Ministrul Dragoș Pîslaru recunoaște public că procurorii au primit acces direct la baza de date MySMIS. În același timp, sesizări oficiale către Departamentul pentru Lupta Antifraudă și Oficiul European de Luptă Antifraudă vorbesc despre o posibilă copiere a datelor care gestionează miliarde de euro din fonduri europene. Între aceste două realități se află o rețea de contracte de consultanță și un sistem informatic despre care autoritățile nu au oferit încă explicații complete.

Pe 4 martie 2026, într-o postare ironică pe Facebook despre moțiunea simplă depusă împotriva sa, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, face o afirmație care trece aproape neobservată: procurorii au primit acces direct și complet la baza de date MySMIS. Este sistemul informatic în care sunt stocate toate proiectele finanțate din bani europeni în România.

Declarația vine după luni de întrebări legate de un posibil incident de securitate informatică la nivelul ministerului și după sesizări oficiale trimise către instituțiile antifraudă europene și naționale. În joc nu este doar integritatea unui sistem IT, ci accesul la informațiile care descriu modul în care sunt cheltuite miliarde de euro din fonduri europene.

Iar când aceste informații ajung în centrul unei dispute politice, întrebarea devine inevitabilă. Cine controlează, de fapt, datele fondurilor europene din România.

Postarea care schimbă povestea

Pe 4 martie 2026, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, publica pe Facebook un mesaj ironic despre moțiunea simplă depusă împotriva lui în Parlament. Tonul era relaxat, aproape glumeț. „O mare bucurie pentru mine: în sfârșit s-a depus în Parlament o moțiune simplă și pe numele meu”, scria ministrul, într-o postare în care își ironiza adversarii politici și sugera că atacurile împotriva sa ar fi motivate de faptul că ar fi „stricat prea multe combinații”.

În mijlocul acestei postări cu aer pamfletar apare însă o frază care schimbă complet registrul discuției. Pîslaru afirmă că a semnat protocoale de colaborare cu Parchetul European, Direcția Națională Anticorupție și Departamentul pentru Lupta Antifraudă, prin care aceste instituții primesc „acces direct și complet” la baza de date MySMIS — sistemul informatic în care sunt gestionate proiectele finanțate din fonduri europene în România.

Ministrul recunoaște public, chiar și indirect, că baza de date MySMIS se află în centrul unei dispute politice și instituționale. Pentru cititorul neavizat, afirmația pare o simplă declarație despre transparență. Pentru cei familiarizați cu modul în care funcționează sistemul de gestionare a fondurilor europene, ea ridică însă o problemă foarte gravă. Dacă procurorii au acum acces direct la MySMIS pentru a investiga eventuale fraude, înseamnă că există deja suspiciuni serioase privind modul în care au fost gestionate datele din acest sistem.

Iar aceste suspiciuni nu au apărut din senin.

Ceasuri, ironii și începutul unei povești despre putere

În ultimele zile, presa a discutat intens despre ceasurile purtate de politicieni. Premierul Ilie Bolojan a fost criticat pentru un ceas despre care unele publicații au sugerat că ar putea valora sute de mii de euro. Reacția lui Dragoș Pîslaru a fost o ironie publică. Ministrul a publicat fotografia propriului ceas, sugerând că dezbaterea despre luxul politicienilor ar fi ridicolă.

În realitate, fotografia arată un cronograf premium, un tip de ceas care poate costa de la câteva sute până la câteva mii de euro, în funcție de marcă și mecanism. Nu este o piesă de colecție rară, dar nici un obiect banal pe care și l-ar permite orice român.

Ironia funcționează perfect ca instrument de comunicare politică. Discuția se mută de la întrebări incomode despre putere și responsabilitate către un simbol ușor de digerat, respectiv ceasul de la mână.

Problema este că, în cazul lui Dragoș Pîslaru, ceasurile nu sunt decât un pretext pentru o poveste mult mai complicată.

Pentru că, dincolo de imaginea unui ministru care își ironizează criticii pe Facebook, există o realitate administrativă mult mai puțin vizibilă, respectiv un minister care gestionează miliarde de euro din fonduri europene și un sistem informatic — MySMIS — în care sunt stocate datele tuturor proiectelor finanțate din aceste fonduri.

Ministerul care controlează fluxul banilor europeni

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu este un minister oarecare. Prin acest minister trec practic toate programele finanțate din fonduri europene, proiecte de infrastructură, investiții în spitale și școli, programe pentru mediul de afaceri sau pentru administrațiile locale.

Infrastructura digitală care gestionează aceste programe este sistemul SMIS — devenit ulterior MySMIS — o platformă informatică complexă în care sunt stocate datele tuturor proiectelor finanțate din bani europeni. În această bază de date se regăsesc documentațiile de proiect, evaluările tehnice, contractele, plățile și rapoartele de implementare.

Cu alte cuvinte, MySMIS este harta completă a modului în care sunt cheltuite miliardele de euro din fonduri europene în România.

Orice acces neautorizat la această bază de date ar putea avea consecințe serioase, de la scurgeri de informații sensibile până la avantaje competitive pentru firmele de consultanță implicate în proiecte europene.

În ultimele luni, în spațiul public au apărut însă informații potrivit cărora sistemul ar fi fost implicat într-un incident de securitate informatică. Informațiile sunt fragmentare, iar autoritățile nu au publicat până în prezent un raport tehnic complet care să clarifice situația.

Ceea ce există însă sunt sesizări oficiale trimise către instituțiile antifraudă.

