Favorit să preia Prefectura Timiș după plecarea Corneliei-Elena Micicoi, Paul Finta vine direct din ecosistemul administrativ al USR, fiind simultan membru în CA-ul STPT, avocat al sindicatului care a apărat Organigrama lui Dominic Fritz și beneficiar al unei selecții în care profilul său profesional pare să se fi ajustat după criterii. Documentele ridică întrebări despre cazierul fiscal, experiența corporativă, calitatea într-o firmă, suprapunerea intereselor și independența viitorului control de legalitate.

După ce Cornelia-Elena Micicoi a demisionat pe fondul anchetei Parchetului European, USR Timiș pare să fi găsit omul potrivit pentru a reface prestigiul Prefecturii: Paul Finta!!! Avocat, inginer constructor, manager de proiect, antreprenor, wonder boy, LEGO toy, administrator la STPT și membru de partid. Un profil atât de complet încât, în funcție de întrebarea pusă, răspunsul vine din alt sertar al CV-ului.

Când numirea sa în Consiliul de Administrație al societății de transport trebuia justificată, apărea juristul de care compania avea nevoie. Când presa a început să calculeze vechimea juridică, Finta nu mai știa precis dacă fusese ales ca jurist. Atunci a intrat în scenă inginerul cu experiență la Deutsche Bahn, perfect compatibil cu un criteriu privind coordonarea proiectelor de infrastructură. Pentru experiența managerială au rămas societatea de avocați, o firmă cu un trecut care trebuie verificat și activitățile din organizații studențești.

În paralel, Finta era deja administrator provizoriu la STPT când societatea sa de avocați a preluat reprezentarea sindicatului condus de Marinela Lucuț, organizație care intervenise în instanță de partea administrației Dominic Fritz în războiul Organigramei. După recursul favorabil taberei municipale, mandatul provizoriu al avocatului a fost prelungit și apoi transformat într-unul definitiv. Nicio piesă nu dovedește singură existența unui troc. Împreună, însă, piesele se așază cu o disciplină pe care administrația nu a reușit întotdeauna să o impună propriilor documente.

Acum, Paul Finta ar putea conduce instituția care verifică legalitatea actelor administrației locale ce i-a construit traseul public. În 2022, avocatul folosea pasivitatea Prefecturii drept argument pentru apărarea hotărârilor administrației Fritz. În 2026, ar putea deveni chiar omul care decide dacă actele aceleiași administrații trebuie sau nu atacate în instanță.

USR schimbă prefectul, dar nu și pepiniera. Iar candidatul ales pentru curățarea imaginii instituției vine cu suficient bagaj administrativ încât Prefectura să aibă de verificat, înaintea actelor altora, chiar traseul propriului viitor titular.

PE SCURT

Favorit să preia Prefectura Timiș după demisia rapidă a Corneliei-Elena Micicoi, Paul Finta vine direct din ecosistemul administrativ al USR. Este membru în CA-ul STPT, avocat al sindicatului care a apărat Organigrama lui Dominic Fritz, asociat și administrator într-o firmă cu toate valorile financiare vizibile la zero și beneficiar al unei selecții în care fiecare criteriu pare să fi găsit, la momentul potrivit, câte o versiune a candidatului.

USR Timiș pare să fi găsit repede soluția pentru Prefectură după demisia Corneliei-Elena Micicoi, plecată din funcție în contextul anchetei Parchetului European. Potrivit informației publicate luni, 15 iunie, de Opinia Timișoarei, Paul Finta este favoritul partidului pentru postul de prefect. Deocamdată, favorit, nu numit prin hotărâre de Guvern. În politica locală există însă acea perioadă delicată în care omul nu are încă funcția, dar funcția pare să-i fi reținut deja locul.

Paul Finta este avocat, inginer constructor, fost manager de proiect la Deutsche Bahn, membru în Consiliul de Administrație al STPT și, potrivit paginii oficiale a societății de transport, membru USR. Un candidat aproape modular, ca o jucărie LEGO! Când se cere competență juridică apare avocatul, când vechimea juridică ridică întrebări intră inginerul, când trebuie management se activează experiența germană, iar când partidul rămâne fără prefect apare membrul USR.

După scandalul Micicoi, USR putea căuta un om din afara propriului circuit de promovare, cu suficientă distanță față de administrația locală încât să reconstruiască autoritatea Prefecturii. A preferat însă, cel puțin până la decizia oficială, un beneficiar al sistemului local de numiri. Paul Finta nu vine din afara administrației Fritz. Vine din conducerea unei societăți controlate de municipalitate, dintr-un proces în care a apărat, prin clientul său, hotărârile municipalității și din partidul care conduce Primăria Timișoara.

Prin Hotărârea AGA nr. 9 din 16 martie 2022, Finta a intrat provizoriu în CA-ul STPT, cu mandat început la 15 martie. Primul contact al noii conduceri cu Registrul Comerțului a venit însoțit de explicații privind cazierul fiscal. Nu cazier penal, nu condamnare, ci o mențiune fiscală pe care Finta a pus-o pe seama unei societăți inactive și a unei declarații nedepuse de contabil. Candidatul pentru administrarea unei companii publice a debutat, astfel, cu una dintre cele mai vechi tradiții manageriale românești: contabilul vinovat.

Rămâne de aflat dacă documentul fiscal fusese cerut înainte de numire, dacă AGA știa despre mențiune, la ce dată a fost radiată și dacă mandatul putea fi înregistrat înaintea remedierii. Un cetățean care solicită un aviz este trimis să aducă dosarul complet. Pentru conducerea unei societăți publice, filtrul pare să fi funcționat invers. Mai întâi numirea, apoi verificarea și, la nevoie, explicația.

Cronologia care urmează este suficient de ordonată încât ironia aproape devine inutilă. La 15 martie 2022, Finta intra în CA-ul STPT. La 15 aprilie era înregistrat Sindicatul Angajaților din UAT Timișoara, condus de Marinela Lucuț. La 13 iunie, sindicatul încheia contractul de asistență juridică nr. 295 cu societatea de avocați a lui Finta. La 14 iunie, Paul Finta semna recursul. În aceeași seară, documentul era trimis instanței, iar la 15 iunie era înregistrat.

Sindicatul nu intervenea împotriva conducerii Primăriei, cum ar putea presupune cineva care a rămas captiv în definițiile clasice ale sindicalismului. Intervenea de partea administrației Fritz în dosarul Organigramei. Prin avocatul Paul Finta, cerea casarea sentinței Tribunalului, respingerea suspendării HCL nr. 89 și 90/2022 și păstrarea efectelor reorganizării promovate de puterea locală.

Nu există până acum baza pentru a declara un conflict de interese sancționat juridic. Există însă o suprapunere spectaculoasă: administratorul unei societăți municipale reprezenta un client care apăra actele administrației municipale. Independența nu lipsea neapărat. Doar devenise greu de localizat fără echipament special.

Renașterea bănățeană scria încă din septembrie 2022 că sindicatul Marinelei Lucuț era apropiat administrației Fritz, că lidera organizației ar fi fost martor pentru primar într-un litigiu cu jurstiul Tiberiu Negrei, reprezentant al celui mai vechi și incomod sindicat din primăriei, și că sindicatul „lui Finta & Fritz” ar fi primit sediu chiar în Primăria Timișoara. Publicația a descris definitivarea lui Finta în CA drept o recompensă. Cronologia cere o corecție. Finta fusese numit provizoriu înainte să devină avocatul sindicatului. Suspiciunea poate privi prelungirea și transformarea provizoratului într-un mandat definitiv, nu prima sa intrare în STPT.

Mandatul provizoriu i-a fost prelungit la 5 iulie 2022. Contractul definitiv este datat 20 septembrie. În aceeași zi, Curtea de Apel admitea recursurile administrației și ale sindicatului reprezentat de societatea lui Finta, casa sentința și trimitea o parte a cauzei spre rejudecare. Două evenimente petrecute în aceeași zi nu demonstrează că unul l-a produs pe celălalt. Ar fi abuziv să scriem că locul din CA a fost plata recursului. Ar fi însă la fel de candid să nu observăm calendarul.

Nimic nu demonstrează singur o recompensă. Toate întâmplările au avut doar politețea de a se așeza într-o ordine care seamănă foarte bine cu una.

Dosarul Organigramei mai conține o piesă cu veleități de călătorie în timp, opinia profesorului Ovidiu Podaru, adresată primarului Timișoarei. Documentul discută HCL nr. 237/2021, Sentința nr. 809/2021 și o Organigramă 2022 aflată în proiect, dar este datat „Cluj-Napoca, 21 ianuarie 2021”. Poate fi o banală eroare materială. Până la publicarea contractului, facturii, numărului de înregistrare, e-mailului de transmitere și fișierului original, rămâne o opinie juridică redactată, după data înscrisă, înaintea evenimentelor pe care le analiza.

Recursul lui Finta și opinia Podaru dezvoltă o axă juridică asemănătoare – administrația putea adopta un act nou dacă acesta nu reproducea conținutul celui suspendat, iar comparația trebuia făcută concret. Nu rezultă că Finta a copiat documentul sau că l-a primit de la Primărie. Rezultă suficientă convergență pentru a cere traseul opiniei. În administrația Fritz, consultanța juridică pare să fi dobândit și competențe de anticipare.

Selecția definitivă de la STPT ridică alte întrebări. Finta își justificase utilitatea prin necesitatea existenței unor membri cu pregătire juridică sau economică. Când Renașterea bănățeană a calculat că în septembrie 2022 nu acumulase încă cinci ani întregi de avocatură și l-a întrebat dacă fusese selectat drept jurist, răspunsul a devenit mai fluid: nu știa dacă fusese numit pe un loc de jurist și aplicase generic pentru CA.

Când numirea trebuia apărată, era juristul necesar. Când vechimea juridică trebuia numărată, nu mai era sigur în ce calitate fusese ales. Profilul profesional intrase brusc în ceață.

Din ceață a ieșit inginerul. Procedura accepta experiență în management, consultanță sau coordonarea proiectelor de infrastructură urbană, formulare care se potrivea cu perioada petrecută de Finta la Deutsche Bahn, între octombrie 2016 și decembrie 2017. Criteriul nu era ilegal prin simpla existență. Devine relevant dacă a fost introdus după cunoașterea candidaților, dacă a primit o pondere disproporționată ori dacă a fost folosit pentru a înlocui experiența în administrarea și creșterea performanței unor companii.

Aici începe „filiera germană” din autoprezentarea lui Finta. Inginerie civilă în limba germană, Deutsche Bahn, o întâlnire la Ambasada României din Berlin în cadrul unui program al Fundației Konrad Adenauer și, din noiembrie 2023, intrarea în rândul avocaților din Karlsruhe. Fiecare episod poate reprezenta o realizare autentică. Împreună formează un decor european bine luminat, scos la înaintare ori de câte ori profilul local are nevoie de prestigiu suplimentar.

În martie 2023, Finta scria despre STPT că este societatea „al cărei administrator sunt”, adăugând în paranteză precizarea „membru în consiliul de administrație”. Juridic, membrii CA sunt administratori. Public, expresia sună ceva mai executiv. Paranteza corecta impresia, dar avea bunul-simț să nu o distrugă.

Tot Finta prezenta atunci restructurarea financiară a STPT, cu peste 40 de milioane de lei plătite din datoria istorică, aproximativ 50 de milioane care urmau să fie șterse și alte circa 40 de milioane reeșalonate pe șapte ani. Cifrele trebuie confirmate prin planul de restructurare și actele ANAF. Postarea îl așeza însă, fără timiditate inutilă, în fotografia redresării. Toată lumea contribuise, dar administratorul comunica succesul.

Mult mai incomodă este cerința din OUG nr. 109/2011 privind experiența în îmbunătățirea performanței societăților administrate ori conduse. CV-ul oferea avocatura, societatea profesională, Deutsche Bahn, organizații studențești și Topgoods Pro SRL. Rămâne de văzut ce companie condusese efectiv Finta și ce indicatori îi îmbunătățise.

Topgoods Pro arată, în documentele disponibile, ca o demonstrație managerială de o puritate aproape abstractă. Firma a fost înregistrată în mai 2020, cu un capital social de 200 de lei. Paul Finta și Nicolae-Andrei Drăgoiu dețin fiecare câte 50% și apar ca administratori pe durată nelimitată. Pentru Finta este indicată data numirii de 13 mai 2020.

Raportul consultat afișează date financiare numai pentru anul 2020. Toate valorile sunt zero: cifră de afaceri, venituri, cheltuieli, profit, pierdere, active, datorii, conturi bancare și angajați. Un bilanț atât de echilibrat încât activitatea economică nu a reușit să-l deranjeze.

Absența datelor ulterioare din raport nu dovedește că firma nu a mai funcționat și nici că nu și-a depus situațiile financiare. Pentru asta trebuie consultate evidențele oficiale ale Ministerului Finanțelor. Documentul arată însă că singurul an financiar vizibil publicului oferă zero rezultate măsurabile. Dacă Topgoods Pro a fost folosită în selecția STPT pentru a demonstra experiența managerială, comisia trebuie să arate ce performanță a punctat.

Firma figurează în prezent ca reactivată, neplătitoare de TVA și fără datorii ANAF. Raportul indică însă mai multe modificări ale statutului fiscal, începând din 2021. Acest istoric trebuie confruntat cu explicația cazierului fiscal. Dacă societatea inactivă invocată de Finta era Topgoods Pro, trebuie văzut ce obligație nu fusese respectată și ce atribuții avea administratorul. Dacă era altă societate, candidatul o poate identifica.

La 9 iunie 2022, asociații au schimbat obiectul principal de activitate al Topgoods Pro, de la intermedieri în comerț la prelucrarea datelor și administrarea paginilor web. Pentru formalitățile de la Registrul Comerțului a fost împuternicită societatea de avocați Finta, Pispeczki, Ungureanu și Asociații. Asociatul Finta decidea, administratorul Finta beneficia, iar societatea profesională în care Finta era asociat rezolva procedura. Externalizare, dar fără riscul ca dosarul să părăsească familia profesională.

Povestea devine mai serioasă în declarațiile de interese. La 24 mai 2022, Finta a depus o declarație intitulată explicit „Rectificativă”. Documentul declară participația de 50% la Topgoods Pro și calitatea de asociat în societatea de avocați. La rubrica funcțiilor de conducere și administrare apare însă numai poziția din CA-ul STPT. Funcția de administrator al Topgoods Pro nu este trecută.

Caracterul rectificativ nu dovedește singur că documentul a fost depus ca urmare directă a intervenției presei. Arată că prima versiune a trebuit corectată. În aceeași primăvară, problemele noii conduceri STPT, inclusiv cazierul fiscal, ajunseseră deja în spațiul public. Transparența a revenit în service, dar administratorul firmei private pare să fi rămas în afara reparației.

Situația se repetă în declarația depusă la 30 de zile de la numirea definitivă. Topgoods Pro apare din nou la participații, cu zece părți sociale și valoarea de 100 de lei. La funcțiile de administrare este trecut numai STPT, cu beneficii de 12.000 de lei. Din nou, asociatul este vizibil, administratorul lipsește.

Raportul Termene.ro are caracter informativ și nu înlocuiește certificatul constatator istoric de la ONRC. Nu putem scrie, în acest moment, că avem un fals în declarații. Putem constata existența a două documente succesive, unul chiar rectificativ, în care Topgoods Pro este declarată ca participație, dar nu și ca funcție de administrare, deși raportul îl indică pe Finta administrator pe durată nelimitată.

