Conducerea SCMUT știa din 21 mai că are nevoie de detectoare de fum, a contractat și service-ul pentru echipamentele de securitate în 8 iunie și a finalizat cumpărarea a 50 de senzori fix pe 9 iunie, la ora 09:52, chiar în timp ce pompierii desfășurau exercițiul la Clinica de Balneo. ISU a găsit însă sistemul de alarmare și hidranții exteriori cu deficiențe. La Spitalul Municipal, referatul, contractul și oferta au funcționat la minut. Instalațiile de care depind viețile pacienților și ale personalului nu au funcționat deloc.

PE SCURT

Pe 9 iunie 2026, Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a funcționat în două viteze. La Clinica de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie de pe bulevardul C.D. Loga nr. 42–44, pompierii testau alarmarea și evacuarea în cazul unui incendiu. În SEAP, spitalul finaliza cumpărarea a 50 de detectoare de fum.

Potrivit personalului, exercițiul a început în jurul orei 09:30. În clinică se aflau 52 de pacienți internați și aproximativ 35 de angajați, aproape 90 de persoane. Din cele 60 de paturi, 42 sunt la etaj, într-o unitate în care unii bolnavi pot avea dificultăți de deplasare și pot necesita ajutor la evacuare.

Cu 35 de minute înainte de sosirea pompierilor, la ora 08:55, SCMUT publicase cumpărarea directă DA40579185 pentru 50 de dispozitive „Senzor de fum Standalone SD218, baterie 9V”, la prețul de 65 de lei bucata. Valoarea totală era de 3.250 de lei fără TVA. La ora 09:51, ELSTAD LUXEL SRL a răspuns solicitării. La 09:52, spitalul a acceptat oferta. Tranzacția s-a închis într-un singur minut, în timp ce echipajele ISU se aflau deja în clinică.

Cronologia trebuie prezentată corect. Achiziția nu a fost lansată după ce pompierii au constatat deficiențele. Procedura fusese publicată înainte de începerea exercițiului. Documentele arată însă că necesitatea detectoarelor era cunoscută cu mult mai devreme.

Fișa achiziției precizează că operațiunea a fost inițiată în baza referatului nr. 16821 din 21 mai 2026, atribuit lui Borlovan Dan. Între referat și cumpărarea efectivă au trecut 19 zile. Documentul integral nu este încă public. Nu știm dacă el privea lipsa unor detectoare, defectarea celor existente, acoperirea unor spații neprotejate ori completarea stocului general al spitalului. Nu știm nici dacă cele 50 de dispozitive erau destinate Clinicii de Balneo, deoarece fișa de cumpărare indică livrarea la magazia SCMUT, nu la C.D. Loga.

Cert este că nevoia fusese formalizată în 21 mai, iar achiziția a ajuns în SEAP abia în dimineața testului. Achiziția a durat un minut. Așteptarea până la achiziție a durat aproape trei săptămâni. Cu o zi înainte de exercițiu, în 8 iunie, SCMUT înregistrase și contractul nr. 555, în valoare de 4.500 de lei, cu BFP EXE SISTEME SRL, pentru „servicii de reparare și întreținere a echipamentului de securitate”. Documentul public nu indică locația și nici echipamentele vizate. Nu putem afirma încă faptul că firma fusese contractată special pentru instalațiile Clinicii de Balneo. Legătura trebuie demonstrată prin contractul integral, comanda de lucru, devizul, fișa de intervenție și procesul-verbal de recepție. Apropierea temporală rămâne însă greu de ignorat. Referatul exista din 21 mai. Contractul de service apare în 8 iunie. Detectoarele sunt cumpărate în 9 iunie, în timp ce pompierii testează clădirea.

Rezultatul exercițiului a fost confirmat oficial de ISU Banat. Alarmarea utilizatorilor s-a făcut „în mod direct, vocal”, iar pompierii au constatat „deficiențe privind funcționarea hidranților exteriori și a sistemului de alarmare”. Conducerea instituției a fost informată că instalațiile trebuie remediate și readuse în stare de funcționare.

ISU a precizat și că activitatea nu a fost un control, ci un exercițiu de alarmare și testare a evacuării. Tocmai această delimitare face situația mai gravă. Pompierii nu veniseră să caute nereguli în documente. Au încercat să desfășoare scenariul, iar instalațiile au arătat singure că nu funcționează corespunzător.

Personalul susține că hidrantul exterior verificat nu era alimentat cu apă. ISU confirmă deocamdată numai existența unor deficiențe. Natura exactă a problemei trebuie stabilită prin procesul-verbal și documentele tehnice.

