Atunci când un politician, chiar și carismatic, își pierde popularitatea și își dezamăgește alegătorii, încearcă să (re)căștige terenul pierdut. Mai ales într-un an electoral. Și aici sunt mai multe metode: excesiva laudă de sine, care dacă nu se susține, se apelează la denigrarea adversarilor reali sau fabricați, apar greaua moștenire, sistemul ticăloșit, statul paralel, funcționarii corupți din subordine, presa ostilă și coruptă etc.
Prigoană, pogrom, denigrare
Evreii, de exemplu, au fost prigoniți și exterminați din Mesopotamia, Levant, Anatoli, Persia până în actuala Europă. Când Iudeea a căzut sub dominația Imperiului Seleucid, procesul de elenizare a fost impus prin lege. Acest lucru a însemnat efectiv impunerea forțată a unor practici religioase păgâne. În anul 167 î.Hr sacrificiul ritual evreiesc a fost interzis, sabaturile și sărbătorile evreiești au fost interzise, iar circumcizia a fost scoasă în afara legii. Au fost construite altare pentru zeii greci și s-au sacrificat acolo animale interzise evreilor. Statuile lui Zeus a fost amplasată pe altarul Templului. Deținerea scripturilor evreiești era considerată o infracțiune capitală.
În Evul mediu Antisemitismul din Europa a fost religios. Deși această idee nu face parte din dogma romano-catolică, mulți creștini, inclusiv membri ai clerului, au considerat întregul popor evreu ca fiind responsabil pentru uciderea lui Isus. După cum se menționează în Boston College Guide to Passion Plays, „în cursul timpului, creștinii au început să accepte ideea… că întregul popor evreu era responsabil pentru uciderea lui Isus. În conformitate cu această interpretare, atât evreii prezenți la moartea lui Iisus Hristos, cât și poporul evreu, în mod colectiv și pentru eternitate, au comis păcatul de deicid sau de „ucidere de Dumnezeu”. Pe parcursul a 1900 de ani de istorie iudeo-creștină, acuzația de deicid a dus la ură, violență și crimă împotriva evreilor în Europa și America.”
În Evul mediu au existat persecuții pe scară largă în mai multe locuri din Europa, evreii fiind acuzați de omor ritual, expulzați, convertiți forțat la creștinism și masacrați. Motivul principal al prejudecăților împotriva evreilor în Europa a fost religios. Evreii au fost frecvent masacrați și exilați din diverse țări europene. Persecuția a atins apogeul în timpul Cruciadelor.
Să nu uităm că Inchiziția a torturat și ars pe rug oameni care aveau alte convingeri religioase, oameni de știință ai vremii, femei pe care le considerau vrăjitoare, toate în spectacole terifiante, menite să inducă teamă dar și delir în rândul mulțimilor care aclamau moartea unora despre care nu înțelegeau și nu știau dacă sunt vinovați și de ce sunt vinovați.
În plan social și politic, execuțiile publice, de la hoți de buzunare la capete încoronate, erau urmărite și aclamate de mii de oameni creduli și manipulați, care nu știau substratul politic al respectivelor măceluri. Pe același mecanism psihologic, în piața publică, în mentalul colectiv se inducea ideea crimei legalizate ca făcătoare de dreptate.
În 1536, Anne Boleyn a fost a doua soție a regelui Henric al VIII-lea, mama Elisabetei și prima regină a Angliei executată în mod public. Au urmat, în istorie, sute de astfel de execuții de capete încoronate, de nobili, de artiști, în diverse colțuri ale lumii, dar pentru noi, cele cu reverberație sunt cele din Europa.
Epurările politice și etnice nu sunt o noutate și au mers până la războiul din fosta Iugoslavie, unde toate părțile au avut de suferit.
Răstignirea la Isus? Arderea pe rug a Ioane D’Arc? Vă spun ceva exemplele astea din istorie?
Revenind la evrei și prigoana lor istorică, totul a culminat cu perioada nazistă, Noaptea de Cristal (Kristallnacht) din 1938, atingând apogeul cu pogromul evreilor și terminând cu cele 6 milioane de evrei omorâți în lagărele de concentrare ale lui Hitler și ale acoliților săi. O patologie gravă. Același lucru l-au pățit și țiganii, istoric vorbind. Dar și multe alte popoare, elegant clasificate de istorici ca minorități. Stalin a trimis și el la moarte, în Siberia „la bug”, evrei, nemți, ruși, țigani și chiar români. Ca să nu mai vorbim despre execuțiile în masă executate de naziști împotriva polonezilor.
La noi, în România, episoadele sângeroase sunt multe, cu diverși vătafi, prinți, domnitori, zapcii care au omorât oameni doar pentru a conduce prin teroare și pentru a impresiona audiența. De la sângerosul Vlad, la legionari și Antonescu, la execuția sumară a lui Ceaușescu sau la măcelărirea revoluționarilor dar și a luptătorilor USLA, din păcate, ca popor am excelat în astfel de atrocități, îmbrățișate cu un fals sentiment de dreptate și uneori cu o euforie colectivă primitivă, așa cum o descrie Gustave Le Bon în Psihologia mulțimilor.