Poate că mandatul încetase și platforma nu reflectă corect istoricul. Poate exista un act nepublicat în documentele consultate. Poate că Finta a considerat, greșit sau nu, că declararea participației era suficientă. Răspunsul se află în certificatul istoric ONRC, actele constitutive și punctul său de vedere. Până atunci, administratorul firmei private are un comportament administrativ fascinant: apare în Registrul Comerțului și dispare în declarațiile de interese.

Aceeași declarație de după numirea definitivă enumeră nouă contracte atribuite direct societății sale de avocați de comunele Foeni și Curtea, cu o valoare cumulată de 124.827,40 lei. Contractele nu sunt suspecte prin simplul fapt că provin de la instituții publice. Dar densitatea relațiilor merită cartografiată: cabinet de avocatură cu administrații locale, mandat remunerat la STPT, reprezentarea unui sindicat favorabil Primăriei și apartenența la partidul care controla municipalitatea.

Paul Finta nu întâlnea administrația numai prin dosare. Administrația devenise client, sursă de mandat, platformă politică și traseu profesional.

Acum ar putea ajunge în fruntea instituției care verifică legalitatea actelor administrațiilor locale. Ironia este completată chiar de recursul din 2022, în care Finta invoca faptul că Prefectura Timiș nu atacase hotărârile Organigramei și concluziona că instituția nu le considerase nelegale. Pasivitatea Prefecturii devenea argument juridic pentru apărarea actelor administrației Fritz.

Patru ani mai târziu, avocatul care folosise acea pasivitate ar putea decide, din interior, dacă noile acte ale administrației Fritz trebuie atacate. Nu afirmăm că le va proteja. Arătăm doar că viitorul controlor de legalitate vine direct din ecosistemul celui controlat.

Dacă va fi numit, Finta nu va putea păstra simultan funcția de prefect și mandatele de administrator din societăți. Va trebui lămurită atât ieșirea din CA-ul STPT, cât și situația administrării Topgoods Pro, iar exercitarea remunerată a funcției de prefect atrage suspendarea din exercițiul profesiei de avocat.

USR îl poate trimite la Prefectură. Legea nu îi permite să ia cu el scaunul din STPT, administrarea firmei private și mapa de avocat activ, oricât de ajustabil ar fi profilul.

Paul Finta poate fi un avocat bun, un inginer competent și un administrator eficient. Tocmai de aceea ar trebui să explice fără ocolișuri pentru ce profil a fost selectat la STPT, ce companie condusese și ce performanță îi îmbunătățise, ce firmă i-a generat mențiunea fiscală, de ce administrarea Topgoods Pro nu apare în declarațiile sale și cum va controla administrația care i-a construit traseul public.

Până atunci, rămâne candidatul ideal pentru orice criteriu: jurist când trebuie, inginer când se cere, administrator când se comunică succesul, asociat când se completează declarațiile și membru USR tot timpul.

USR schimbă prefectul, nu și pepiniera

USR Timiș pare să fi găsit înlocuitorul Corneliei-Elena Micicoi înainte ca praful ridicat de ancheta Parchetului European să se așeze peste Prefectură. Luni, 15 iunie 2026, Opinia Timișoarei a publicat informația că avocatul Paul Finta este favorit pentru preluarea funcției de prefect al județului Timiș. Deocamdată, favorit, nu desemnat oficial și nici numit prin hotărâre de Guvern. În administrația românească există totuși o perioadă delicată în care favoritul nu are încă funcția, dar funcția pare să-l aștepte deja.

Finta ar urma să o înlocuiască pe Cornelia-Elena Micicoi, demisionară după declanșarea anchetei Parchetului European în care a ajuns în centrul atenției publice. Pentru USR, plecarea fostului prefect ar fi trebuit să deschidă o scurtă perioadă de igienă politică. Adică ceva distanță față de vechile relații, o selecție transparentă și, eventual, un candidat care să nu vină direct din propria rețea de funcții și numiri.

Partidul pare să fi ales însă soluția mai comodă. Paul Finta nu este un jurist descoperit în afara cercului politic local și nici un tehnocrat chemat să reconstruiască autoritatea unei instituții lovite de scandal. Este membru USR și administrator al Societății de Transport Public Timișoara, companie aflată sub autoritatea municipalității conduse de Dominic Fritz. A intrat în Consiliul de Administrație al STPT în 2022, mai întâi provizoriu, apoi definitiv, și a devenit între timp una dintre figurile stabile ale sistemului de guvernanță corporativă instalat în jurul administrației locale.

Alegerea este cu atât mai interesantă cu cât prefectul nu este un simplu reprezentant decorativ al Guvernului în teritoriu. Instituția Prefectului exercită controlul de legalitate asupra hotărârilor consiliilor locale și județene și asupra dispozițiilor primarilor. Cu alte cuvinte, Paul Finta ar urma să ajungă în poziția din care trebuie să verifice inclusiv actele administrației politice în interiorul căreia și-a construit traseul public.

Desigur, apartenența la un partid nu îl împiedică juridic pe cineva să devină prefect. Prefecții sunt numiți politic, iar inocența administrativă nu figurează printre condițiile din fișa postului. Rămâne însă întrebarea câtă independență instituțională poate proiecta un candidat venit direct din conducerea unei societăți municipale, promovat de același partid care controlează Primăria Timișoara și legat profesional de una dintre cele mai controversate bătălii juridice ale administrației Fritz.

În 2022, Paul Finta a reprezentat sindicatul care a intervenit în instanță în sprijinul noii organigrame a Primăriei Timișoara. În aceeași perioadă, mandatul său provizoriu de la STPT a fost prelungit și apoi transformat într-unul definitiv. Procedura de selecție a fost contestată public încă de atunci, iar explicațiile oferite despre profilul în baza căruia fusese ales au oscilat între pregătirea juridică, experiența managerială și activitatea sa de inginer în proiecte de infrastructură.

Toate acestea nu îl fac automat incompatibil cu funcția de prefect și nici nu demonstrează vreo ilegalitate. Arată însă că USR nu răspunde scandalului Micicoi prin desprinderea de propriul sistem de promovare, ci prin avansarea unuia dintre beneficiarii lui. Candidatul menit să refacă autoritatea Prefecturii vine direct din administrația ale cărei acte va trebui să le controleze.

După scandalul Micicoi, USR nu a deschis ferestrele. A schimbat doar numele de pe ușă.

Candidatul universal: avocat, inginer, manager și om de partid

Paul Finta are un CV generos, cu suficiente calificări pentru mai multe vieți profesionale și, după cum avea să se vadă, pentru mai multe justificări administrative. Este absolvent de Drept, avocat în Baroul Timiș, inginer constructor, fost manager de proiect în Germania, administrator al unei societăți publice și, potrivit prezentării oficiale publicate de STPT, membru USR. Un candidat complet, aproape modular – se scoate din mapă exact specializarea cerută de funcția zilei.

În activitatea curentă, Finta este avocat asociat în cadrul societății Finta, Pispeczki, Ungureanu și Asociații. CV-ul publicat de STPT indică exercitarea profesiei de avocat începând din ianuarie 2018. Înainte de această etapă, între octombrie 2016 și decembrie 2017, a lucrat în Germania, la Deutsche Bahn, ca manager de proiect în domeniul construcțiilor. Experiența tehnică este reală și nu trebuie minimalizată, dacă e reală. Finta susține explicit că s-a ocupat de coordonarea unor proiecte de infrastructură, lucru ce presupune competențe, responsabilitate și capacitate organizatorică. Interesant devine însă momentul în care aceste calități sunt chemate, pe rând, să explice aceeași numire.

Când Paul Finta a ajuns în Consiliul de Administrație al STPT, justificarea publică a pornit de la pregătirea sa juridică. Legea guvernanței corporative prevedea că, în componența consiliului, trebuiau să existe și persoane cu studii economice sau juridice și experiență relevantă. Avocatul Finta părea, așadar, omul potrivit pentru componenta juridică a echipei. Numai că, atunci când presa a început să calculeze vechimea sa profesională și a observat că în septembrie 2022 nu acumulase încă cinci ani întregi de activitate ca avocat, profilul a devenit brusc mai puțin precis.

Întrebat dacă fusese selectat tocmai pentru poziția rezervată specialistului juridic, Finta a explicat că nu știa dacă fusese ales în această calitate și că aplicase, în fond, pentru un loc generic în Consiliul de Administrație. Juristul fusese suficient de important pentru a justifica utilitatea numirii, dar nu atât de important încât candidatul să știe sigur dacă aceasta fusese competența pentru care primise punctajul decisiv.

În acel moment, din CV a intrat în scenă inginerul. Procedura de selecție includea între criteriile acceptate experiența în management, consultanță în management sau coordonarea proiectelor de infrastructură urbană. Formularea se potrivea mult mai confortabil cu perioada petrecută de Finta la Deutsche Bahn decât cu cei mai puțin de cinci ani de avocatură. Candidatul nu mai trebuia privit exclusiv ca jurist. Putea fi evaluat și ca inginer cu experiență în infrastructură, chiar dacă STPT nu construia podurile pentru care lucrase în Germania, ci administra transportul public din Timișoara.

Nici această experiență nu este lipsită de relevanță pentru o societate de transport. Problema apare când nu este clar ce profil individual a fost scos la concurs, ce competență a fost punctată și care dintre calificări a înclinat efectiv balanța. Într-o selecție profesionistă, candidatul ar trebui să știe pentru ce a fost ales, iar publicul ar trebui să poată verifica de ce. La STPT, impresia rămasă este că profilul postului și profilul candidatului s-au întâlnit undeva la mijloc și au decis să nu mai ofere prea multe explicații.

Urmează experiența managerială. OUG nr. 109/2011 cerea administratorilor experiență relevantă în conducerea sau administrarea unor entități și în îmbunătățirea performanțelor acestora. Finta putea indica activitatea de manager de proiect, calitatea de asociat într-o societate civilă de avocați și participarea într-o societate comercială. Ceea ce nu reiese limpede din documentele publice este ce companie administrase efectiv înainte de STPT, ce indicatori îi îmbunătățise și prin ce rezultate măsurabile fusese demonstrată performanța managerială.

Coordonarea unui proiect nu este identică, juridic și corporativ, cu administrarea unei societăți. Conducerea unei echipe nu este automat conducerea unei companii. Iar calitatea de asociat într-o firmă nu dovedește singură îmbunătățirea performanțelor acelei firme. Pentru comisia de selecție, diferențele par să fi fost mai puțin incomode decât pentru cititorii OUG nr. 109/2011.

Peste toate aceste competențe profesionale se așază apartenența politică. În martie 2022, presa locală îl descria pe Paul Finta drept simpatizant USR. În prezentarea publicată ulterior de STPT, formula nu mai lasă loc de nuanțe: „Afiliere politică: membru USR”. Data exactă la care simpatizantul a devenit membru nu este cunoscută din documentele disponibile și trebuie lămurită.

Momentul nu este un detaliu biografic lipsit de importanță. Finta a fost numit administrator provizoriu la STPT în martie 2022, a devenit avocatul sindicatului care a susținut administrația Fritz în dosarul Organigramei în iunie și a primit mandatul definitiv în septembrie. Dacă era deja membru USR la data primei numiri sau a selecției definitive, această informație trebuia să facă parte din tabloul public al procedurii. Dacă s-a înscris ulterior, trebuie stabilit când și în ce context. În ambele variante, relația politică este relevantă pentru un candidat prezentat acum drept posibil conducător al Instituției Prefectului.

Apartenența la USR nu anulează diplomele, experiența tehnică ori competența juridică. Explică însă de ce profilul său profesional nu poate fi analizat separat de traseul politic. Paul Finta nu este doar un avocat care, întâmplător, a ajuns într-o societate municipală. Este un om promovat în administrația controlată de USR, afiliat partidului și propus acum pentru o funcție politică de rang înalt.

În funcție de întrebarea adresată, răspunsul pare să vină dintr-un sertar diferit. Pentru nevoia de competență juridică există avocatul. Pentru criteriul privind infrastructura există inginerul. Pentru condiția managerială există managerul de proiect. Pentru Prefectură există membrul de partid. Iar când una dintre justificări începe să scârțâie, alta este deja pregătită să preia greutatea.

CV-ul nu pare să mintă. Doar își schimbă centrul de greutate în funcție de funcția disponibilă.

Prima stație – STPT. Mandat provizoriu, cazier fiscal și drum liber înainte

Drumul lui Paul Finta prin administrația USR a început oficial la Societatea de Transport Public Timișoara. Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 9 din 16 martie 2022, acesta a fost numit administrator provizoriu al STPT, cu un mandat calculat începând din 15 martie și până la 15 iulie 2022. Provizoriu, desigur, acel adjectiv administrativ care uneori descrie durata mandatului și alteori doar etapa în care o numire politică așteaptă să devină stabilă.

Finta intra astfel în conducerea unei societăți publice care administra transportul unui municipiu întreg, cu bugete, contracte, patrimoniu, angajați și suficiente probleme pentru a pune la încercare orice specialist în guvernanță corporativă. Numirea venea într-un Consiliu de Administrație instalat de noua putere locală sub promisiunea profesionalizării societăților municipale. Competență, integritate, selecție riguroasă, adică vocabularul obișnuit al reformei administrative, până când documentele încep să ceară și exemple.

Primul hop a apărut aproape imediat, la înregistrarea noii conduceri la Registrul Comerțului. Presa locală relata, la sfârșitul lunii martie 2022, că Paul Finta și un alt administrator desemnat aveau mențiuni înscrise în cazierul fiscal, situație care a împiedicat derularea fără probleme a formalităților pentru noul Consiliu de Administrație.

Precizarea este obligatorie. Paul Finta nu avea cazier penal și nu fusese condamnat pentru vreo infracțiune. Era vorba despre cazierul fiscal, instrument administrativ în care sunt evidențiate anumite fapte sau situații privind disciplina fiscală și contabilă a contribuabililor și a persoanelor care au avut calități de conducere în societăți. Diferența dintre cele două noțiuni este suficient de importantă încât să nu fie sacrificată doar pentru un titlu mai zgomotos.

Explicația oferită atunci de Finta a fost că mențiunea provenea din situația unei societăți comerciale inactive, în care deținuse calitatea de administrator cu puteri limitate. Potrivit declarațiilor sale publice, contabilul nu ar fi depus la timp declarația de inactivitate aferentă anului 2021. Situația urma să fie remediată, iar mențiunea fiscală, radiată.

Poate că explicația este corectă. Poate că întreaga problemă a fost rezultatul unei omisiuni contabile fără consecințe reale asupra capacității lui Finta de a administra STPT. Dar aici nu contabilul este centrul discuției, oricât de comod ar fi fost să primească rolul principal în poveste. Problema este cum a funcționat filtrul instituțional înainte ca un candidat să fie numit în conducerea unei societăți publice.

Cazierul fiscal fusese solicitat și verificat înainte de adoptarea Hotărârii AGA nr. 9 sau problema a fost descoperită abia când documentele au ajuns la Registrul Comerțului? Reprezentanții Adunării Generale a Acționarilor cunoșteau existența mențiunii când au votat numirea? Li s-a prezentat o explicație și au decis că situația nu este relevantă sau pur și simplu verificarea a venit după hotărâre? La ce dată a fost radiată mențiunea și prin ce document? Putea fi înregistrat mandatul înainte ca situația să fie remediată?