Nici detectoarele cumpărate nu trebuie confundate cu repararea sistemului de alarmare. Modelul SD218 este un dispozitiv autonom, alimentat cu baterie de 9 V, care poate detecta fumul și emite local un semnal sonor. Fișa achiziției nu arată că aparatele sunt conectate la centrala de incendiu, că transmit semnalul într-un punct supravegheat sau că declanșează simultan alarmarea în întreaga clinică.

Cele 50 de dispozitive puteau fi o măsură temporară, o completare a dotării ori o achiziție destinată mai multor sedii. Fără proiectul PSI, nota tehnică și procesele-verbale de montaj, SCMUT nu poate prezenta cumpărarea lor drept dovada că sistemul constatat de ISU cu deficiențe a fost reparat.

La ora 09:52, la un minut după lansarea cererii în SEAP de către departamentul achiziții al spitalului, detectoarele existau într-o achiziție acceptată. Nu erau încă livrate, recepționate, scoase din magazie și montate pe tavanele clinicii.

Spitalul trebuie să prezinte avizul de livrare, recepția, fișele de magazie, bonurile de transfer și lista exactă a amplasamentelor. Trebuie să arate câte detectoare au ajuns la Balneo, în ce corpuri și încăperi au fost montate, cine le-a testat și cine răspunde de verificarea periodică și schimbarea bateriilor.

ELSTAD LUXEL a furnizat aparatele, iar BFP EXE SISTEME a primit contractul de service. Documentele nu indică o legătură între cele două firme și nu există temei pentru construirea artificială a unui aranjament. Subiectul rămâne calendarul decis de SCMUT.

În aceeași zi, spitalul a cumpărat de la ELSTAD LUXEL și un bec de 45 W, pentru 636 de lei, ceea ce arată o relație comercială mai largă pentru produse electrice și de iluminat. BFP EXE SISTEME este o firmă activă în zona instalațiilor electrice și a activităților de protecție. Firmele trebuie să arate ce au livrat și ce au executat, dar răspunderea pentru momentul contractării și pentru starea instalațiilor aparține spitalului.

În dimineața de 10 iunie, potrivit relatărilor angajaților, o echipă de tehnicieni despre care personalul afirmă că aparținea BFP EXE SISTEME s-a prezentat la clinică. Informația trebuie confirmată prin fișa de intervenție.

SCMUT trebuie să arate ce a fost verificat, ce defecțiuni au fost găsite, ce piese au fost înlocuite și cine a certificat la final că alarma și hidranții funcționează. Trebuie stabilit și dacă intervenția fusese programată înainte de exercițiu sau a fost accelerată după constatarea ISU. Dacă deficiențele erau cunoscute, conducerea trebuie să explice de ce remedierea a fost împinsă până în ajunul testului. Dacă nu erau cunoscute, trebuie să explice cum au fost făcute reviziile periodice și cine certificase anterior că instalațiile sunt funcționale.

Ori știau și au amânat, ori nu știau ceea ce aveau obligația să verifice. Stela Iurciuc trebuie să spună când a primit referatul din 21 mai, de ce cumpărarea a ajuns în SEAP abia în 9 iunie și ce măsuri a dispus înainte de exercițiu. Serviciul Tehnic trebuie să prezinte reviziile, registrele și contractele de mentenanță. Responsabilul PSI trebuie să arate ce controale preventive efectuase. Claudiu Avram trebuie să explice ce știa conducerea clinicii despre starea sistemelor și ce sesizări transmisese managementului.

În dimineața de 9 iunie, administrația a reușit să pună documentele în mișcare. Referatul exista. Contractul exista. Oferta a venit la 09:51. Acceptarea a venit la 09:52. În clinică, însă, oamenii au fost alarmați vocal, sistemul de alarmare prezenta deficiențe, iar hidranții exteriori trebuiau readuși în stare de funcționare.

La Clinica de Balneo, sistemul de achiziții a fost mai rapid decât sistemele de protecție. Iar într-un incendiu real, pacientul nu se evacuează prin SEAP.

INVESTIGAȚIA ECOPOLITICA

Marți, 9 iunie, la ora 08:55, SCMUT publica în SEAP cumpărarea a 50 de detectoare autonome de fum. În jurul orei 09:30, pompierii intrau în Clinica de Recuperare pentru exercițiul anunțat. La 09:51, furnizorul răspundea. La 09:52, spitalul accepta oferta de 3.250 de lei. În clădire, oamenii erau alarmați vocal, sistemul tehnic prezenta deficiențe, iar hidranții exteriori nu funcționau corespunzător.

