În cadrul unei mese rotunde organizată în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a declarat că „statele Uniunii Europene nu sunt pregătite să ofere Ucrainei o dată de aderare la UE”.
Afirmația oficialului european a fost făcută în contextul în care președintele ucrainean, Zelenski, a repetat, la aceiași Conferință de Securitate, că are nevoie de o dată ca parte a garanțiilor de securitate pentru un pachet final de pace cu Rusia.
Amintesc că, la data de 10 februarie 2026, premierul moldovean Alexandru Munteanu, aflat la Kiev, a declarat într-o conferință de presă comună cu premierul ucrainean Iulia Sviridenko, că „Republica Moldova și Ucraina vor continua să coopereze strâns pentru stabilitatea regiunii și pentru parcursul european comun”.
Reafirmarea acestui angajament, al parcursului european comun, leagă destinul integrării europene a Republicii Moldova de cel al Ucrainei.
Așa cum se vede astăzi, destinul integrării europene al Ucrainei este încă sub semnul întrebării.
Înțeleg, războiul dus de Federația Rusă și atacurile zilnice care țintesc infrastructura critică și lasă în frig și întuneric cetățenii ucraineni, trebuie condamnate.
Înțeleg, Ucraina apără statul moldovean.
Înțeleg, luptele din Ucraina au consolidat, prin sânge, suveranitatea Ucrainei.
Republica Molodova a avut propriul ei război. Suveranitatea ei a fost consolidată în războiul de pe Nistru din 1992.
Există voci la București (mai puține) care spun că oficialii moldoveni ar trebui să rupă pachetul de integrare Republica Moldova/Ucraina. Pentru că nici un stat al UE nu își va da acordul pentru integrarea în această organizație a unui stat pe al cărui teritoriu se desfășoară un război.
Vocile majoritare vorbesc despre triunghiul București – Chișinău – Odessa, despre o viitoare colaborare pentru reconstrucția statului ucrainean cu Republica Moldova, punte de legătură între România și spațiul ucrainean. O viziune optimistă.
Ar fi bine să nu fie rău.
Viziunea pesimistă e alta. Mai puțin vocală, dar o cunoașteți: apariția Novorussiei, Federația Rusă lipsește statul ucrainean de acces la Marea Neagră.
Cel mai probabil, strategiile de viitor ale Republicii Moldova ar trebui construite în baza unui optimism rezervat.
Hărțile viitorului se croiesc acum. Acesta e motivul prezenței doamnei președinte Sandu la Conferința de Securitate de la Munchen. Și da, e bine că doamna Sandu s-a întâlnit, fie și pentru două minute, cu secretarul de stat Rubio.
La fel de bună este și insistența pe care o depune diplomația moldoveană pentru a plasa Chișinăul din nou pe harta de interese ale Statelor Unite ale Americii. Probabil, autoritățile moldovene ar trebui să depună un pic de efort și pentru a aduce în atenția publică moldoveană faptul că Statele Unite marchează în acest an 250 de ani de independență #Freedom250
Lipsa unui ambasador al SUA la Chișinău este un semn că Republica Moldova nu este pe harta intereselor americane din regiune.
O fi de bine, o fi de rău? Nu știu.
Dar, în cazul în care aderarea la UE se amână, ar fi bine ca oficialii de la Chișinău să se întrebe dacă Republica Moldova mai are vreun prieten la Washington.
În găsirea unui prieten adevărat al Republicii Moldova la Washington, ar trebui să se implice și opoziția.
Unde-s doi puterea crește.