Răspunsurile sunt importante nu pentru a construi artificial o culpă, ci pentru a măsura cât de serioasă a fost selecția. Un administrator al unei societăți publice nu trebuie să fie lipsit de orice eroare administrativă comisă vreodată. Ar trebui însă verificat înainte de numire, nu după ce Registrul Comerțului observă ceea ce comisia, AGA sau autoritatea tutelară nu au văzut, nu au cerut sau au considerat că nu merită explicat.

Cazul mai ridică o întrebare simplă despre standardul aplicat. Un cetățean obișnuit care solicită bani publici, o autorizație sau participarea la o procedură administrativă este trimis să aducă certificate, cazier fiscal, declarații, adeverințe și copii conforme. Pentru numirea unui administrator într-o companie publică, verificarea pare să fi căpătat un ritm mai relaxat: mai întâi hotărârea, apoi formalitățile și, la nevoie, explicația contabilă.

Situația nu a produs o oprire definitivă a traseului lui Finta. Mandatul a continuat, problema fiscală a fost prezentată drept remediabilă, iar administratorul provizoriu avea să beneficieze ulterior de prelungirea mandatului și, în cele din urmă, de selectarea pentru un loc definitiv în Consiliul de Administrație. Incidentul de la debut nu i-a afectat ascensiunea. A rămas doar ca o notă de subsol în povestea meritocrației locale, acolo unde sunt depozitate de regulă toate detaliile care nu se potrivesc cu fotografia oficială.

Înainte de a ajunge la Prefectură, Paul Finta ar trebui să lămurească documentar acest episod, clarificând data la care a fost solicitat cazierul fiscal, conținutul exact al mențiunii, data radierii și momentul în care AGA a fost informată. Un candidat la conducerea instituției care supraveghează legalitatea actelor administrative nu ar trebui să lase în urmă neclarități tocmai despre modul în care a intrat în prima sa funcție publică importantă.

Pentru conducerea unei societăți publice, administrația a găsit un candidat al cărui prim contact cu Registrul Comerțului a fost explicația că vina aparținea contabilului. Un început promițător pentru guvernanța corporativă.

Administratorul municipalității devine avocatul taberei municipalității

La numai trei luni după intrarea sa în Consiliul de Administrație al STPT, Paul Finta a mai găsit o modalitate de a contribui la buna funcționare a administrației locale. De data aceasta nu din fotoliul de administrator al societății de transport, ci din postura de avocat al unui sindicat care intervenise în instanță în sprijinul actelor promovate de administrația Dominic Fritz.

Cronologia este suficient de precisă încât să nu aibă nevoie de prea multă interpretare. La 15 martie 2022 începea mandatul provizoriu al lui Paul Finta în Consiliul de Administrație al STPT, societate aflată sub autoritatea municipalității. La 15 aprilie 2022 era înscris în Registrul special al sindicatelor Sindicatul Angajaților din Unitatea Administrativ-Teritorială Timișoara, condus de Marinela Lucuț. O organizație nouă, apărută la momentul potrivit într-o Primărie în care conflictul dintre administrația Fritz și sindicatul condus de Tiberiu Negrei devenise deja parte din decor.

La 13 iunie 2022, Sindicatul Angajaților din UAT Timișoara încheia cu societatea Finta, Pispeczki, Ungureanu și Asociații contractul de asistență juridică nr. 295. Obiectul consemnat în împuternicirea avocațială era cât se poate de explicit și se referea la redactarea recursului și a altor documente juridice necesare, precum și asistența și reprezentarea sindicatului în dosarul nr. 1386/30/2022, aflat în faza recursului la Curtea de Apel Timișoara.

În ziua următoare, 14 iunie, împuternicirea era semnată digital de Paul Finta, iar recursul purta aceeași dată. La ora 21, documentele erau expediate prin e-mail către registratura Tribunalului Timiș. Pe act apare ștampila de înregistrare din 15 iunie 2022. Eficiență juridică remarcabilă! Contract luni, recurs marți, instanță miercuri. Când administrația are nevoie de susținere, procedurile pot descoperi viteze pe care cetățeanul obișnuit nu le întâlnește nici măcar în transportul public.

Sindicatul reprezentat de Finta nu intra în proces pentru a contesta administrația, așa cum s-ar putea presupune despre o organizație creată să apere angajații. Intervenise accesoriu de partea pârâtă în litigiul privind noua organigramă a Primăriei Timișoara. După ce Tribunalul Timiș pronunțase Sentința civilă nr. 433 din 18 mai 2022 și admisese în parte cererea principală, intervenția sindicatului fusese respinsă. Prin avocatul său, organizația a atacat hotărârea.

Recursul cerea casarea sentinței Tribunalului, respingerea solicitării de constatare a suspendării de drept a HCL nr. 89 și 90 din 16 martie 2022, respingerea cererilor privind suspendarea actelor administrative subsecvente și, ca efect, admiterea intervenției accesorii a sindicatului. În termeni mai puțin tehnici, organizația reprezentată de Finta susținea că noile acte prin care administrația Fritz își refăcuse organigrama trebuiau lăsate să producă efecte.

Documentul nu ascunde nici simpatia instituțională pentru această construcție administrativă. În recurs se susține că hotărârile nr. 89 și 90/2022 aveau o structură diferită față de actul anterior suspendat și produceau „efecte benefice” asupra funcționării aparatului de specialitate al primarului, structurilor subordonate și instituțiilor coordonate de acesta. Sindicatul nu se mulțumea să invoce un interes procesual al salariaților. Prin avocatul Paul Finta, oferea instanței și o evaluare favorabilă asupra eficienței reorganizării concepute de administrație.

Nimic nu interzice unui sindicat să considere că o anumită organigramă este benefică angajaților. Nimic nu interzice unui avocat să reprezinte acel sindicat. Iar calitatea de administrator într-o societate municipală nu transformă automat orice mandat profesional într-un conflict de interese juridic. Pentru o asemenea concluzie ar trebui analizate exact obligațiile din contractul de mandat al administratorului, normele de guvernanță corporativă, interesele patrimoniale implicate și eventualele obligații de informare sau abținere.

Documentele arată însă o suprapunere care nu poate fi tratată ca simplă întâmplare profesională. Paul Finta era beneficiarul unei numiri făcute în structura de conducere a unei societăți controlate de municipalitate. În același timp, societatea sa de avocați reprezenta un sindicat care intervenea în apărarea actelor administrației municipale. Administratorul și avocatul erau aceeași persoană, iar administrația avantajată de ambele roluri era aceeași.

Rămâne de aflat dacă Finta a informat Consiliul de Administrație al STPT, Adunarea Generală a Acționarilor sau autoritatea publică tutelară despre mandatul profesional preluat în dosarul Organigramei. Trebuie stabilit și dacă exista o obligație contractuală ori deontologică de declarare a acestei relații, dacă a fost analizată vreo posibilă aparență de conflict și dacă administratorul s-a abținut de la decizii care puteau privi raporturile dintre STPT, municipalitate și structurile sale.

La fel de relevant este cine a achitat serviciile juridice. Contractul indică sindicatul drept client, dar documentele disponibile nu arată valoarea onorariului, sursa concretă a fondurilor sau dacă reprezentarea a fost plătită ori oferită gratuit. Pentru un sindicat înregistrat cu mai puțin de două luni înainte, capacitatea de a contracta imediat o societate de avocați pentru un litigiu administrativ important merită explicată. Mai ales când intervenția sa producea efecte favorabile exact administrației care îi găzduia membrii, conducerea și obiectul de activitate.

Nu știm încă dacă această relație a încălcat vreo normă juridică. Știm însă că rolurile se așezaseră convenabil. Administrația Fritz îl numise pe Finta la STPT, sindicatul îl angajase ca avocat, iar avocatul cerea instanței ca actele administrației să rămână în picioare. Fiecare piesă putea fi legală privită separat. Împreună, desenau un circuit instituțional atât de compact încât independența profesională risca să rămână captivă în interiorul lui.

Un administrator al unei societăți municipale apăra, prin clientul său, administrația care îl pusese administrator. Independența nu lipsea neapărat. Doar devenise greu de observat cu ochiul liber.

Organigrama lui Fritz și sindicatul care a descoperit brusc virtuțile puterii

Sindicatele sunt create, cel puțin în teoria clasică, pentru a apăra angajații în raport cu puterea administrativă. În Primăria Timișoara a apărut însă, în primăvara anului 2022, o organizație cu o vocație ceva mai originală. O struțo-cămilă numită Sindicatul Angajaților din Unitatea Administrativ-Teritorială Timișoara, condus de Marinela Lucuț, a intrat în procesul Organigramei nu pentru a ataca administrația, ci pentru a-i apăra actele.

Organizația fusese înregistrată la 15 aprilie 2022, într-o perioadă în care relația dintre Dominic Fritz și sindicatul condus de Tiberiu Negrei era deja una de confruntare deschisă. În locul unui front sindical comun împotriva conducerii instituției, Primăria s-a ales cu două tabere, una care contesta reorganizările și alta care descoperea în ele avantajele bunei administrări.

La 21 septembrie 2022, Renașterea bănățeană descria organizația Marinelei Lucuț drept „sindicatul agreat” de Dominic Fritz și susținea că înființarea acesteia fusese încurajată ca reacție la acțiunile sindicatului condus de Negrei. Publicația mai afirma că Marinela Lucuț apăruse ca martor pentru primar într-un proces purtat împotriva liderului sindical și că noua organizație primise un sediu în clădirea Primăriei, facilitate de care sindicatul critic nu ar fi beneficiat. Articolul din Renașterea bănățeană poate fi citit integral aici: Sinecurile din STPT: Avocatul sindicatului agreat de Dominic Fritz, recompensat cu un loc în Consiliul de administrație.

Aceste afirmații trebuie verificate prin documentele instituției și prin actele dosarelor judiciare. Până atunci, ele rămân acuzații publicate la momentul faptelor, nu concluzii judiciare. Dar comportamentul procesual al organizației este clar. Sindicatul condus de Lucuț a formulat cerere de intervenție accesorie în litigiul privind Organigrama, de partea autorităților locale care încercau să păstreze în vigoare hotărârile adoptate în martie 2022.

Pentru această misiune juridică a fost aleasă societatea de avocați din care făcea parte Paul Finta. Contractul de asistență juridică a fost încheiat la 13 iunie 2022, iar în ziua următoare Finta semna recursul prin care sindicatul solicita casarea hotărârii Tribunalului Timiș și respingerea cererilor îndreptate împotriva noii organigrame. Sindicatul nou-înființat își găsise repede avocatul, iar administrația își găsise un intervenient sindical care îi explica instanței cât de benefice erau actele contestate.

În articolul din 2022, Renașterea bănățeană prezenta apoi intrarea lui Finta în Consiliul de Administrație al STPT ca pe o recompensă pentru serviciul adus taberei Fritz. Tiberiu Negrei respingea ideea unei simple coincidențe și susținea că numirea avocatului ridica semne serioase de întrebare, mai ales în condițiile în care sindicatul său crezuse că reprezentarea juridică era prestată gratuit.

Cronologia exactă obligă însă la o corecție importantă. Paul Finta nu a primit primul mandat la STPT după ce a redactat recursul sindicatului. El era deja administrator provizoriu din 15 martie 2022, cu o lună înainte de înregistrarea organizației conduse de Marinela Lucuț și cu aproape trei luni înainte de contractul de asistență juridică. Așadar, prima numire nu poate fi prezentată factual drept plata unui serviciu care încă nu fusese prestat.

Suspiciunea formulată atunci de presă trebuie așezată în alt punct al cronologiei. După intrarea sa provizorie în CA-ul STPT, Finta a devenit avocatul sindicatului care susținea administrația Fritz. După semnarea recursului, mandatul său provizoriu a fost prelungit prin Hotărârea AGA nr. 20 din 5 iulie 2022. În septembrie, provizoratul s-a încheiat nu prin plecarea administratorului, ci prin selectarea lui pentru un mandat definitiv.

Această succesiune nu demonstrează existența unui troc și nici nu permite formularea ca fapt a unei recompense politice. Pentru o asemenea concluzie ar fi necesare probe privind intervenția directă a administrației, influențarea selecției sau condiționarea mandatului de activitatea juridică. Ceea ce există este o cronologie suficient de convenabilă pentru a cere explicații, din cauză că omul numit provizoriu de structurile municipalității a apărat, prin clientul său, actele municipalității, după care a rămas definitiv în conducerea societății municipalității.

Mai sunt de lămurit și împrejurările în care sindicatul Marinelei Lucuț a funcționat în interiorul Primăriei. Dacă a primit într-adevăr un sediu, trebuie publicat actul prin care spațiul i-a fost atribuit, durata folosinței, caracterul gratuit sau oneros al acesteia și tratamentul aplicat celorlalte organizații sindicale. Dacă Lucuț a fost martor pentru Dominic Fritz, trebuie identificat dosarul, obiectul litigiului și momentul în care a fost audiată. Dacă societatea lui Finta a fost plătită pentru recurs, trebuie cunoscute onorariul și proveniența fondurilor.

Fiecare element poate avea, privit separat, o explicație perfect legală. Un sindicat poate sprijini conducerea instituției. Primăria poate acorda unei organizații un spațiu. Un avocat poate reprezenta un sindicat. Un administrator provizoriu poate câștiga ulterior o selecție definitivă. Meritocrația locală are însă talentul de a produce coincidențe care, odată așezate în ordine cronologică, încep să arate ca un sistem.

Locul provizoriu exista deja. După serviciul juridic adus taberei Fritz, provizoratul a căpătat însă o sănătate administrativă remarcabilă.

Opinia juridică venită, după dată, înaintea evenimentelor pe care le analiza

În războiul Organigramei, administrația Dominic Fritz nu s-a bazat doar pe hotărâri de Consiliu Local, sindicate prietenoase și avocați bine poziționați în consiliile de administrație ale municipalității. A apelat și la expertiză academică. Profesorul universitar Ovidiu Podaru, de la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a redactat o „opinie de specialitate” adresată direct primarului municipiului Timișoara.

Documentul are trei pagini și răspunde la două întrebări precise. Prima privește posibilitatea adoptării de către Consiliul Local a unei noi organigrame, cu un conținut diferit față de cea aprobată prin HCL nr. 237/2021, a cărei executare fusese suspendată. A doua privește posibilitatea abrogării aceleiași HCL nr. 237/2021, care aprobase organigrama, statul de funcții și regulamentul de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al primarului.

Concluzia profesorului Podaru era favorabilă ieșirii juridice căutate de administrație. Adoptarea unei noi organigrame, cu un conținut diferit și cu înlăturarea viciilor care determinaseră suspendarea primei hotărâri, nu ar fi reprezentat eludarea hotărârii judecătorești. În opinia sa, interdicția prevăzută de Legea contenciosului administrativ privea emiterea unui act cu același conținut, nu adoptarea unui act nou, modificat suficient pentru a repara problemele constatate.

Documentul explica și diferența dintre viciile formale și cele de fond. Dacă problema actului inițial ținea de procedura de adoptare, susținea autorul, emiterea unui nou act după parcurgerea procedurii corecte putea remedia situația. Dacă viciul era unul de competență sau afecta fondul măsurii, soluția devenea mai dificilă. Pe scurt, administrația putea încerca din nou, cu condiția să nu repete pur și simplu hotărârea suspendată și să nu trateze instanța ca pe un inconvenient birocratic.