Achiziția fusese pregătită printr-un referat din 21 mai, iar service-ul fusese contractat pe 8 iunie. Cu alte cuvinte, administrația știa, cumpăra și contracta. Numai protecția la incendiu nu ajunsese la timp, chiar la examenul picat în fața realității din teren.

Pompierii intră la 09:30. La 09:52, SCMUT cumpără detectoarele

Exercițiul din 9 iunie 2026 fusese planificat pentru Clinica de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie, care funcționează în două clădiri la numerele 42–44 de pe bulevardul C.D. Loga. Scenariul presupunea izbucnirea unui incendiu la parter, alarmarea personalului, evacuarea pacienților și intervenția cu mijloacele disponibile. În clinică se aflau 52 de pacienți internați și aproximativ 35 de angajați, aproape 90 de oameni. Din cele 60 de paturi, 42 sunt amplasate la etaj, iar specificul unității înseamnă că o parte dintre bolnavi pot avea afecțiuni locomotorii, neurologice ori reumatologice și pot necesita ajutor la deplasare.

Potrivit relatărilor personalului, echipajele ISU au ajuns în jurul orei 09:30. Cu 35 de minute înainte, la 08:55, SCMUT publicase în Sistemul Electronic de Achiziții Publice cumpărarea directă DA40579185, denumită simplu „Senzor de fum”. Spitalul solicita 50 de dispozitive Standalone SD218, alimentate cu baterii de 9 V, la 65 de lei bucata. Valoarea totală era de 3.250 de lei fără TVA.

La 09:51, ELSTAD LUXEL SRL a transmis răspunsul la solicitare. La 09:52, SCMUT a acceptat oferta. Firul temporal trebuie prezentat exact. Procedura nu a fost lansată după ce pompierii au constatat problemele, ci înainte de începerea exercițiului. Nu există, așadar, proba unei achiziții improvizate la vederea autospecialelor. Există însă dovada că tranzacția a fost finalizată în timp ce ISU testa clădirea și tocmai când capacitatea reală de alarmare urma să fie pusă la încercare.

Suprapunerea nu dovedește, prin ea însăși, vreo ilegalitate și nici un aranjament comercial. Într-o cumpărare directă, furnizorul poate cunoaște solicitarea, produsul poate exista deja în catalog, iar achizitorul poate valida oferta imediat. Ceea ce face cazul relevant este diferența dintre precizia circuitului administrativ și rezultatul tehnic. La 09:52, cei 50 de senzori existau în evidența unei achiziții acceptate. În clinică, oamenii aveau să fie anunțați din voce, iar instalațiile aveau să fie trimise la remediere.

Achiziția de un minut a fost pregătită din 21 mai

Fișa cumpărării directe precizează că operațiunea a fost inițiată în baza referatului nr. 16821 din 21 mai 2026, atribuit în document lui Borlovan Dan. Între întocmirea referatului și acceptarea ofertei din 9 iunie au trecut 19 zile. Aici se află problema administrativă reală. Nu viteza ultimului minut cere, în primul rând, explicații, ci drumul lent parcurs înaintea lui.

Documentul integral nu este public. Nu se știe încă dacă referatul consemna lipsa unor detectoare, defectarea celor existente, nevoia de a acoperi încăperi neprotejate sau completarea unui stoc general pentru mai multe clădiri ale SCMUT. Nici destinația finală a celor 50 de aparate nu apare în fișa achiziției, unde condiția de livrare indică magazia spitalului, nu Clinica de Balneo.

Această limită probatorie trebuie păstrată. Nu se poate afirma, înainte de obținerea referatului, că dispozitivele au fost comandate exclusiv pentru C.D. Loga nr. 42–44. Se poate afirma însă că necesitatea cumpărării lor fusese formalizată cu aproape trei săptămâni înaintea exercițiului și că procedura a ajuns în SEAP abia în dimineața testului.

Referatul nr. 16821 trebuie să lămurească locul pentru care au fost cerute aparatele, verificarea tehnică din care a rezultat necesitatea, termenul propus, circuitul de avizare și momentul în care documentul a ajuns la conducere și la Serviciul Achiziții. Dacă se referea la Balneo, SCMUT a avut 19 zile pentru cumpărare, livrare și montaj. Dacă privea alte sedii, spitalul trebuie să arate separat cine verificase instalațiile clinicii și de ce deficiențele de acolo nu fuseseră identificate înainte de venirea pompierilor.

Autospecialele ISU nu au produs referatul, iar exercițiul nu a inventat nevoia. În dimineața de 9 iunie, SCMUT nu descoperea că are nevoie de detectoare, ci închidea o procedură începută administrativ din 21 mai. Achiziția a durat un minut. Așteptarea până la achiziție a durat aproape trei săptămâni.