Mai țineți minte articolele care îl înfierau pe cetățeanul cu plete lungi sau pe cel ce își spăla mașina în fața blocului, în ziarele locale comuniste? Dar celebra Gazetă de Perete din fabrici și din școli unde erau puși cu poză leneșii și cei ce se împotriveau cumva ușor sistemului, la rurbica „Așa NU”?
Dar să revenim la Timișoara anilor 2023 – 2024. Primarul Dominic Fritz și echipa de strategi de imagine lucrează din greu. Asta pentru că obiectivele de investiții stagnează, calitatea vieții din oraș e tot mai proastă, iar în lipsa livrării unor realizări concrete, trebuie să inventezi ceva.
Un ceva care să dea satisfacție „cirezii”, oamenilor simpli, frustrați de viața grea și implicit însetați de răzbunare, pâine și circ și de sacrificarea, în spațiul public, a oricărui amărât, într-o vânătoare de vrăjitoare, bine pusă la punct.
Pe ce se mizează în acțiunile de tipul denigrării publice? Se inventează mafioți și interlopi de care trebuie eliberat orașul, se face dintr-o banală copiere la cască la un examen (discutabil ce s-a întîmplat) un proces de culpabilizare și denigrare publică. Poporul înfierbântat nu analizează la rece și argumentat nici fenomenele și nici episoadele izolate.
Poporul vrea vinovați și pedespse, vrea curățirea societății de „paraziți”. Citiți comentariile la postarea primarului Fritz despre angajatul prins că a copiat la un examen cu o cască miniaturală, azi, 30 ianuarie, aici: https://www.facebook.com/share/p/WkYvurj79NxGFUzx/?mibextid=WC7FNe
Niciun mare jurnalist, intelectual sau apărător al democrației, toți ce aclamă valorile europene promovate de Dominic Fritz, nu vor să sesizeze derapajul. Care e mult mai grav decât pare, prin impactul social și ura pe care o naște printre oameni. Dincolo de amănuntul că sute de conturi (false sau nu) salută gestul primarului…atenție la detaliul de retorică – reogranizare, eficientizare, organigramă ( care? că sunt 4 în litigiu în instanță), Dominc Fritz vorbește despre eliminarea a 51 de posturi.
Cu măiestrie manipulatoare se oferă tonul justițiar-totalitar, al eroului salvator care face dreptate. La concursul cu pricina sigur că nu se de conextul, gravitatea faptei, existența unui regulament și sancțiunile implicite, nu se va vorbi acolo niciodată de oamenii dați afară abuziv, care au plecat sau care și-au câștigat dreptatea și reîncadrarea în instanță. Cum nu se dorește să se vorbescă despre șoferul dat afară abuziv de la societatea de transport pentru niște postări pe Facebook sau despre inginerul mazilit că nu a vrut să încalce legea, semnând de primire, buna recepție a unui parc, lucrare neterminată dar pentru care primăria a plătit din banii timișorenilor 1,2 milioane de euro. S-au despre funcționarul public din primărie care a stat ani de zile în grevă japoneză și a sesizat derapajele și ilegalitățile diverșilor primari, incomoda Mirela Toc.
Felicitări lor că au ieșit public să spună adevărul despre maziliri și concedieri abuzive.
Cu demiterile și reangajările trucate în perioada Fritz cum rămâne? Cu dublă măsură, evident.
Ar fi multe de spus, multe de analizat.
Cert este că mașina de propagandă a lui Fritz orbește și strivește ca un Panzer nemțesc sau ca un T 35 rusesc.
Care este CHEIA citirii acestor gesturi?
Dacă scazi în popularitate, dai niște rateuri prin neîndeplinirea obiectivelor și investițiilor, cheltui nejustificat, dărâmi fără să construiești, dai premii din bani privați, trebuie să ieși cu ceva aparent strigător la cer, dar care, mai ales, să creeze un val de emoție. Metoda e din Antichitate folosită. Revin. Citiți postarea lui Fritz și aplauzele turmei care înfierează TOȚI funcționarii din primărie, ba e o doamnă care îi cere să facă asta și la ANAF!!! Că și acolo funcționarii sunt obraznici și freacă menta pe salariu din bani publici.
Cei ce se pricep la comunicare, spin doctors, analiști dar și oamenii cu o minimă rațiune își dau seama că postarea are doar valoare propagandistică, menită să stârnească emoții: negative la adresa „infractorului” și pozitive la adresa curajosului primar, care face ordine, aplică legea la sânge, nu tolerează hoția și impostura, lenea și care este EROUL SALVATOR.
„Din respect pentru ei (funcționarii cinstiți) și pentru cetățenii Timișoarei nu poate fi loc în primărie pentru tupeiști habarniști de-ți dai cu capul de pereți” – am citat din postarea primarului Dominic Fritz.
Așa se realizează dintr-un incident pur administrativ și organizatoric, care se anchetează și sancționează intern, o retorică a luptei dintre bine și rău. Cu emfază. Cu emoție multă. Amestecată.
Toate pentru a distrage atenția de la problemele reale ale orașului: poluare, transport, infrastructură, concedieri și închideri de fabrici, furt din bani publici la TM 2023 și nu numai și se construiește mitul salvatorului, o soluție magnet pentru atras voturi și simpatie.