Opinia mai susținea că HCL nr. 237/2021 era un act administrativ cu caracter normativ și, prin urmare, putea fi abrogată pentru viitor. Efectele juridice deja produse ar fi rămas guvernate de regulile aplicabile până la momentul abrogării, însă administrația putea adopta o nouă organigramă și putea pune capăt situației de incertitudine create de existența paralelă a mai multor structuri administrative.

Până aici, avem o analiză juridică specializată, cu argumente care pot fi discutate, acceptate sau contestate. Problema apare la finalul paginii a treia, unde documentul este datat și semnat: „Cluj-Napoca, 21 ianuarie 2021”.

Data nu este doar puțin neclară. Este imposibilă în raport cu propriul conținut al opiniei.

Documentul analizează expres HCL nr. 237/2021, act care, în mod evident, nu putea exista la 21 ianuarie 2021 în forma și contextul discutate. Face trimitere la Sentința civilă nr. 809/2021, prin care instanța reținuse existența unui caz bine justificat pentru suspendare. Vorbește despre efectele produse de „Organigrama 2021”, despre revenirea la „Organigrama 2020” și, mai ales, despre o nouă „Organigramă 2022”, aflată „actualmente în stadiul de proiect”.

Profesorul Podaru ar fi trebuit, așadar, să cunoască încă din ianuarie 2021 o hotărâre adoptată ulterior, o sentință pronunțată în cursul aceluiași an și un proiect administrativ pregătit pentru 2022. O performanță care depășește dreptul administrativ și intră discret în domeniul previziunii.

Cea mai banală explicație este o eroare materială, care să afirme că autorul sau persoana care a tehnoredactat documentul ar fi scris 2021 în loc de 2022. Este posibil și chiar plauzibil. Dar o explicație plauzibilă nu ține locul documentului original, mai ales când opinia a fost folosită într-un conflict administrativ și judiciar major.

Până la clarificarea provenienței, singura concluzie sigură este că data înscrisă pe document nu poate fi cea reală a redactării sale în forma fotografiată. Nu afirmăm că opinia este falsă. Nu afirmăm nici că semnătura profesorului Podaru ar fi neautentică. Constatăm că documentul poartă o dată incompatibilă cu evenimentele, actele administrative și hotărârile judecătorești pe care le analizează.

Primăria Timișoara trebuie să publice traseul complet al opiniei. Este necesar contractul sau comanda în baza căreia a fost solicitată, împreună cu valoarea serviciului, factura și dovada plății. Trebuie comunicat numărul de înregistrare primit de document la intrarea în instituție, data transmiterii, adresa de e-mail de la care a fost expediat și destinatarii din administrație. La fel de important este fișierul electronic original, cu metadatele disponibile, nu doar o copie fotografiată și trecută prin dosare.

Trebuie lămurit și cine a formulat întrebările adresate profesorului. Ele sunt suficient de precise pentru a urmări exact ieșirea juridică de care administrația avea nevoie, respectiv adoptarea unei organigrame noi, suficient de diferite pentru a nu fi considerată repetarea actului suspendat, și abrogarea HCL nr. 237/2021 pentru a elibera terenul administrativ.

Opinia devine cu atât mai interesantă când este comparată cu recursul redactat câteva luni mai târziu de Paul Finta pentru Sindicatul Angajaților din UAT Timișoara. Cele două documente nu sunt identice, dar împart aceeași axă juridică.

Profesorul Podaru susținea că interdicția legală privește emiterea unui nou act cu același conținut și că administrația poate adopta un act diferit, dacă înlătură viciile actului suspendat. Recursul semnat de Finta insista asupra necesității unei analize comparative între HCL nr. 237/2021 și HCL nr. 89 și 90/2022. Avocatul argumenta că instanța trebuia să examineze concret numărul de posturi, structura direcțiilor, serviciile subordonate primarului și celelalte elemente ale organigramelor pentru a stabili dacă noile acte erau cu adevărat identice cu cel suspendat.

În ambele construcții, cheia era diferența dintre repetarea unui act și adoptarea unuia suficient de modificat. În ambele, analiza nu trebuia oprită la asemănarea generală dintre organigrame, ci coborâtă în conținutul concret al hotărârilor. În ambele, administrația putea merge înainte dacă demonstra că nu pusese în circulație, sub un număr nou, aceeași hotărâre blocată de instanță.

Această convergență nu demonstrează că Paul Finta a primit opinia profesorului Podaru, că a lucrat pe baza ei sau că a preluat argumentele din document. Asemenea teze pot rezulta firesc din aceeași problemă de drept și din lectura acelorași dispoziții legale. Fără e-mailuri, note interne, documente de lucru ori alte urme ale circulației opiniei, orice acuzație de copiere sau coordonare ar fi prematură.

Dar coincidența doctrinară justifică întrebarea cine a primit opinia în Primărie, cui i-a fost transmisă mai departe și dacă documentul a ajuns la sindicatul Marinelei Lucuț ori la avocații acestuia înainte de redactarea recursului? Într-o administrație care invoca transparența drept principiu fondator, răspunsul nu ar trebui să necesite arheologie judiciară.

Mai există și o ironie instituțională. Primăria obține o opinie juridică despre cum poate adopta o nouă organigramă fără să încalce efectele suspendării primei. Un sindicat apropiat administrației intervine pentru a apăra noua construcție. Avocatul sindicatului este deja administrator într-o societate municipală. Iar argumentele tuturor converg spre aceeași concluzie, accea că actele sunt suficient de diferite pentru ca administrația să poată continua.

Poate fi doar rezultatul unei bune înțelegeri comune a dreptului administrativ. Poate fi și o strategie juridică distribuită metodic între administrație, consultant și intervenient. Documentele lipsă sunt cele care trebuie să stabilească diferența.

Până atunci, opinia profesorului Podaru rămâne o piesă importantă a dosarului și un mic accident cronologic. Un document care știe ce se va întâmpla, înainte ca data trecută pe ultima pagină să-i permită să știe. În administrația Fritz, consultanța juridică pare să fi dobândit și competențe de anticipare. Documentul din ianuarie 2021 analiza cu precizie hotărâri și procese care aveau să apară abia mai târziu.

Definitivarea. Coincidența care a venit exact la termen

Mandatul provizoriu al lui Paul Finta la STPT fusese conceput inițial pentru patru luni, din 15 martie până în 15 iulie 2022. Între timp, administratorul descoperise o nouă formă de implicare în viața municipalității. Societatea sa de avocați preluase reprezentarea sindicatului condus de Marinela Lucuț, iar acesta intervenise în dosarul Organigramei de partea administrației Dominic Fritz.

Provizoratul nu avea însă de gând să se lase intimidat de calendar. La 5 iulie 2022, cu zece zile înainte de expirarea primului mandat, Adunarea Generală a Acționarilor STPT a adoptat Hotărârea nr. 20. Documentul aproba prelungirea mandatelor administratorilor provizorii, inclusiv al lui Paul Finta, pentru încă două luni, începând din 16 iulie și până la 15 septembrie 2022.

În administrația locală, termenul „provizoriu” are uneori un sens mai curând afectiv decât juridic. El anunță că ocupantul postului este temporar, dar nu exclude posibilitatea ca instituția să se atașeze între timp de el.

La data prelungirii, succesiunea faptelor era deja conturată. Finta intrase în CA-ul STPT la 15 martie. Sindicatul Marinelei Lucuț fusese înregistrat la 15 aprilie. Contractul de asistență juridică fusese semnat la 13 iunie. Recursul redactat pentru organizația sindicală purta data de 14 iunie și ajunsese la instanță în 15 iunie. La începutul lunii iulie, administratorul provizoriu era, așadar, și avocatul intervenientului care susținea poziția administrației municipale în cea mai sensibilă dispută judiciară a acesteia.

Hotărârea AGA nu leagă prelungirea mandatului de activitatea juridică a lui Finta. Nu conține mulțumiri pentru recurs, nu vorbește despre sindicat și nu consemnează vreun schimb de servicii. Oficial, administratorii provizorii erau menținuți pentru a asigura continuitatea conducerii până la finalizarea procedurii de selecție.

Continuitatea este o virtute administrativă. Mai ales când persoana care trebuie menținută tocmai a început să fie utilă și în afara fișei de administrator.

Punctul culminant al cronologiei vine în septembrie. Hotărârea AGA nr. 20 stabilea că mandatul provizoriu se încheie la 15 septembrie 2022. Rapoartele oficiale ale STPT consemnează că Paul Finta a devenit administrator definitiv în baza contractului de mandat nr. 20958 din 20 septembrie 2022.

Din actele disponibile rezultă astfel un interval între expirarea prelungirii și data contractului definitiv. Poate exista o altă hotărâre, o prelungire suplimentară sau un mecanism juridic care a acoperit zilele respective. Documentele pe care le avem nu îl arată. STPT și AGA ar trebui să explice în baza cărui mandat a exercitat Finta funcția între 16 și 19 septembrie sau dacă, în acel interval, calitatea sa de administrator a fost efectiv întreruptă.

Dar data de 20 septembrie mai oferă o coincidență pe care arhiva administrativă a așezat-o cu o precizie aproape literară. În aceeași zi, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat Decizia civilă nr. 840/2022 în dosarul nr. 1386/30/2022. Instanța a admis recursurile formulate de Consiliul Local al Municipiului Timișoara, de primarul municipiului și de Sindicatul Angajaților din UAT Timișoara, organizația reprezentată de societatea de avocați a lui Paul Finta. Sentința Tribunalului Timiș a fost casată, iar cererea privind suspendarea întemeiată pe articolul 14 alineatul 1 din Legea contenciosului administrativ a fost trimisă spre rejudecare.

Curtea de Apel nu a pronunțat atunci un verdict definitiv asupra legalității Organigramei. Nu a certificat toate argumentele administrației și nici nu a stabilit că actele acesteia erau impecabile. A admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis o parte a cauzei înapoi la Tribunal. Din punct de vedere procesual, era însă un rezultat favorabil taberei administrației Fritz și sindicatului care intervenise alături de aceasta.

Tot la 20 septembrie, contractul lui Paul Finta îl transforma din administrator provizoriu în administrator definitiv al STPT.

Două evenimente petrecute în aceeași zi nu demonstrează că unul l-a produs pe celălalt. Instanța nu selecta administratorii societății de transport, iar STPT nu pronunța hotărâri în dosarul Organigramei. Ar fi abuziv să scriem că admiterea recursului a fost plătită cu un mandat sau că numirea definitivă a constituit contraprestația unui serviciu juridic.

Ar fi la fel de naiv să pretindem că suprapunerea nu merită observată.

Cronologia integrală arată astfel: Paul Finta a fost numit provizoriu la STPT; ulterior a devenit avocatul sindicatului care sprijinea administrația Fritz; a redactat recursul împotriva sentinței nefavorabile taberei municipale; mandatul său provizoriu a fost prelungit; recursurile administrației și sindicatului au fost admise la 20 septembrie; în aceeași zi, Finta apare cu un contract definitiv de administrator.

A doua zi, 21 septembrie, Renașterea bănățeană publica articolul care descria poziția primită de Finta la STPT drept o recompensă pentru activitatea sa de avocat al sindicatului apropiat administrației Fritz. Publicația îl cita pe Tiberiu Negrei, care respingea categoric ipoteza unei coincidențe și acuza existența unei sinecuri politice.

La 23 septembrie, aceeași publicație revenea cu o investigație despre condițiile selecției. Articolul ridica întrebări privind experiența lui Finta, vechimea sa în domeniul juridic și criteriul referitor la coordonarea proiectelor de infrastructură, care se potrivea experienței sale tehnice din Germania. Cu alte cuvinte, înainte ca cerneala contractului definitiv să se usuce, presa locală întreba deja în baza cărui profil fusese selectat administratorul. Investigația din Renașterea bănățeană poate fi citită integral aici: Cel mai bun inginer constructor dintre avocații timișoreni se face că nu știe cu care dintre atuurile sale a impresionat juriul de la STPT.

Acuzațiile formulate de Renașterea bănățeană nu sunt hotărâri judecătorești și nu pot înlocui documentele procedurii. Ele au însă valoarea unei reacții contemporane faptelor. Suspiciunea nu a apărut în 2026, când numele lui Finta a fost vehiculat pentru Prefectură. Ea era publică în septembrie 2022, imediat după definitivarea mandatului, când relația dintre administrator, sindicat și procesul Organigramei era încă proaspătă.

Pentru a stabili dacă selecția a fost una reală sau doar ceremonia de confirmare a unui administrator deja instalat, trebuie publicat dosarul complet: anunțul de recrutare, planul de selecție, profilul Consiliului, matricea competențelor, lista candidaților, punctajele, raportul expertului independent, procesul-verbal al interviului și motivarea nominalizării finale.

Trebuie aflat și când a început efectiv procedura, cine a stabilit criteriile și dacă profilul individual pentru locul ocupat de Finta fusese definit înainte de depunerea candidaturilor. Altfel, rămâne posibilitatea ca selecția să fi fost organizată pentru alegerea celui mai bun candidat dintre cei înscriși. Dar rămâne și impresia că administrația avea deja candidatul și mai trebuia doar să găsească formula profesională sub care să-l declare câștigător.

Mandatul provizoriu nu este, prin definiție, o promisiune de definitivare. El nu produce un drept al administratorului de a rămâne în funcție și nu poate transforma experiența acumulată chiar în timpul provizoratului într-un avantaj imposibil de recuperat de ceilalți candidați. Dacă persoana instalată temporar ajunge să câștige și procedura definitivă, administrația trebuie să demonstreze cu atât mai riguros că selecția nu a fost o simplă formalitate.

În cazul lui Paul Finta, rigoarea este necesară și din alt motiv. Între cele două mandate s-a interpus activitatea sa de avocat într-un proces esențial pentru administrația care controla societatea în care fusese numit. Nu rezultă automat o faptă ilegală, un conflict de interese sau o înțelegere ocultă. Rezultă însă o succesiune de beneficii și servicii instituționale care cere mai mult decât explicația comodă a coincidenței.

Poate că Finta a câștigat selecția exclusiv prin propriile competențe. Poate că recursul sindicatului nu a avut nicio relevanță pentru prelungirea ori definitivarea mandatului. Poate că data comună de 20 septembrie este doar o potrivire de calendar, iar articolele apărute imediat după aceea au interpretat excesiv faptele. Toate aceste variante sunt posibile.

Numai dosarul selecției poate spune care este cea adevărată. Până la publicarea lui, administrația ne cere să credem într-o serie de coincidențe perfect legale, perfect autonome și perfect sincronizate. Nimic nu demonstrează singur o recompensă. Dar toate întâmplările au avut politețea de a se așeza într-o ordine care seamănă foarte bine cu una.

Juristul care nu știa dacă fusese ales ca jurist

Procedurile de selecție pentru consiliile de administrație au un avantaj față de alegerile obișnuite. Candidatul nu trebuie doar să câștige, ci și să explice ce competență l-a făcut câștigător. În cazul lui Paul Finta, această a doua etapă s-a dovedit mai complicată decât prima.

La 23 septembrie 2022, la numai trei zile după data contractului său definitiv de administrator al STPT, Renașterea bănățeană publica un nou articol despre selecție. Jurnaliștii încercaseră să afle în baza cărui profil fusese ales Finta și ce experiență profesională îi adusese punctajul necesar pentru a trece de la administrator provizoriu la administrator cu mandat deplin.