Service-ul pentru securitate apare în ajunul exercițiului

Cu o zi înainte de test, în 8 iunie 2026, SCMUT a înregistrat contractul de servicii nr. 555, în valoare de 4.500 de lei, atribuit societății BFP EXE SISTEME SRL pentru „servicii de reparare și întreținere a echipamentului de securitate”. Valoarea este modestă; momentul, mult mai important. La mai puțin de 24 de ore, ISU urma să constate deficiențe tocmai la sistemul de alarmare și la hidranții exteriori ai clinicii.

Documentul publicat nu individualizează locația, echipamentul sau operațiunile comandate. Nu rezultă că BFP EXE SISTEME fusese contractată în mod expres pentru instalația de la Balneo, pentru centrala de alarmare ori pentru hidranții de pe C.D. Loga. Legătura poate fi stabilită numai prin contractul integral, referatul de necesitate, comanda de lucru, oferta tehnică, devizul, fișa de intervenție și procesul-verbal de recepție.

Apropierea temporală rămâne însă semnificativă. Personalul clinicii susține că exercițiul era cunoscut de săptămâni, iar structurile medicale și tehnice fuseseră informate că urma simularea. Dacă această relatare va fi confirmată prin corespondența oficială dintre ISU și SCMUT, contractarea service-ului în ajun nu mai poate fi prezentată ca o simplă coincidență administrativă. Conducerea avusese timp să testeze instalațiile înainte de sosirea pompierilor și să execute eventualele reparații fără presiunea ultimelor ore.

BFP EXE SISTEME, CUI 37726062, este o firmă activă din 9 iunie 2017, cu sediul în Timișoara. În datele Ministerului Finanțelor apare cu activitatea principală „lucrări de instalații electrice”, cod CAEN 4321, iar în evidențele registrului comerțului figurează și cu „alte activități de protecție”, cod 8009. Pentru 2025, raportul financiar indică o cifră de afaceri de 1.785.161 de lei, un profit net de 400.859 lei și un număr mediu de cinci angajați. Societatea este activă fiscal, plătitoare de TVA și fără datorii ANAF consemnate la data verificării.

Capitalul este împărțit între Mugurel Daniel Brîndușoiu, cu 52,4%, și Raluca Anca Brîndușoiu, cu 47,6%, primul fiind și administrator. Cei doi apar conectați la BUILDING FIRE PROTECTION SRL, BFP ELECTRIC SRL și R & N PROIECT SRL, societăți din aceeași zonă de instalații, proiectare și protecție. Aceste legături nu constituie, în sine, un indiciu de neregulă. Ele confirmă doar profilul tehnic al furnizorului și sporesc interesul pentru documentele care trebuie să arate exact ce serviciu a fost comandat și ce rezultat a fost recepționat.

Relevant este și precedentul instituțional consemnat de Curtea de Conturi pentru perioada 2023–2024. Auditorii au descris situații în care firmele puteau fi contactate și lucrările executate înaintea formalizării complete în SICAP, precum și recepții și documente tehnice insuficiente. Constatările aparțin unei perioade și unor conduceri anterioare și nu pot fi transferate automat asupra Stelei Iurciuc. Managementul actual are însă obligația să demonstreze că, în cazul contractului nr. 555, ordinea a fost legală și verificabilă: referat, aprobare, ofertă, contract, comandă, intervenție și recepție.

Exercițiul fusese pregătit din timp. Service-ul a apărut în ajun. Dacă a fost destinat Balneo, SCMUT trebuie să explice de ce nu a produs efecte înainte de test; dacă privea altă locație, trebuie să indice firma și documentele prin care erau întreținute instalațiile clinicii.

ISU găsește exact ceea ce SCMUT se pregătea să repare

Răspunsul oficial al ISU Banat a înlăturat orice posibilitate de a trata relatările angajaților drept zvonuri. Inspectoratul precizează că alarmarea personalului s-a făcut „în mod direct, vocal”, iar „cu ocazia exercițiului au fost constatate deficiențe privind funcționarea hidranților exteriori și a sistemului de alarmare, aspect adus la cunoștința conducerii instituției în vederea dispunerii măsurilor pentru remedierea și aducerea acestora în stare de funcționare”. ISU mai subliniază că activitatea a fost una de alarmare și testare a evacuării, „nefiind o activitate de control”.

Tocmai această ultimă precizare face constatarea mai incomodă. Pompierii nu veniseră pentru o inspecție completă, nu verificau toate autorizațiile și nu căutau abateri în registre. Au încercat să desfășoare scenariul convenit, iar componentele necesare exercițiului au arătat singure că nu funcționează corespunzător.

