a și folosit atunci când a servit scopului. Când a fost cazul de făcut denunțuri la DNA sau plângeri penale către procurori împotriva unor angajați ai primăriei, a folosit aceste instrumente care țin de atribuțiile cu care este investit. Deși nu primarul este garantul respectării și aplicării legii, el are linie directă cu Prefectura, cu Poliția, cu ministere și instituții de forță ale statului româm.
Atunci rămâne o singură întrebare: de ce atâta circ mediatic, videclipuri eroice sau lacrimogene, toate pentru a îndemna verbal și în scris, prin link-uri pe social media la semnarea unei petiții, neclar dacă a unui partid (USR) sau a unui conglomerat de partide politice și „organizații civice”, când primarul Fritz are atribuții, pârghii și chiar îndatoriri legale pentru a aigura un climat corect, pașnic și legal în orașul pe care a fost investit să îl administreze?
De ce în aprilie 2024 primarul Dominic Fritz se folosește de calitatea de ales local pentru a promova o petiție privată? De ce linkuri către petiție și mesajele repetitive de a distribui masiv postările sale și de a trimite la cât mai multă lume îndemnul dar și linkul către petiția politică a USR, pe care primarul și-o însușește și asumă?
Când este Dominic Fritz primar și când este candidat politic și șef de filială de partid?
Când demolează, o face prin dispoziție de primar, iar când promovează demolarea și punctează prin autovictimizare este activist politic, care îndeamnă la semnat petiții private, de partid?
Jocul de imagine, de propagandă și capital politic este unul clar și profesionist făcut. Însă niște juriști pricepuți, care teoretic s-ar afla în ceea ce se numește Instituția Prefectului, ar avea obligația să îi interzică primarului să mai facă abuz de calitatea oficială de primar ales, pentru a face propagandă politică prin piruete mediatice pe platforme „civice” și politice, de partid, și printr-un pervers joc electoral pe valurile de emoție pe care le produce populației neavizate de astfel de practici.
Marketingul politic are și el niște limite și niște reguli. Care, în lipsa unei legislații clare, nu i se aplică lui Dominic Fritz și filialei Timiș a USR. Oamenii noi, unici, dar cu dublă sau triplă măsură.
Sau poate să amintesc, pe final, cum angajați ai Primăriei Timișoara, strângeau prin parcuri semnături pentru lista de susținere a candidaturii la un nou mandat de primar, pentru domnul Dominic Fritz?