Întrebarea nu era lipsită de temei. Paul Finta își justificase prezența în Consiliul de Administrație prin faptul că legea cerea existența unor membri cu pregătire economică sau juridică. Era o explicație simplă și rezonabilă. STPT avea nevoie și de competență juridică, iar Finta era avocat. Problema a apărut când publicația a verificat vechimea profesională necesară pentru profilul invocat.

Potrivit CV-ului publicat de societatea de transport, Finta exercita profesia de avocat din ianuarie 2018. În septembrie 2022, între debutul activității sale în Barou și momentul selecției definitive nu se împliniseră încă cinci ani. Lipseau câteva luni, insuficiente poate pentru a schimba valoarea profesională a unui avocat, dar suficient de importante când o procedură administrativă operează cu praguri măsurabile.

Întrebat de Renașterea bănățeană dacă fusese selectat pentru unul dintre locurile care necesitau pregătire juridică și minimum cinci ani de experiență în domeniu, Finta nu a confirmat. A declarat, în esență, că nu știa dacă fusese numit pe un „loc de jurist” și că depusese candidatura generic, pentru funcția de membru al Consiliului de Administrație.

Răspunsul este remarcabil prin elasticitate. Când trebuia explicată utilitatea sa în CA, Finta era avocatul de care consiliul avea nevoie. Când presa a început să numere anii de avocatură, funcția nu mai avea un profil atât de clar. Candidatul nu aplicase neapărat ca jurist. Aplicase pentru un scaun, iar competența exactă care îl recomandase urma, probabil, să fie stabilită de comisie.

Din punct de vedere juridic, situația trebuie analizată mai atent decât a făcut-o retorica publică a momentului. Forma aplicabilă în 2022 a OUG nr. 109/2011 nu impunea ca fiecare membru al Consiliului de Administrație să aibă studii juridice sau economice și minimum cinci ani de experiență în aceste domenii. Cerința privea minimum doi membri din componența întregului consiliu.

Prin urmare, faptul că Paul Finta nu acumulase încă cinci ani întregi de avocatură nu îl descalifica automat pentru orice poziție în CA. El putea fi selectat în baza altor competențe, iar obligația legală privind cei doi specialiști economici sau juridici putea fi acoperită de alți administratori.

Dar tocmai aici începe problema de transparență. Dacă Finta nu fusese selectat ca unul dintre cei doi membri cu profil juridic sau economic, de ce și-a apărat numirea invocând această cerință? Dacă fusese ales pe un alt profil, care era acela? Dacă pregătirea sa juridică a fost totuși punctată, cât a contat și ce experiență a fost luată în calcul? Iar dacă au fost incluse activități anterioare intrării în Barou, care au fost acestea și în baza căror documente au fost recunoscute drept experiență juridică?

Finta a sugerat, potrivit articolului, că și alte activități profesionale sau de voluntariat ar fi putut fi contabilizate. Ipoteza nu este imposibilă. Experiența juridică nu se reduce întotdeauna strict la perioada în care o persoană a purtat roba de avocat. Poate include activitate de consilier juridic, funcții care presupun aplicarea dreptului sau alte forme de practică profesională relevante.

Voluntariatul nu se transformă însă automat în vechime juridică doar pentru că a fost trecut într-un CV. Trebuie stabilite natura activității, durata, responsabilitățile și modul în care comisia a apreciat-o. Într-o procedură serioasă, experiența nu se presupune din formulări generale. Se dovedește și se punctează după reguli aplicate identic tuturor candidaților.

Documentul care ar putea rezolva disputa este matricea profilului Consiliului de Administrație. Aceasta ar trebui să arate competențele necesare, nivelul minim cerut pentru fiecare, ponderea criteriilor și profilul individual în baza căruia fiecare candidat a fost evaluat. La aceasta trebuie adăugate grila de punctaj, raportul expertului independent, procesul-verbal al interviului și motivarea nominalizării.

Fără aceste documente, discuția rămâne suspendată între două explicații oferite de același beneficiar. În prima, Paul Finta este juristul necesar pentru respectarea cerințelor legale privind componența CA. În a doua, nu știe dacă fusese selectat în calitate de jurist și invocă o candidatură generică pentru consiliu.

O procedură de selecție nu ar trebui să permită existența unui administrator cu profil profesional neidentificat. Membrii unui CA nu sunt aleși la grămadă, urmând ca instituția să descopere ulterior la ce se pricepe fiecare. Profilul se stabilește înainte, candidaturile sunt evaluate prin raportare la acesta, iar rezultatul trebuie să arate de ce o persoană a fost preferată altora.

Dacă Paul Finta a fost ales pentru pregătirea juridică, STPT trebuie să arate cum a fost calculată experiența sa și dacă a fost considerat unul dintre membrii care îndeplineau pragul legal de cinci ani. Dacă a fost ales pentru experiența managerială sau tehnică, societatea trebuie să explice de ce argumentul juridic a fost folosit public pentru apărarea numirii. Dacă a acumulat punctaj din toate aceste zone, trebuie publicată distribuția exactă.

Aceasta este și diferența dintre o simplă neclaritate de comunicare și un posibil viciu al procedurii. Prima poate fi reparată prin publicarea documentelor. A doua ar presupune că un candidat a fost selectat fără să îndeplinească profilul pentru care a fost punctat sau că profilul a fost interpretat suficient de flexibil pentru a-l aduce peste prag.

Deocamdată nu există baza documentară pentru a afirma că Finta nu îndeplinea condițiile legale de numire. Există însă propriile sale explicații contradictorii și refuzul instituției de a face vizibil mecanismul selecției. Pentru un administrator care ar urma acum să conducă instituția responsabilă cu verificarea legalității actelor administrative, confuzia nu este tocmai o recomandare.

Un candidat poate să nu cunoască punctajul exact obținut la fiecare criteriu. Este mai greu de acceptat să nu știe în ce calitate profesională a fost considerat potrivit pentru conducerea unei societăți publice. Mai ales când aceeași calitate fusese deja folosită pentru a explica public de ce numirea era necesară.

Când numirea trebuia justificată, Finta era juristul necesar. Când vechimea juridică trebuia calculată, nu mai era sigur că fusese ales ca jurist. Profilul profesional intrase brusc în ceață.

Când juristul nu ajunge, scoatem inginerul din CV

Dacă explicația juridică nu reușea să susțină singură greutatea numirii, Paul Finta mai avea o calificare pregătită pentru intervenție. Înainte să devină avocat, lucrase ca inginer și manager de proiect în Germania, în cadrul Deutsche Bahn. O experiență reală, respectabilă și suficient de tehnică pentru a deschide o a doua cale către Consiliul de Administrație al STPT.

Anunțul de selecție accepta, potrivit informațiilor publicate în 2022 de Renașterea bănățeană, experiență în management, consultanță în management sau coordonarea unor proiecte de infrastructură urbană. Ultima formulare se așeza confortabil peste perioada din CV-ul lui Finta în care acesta lucrase la proiecte de construcții și infrastructură pentru compania feroviară germană.

Potrivirea nu dovedește, prin ea însăși, nimic ilegal. O societate de transport public poate avea motive legitime să caute administratori care înțeleg infrastructura, proiectele complexe, coordonarea echipelor și relația dintre investiții și mobilitatea urbană. STPT nu este o cofetărie de cartier, iar experiența într-un sistem feroviar european nu este lipsită de relevanță.

Problema începe atunci când criteriul pare să rezolve exact dificultatea ridicată de profilul juridic al candidatului. Finta fusese prezentat drept avocatul util într-un Consiliu de Administrație care avea nevoie de competență juridică. Când presa a observat că nu acumulase încă cinci ani întregi de activitate în avocatură și a întrebat dacă fusese selectat în această calitate, candidatul nu a mai putut spune precis pentru ce profil fusese ales. Din acel moment, experiența de inginer și manager de proiect a devenit mai importantă.

Candidatul nu se schimbase. Se schimba doar argumentul folosit pentru a-l explica. Un criteriu suplimentar nu devine ilegal pentru că se potrivește unui candidat. Devine suspect dacă a fost introdus pentru a se potrivi acelui candidat, dacă a primit o pondere disproporționată sau dacă a fost folosit pentru a ocoli condițiile obligatorii stabilite de lege.

De aceea, formularea privind „coordonarea proiectelor de infrastructură urbană” trebuie urmărită de la apariție până la punctajul final. Cine a propus-o? A fost cerută de autoritatea publică tutelară, de expertul independent sau de comisia de selecție? Apărea în scrisoarea de așteptări și în profilul inițial al Consiliului sau a fost adăugată ulterior? Ce nevoie concretă a STPT trebuia să acopere?

Trebuie stabilit și când a fost definit criteriul. Dacă formularea exista înainte de depunerea candidaturilor și rezulta logic din strategia societății, suspiciunea se reduce. Dacă a apărut după ce profilurile candidaților deveniseră cunoscute, întrebarea nu mai privește doar inspirația comisiei, ci imparțialitatea întregii proceduri.

La fel de relevantă este ponderea. Un criteriu poate fi perfect justificat și totuși folosit disproporționat. Câte puncte oferea experiența în proiecte de infrastructură? Era o competență esențială, eliminatorie, sau doar un avantaj suplimentar? Cât a contribuit la scorul lui Finta și ce diferență a făcut față de ceilalți candidați?

Fără grila completă, nu știm dacă experiența de la Deutsche Bahn a reprezentat o simplă completare a profilului sau criteriul care a împins candidatura peste linia de selecție. Nu știm nici câți dintre ceilalți participanți aveau experiență comparabilă și dacă formularea a fost suficient de largă pentru a permite competiția reală sau suficient de specifică pentru a descrie aproape un singur CV.

Există apoi diferența dintre coordonarea unui proiect și administrarea unei societăți. Paul Finta putea avea experiență autentică în managementul unor lucrări și echipe. OUG nr. 109/2011 cerea însă și experiență relevantă pentru conducerea ori administrarea entităților și îmbunătățirea performanțelor acestora. Cele două domenii se pot intersecta, dar nu sunt sinonime.

Un manager de proiect coordonează obiective, termene, bugete și echipe într-un cadru stabilit de companie. Un administrator răspunde de strategie, supravegherea conducerii executive, risc, performanță financiară, control intern și guvernanță. Experiența din prima categorie poate ajuta în a doua. Nu o înlocuiește automat.

Dacă selecția lui Finta s-a bazat decisiv pe perioada de la Deutsche Bahn, comisia trebuie să arate cum a transformat această experiență tehnică într-o competență de guvernanță corporativă. Ce responsabilități avusese? Ce bugete gestionase? Ce decizii strategice luase? Ce rezultate măsurabile obținuse? Și, mai ales, cum demonstrau acestea capacitatea de a administra o societate publică de transport din România?

Trebuie verificat și dacă termenul „infrastructură urbană” descria exact proiectele la care lucrase. Deutsche Bahn gestionează infrastructură feroviară, iar experiența lui Finta pare să fi fost legată de construcții și proiecte tehnice. Nu orice proiect feroviar este automat proiect de infrastructură urbană. Comisia trebuie să fi analizat concret natura lucrărilor, nu doar prestigiul numelui angajatorului.

În lipsa documentelor, criteriul are aspectul unei punți foarte convenabile între candidat și funcție. Juristul nu era sigur că fusese ales ca jurist. Inginerul putea însă traversa selecția pe segmentul infrastructurii, iar managerul de proiect putea acoperi zona experienței manageriale. Fiecare calificare prelua exact partea de povară pe care cealaltă nu reușea să o ducă.

Asta nu înseamnă că Finta era necalificat. Înseamnă că administrația trebuie să precizeze pentru ce era calificat și în baza căror documente. Un candidat multidisciplinar poate fi un avantaj. Un profil care își schimbă justificarea după fiecare întrebare devine o problemă de transparență.

Dosarul selecției trebuie să arate forma inițială a criteriilor, data aprobării lor, autorii, ponderea fiecăruia și punctajele acordate tuturor candidaților. Numai astfel se poate stabili dacă experiența tehnică a lui Finta a răspuns unei nevoi reale a STPT sau dacă nevoia a fost formulată suficient de atent pentru a răspunde experienței lui Finta.

Până atunci, rămâne imaginea unei proceduri în care aceeași persoană putea fi apărată succesiv prin mai multe identități profesionale. Dacă vechimea juridică ridica o problemă, exista inginerul. Dacă administrarea corporativă trebuia demonstrată, exista managerul de proiect. Dacă selecția trebuia justificată politic, exista deja membrul USR.

Comisia nu a schimbat candidatul. A schimbat unghiul din care îl privea. Dintr-o parte se vedea avocatul, din cealaltă inginerul, iar din față se vedea exact omul care trebuia selectat.

„Filiera germană”: Deutsche Bahn, Ambasada de la Berlin, Baroul din Karlsruhe și „sunt administratorul STPT”

În CV-ul lui Paul Finta, Germania nu este doar o țară în care a lucrat. Este aproape un departament extern de validare profesională. Când selecția cere infrastructură, apare Deutsche Bahn. Când trebuie anvergură instituțională, apare Ambasada României la Berlin. Când profilul juridic are nevoie de lustru european, apare Baroul din Karlsruhe. Iar când toate aceste competențe trebuie întoarse în folosul comunității, apare inevitabil STPT, societatea despre care Finta anunța solemn pe Facebook că este „administrator”.

Coincidențe, coincidențe. Numai criteriile par să fi învățat germana înaintea comisiei de selecție.

Traseul începe serios. Paul Finta a absolvit Facultatea de Construcții a Universității Politehnica Timișoara, la specializarea Inginerie Civilă în limba germană. Între octombrie 2016 și decembrie 2017 a lucrat la Karlsruhe, potrivit CV-ului publicat de STPT, ca manager de proiect în construcții pentru Deutsche Bahn AG. Documentul indică și un nivel C1 de cunoaștere a limbii germane.

Nu avem niciun motiv să minimalizăm această experiență. Deutsche Bahn este o companie importantă, iar coordonarea unor proiecte în Germania presupune disciplină profesională, competență tehnică și capacitate de lucru într-un sistem care nu rezolvă întârzierile printr-un comunicat de presă. Cel puțin nu întotdeauna.

Rămâne însă de stabilit ce făcea concret Paul Finta la Deutsche Bahn, ce proiecte coordona, ce bugete gestiona, câți oameni avea în subordine și ce rezultate măsurabile a produs. CV-ul oferă titulatura. Dosarul selecției de la STPT ar trebui să ofere conținutul.

Un an și trei luni ca manager de proiect pot reprezenta o experiență tehnică foarte bună. Nu transformă automat titularul în administrator de companie, membru de consiliu de administrație sau specialist în redresarea financiară a unei societăți publice. Deutsche Bahn era angajatorul său, nu societatea pe care documentele disponibile arată că ar fi condus-o. Diferența este banală în Germania și aparent mai flexibilă la Timișoara.

Experiența germană revine în prim-plan la 24 septembrie 2021. Într-o postare publică, Finta anunța că avusese la Ambasada României din Berlin o „întâlnire de lucru” cu ambasadoarea Adriana-Loreta Stănescu, în cadrul programului „Statul de Drept în Europa de Sud-Est” al Fundației Konrad Adenauer.

Postarea vorbea despre cooperarea economică și judiciară dintre România și Germania, diaspora românească și strategiile politice legate de alegerile federale care urmau să aibă loc în acel sfârșit de săptămână. Fotografia îl arăta pe Finta alături de ambasadoare, între drapele și decorul oficial al misiunii diplomatice. O imagine atentă, numai bună pentru viitoarele sertare ale unui CV politic.