ISU nu a individualizat natura fiecărei defecțiuni, clădirea afectată, numărul hidranților verificați sau componenta exactă a sistemului de alarmare care a cedat. Personalul susține că hidrantul exterior încercat în timpul exercițiului nu era alimentat cu apă, însă formularea oficială confirmă, deocamdată, numai existența unor deficiențe de funcționare. Diferența dintre un hidrant fără apă, unul cu presiune insuficientă și unul blocat tehnic trebuie stabilită prin procesul-verbal și fișele de intervenție, nu prin presupuneri.

Nici toate problemele nu trebuie puse sub aceeași cauză. Detectoarele autonome nu repară hidranții, iar o lucrare asupra centralei de alarmare nu rezolvă automat alimentarea cu apă. Detectarea, semnalizarea, alarmarea, sirenele, cablajele, sursele de alimentare și hidranții sunt componente diferite. Tocmai faptul că ISU a constatat deficiențe în două zone esențiale, avertizarea oamenilor și sprijinul exterior pentru intervenție, arată că nu era vorba doar despre o piesă minoră într-un sistem altfel impecabil.

Cronologia pune față în față măsurile administrative și starea reală a instalațiilor. Referatul pentru detectoare exista din 21 mai. Service-ul fusese contractat în 8 iunie. Cumpărarea a fost publicată la 08:55 și acceptată la 09:52, când pompierii se aflau deja la clinică. Cu toate acestea, personalul a recurs la alarmarea vocală, iar ISU a cerut readucerea sistemelor în stare de funcționare.

Un referat nu detectează fumul, o comandă în SEAP nu pornește sirenele, iar un contract de service nu introduce apă în hidrant până când lucrarea nu este executată și verificată. La Balneo, hârtiile anunțau remedierea; exercițiul a găsit defecțiunea.

Detectoare autonome, instalație centrală și traseul necunoscut din magazie

Produsul cumpărat de SCMUT este descris ca „Senzor de fum Standalone SD218, baterie 9V”. Termenul „standalone” indică un aparat autonom, alimentat individual, capabil să detecteze fumul și să emită local un semnal sonor. Fișa achiziției nu arată că dispozitivele comunică între ele, că sunt conectate la centrala de incendiu, că trimit semnalul într-un punct permanent supravegheat, că declanșează sirenele în întreaga clădire ori că permit localizarea de la distanță a încăperii în care a apărut fumul.

Cumpărarea celor 50 de aparate nu poate fi confundată, așadar, cu repararea instalației centralizate despre care ISU a spus că prezenta deficiențe. Un detector independent poate avertiza oamenii aflați suficient de aproape pentru a-l auzi. Un sistem de detectare, semnalizare și alarmare trebuie să reacționeze coordonat, conform proiectului tehnic, și să transmită avertizarea în zonele prevăzute. Într-o clinică în care 42 dintre cele 60 de paturi sunt la etaj și unde unii pacienți pot necesita cadre de mers, fotolii rulante ori sprijin pentru coborârea scărilor, diferența nu este semantică. Înseamnă minute câștigate sau pierdute la evacuare.

Detectoarele autonome puteau reprezenta o măsură temporară ori compensatorie până la repararea instalației centrale, o completare permanentă a dotării sau o achiziție destinată altor sedii. Niciuna dintre variante nu este demonstrată prin documentele publice. Răspunsul trebuie să rezulte din proiectul de securitate la incendiu al celor două clădiri, nota tehnică prin care a fost ales modelul SD218, referatul din 21 mai și procesele-verbale de instalare și testare.

Mai există o diferență simplă, dar decisivă, între achiziție și protecția efectivă. Condițiile de livrare indică magazia SCMUT. La 09:52, detectoarele erau cumpărate administrativ, nu montate pe tavanele clinicii. Pentru ca ele să devină utile trebuiau livrate, recepționate, scoase din gestiune, repartizate, instalate și testate.

SCMUT trebuie să prezinte avizul de însoțire, nota de recepție, fișele de magazie, bonurile de consum ori de transfer și lista completă a amplasamentelor. Dacă aparatele au fost împărțite între mai multe sedii, spitalul trebuie să individualizeze fiecare clădire, corp, etaj și încăpere. Pentru C.D. Loga nr. 42–44 trebuie precizat câte dispozitive au ajuns în fiecare dintre cele două corpuri, când au fost montate, cine a executat lucrarea, cine a verificat audibilitatea și cine răspunde de testarea periodică și de schimbarea bateriilor.

