Marți, 7 iulie 2026, de la ora 18.00, la Casa cu Ancora, pe Bd. I. Dragalina, colț cu Splaiul T. Vladimirescu, are loc o nouă întâlnire din seria „Cafeneaua gândirii critice”, inițiată de istoricul Victor Neumann.
Tema propusă pentru această dezbatere este „România și eșecul confruntării cu trecutul. Instrumentalizarea arhivelor și polarizarea memoriei”. După introducerea în temă, întâlnirea va continua cu o discuție deschisă despre istoria recentă a României, despre felul în care aceasta influențează limbajele social-politice de astăzi și despre confuziile care marchează încă structurile de gândire individuale și colective.
Victor Neumann pornește de la ideea că trecutul comunist nu poate fi redus la categorii comode, de tipul „făptași” și „victime”. În dictatură au existat comportamente diverse, ambigue, adaptative, uneori constrânse, iar acestea trebuie cercetate și înțelese contextual. În absența acestei nuanțări, istoria recentă riscă să fie înlocuită de etichete, verdicte grăbite și exerciții publice de stigmatizare.
Potrivit textului introductiv al dezbaterii, deși România post-Ceaușescu a cunoscut inițiative legislative, cercetări, despăgubiri pentru victime și forme de politică a memoriei, procesul a rămas incomplet. Modernizarea și europenizarea au avut efecte reale, dar nu au reușit să depășească „criza elitelor clientelare neocomuniste”, cinismul față de instituții și înțelegerea inadecvată a trecutului.
Un punct central al discuției îl reprezintă instrumentalizarea arhivelor CNSAS. Scandalurile publice și mediatizarea selectivă a dosarelor pot distorsiona adevărul istoric, blocând dezbaterea științifică responsabilă printr-o agitație recurentă, reaprinsă ori de câte ori apar fragmente despre implicarea unor persoane în relația cu Securitatea.
În acest sens, „Cafeneaua gândirii critice” propune nu o judecată sumară, ci o încercare de înțelegere: cum a fost gestionat trecutul, de ce „justiția istorică” rămâne fragmentară și cum se ajunge ca politica memoriei să redevină, în formula maioresciană invocată de Victor Neumann, „o formă fără fond”.