Din postare nu rezultă că Paul Finta reprezenta statul român, Guvernul, vreo instituție publică sau un partid într-o calitate oficială. Rezultă că participa la un program al Fundației Konrad Adenauer și că a avut o întâlnire la Ambasadă. Formula „întâlnire de lucru” sună însă mai bine decât „participant într-un program”, iar diplomația începe uneori chiar din alegerea substantivelor.

Nimic nu indică faptul că această întâlnire i-ar fi deschis ușa de la STPT, că ambasadoarea ar fi avut vreo legătură cu numirea sa sau că programul Fundației Konrad Adenauer a influențat selecția din anul următor. Ar fi absurd să inventăm o asemenea relație.

Observăm doar cum se construia profilul public: inginer format în germană, fost manager la Deutsche Bahn, participant la discuții economice, judiciare și politice la Ambasada României. Un an mai târziu, același profil avea să fie suficient de elastic pentru a intra în Consiliul de Administrație al transportului public timișorean.

La 15 martie 2022, Paul Finta devenea administrator provizoriu la STPT. Pagina actuală a societății îl prezintă fără ocolișuri drept membru al Consiliului de Administrație, afiliere politică – membru USR. Germania furnizase infrastructura curriculară. USR a furnizat stația terminus.

La 10 martie 2023, Finta publica o nouă postare în care anunța că Societatea de Transport Public Timișoara, „al cărei administrator sunt”, depusese la ANAF un plan de restructurare. Pentru precizie, adăuga imediat în paranteză: „membru în consiliul de administrație”.

Paranteza este mică, dar utilă. În dreptul societar, membrii CA sunt administratori, deci formularea este corectă. În limbajul public, însă, expresia „al cărei administrator sunt” poate sugera mai multă putere executivă decât are un membru neexecutiv al consiliului. Finta a avut grijă să corecteze impresia, fără să renunțe la ea.

Restul postării îl așeza confortabil în fotografia redresării. STPT ar fi plătit peste 40 de milioane de lei din datoria istorică, aproximativ 50 de milioane urmau să fie șterse, iar alte circa 40 de milioane de lei urmau să fie reeșalonate pentru șapte ani. Finta vorbea despre transformarea societății dintr-o „gaură neagră” a municipalității într-o structură modernă, performantă și sustenabilă.

Meritul era distribuit elegant între management, membrii Consiliului de Administrație, specialiști și administrația publică locală. Nimeni nu era exclus de la succes, iar administratorul care publica bilanțul era, întâmplător, inclus în toate fotografiile invizibile ale acestuia.

Cifrele trebuie tratate drept afirmații publice ale lui Paul Finta până la verificarea planului depus la ANAF, a deciziilor creditorilor, a hotărârilor Consiliului de Administrație și a situațiilor financiare. Dacă datoriile au fost stinse, șterse și reeșalonate în condițiile descrise, documentele pot confirma exact contribuția CA și rolul individual al lui Finta.

Până atunci, avem imaginea unui membru al Consiliului de Administrație care își prezenta public poziția prin formula „administrator sunt” și redresarea societății printr-o narațiune în care toată lumea muncise, dar el comunica rezultatul. Modestia corporativă, ca transportul public, funcționează mai bine când are traseul bine stabilit.

Germania revine în noiembrie 2023. Paul Finta anunța că depusese jurământul ca avocat la Baroul din Karlsruhe și că începea „un nou capitol” în călătoria sa juridică, construind punți între culturi și legislații. Postarea în limba română și engleză era însoțită de formule precum „European Lawyer”, „Dual Jurisdictions” și „International Law”.

Din nou, faptul poate reprezenta o realizare profesională autentică. Admiterea într-o structură profesională germană, în condițiile legii aplicabile, nu se obține prin simpla fotografiere în fața unei clădiri. Statutul exact trebuie totuși lămurit: forma înscrierii, drepturile profesionale dobândite, momentul de la care putea exercita activitatea și dacă aceasta a continuat în paralel cu mandatul de administrator la STPT.

Data are și aici talentul de a produce ironie și sarcasm. În 2022, Finta nu știa cu certitudine dacă fusese selectat la STPT ca jurist. În 2023, devenea suficient de jurist pentru a anunța intrarea într-o a doua jurisdicție profesională. Profilul care intrase în ceață la întrebările presei ieșea un an mai târziu la lumină, bilingv și cu hashtaguri.

Se conturează astfel o biografie publică atent organizată pe axa Timișoara–Karlsruhe–Berlin–Timișoara. Facultate în limba germană, Deutsche Bahn, programul Fundației Konrad Adenauer, întâlnire la Ambasadă, STPT, Baroul din Karlsruhe. Fiecare episod poate fi perfect legitim și independent de celelalte. Împreună, alcătuiesc o poveste de succes european pe care candidatul a folosit-o constant pentru a-și defini competența.

Nicio probă nu arată existența unei „filiere germane” în sensul unei rețele care i-ar fi obținut funcțiile. Termenul descrie aici o linie de autoprezentare, nu o acuzație de trafic de influență. Tocmai de aceea documentele trebuie să separe biografia autentică de ambalajul politic.

Ce experiență de la Deutsche Bahn a fost punctată în selecția STPT? Criteriul privind infrastructura urbană exista înainte ca membrii comisiei să cunoască CV-ul candidatului? A fost activitatea germană considerată experiență în management de proiect sau experiență în administrarea unei societăți? Ce legătură avea participarea la programul Fundației Konrad Adenauer cu activitatea sa profesională și politică din România? În ce calitate a ajuns la întâlnirea de la Ambasadă? Ce drepturi profesionale a dobândit ulterior la Karlsruhe?

Răspunsurile nu ar diminua meritele lui Finta. Le-ar scoate din zona fotografiilor și le-ar așeza acolo unde trebuie să stea experiența folosită pentru obținerea unei funcții publice, adică în documente verificabile.

Pagina STPT mai oferă și epilogul perfect. Sub numele lui Finta nu apare „fost manager Deutsche Bahn”, „avocat european” sau „participant la programul Statul de Drept”. Apare formula administrativă decisivă: „Afiliere politică: membru USR”.

Oricâte poduri juridice ar fi construit între Germania și România, podul către funcția publică locală purta sigla partidului.

Experiența germană poate fi un avantaj real. Întâlnirea la Ambasadă poate fi un episod profesional onorabil. Admiterea la Karlsruhe poate fi o performanță. Iar participarea la redresarea STPT poate fi un merit care trebuie recunoscut. Curiozitatea apare din felul în care toate aceste piese sunt chemate să justifice, pe rând, orice funcție nouă.

Când trebuie infrastructură, vine Deutsche Bahn. Când trebuie anvergură, vine Berlinul. Când trebuie prestigiu juridic, vine Karlsruhe. Când trebuie putere administrativă, apare „al cărei administrator sunt”. Iar când trebuie prefect, toate drumurile germane se întorc, disciplinat, în pepiniera USR Timiș.

Coincidențe, coincidențe. În CV-ul lui Paul Finta, până și întâmplările par planificate nemțește.

Experiență în performanța companiilor sau performanță în adaptarea experienței?

Discuția despre cei cinci ani de experiență juridică riscă să acopere o condiție mai incomodă din legea aplicabilă selecției. În forma aflată în vigoare în 2022, articolul 28 alineatul 1 din OUG nr. 109/2011 prevedea că membrii consiliului de administrație trebuie să aibă experiență în îmbunătățirea performanței societăților sau regiilor autonome pe care le-au administrat ori condus.

Nu era o recomandare pentru candidații mai ambițioși și nici un criteriu decorativ trecut la finalul anunțului. Era cerința generală de la care pornea componența Consiliului de Administrație. Textul nu cerea doar experiență profesională, management de proiect sau conducerea unei echipe. Formula legală lega trei elemente. Mai exact, existența unei societăți ori regii autonome, administrarea sau conducerea efectivă a acelei entități și o experiență în îmbunătățirea performanței ei. Cu alte cuvinte, candidatul trebuia să poată arăta nu numai că muncise într-o companie, ci și ce companie condusese sau administrase și ce performanță contribuise să îmbunătățească.

În cazul lui Paul Finta, CV-ul public oferă numeroase activități, dar răspunsul la această întrebare rămâne greu de identificat.

Avem avocatul, activ în profesie din ianuarie 2018. Avocatura dovedește pregătire juridică, experiență în reprezentare, negociere și analiză. Nu dovedește însă, prin simpla exercitare a profesiei, că titularul a administrat sau condus o societate și i-a îmbunătățit performanța.

Avem calitatea de asociat în societatea civilă de avocați Finta, Pispeczki, Ungureanu și Asociații. Aceasta poate presupune participare la organizarea activității profesionale, atragerea clienților, coordonarea dosarelor și gestionarea unor resurse. Dar calitatea de asociat nu este automat identică aceleia de administrator sau conducător, iar o societate civilă profesională de avocați nu trebuie confundată fără explicații cu o societate comercială dintre cele avute în vedere de legislația guvernanței corporative.

Dacă aceasta a fost entitatea invocată în dosarul de candidatură, comisia trebuie să arate ce funcție de conducere a exercitat Finta, în ce perioadă și prin ce rezultate a demonstrat îmbunătățirea performanței. Nu este suficientă existența numelui său pe antetul cabinetului. Legea cerea experiență, nu caligrafie corporativă.

Mai apare Topgoods Pro SRL, societate în care Finta declara zece părți sociale, cu o valoare totală de 100 de lei. În declarația de interese depusă după numirea la STPT, el figurează drept asociat. Din această calitate nu rezultă singură că a administrat efectiv firma, că a condus activitatea acesteia sau că i-a îmbunătățit indicatorii economici. Însă, ulterior, poziția s-a în firmă s-a clarificat și nu e deloc în favoarea sa, chiar dacă firma excelează prin lipsă de activitate și venituri.

Primul episod al cazierului fiscal fusese pus chiar de Finta în legătură cu o societate inactivă în care avusese calitatea de administrator cu puteri limitate. Dacă era vorba despre Topgoods Pro, trebuie stabilit documentar. Dacă era o altă firmă, aceasta trebuie identificată. În oricare dintre variante, o societate inactivă este un punct de plecare cel puțin neobișnuit pentru demonstrarea experienței în creșterea performanței corporative.

Renașterea bănățeană susținea în septembrie 2022 că Topgoods Pro nu îi putea furniza lui Finta experiența cerută de articolul 28, întrucât societatea nu ar fi avut activitatea și performanțele care să permită o asemenea demonstrație. Afirmația trebuie verificată prin bilanțurile companiei, declarațiile fiscale, istoricul administratorilor și situația depunerii raportărilor financiare. Presa a formulat acuzația; documentele contabile trebuie să dea verdictul.

Trebuie analizate cifra de afaceri, veniturile, profitul sau pierderea, numărul de angajați, activele, datoriile și anii pentru care societatea a depus bilanțuri. La fel de importantă este perioada în care Finta a fost administrator și dacă aceasta se suprapune peste vreo îmbunătățire măsurabilă. O creștere produsă după retragerea sa nu îi poate fi trecută în CV, după cum nici simpla supraviețuire juridică a firmei nu este echivalentă cu performanța.

A treia piesă importantă este activitatea desfășurată în Germania. CV-ul indică o perioadă de aproximativ un an și trei luni ca manager de proiect în construcții la Deutsche Bahn. Experiența este serioasă și poate demonstra capacitatea de a coordona lucrări, termene, bugete și echipe. Nu înseamnă însă automat că Finta a administrat sau condus Deutsche Bahn ori o altă societate din grup.

Deutsche Bahn este compania în cadrul căreia a lucrat, nu compania pe care documentele publice arată că ar fi condus-o. Diferența nu este una semantică. Un manager de proiect poate avea responsabilități importante fără a face parte din conducerea societății și fără a decide strategia, guvernanța, controlul financiar ori performanța generală a companiei.

Comisia de selecție putea considera experiența sa tehnică relevantă pentru STPT. Nu putea transforma însă, fără o justificare solidă, coordonarea unui proiect în administrarea unei societăți. Dacă aceasta a fost interpretarea folosită, raportul expertului independent trebuie să explice puntea dintre cele două.

Ce proiect a coordonat Finta? Care era valoarea lui? Câți oameni avea în subordine? Ce atribuții bugetare și decizionale exercita? Ce indicatori de performanță a îmbunătățit? Avea puterea de a angaja societatea, de a lua decizii strategice ori de a supraveghea conducerea executivă? Sau era un specialist tehnic valoros, aflat într-o structură managerială mult mai largă?

Un titlu precum „manager de proiect” nu răspunde singur la aceste întrebări. În guvernanța corporativă, cuvintele trebuie traduse în atribuții și rezultate, nu admirate pentru sonoritate.

CV-ul mai include implicarea în organizații studențești, inclusiv activități de coordonare în cadrul BEST. O asemenea experiență poate dovedi inițiativă, organizare, lucru în echipă și capacitate de conducere. Este utilă mai ales la începutul carierei. Totuși, o organizație studențească nu este o societate comercială sau o regie autonomă, iar organizarea voluntarilor nu poate fi echivalată automat cu îmbunătățirea performanței unei întreprinderi publice.

În această privință, CV-ul lui Finta pare bogat în competențe transferabile și sărac în răspunsul literal cerut de lege. Mai exact, ce societate administrase sau a condus și ce performanțe ale acesteia îmbunătățise?

Poate că răspunsul există în dosarul de candidatură. Poate că Finta a depus recomandări, fișe de post, rapoarte de proiect, indicatori economici și documente care nu au fost publicate. Poate că expertul independent a analizat activitatea societății de avocați sau rolul său în proiectele Deutsche Bahn și a concluzionat argumentat că experiența era suficientă.

Dar, dacă toate aceste documente există, secretul din jurul lor devine inutil. STPT și autoritatea tutelară le pot publica, cu anonimizarea datelor protejate, și pot închide disputa în câteva pagini. Faptul că întrebarea a rămas deschisă din septembrie 2022 până când Finta a devenit favorit pentru Prefectură spune ceva fie despre calitatea transparenței, fie despre fragilitatea răspunsului.

Pentru verificare sunt necesare matricea competențelor, punctajul individual, raportul expertului independent, documentele depuse de candidat și motivarea nominalizării. Din acestea trebuie să rezulte entitatea considerată relevantă, calitatea în care Finta a administrat-o sau condus-o și indicatorii prin care i-a fost recunoscută experiența în îmbunătățirea performanței.

Altfel, procedura pare să fi operat prin acumulare, cu puțină avocatură pentru componenta juridică, un proiect german pentru management, calitatea de asociat pentru experiența antreprenorială și o organizație studențească pentru conducerea echipelor. Fiecare piesă poate fi autentică. Întrebarea este dacă, puse împreună, îndeplineau cerința legală sau doar construiau impresia că sigur trebuie să o îndeplinească.

Un candidat multidisciplinar poate fi exact ceea ce are nevoie o societate publică. Dar multidisciplinar nu înseamnă automat experimentat în administrarea și creșterea performanței unei companii. Într-o selecție pe bani și funcții publice, diferența se stabilește prin documente, nu prin generozitatea cu care sunt traduse rubricile din CV.

În lipsa matricei și a punctajului, nu știm dacă Finta a demonstrat performanța unei companii sau doar performanța personală de a trece prin criterii.