Trasabilitatea nu este o obsesie birocratică, mai ales la SCMUT. Curtea de Conturi a constatat, pentru perioada 2023–2024, achiziții de materiale informatice în valoare totală de 1.422.717 lei, recepționate și scoase din gestiune fără ca spitalul să poată demonstra complet unde fuseseră montate ori utilizate și cine răspundea de ele. Auditorii au remarcat și concentrarea mai multor etape, de la comandă și achiziție până la recepție și consum, în mâna aceleiași persoane, situație calificată drept risc major de control intern.

Acea constatare privește alte produse și altă perioadă, dar justifică solicitarea unei trasabilități complete pentru detectoarele din 2026. Un aparat rămas în magazie nu protejează nimic. Un detector montat fără documente și fără revizii poate ajunge doar o carcasă cu bateria descărcată. SEAP arată cine a vândut dispozitivele și cât au costat; SCMUT trebuie să arate unde au ajuns și dacă funcționează.

Două firme, două operațiuni. Legătura este calendarul SCMUT

În documentele din 8 și 9 iunie apar două societăți cu roluri diferite. ELSTAD LUXEL SRL a furnizat cele 50 de detectoare, iar BFP EXE SISTEME SRL a primit contractul pentru repararea și întreținerea echipamentului de securitate. Nu există, până acum, o probă că firmele au acționat împreună, că au beneficiari comuni sau că și-au împărțit o lucrare. Apropierea temporală a operațiunilor nu autorizează fabricarea unei înțelegeri comerciale inexistente în documente.

ELSTAD LUXEL, CUI 8259907, este activă din 19 martie 1996, are sediul în Timișoara și este deținută integral de Dicu Elian Florin, care este și administrator. Acesta apare asociat și administrator și în LUMELECTRIC-INSTAL SRL. Obiectul principal declarat al ELSTAD este comerțul cu ridicata al mobilei, covoarelor și articolelor de iluminat, cod CAEN 4647. Activitatea principală nu este formulată ca „securitate la incendiu”, dar acest lucru nu face achiziția nelegală și nu înseamnă că firma nu putea comercializa detectoare prin catalogul electronic.

În aceeași zi de 9 iunie, SCMUT a cumpărat de la ELSTAD LUXEL și un bec de 45 W, pentru 636 de lei, printr-o achiziție separată. Operațiunea nu dovedește nimic suspect. Arată doar că furnizorul era utilizat de spital și pentru alte produse electrice și de iluminat, nu exclusiv pentru senzorii de fum.

BFP EXE SISTEME nu apare ca furnizor al detectoarelor, iar ELSTAD nu figurează ca prestator al service-ului. Prima a primit un contract de servicii de 4.500 de lei în 8 iunie; a doua a vândut produse în 9 iunie. Ceea ce le așază în aceeași investigație nu este acționariatul, ci calendarul spitalului: într-un interval mai mic de 24 de ore, SCMUT a contractat un prestator tehnic și a finalizat o cumpărare de detectoare, iar ISU a găsit totuși sistemele cu deficiențe.

Răspunsul ELSTAD la 09:51 și acceptarea SCMUT la 09:52 nu reprezintă, singure, o probă de fraudă. Furnizorul putea fi anunțat anterior, iar produsul putea exista în catalog. Referatul din 21 mai arată tocmai că achiziția fusese pregătită din timp. Problema nu este că tranzacția s-a mișcat repede, ci că a fost lăsată să ajungă la momentul final tocmai în dimineața în care pompierii testau clădirea.

Firmele trebuie să prezinte ce au livrat și ce au executat. Centrul răspunderii rămâne însă la autoritatea contractantă, care a stabilit calendarul, destinația produselor și momentul intervențiilor.

Tehnicienii ajung după testul ratat

În dimineața de 10 iunie, la mai puțin de 24 de ore după exercițiu, o echipă de tehnicieni despre care angajații afirmă că aparținea BFP EXE SISTEME s-a prezentat la Clinica de Balneo. Informația este concordantă cu existența contractului nr. 555, dar rămâne o relatare pe surse până când SCMUT publică fișa de intervenție și documentele de recepție.

Aceste acte trebuie să precizeze ora sosirii, durata lucrărilor, corpul de clădire vizat, componentele verificate, defecțiunile identificate, piesele înlocuite și rezultatul probelor finale. Formularea generală „reparare și întreținere a echipamentului de securitate” poate acoperi o verificare simplă, un reglaj, schimbarea unor acumulatori, repararea centralei, înlocuirea sirenelor ori o intervenție mai amplă. Fără deviz și proces-verbal nu se poate ști ce a fost făcut.

Este esențial și motivul prezenței echipei în 10 iunie. Dacă intervenția fusese programată înainte de exercițiu, conducerea trebuie să explice de ce lucrările au fost stabilite după un test cunoscut din timp. Dacă tehnicienii au fost trimiși ca urmare a constatărilor ISU, contractul din 8 iunie exista, dar a început să producă efecte abia după ce sistemul eșuase în fața pompierilor.

Trebuie lămurit separat ce s-a întâmplat cu hidranții. Contractul nr. 555 nu arată dacă serviciul includea instalația de alimentare cu apă pentru incendiu. Dacă BFP EXE SISTEME a lucrat numai la alarmă, SCMUT trebuie să identifice prestatorul, data și documentele intervenției asupra hidranților. Dacă aceeași firmă i-a verificat, fișa tehnică trebuie să consemneze debitul, presiunea, alimentarea și proba de funcționare după remediere.

Nu prezența unor tehnicieni cu scule dovedește că problema a fost rezolvată, ci documentul în care sunt descrise defecțiunea, operațiunea executată și testul final. SCMUT trebuie să arate cine a recepționat lucrarea și cine a declarat instalațiile din nou funcționale. Service-ul a ajuns, potrivit personalului, în dimineața următoare. Numai că instalația susținuse deja examenul în fața ISU și îl picase.

Exercițiul era anunțat. Managementul spitalului are două explicații și ambele sunt proaste

Angajații susțin că exercițiul fusese anunțat cu săptămâni înainte. Data și circuitul informării trebuie probate prin solicitarea adresată ISU, răspunsul Inspectoratului, numerele de înregistrare și comunicările interne către clinică și Serviciul Tehnic. Până atunci, relatările concordante exclud imaginea unei verificări-surpriză. Conducerea știa că urmează un test și avea timp să apese intern butonul alarmei și să probeze hidranții înainte de sosirea pompierilor.

Dacă deficiențele erau cunoscute, referatul din 21 mai poate fi urma administrativă a acestei cunoașteri. În această variantă, SCMUT trebuie să explice de ce achiziția a așteptat 19 zile, de ce service-ul a fost contractat în ajun și de ce intervențiile nu au fost încheiate înaintea exercițiului. Pacienții au rămas internați într-o clădire despre care conducerea știa că are nevoie de măsuri tehnice.

Dacă problemele nu erau cunoscute, situația nu devine mai bună. Înseamnă că reviziile periodice, verificările interne și controlul PSI nu au identificat ceea ce ISU a găsit la prima folosire practică. Spitalul trebuie să prezinte ultima probă a alarmei, verificarea hidranților, registrele de mentenanță, procesele-verbale și persoanele care certificaseră funcționarea. Dacă acele documente declarau sistemele în regulă, trebuie lămurit ce s-a defectat ulterior; dacă nu există ori consemnau probleme, răspunderea devine directă.

Este posibil ca managementul să fi cunoscut doar o parte din vulnerabilități, de pildă lipsa unor detectoare, iar exercițiul să fi descoperit defecțiuni suplimentare la centrală sau hidranți. Nici această variantă nu poate fi evaluată fără referatul integral, proiectul PSI, ultima revizie și procesul-verbal al ISU. Cert este că o unitate sanitară nu poate afla starea instalațiilor esențiale numai când pompierii încearcă să le folosească.

Problema nu este că SCMUT a cumpărat echipamente și a chemat un prestator. Aceasta era obligația sa. Problema este că măsurile apar la capătul unei cronologii împinse până în ultimele ore: referat în 21 mai, contract în 8 iunie, cumpărare în 9 iunie, intervenție relatată în 10 iunie. Între ele, ISU a găsit sistemele nepregătite. Ori conducerea știa și a amânat, ori nu știa ceea ce avea obligația să verifice.

Cine răspunde? Iurciuc, Serviciul Tehnic, PSI și conducerea clinicii?

Lanțul răspunderii nu poate fi dizolvat în formula comodă „conducerea instituției”. Referatele, contractele, verificările și recepțiile sunt întocmite, aprobate și semnate de persoane și structuri identificabile. Investigația trebuie să stabilească cine a sesizat problema, când a fost raportată, cine a avizat măsurile, cine a aprobat cheltuiala, cine a comandat intervenția și cine a certificat că instalațiile sunt funcționale.