Topgoods Pro SRL, firma cu un singur an financiar vizibil, toate cifrele la zero și administratorul care dispare din declarații

Dacă Topgoods Pro SRL a fost una dintre experiențele prin care Paul Finta a demonstrat că știe să administreze companii și să le îmbunătățească performanța, comisia de selecție de la STPT trebuie să fi primit un dosar mult mai spectaculos decât cel pe care îl oferă documentele disponibile publicului.

Firma a fost înregistrată la 25 mai 2020, cu sediul în Giroc și un capital social de 200 de lei. Paul Finta și Nicolae-Andrei Drăgoiu dețin fiecare câte 50% din societate și apar în raportul consultat atât ca asociați, cât și ca administratori. Pentru Finta este indicată data numirii de 13 mai 2020, mandatul fiind prezentat drept nelimitat și fără o dată de încetare. Drăgoiu apare în aceeași situație, din 14 mai 2020.

Mandate nelimitate, rezultate ceva mai greu de găsit.

Raportul financiar și juridic generat la 15 iunie 2026 afișează date financiare numai pentru anul 2020. În acel an, Topgoods Pro figurează cu zero lei cifră de afaceri, zero venituri, zero cheltuieli, zero profit, zero pierdere, zero active, zero datorii, zero bani în conturi și zero angajați. O companie atât de echilibrată încât fiecare indicator îl anulează preventiv pe următorul.

Această fotografie financiară nu dovedește că firma nu a avut ulterior nicio activitate. Raportul consultat nu afișează situațiile financiare pentru anii următori, iar absența lor din platformă nu poate fi echivalată automat cu nedepunerea bilanțurilor sau cu lipsa totală a operațiunilor. Pentru o concluzie definitivă trebuie obținute situațiile financiare oficiale de la Ministerul Finanțelor și istoricul depunerilor.

Putem constata însă ceva mai simplu. Singurul an pentru care raportul arată cifre este un an în care toate cifrele sunt zero. Dacă această societate a fost folosită în selecția de la STPT pentru a demonstra experiența în administrarea și creșterea performanței unei companii, publicul are dreptul să afle ce performanță a evaluat comisia și în baza căror documente.

Poate că firma a început să funcționeze după 2020. Poate că a avut proiecte, venituri și rezultate care nu apar în raportul furnizat. Poate că Finta nici nu a invocat Topgoods Pro drept argument managerial, comisia bazându-se pe societatea de avocați sau pe perioada petrecută la Deutsche Bahn. Toate variantele sunt posibile. Dosarul selecției poate face diferența dintre ele.

În prezent, Topgoods Pro figurează ca societate funcțională, reactivată, neplătitoare de TVA și fără datorii la ANAF. Aceste elemente trebuie consemnate corect. Firma nu apare ca radiată, în insolvență sau datoare statului. Raportul indică însă mai multe modificări ale statutului fiscal, începând din 2021 și continuând în 2022 și 2024. Succesiunea exactă a perioadelor de inactivitate și reactivare trebuie confirmată direct prin documentele ANAF, deoarece tabelul sintetic al platformei nu permite reconstruirea fără dubiu a întregului istoric.

Această verificare este importantă și din cauza episodului cazierului fiscal. În martie 2022, Finta a explicat public că mențiunea care blocase înregistrarea fără probleme a conducerii STPT provenea de la o firmă inactivă pentru care contabilul nu depusese declarația necesară. Nu avem încă documentul care identifică acea societate.

Dacă era Topgoods Pro, trebuie stabilit ce obligație fiscală nu fusese îndeplinită și în ce calitate răspundea Finta. Dacă era o altă firmă, candidatul o poate identifica și poate închide suspiciunea. Contabilul a primit deja rolul negativ în poveste. Ar fi util să aflăm și numele companiei în al cărei scenariu juca.

Topgoods Pro și-a schimbat profilul economic la 9 iunie 2022. Până atunci, activitatea principală fusese intermedierea în comerțul cu produse diverse, cod CAEN 4619. Prin Hotărârea nr. 2, asociații Finta și Drăgoiu au mutat activitatea principală spre codul CAEN 6311 – prelucrarea datelor, administrarea paginilor web și activități conexe. Comerțul a rămas activitate secundară. Restul clauzelor actului constitutiv au fost menținute neschimbate.

Schimbarea domeniului nu este suspectă prin ea însăși. O societate își poate modifica obiectul de activitate oricând identifică o altă oportunitate. Merită doar observată sincronizarea. La mai puțin de trei luni după intrarea lui Finta în conducerea STPT, firma sa privată trecea de la intermedieri comerciale la date, pagini web și activități digitale.

Pentru formalitățile de publicare și înregistrare a modificării a fost împuternicită societatea civilă de avocați Finta, Pispeczki, Ungureanu și Asociații, în care Paul Finta era, la rândul său, asociat. Actul constitutiv actualizat a fost înregistrat la Registrul Comerțului la 15 iunie 2022.

Nu rezultă că serviciul juridic ar fi fost plătit și nici ce avocat a executat concret formalitățile. Nu vorbim despre un conflict de interese dovedit. Avem doar circuitul „în familie” al calificărilor. Finta asociatul votează modificarea firmei administrate de Finta, iar societatea de avocați în care Finta este asociat primește împuternicirea să ducă hotărârea la Registrul Comerțului. Externalizare, dar fără riscul de a pierde documentele în afara ecosistemului.

Mai delicată este povestea declarațiilor de interese.

La 24 mai 2022, Paul Finta a completat o declarație de interese intitulată explicit „Rectificativă”. Documentul a apărut în contextul în care presa locală începuse să verifice numirile de la STPT și interesele profesionale ale noilor administratori. Actul confirmă că a existat o rectificare, dar nu arată singur ce anume fusese greșit sau omis în versiunea inițială și nici motivul pentru care Finta a revenit asupra formularului. Pentru aceasta trebuie obținută și prima declarație.

În documentul rectificativ, Finta declară corect participația de 50% la Topgoods Pro, respectiv zece părți sociale, cu o valoare totală de 100 de lei. Declară și calitatea de asociat în societatea de avocați. La rubrica privind funcțiile de conducere, administrare și control ale societăților comerciale apare însă numai mandatul din Consiliul de Administrație al STPT. Topgoods Pro nu mai apare și în calitatea sa distinctă de administrator.

Diferența dintre asociat și administrator nu este o subtilitate rezervată cursurilor universitare de drept comercial. Asociatul deține participația. Administratorul conduce și reprezintă societatea în limitele mandatului. Formularul avea rubrici diferite tocmai pentru că cele două calități nu sunt sinonime.

Raportul firmei îl indică pe Finta administrator din 13 mai 2020, pe durată nelimitată și fără dată de încetare. Declarația rectificativă din 24 mai 2022 îl indică numai drept asociat la Topgoods Pro, iar la funcțiile de administrare menționează exclusiv STPT.

Această neconcordanță nu trebuie transformată direct într-o acuzație de fals în declarații. Raportul Termene.ro are caracter informativ și nu înlocuiește un certificat constatator istoric emis de ONRC. Este posibil să existe un act de încetare, o limitare ori o modificare a mandatului care nu apare în documentele consultate.

Există însă un element suplimentar. Hotărârea AGA din 9 iunie 2022 modifică doar obiectul de activitate și precizează că restul clauzelor actului constitutiv rămân neschimbate. Actul actualizat a fost apoi înregistrat în 15 iunie. Documentele publicate nu indică o revocare sau o retragere a lui Finta din administrarea firmei în acel moment.

Nici aici nu avem certificatul istoric care să închidă problema. Avem însă suficiente elemente pentru o întrebare simplă. Dacă mandatul de administrator al Topgoods Pro era activ la 24 mai 2022, de ce nu apare în declarația de interese rectificativă?

Rectificarea capătă astfel o ironie proprie. Formularul fusese adus înapoi pentru reparații, dar administratorul firmei private pare să fi rămas tot în afara lui. Finta asociatul a fost găsit. Finta administratorul nu a răspuns la apel.

Situația se repetă în declarația ulterioară, completată la 30 de zile de la numirea pentru mandatul definitiv din STPT. Topgoods Pro apare din nou la rubrica participațiilor, cu zece părți sociale și valoarea de 100 de lei. La rubrica funcțiilor de administrare este înscris doar mandatul din STPT, cu beneficii declarate de 12.000 de lei. Nici de această dată nu este menționată funcția de administrator la Topgoods Pro.

Avem, așadar, două declarații succesive, una dintre ele intitulată chiar „Rectificativă”, în care aceeași separare se păstrează, unde Topgoods Pro este vizibilă ca participație, dar nu și ca funcție de administrare. Dacă certificatul ONRC confirmă că mandatul lui Finta era activ la ambele date, nu mai discutăm despre o singură căsuță ratată într-un formular, ci despre o omisiune repetată.

Poate exista o explicație juridică sau factuală. Poate că mandatul fusese încetat și platforma nu reflectă corect istoricul. Poate că Finta a apreciat greșit că declararea calității de asociat acoperea și funcția de administrator. Poate că forma actului constitutiv îi limita atât de mult atribuțiile încât nu s-a considerat obligat să înscrie poziția. Fiecare variantă trebuie verificată, nu presupusă în avantajul sau în defavoarea sa.

Pentru aceasta sunt necesare certificatul constatator istoric al Topgoods Pro, actul constitutiv din 2020, toate actele adiționale, forma inițială a declarației rectificate și un punct de vedere din partea lui Paul Finta. Abia după obținerea lor poate fi formulată o concluzie juridică privind caracterul complet sau incomplet al declarațiilor.

Firma ridică și o a doua problemă, distinctă de declarațiile de interese, legată de rolul a jucat în selecția pentru CA al STPT.

Dacă Topgoods Pro nu a fost invocată în dosarul de candidatură, trebuie spus clar și nu i se poate atribui retroactiv o importanță pe care candidatul nu i-a acordat-o. Dacă a fost prezentată ca experiență în administrarea unei societăți, comisia trebuie să publice documentele prin care a apreciat performanța acesteia.

Din datele vizibile nu rezultă o creștere a cifrei de afaceri, a profitului, a activelor sau a numărului de angajați. Rezultă o firmă înființată în 2020, cu toate valorile acelui an la zero, un obiect de activitate schimbat în 2022 și un istoric fiscal care include reactivarea. Rezultă, de asemenea, doi administratori cu mandate nelimitate, dintre care unul a fost selectat ulterior să administreze transportul public al Timișoarei.

Poate că expertul independent a avut alte dovezi. Poate că experiența managerială a lui Finta a fost recunoscută exclusiv prin societatea de avocați și Deutsche Bahn. Dar, cât timp matricea, punctajul și documentele justificative nu sunt publice, Topgoods Pro rămâne compania perfectă pentru profilul ajustabil, adică suficient de prezentă pentru a demonstra spirit antreprenorial, suficient de absentă financiar pentru a nu putea fi măsurată și suficient de discretă încât administratorul ei să nu apară ca administrator în propriile declarații.

Nu știm încă dacă Topgoods Pro l-a ajutat pe Paul Finta să treacă de selecția STPT. Știm că publicul vede un singur an financiar, toate valorile la zero și două declarații în care asociatul este prezent, iar administratorul lipsește.

Dacă aceasta a fost școala de management prezentată comisiei, meritocrația locală a reușit o transformare pe care nici bilanțul nu o poate explica: zero activitate vizibilă, convertită în capital profesional.

Incompatibilitatea care începe în ziua numirii

Deocamdată, Paul Finta este doar favoritul USR Timiș pentru funcția de prefect. Numele vehiculat de partid și de presă nu produce efecte juridice, nu îi încetează mandatul de la STPT și nu îl obligă să își suspende activitatea profesională. Legislația românească nu sancționează incompatibilitatea dintre o funcție ocupată și una doar dorită.

Situația se schimbă însă în momentul numirii. Prefecții sunt numiți prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului care coordonează instituția. Din acel moment, candidatul universal nu mai poate păstra toate versiunile profesionale active în paralel. Legea îi cere să aleagă ce rămâne în CV și ce trebuie suspendat, încetat sau lăsat temporar în urmă.

Articolul 274 din Codul administrativ trimite regimul incompatibilităților prefectului la Legea nr. 161/2003. Iar articolul 85 din această lege este suficient de explicit: funcția de prefect este incompatibilă cu funcția de administrator sau membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale ori instituții publice.

STPT este societate pe acțiuni, iar Paul Finta figurează în Consiliul său de Administrație. Dacă Guvernul îl numește prefect, cele două poziții nu pot fi exercitate simultan. Nu este o chestiune de oportunitate, eleganță politică sau bune practici. Este o incompatibilitate prevăzută direct de lege.

Mai mult, articolul 86 din Legea nr. 161/2003 prevede că persoana numită prefect trebuie să declare, la data depunerii jurământului sau a numirii, că nu se află într-unul dintre cazurile de incompatibilitate. Textul nu descrie un concediu administrativ de acomodare în care noul prefect poate testa câteva zile funcția, păstrând în rezervă indemnizația și mandatul din societatea municipală.

Prin urmare, Finta ar trebui să rezolve situația de la STPT înainte ca numirea să producă efecte sau, cel târziu, în chiar momentul intrării efective în funcție. O demisie anunțată în presă nu este suficientă. Trebuie să existe actul juridic prin care încetează mandatul, înregistrarea acestuia în documentele societății și actualizarea oficială a componenței Consiliului de Administrație.

Aici trebuie urmărită cronologia la zi și, eventual, la oră.

Prima dată importantă va fi cea a hotărârii Guvernului. A doua va fi data publicării actului în Monitorul Oficial și momentul de la care numirea produce efecte. A treia va fi depunerea jurământului. În paralel, trebuie identificată data la care Finta își depune demisia din CA-ul STPT, data la care aceasta este primită, actul AGA ori al societății prin care se ia act de încetare și data operării modificării în registrele relevante.

Dacă mandatul din STPT încetează înainte de numire, problema juridică este rezolvată curat. Dacă încetează după instalarea la Prefectură, chiar și la un interval redus, trebuie analizat dacă în acea perioadă s-au suprapus efectiv cele două calități. Legea nu măsoară incompatibilitatea după gravitatea intenției sau după numărul de ședințe la care titularul a participat. Două funcții incompatibile exercitate simultan nu devin compatibile doar pentru că suprapunerea a fost scurtă.

Trebuie verificate și eventualele indemnizații plătite de STPT după data numirii. Contează ultima lună pentru care Finta este remunerat, perioada exactă acoperită de plată și dacă sumele privesc activitate anterioară sau exercitarea mandatului după instalarea la Prefectură. O plată efectuată ulterior nu dovedește automat continuarea funcției, dacă reprezintă o creanță pentru o perioadă anterioară. Dar documentele trebuie să permită această distincție, nu să o lase în seama explicațiilor de după apariția articolului.

La fel de importante sunt actele Consiliului de Administrație. Trebuie stabilit dacă Finta a semnat hotărâri, procese-verbale, rapoarte ori alte documente după numirea ca prefect. Participarea la o ședință, exprimarea unui vot sau semnarea unui act ar confirma nu doar păstrarea formală a calității, ci exercitarea ei efectivă.

Mai există și problema avocaturii.

Paul Finta nu va fi obligat să renunțe definitiv la titlul profesional și nici să părăsească societatea civilă de avocați în sensul pierderii calității de asociat. Exercitarea remunerată a funcției de prefect atrage însă, potrivit interpretării oficiale adoptate de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, suspendarea din exercițiul profesiei de avocat.