Managerul Stela Iurciuc trebuie să arate când a primit referatul nr. 16821, ce conținea și ce măsuri a dispus. Dacă documentul a rămas 19 zile în circuit, trebuie identificată etapa la care s-a produs întârzierea. Dacă a fost aprobat rapid, rămâne de explicat de ce solicitarea a fost publicată abia la 08:55 în dimineața exercițiului. Tot managerului îi revine obligația de a prezenta obiectul real al contractului nr. 555, locația, termenul și documentele care arată dacă intervenția fusese planificată înainte sau urgentată după test.

Serviciul Tehnic trebuie să pună la dispoziție ultima revizie a alarmei și ultima verificare a hidranților, registrele de mentenanță, sesizările primite, contractele anterioare și numele persoanelor care declaraseră instalațiile funcționale. Răspunderea nu se rezumă la existența unei facturi. Contează dacă semnalul a fost testat în saloane, coridoare, la etaj și în spațiile tehnice, dacă ambele corpuri de la nr. 42–44 au fost verificate și dacă hidranții au avut debit și presiune suficiente.

Responsabilul sau cadrul tehnic PSI, persoana care făcea aluzii la o comandă politică în ceea ce privește articolele Ecopolitica în fața colegilor de la Balneo, trebuie să demonstreze ce control preventiv a făcut înainte de 9 iunie, ce deficiențe a raportat și cum a urmărit remedierea. Rolul acestei structuri nu începe după constatarea pompierilor. Dacă a verificat sistemele și a semnalat problemele, rapoartele trebuie publicate; dacă nu le-a verificat, exercițiul ISU a făcut ceea ce controlul intern trebuia să facă anterior. Cine este responsabilul PSI la clinica de pe CD Loga? Deocamdată zâmbim…

Claudiu Avram, aflat la conducerea clinicii, nu avea atribuția de a repara centrala ori hidranții, dar trebuia să cunoască și să transmită riscurile operaționale care afectau pacienții și personalul. SCMUT trebuie să clarifice dacă șeful clinicii primise sesizări despre alarmă și hidranți, dacă participase la pregătirea exercițiului și dacă solicitase în scris intervenția structurilor tehnice. Dacă nu știa, trebuie explicat cum era condusă o clinică cu 52 de pacienți internați fără o imagine clară a sistemelor esențiale de evacuare; dacă știa, trebuie prezentat traseul informărilor sale.

După exercițiu, managementul avea obligația să dispună nu doar reparația, ci și o verificare internă a întârzierii. Remedierea unui aparat nu repară automat circuitul administrativ care l-a lăsat nefuncțional. Fără această analiză, următoarea problemă poate parcurge același traseu: sesizare, referat, avize, așteptare, contract în ultima clipă și intervenție după test.

La Balneo, nu s-a defectat doar o componentă. Exercițiul a scos la vedere un sistem de răspundere în care fiecare verigă poate arăta spre următoarea. Stela Iurciuc trebuie să spună ce știa și când, Serviciul Tehnic ce verificase, responsabilul PSI ce prevenise, Claudiu Avram ce raportase, iar furnizorii ce au livrat și ce au reparat. Răspunsurile trebuie să vină din documente, nu dintr-un comunicat generic despre măsuri luate.

Final. Alarma a tăcut, SEAP a răspuns la minut

În dimineața de 9 iunie, SCMUT a funcționat în două viteze. În sistemul electronic, solicitarea fusese publicată la 08:55, furnizorul răspunsese la 09:51, iar acceptarea venise la 09:52. În clinică, personalul și pacienții au fost alarmați vocal, sistemul de alarmare prezenta deficiențe, iar hidranții exteriori necesitau remediere.

Nu valoarea de 3.250 de lei este scandalul. Nici contractul de 4.500 de lei nu reprezintă o afacere spectaculoasă. Explicații cere calendarul: referatul fusese întocmit în 21 mai, service-ul fusese contractat în 8 iunie, detectoarele au fost cumpărate în dimineața exercițiului, iar tehnicienii au ajuns, potrivit personalului, a doua zi.

Exercițiul era programat, incendiul era imaginar, iar conducerea știa că va fi testată. SCMUT ar fi trebuit să intre în simulare cu instalațiile probate, documentele în ordine și personalul pregătit. A intrat cu o achiziție în desfășurare, un service contractat în ajun și sisteme pe care ISU le-a trimis la remediere.

La 09:52, administrația reușise să închidă cumpărarea. Nu reușise însă să aducă protecția la incendiu la același nivel de promptitudine. Referatul, contractul, oferta și acceptarea s-au mișcat cu precizie de ceas. Instalațiile de care depindeau aproape 90 de oameni au rămas în urmă.

La Clinica de Balneo, sistemul de achiziții a fost mai rapid decât sistemele de protecție. Iar într-un incendiu real, pacientul nu se evacuează prin SEAP.