UNBR a stabilit explicit, prin Decizia nr. 119 din ianuarie 2021, că exercitarea funcției de prefect sau subprefect, dacă este remunerată, constituie un caz de suspendare din exercitarea profesiei. Avocatul își păstrează titlul, dar nu mai poate presta activitățile specifice profesiei pe durata funcției publice.

Asta înseamnă că Finta trebuie să informeze Baroul Timiș și să solicite trecerea din tabloul avocaților cu drept de exercitare în tabloul avocaților incompatibili. Nu mai poate semna cereri, acorda asistență juridică, reprezenta clienți sau încasa onorarii pentru activitate profesională prestată după intervenirea suspendării.

Societatea Finta, Pispeczki, Ungureanu și Asociații poate continua prin ceilalți avocați. Contractele și dosarele aflate în derulare trebuie însă redistribuite, iar clienții informați potrivit regulilor profesiei. Finta poate rămâne asociat în forma profesională în limitele stabilite de legislația avocaturii, dar nu poate juca simultan rolul prefectului și pe cel al avocatului activ care negociază, redactează și pledează.

Trebuie urmărite, așadar, data cererii depuse la Baroul Timiș, decizia privind suspendarea exercitării profesiei și actualizarea Tabloului avocaților. Orice document juridic semnat în nume profesional după intervenirea incompatibilității ar ridica o problemă mult mai gravă decât simpla întârziere administrativă. Statutul profesiei tratează continuarea exercitării avocaturii după apariția incompatibilității drept exercitare fără drept și abatere disciplinară gravă.

Nu trebuie confundată însă participarea sa economică în societatea de avocați cu exercitarea efectivă a profesiei. Este posibil ca Finta să păstreze anumite drepturi patrimoniale în cadrul formei profesionale, în limitele legii și ale statutului, fără să mai presteze servicii juridice. Tocmai de aceea trebuie explicată public reorganizarea. Mai precis, cine preia clienții, cine semnează actele, cum sunt distribuite veniturile și cum este separată activitatea anterioară de perioada mandatului public.

În același timp, noul prefect va trebui să depună declarațiile de avere și de interese prevăzute de lege. Acestea trebuie comparate cu ultima declarație publicată la STPT. Vor trebui urmărite participațiile în Topgoods Pro SRL, poziția din societatea de avocați, veniturile obținute de la STPT, contractele în derulare ale formei profesionale și orice alte relații financiare sau instituționale relevante.

Diferențele dintre cele două declarații nu vor demonstra automat o neregulă. Pot reflecta încetarea unor mandate sau modificarea firească a situației profesionale. Dar fiecare dispariție importantă din noul document trebuie să aibă în spate un act – demisie, încetare de contract, suspendare profesională sau cesiune, după caz.

Trebuie verificată și situația Topgoods Pro SRL. Simpla calitate de asociat într-un SRL nu apare în articolul 85 al Legii nr. 161/2003 printre incompatibilitățile prefectului. Dacă Finta deține însă și o funcție de administrator, director sau altă calitate de conducere, aceasta trebuie să înceteze. Participația și conducerea unei societăți sunt noțiuni juridice diferite, iar investigația trebuie să evite confuzia convenabilă dintre ele.

Funcția de prefect nu îi cere unei persoane să își șteargă trecutul profesional. Îi cere însă să îl separe juridic de noua putere publică. Pentru Finta, această separare va trebui să fie deosebit de vizibilă, tocmai fiindcă administrația, partidul, cabinetul de avocatură și societatea municipală s-au întâlnit atât de des în traseul său.

O plecare corectă de la STPT și suspendarea imediată a avocaturii ar elimina incompatibilitățile formale. Nu ar șterge întrebările despre independența viitorului prefect față de administrația care l-a promovat. Dar cel puțin ar arăta că, atunci când legea trasează o linie, candidatul nu încearcă să o transforme într-un criteriu ajustabil.

USR îl poate trimite la Prefectură. Legea nu îi permite să ia și scaunul de la STPT cu el, oricât de ajustabil ar fi profilul.

Ce trebuie să explice candidatul care ar urma să verifice legalitatea altora

Paul Finta nu este încă prefect. Este favoritul USR Timiș pentru o funcție în care explicațiile nu mai pot fi înlocuite cu formule de partid, iar documentele nu ar trebui să apară numai după ce presa descoperă că lipsesc. Înainte ca Guvernul să semneze numirea, candidatul are ocazia să lămurească un traseu public în care profesia, politica, administrația și contractele s-au întâlnit cu o regularitate aproape instituționalizată.

Prima explicație îi aparține chiar lui. Paul Finta trebuie să spună limpede când a devenit membru USR. În martie 2022, presa îl descria drept simpatizant. Ulterior, STPT l-a prezentat oficial drept membru al partidului. Între cele două momente există o dată exactă, iar aceasta contează. Era membru USR când a fost numit administrator provizoriu? Era membru când a reprezentat sindicatul care susținea Organigrama administrației Fritz? Era membru când a participat la selecția pentru mandatul definitiv? Sau carnetul de partid a venit după ce traseul administrativ fusese deja stabilizat?

Nu există nimic ilegal în apartenența politică. Devine însă dificil să prezinți drept selecție exclusiv profesională promovarea unui candidat fără să spui dacă acesta făcea parte chiar din partidul care controla autoritatea tutelară.

Finta trebuie apoi să explice pentru ce profil a fost selectat în Consiliul de Administrație al STPT. Ca avocat, a invocat necesitatea competenței juridice în conducerea societății. Când i s-a cerut să arate dacă îndeplinea vechimea aferentă acelui profil, a declarat că nu știa dacă fusese ales ca jurist. Dacă nu era juristul selectat, ce era? Inginerul? Managerul de proiect? Asociatul din societatea de avocați? Administratorul unei firme inactive? Candidatul cu cel mai potrivit amestec de calificări?

Nu i se cere să își aleagă o singură profesie și să le abandoneze pe celelalte. I se cere să identifice criteriul în baza căruia a primit o funcție publică remunerată. Un administrator selectat profesionist nu ar trebui să afle din întrebările presei de ce a fost considerat potrivit.

Tot Finta trebuie să precizeze ce entitate administrase sau condusese înainte de STPT și prin ce indicatori îi îmbunătățise performanța. Dacă răspunsul este Topgoods Pro SRL, atunci trebuie prezentate perioada mandatului său, activitatea firmei, situațiile financiare și evoluția rezultatelor. Dacă răspunsul este societatea civilă de avocați, trebuie explicat ce rol executiv a avut și cum a măsurat comisia performanța formei profesionale. Dacă răspunsul este Deutsche Bahn, trebuie arătat cum a fost echivalată coordonarea unui proiect cu administrarea ori conducerea unei societăți.

Prestigiul numelui companiei germane nu înlocuiește atribuțiile concrete. Deutsche Bahn poate impresiona într-un CV, dar nu transformă automat fiecare manager de proiect într-un administrator corporativ.

Candidatul mai trebuie să lămurească episodul cazierului fiscal. Care societate a generat mențiunea, ce obligație nu fusese îndeplinită, când a aflat despre problemă și când a fost radiată? A depus cazierul înainte de numirea provizorie sau situația a fost descoperită abia de Registrul Comerțului? AGA știa? Comisia ori autoritatea tutelară verificaseră documentul?

Explicația că responsabilitatea revenea contabilului poate fi adevărată. Nu răspunde însă la întrebarea despre calitatea verificărilor făcute înainte ca Finta să primească dreptul de a administra o societate publică.

Urmează mandatul juridic din dosarul Organigramei. Paul Finta trebuie să comunice valoarea contractului de asistență juridică nr. 295 din 13 iunie 2022, cine a plătit onorariul și dacă serviciile au fost prestate integral ori parțial gratuit. Trebuie să spună dacă a informat STPT, AGA sau autoritatea tutelară că, în timp ce era administratorul unei societăți municipale, reprezenta un sindicat intervenient în sprijinul administrației municipale.

Poate că nicio normă nu îi impunea o asemenea notificare. Atunci poate indica temeiul și închide discuția. Dar aparența de convergență nu dispare prin tăcere. Un administrator numit de municipalitate reprezenta un client care apăra actele aceleiași municipalități, iar mandatul său administrativ avea să fie prelungit și definitivizat.

Finta trebuie să explice și dacă a cunoscut opinia juridică a profesorului Ovidiu Podaru înainte de redactarea recursului. Cele două documente construiesc argumente convergente despre diferența dintre actul suspendat și noua organigramă. A folosit opinia? I-a fost transmisă de Primărie, de sindicat sau de altă persoană? Ori asemănarea rezultă exclusiv din analiza aceleiași probleme juridice?

Oricare dintre variante este posibilă. Tăcerea nu este o variantă convingătoare pentru un candidat la funcția de prefect.

USR Timiș are, la rândul său, câteva explicații de oferit. Cine l-a propus pe Paul Finta și prin ce procedură internă? Au existat și alte candidaturi? A fost analizat istoricul selecției de la STPT? A cerut partidul clarificări despre cazierul fiscal, dosarul Organigramei, contractele publice și legăturile profesionale cu administrația?

După demisia Corneliei-Elena Micicoi în contextul anchetei Parchetului European, alegerea noului prefect nu poate fi tratată ca o simplă redistribuire de funcții între membrii aceleiași pepiniere. USR trebuie să explice de ce omul potrivit pentru refacerea credibilității Prefecturii este tocmai un beneficiar al sistemului local de numiri, legat juridic și administrativ de puterea pe care ar urma să o controleze.

Partidul trebuie să spună și ce garanții de independență a cerut. Cum va proceda viitorul prefect când primește spre verificare hotărâri ale Consiliului Local Timișoara privind STPT? Cum va analiza acte referitoare la reorganizările administrației Fritz? În ce cazuri se va abține și cui va delega atribuțiile?

Nu este suficientă afirmația că Paul Finta este un profesionist. Tocmai profesioniștii cunosc importanța procedurilor scrise.

Primăria Timișoara trebuie să lămurească relația cu sindicatul condus de Marinela Lucuț. A primit acesta un sediu în clădirea instituției? Prin ce act, în ce condiții și cu ce costuri? Au solicitat și alte organizații sindicale spații similare? Ce răspunsuri au primit? A beneficiat sindicatul de logistică, resurse sau alte facilități din partea administrației?

Dacă Marinela Lucuț a fost martor pentru Dominic Fritz într-un litigiu cu Tiberiu Negrei, Primăria poate indica dosarul și împrejurările. Relația poate avea o explicație perfect legitimă. Dar caracterizarea sindicatului drept organizație apropiată puterii nu poate fi respinsă credibil cât timp documentele rămân ascunse, iar coincidențele sunt lăsate să se apere singure.

Municipalitatea trebuie să publice și traseul opiniei profesorului Ovidiu Podaru. Cine a comandat-o, la ce dată, în baza cărui contract și la ce preț? Când a intrat în instituție? Cine a primit-o? De ce documentul este datat 21 ianuarie 2021, deși discută hotărâri, o sentință și o organigramă apărute ulterior?

Poate fi o simplă eroare materială. Dacă este atât de simplă, și demonstrarea ei ar trebui să fie simplă, prezentând contract, factură, e-mail, număr de înregistrare și fișier electronic original.

STPT și Adunarea Generală a Acționarilor au obligația să publice dosarul selecției lui Paul Finta. Nu un rezumat festiv despre competența noii conduceri, ci documentele care arată mecanismul, cu tot ce presupune, de la profilul Consiliului, matricea competențelor, anunțul de recrutare, lista criteriilor, ponderea acestora, punctajele până la raportul expertului independent și motivarea nominalizării.

Din acte trebuie să rezulte dacă Finta a fost punctat ca jurist, inginer, manager sau administrator de societate. Trebuie văzut dacă experiența în proiecte de infrastructură urbană exista în documentele inițiale ale procedurii, cine a propus criteriul și câți candidați l-au îndeplinit. La fel, trebuie arătat ce experiență a fost acceptată pentru cerința privind administrarea sau conducerea unor societăți și îmbunătățirea performanței lor.

AGA trebuie să răspundă și despre cazierul fiscal. Documentul fusese cerut înainte de numirea provizorie? Reprezentanții acționarului cunoșteau mențiunea? Numirea putea fi înregistrată înainte de radierea acesteia? Dacă răspunsul este că totul a fost legal, actele pot demonstra acest lucru mai convingător decât declarațiile ulterioare.

Mai rămâne perioada dintre 16 și 19 septembrie 2022. Hotărârea AGA nr. 20 prelungea mandatul provizoriu până la 15 septembrie, iar contractul definitiv este datat 20 septembrie. În baza cărui act a exercitat Finta mandatul în zilele intermediare? A existat o altă prelungire, o hotărâre nepublicată sau o întrerupere formală? Patru zile nu răstoarnă singure o numire, dar guvernanța corporativă se măsoară și în zilele pe care documentele nu le acoperă.

Sindicatul condus de Marinela Lucuț trebuie să explice de ce a intervenit în proces de partea administrației și care era interesul concret al membrilor săi. Câți membri avea în iunie 2022, la mai puțin de două luni de la înregistrare? Cum a decis contractarea societății lui Paul Finta? Cine a aprobat mandatul și din ce fonduri a fost plătit?

Sindicatul poate considera în mod legitim că noua organigramă era benefică salariaților. Atunci ar trebui să publice hotărârea internă, argumentele și sursa finanțării reprezentării juridice. O organizație sindicală nu devine suspectă doar pentru că susține conducerea. Dar când apare într-un proces exact la timp pentru a întări poziția administrației, transparența este singura metodă prin care își poate demonstra autonomia.

Toate aceste întrebări trebuie transmise oficial înainte de publicarea formei finale a investigației. Paul Finta, USR Timiș, Primăria, STPT, AGA și sindicatul Marinelei Lucuț trebuie să primească un termen rezonabil pentru răspuns. Refuzul, tăcerea sau explicațiile incomplete vor fi consemnate ca atare, nu interpretate automat drept recunoaștere a unei vinovății.

Ancheta nu dovedește până acum existența unui troc, a unei selecții trucate sau a unui conflict de interese sancționat juridic. Dovedește o cronologie, o suprapunere de roluri și o serie de criterii ale căror explicații s-au schimbat în funcție de întrebarea adresată. Dovedește că avocatul unui sindicat favorabil administrației a fost, în același timp, administratorul unei societăți municipale și că mandatul său a devenit definitiv după intervenția juridică din dosarul Organigramei. Dovedește că procedura sa de selecție a fost contestată încă din momentul numirii și că documentele capabile să închidă disputa nu au fost puse integral în fața publicului.

Pentru funcția de prefect, standardul nu poate fi „nu s-a demonstrat încă nimic penal”. Prefectul este cel care cere altora să respecte legea, verifică actele administrației și sesizează instanța atunci când descoperă nelegalități. Înainte să ocupe acest scaun, candidatul trebuie să demonstreze că propriul traseu administrativ rezistă aceluiași control pe care urmează să îl exercite asupra altora.

Paul Finta poate fi un avocat bun, un inginer competent și un administrator eficient. Tocmai de aceea ar trebui să poată explica fără ezitare pentru ce profil a fost selectat, ce experiență a dovedit, cine i-a plătit serviciile juridice și cum va controla administrația care i-a construit traseul public.

Până atunci, rămâne candidatul ideal pentru orice criteriu: jurist când trebuie, inginer când se cere și membru USR tot timpul.

*cover: ChatGPT / Open AI