Sesizările care au ajuns la OLAF și DLAF

În decembrie 2025, deputatul Simona-Elena Macovei Ilie, care este și vicepreședinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, a interpelat Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a transmis o declarație politică și un comunicat de presă pe site-ul Camerei Deputaților. Ecoul în mass media a fost însă redus. Importantă este gravitatea faptelor, dacă aceste există, nu afilierea politică sau simptaiile și aranjamentele de alcov.

Mai mult, Simona-Elena Macovei Ilie a transmis notificări oficiale către Departamentul pentru Lupta Antifraudă și către Oficiul European de Luptă Antifraudă, solicitând analizarea unui posibil incident de securitate informatică la nivelul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.

Potrivit documentelor transmise acestor instituții, în a doua jumătate a lunii septembrie 2025 un angajat din Direcția Coordonare SMIS și IT ar fi copiat baza de date SMIS și PNRR în absența directorului responsabil de sistem, Luminița Zezeanu.

Sesizarea menționează că descărcarea datelor ar fi fost realizată prin intermediul portalului dublafinantare.ro și că ulterior aceste informații ar fi ajuns la entități private din zona consultanței pentru fonduri europene.

Documentele solicită autorităților antifraudă să verifice circumstanțele incidentului și eventualele consecințe asupra integrității sistemului de gestionare a fondurilor europene.

Deocamdată, nu există un raport public al acestor instituții care să confirme sau să infirme aceste suspiciuni.

Firmele „fără legătură” și consultanța care gravitează în jurul miliardelor europene

Dragoș Pîslaru insistă constant asupra faptului firma pe care a fondat-o în urmă cu aproape două decenii nu mai are nicio legătură cu el. Într-o explicație publică, ministrul afirmă că a creat compania în 2006, că aceasta a fost vândută unei companii internaționale în 2017 și că, odată cu alegerea sa ca europarlamentar în 2019, a părăsit definitiv orice legătură cu activitatea firmei.

Formal, povestea pare limpede. Antreprenorul pleacă, compania merge mai departe, iar contractele se câștigă prin proceduri publice.

Problema este că, atunci când urmărești traseul contractelor din sistemul fondurilor europene, numele firmelor implicate în consultanță apar din nou și din nou în aceleași locuri, mai exact în evaluări de programe, analize de impact, asistență tehnică pentru autorități de management, rapoarte strategice pentru programe finanțate de Uniunea Europeană.

Una dintre aceste companii este CIVITTA Strategy & Consulting, societate cu sediul în București și parte a unui grup regional de consultanță prezent în mai multe state din Europa Centrală și de Est. Documentele financiare arată o firmă cu activitate constantă în zona consultanței strategice și a evaluării programelor publice.

Potrivit datelor financiare disponibile, compania a raportat în ultimii ani cifre de afaceri de ordinul milioanelor de lei anual, cu venituri provenite în mare parte din contracte de consultanță pentru instituții publice, programe europene și organizații internaționale. Domeniul principal de activitate este consultanța pentru afaceri și management (cod CAEN 7022), exact sectorul în care se desfășoară evaluările și analizele pentru programele finanțate din fonduri europene.

În paralel apare și Addwise European Expertise, o companie înființată în București și specializată tot în servicii de consultanță pentru proiecte finanțate din fonduri europene. Datele financiare arată o firmă mult mai mică, cu o activitate fluctuantă de-a lungul anilor și cu rezultate financiare modeste comparativ cu companiile mari de consultanță din piață.

Documentele contabile indică o societate cu venituri reduse și rezultate financiare oscilante, iar în ultimii ani activitatea companiei s-a diminuat semnificativ. În unele perioade, societatea a raportat chiar pierderi sau venituri minime, ceea ce ridică o întrebare simplă pentru orice observator al pieței de consultanță.

Cum ajung companii relativ mici să participe la proiecte care gravitează în jurul unor programe europene de miliarde de euro?

Răspunsul ține de modul în care funcționează industria consultanței pentru fonduri europene.

Spre deosebire de alte piețe, aici nu contează doar dimensiunea firmei, ci mai ales expertiza acumulată în timp și rețeaua de contacte profesionale. O firmă care a participat la evaluarea unui program european capătă acces la informații detaliate despre mecanismele interne ale acelui program, care țin de criterii de selecție, metodologii de evaluare, puncte slabe ale sistemului.

Această expertiză devine extrem de valoroasă pe piața consultanței, pentru că permite firmelor să ofere servicii exact acolo unde administrația publică are cea mai mare nevoie de expertiză externă, care constă în analize, evaluări, rapoarte de impact, strategii.

Iar atunci când aceleași firme apar repetat în contracte legate de evaluarea programelor europene, în mod inevitabil e nevoie de un răspuns la ceva ce se ține ascuns – unde se termină expertiza și unde începe dependența instituțională.

Pentru că, în sistemul fondurilor europene, evaluarea nu este doar o activitate tehnică. Este și o formă subtilă de putere.

Cine analizează programele, cine redactează rapoartele și cine stabilește recomandările influențează inevitabil modul în care sunt orientate miliardele de euro din fonduri europene.

Iar în momentul în care această industrie a consultanței se intersectează cu un scandal legat de accesul la baza de date MySMIS, întrebările devin inevitabile.

Contractele pe bandă rulantă, care transformă evaluările în industrie

În sistemul fondurilor europene există două tipuri de contracte. Cele vizibile — autostrăzi, spitale, infrastructură. Și cele invizibile, exact acele evaluări, studii, analize, consultanță strategică.

Primele construiesc proiecte. Celelalte construiesc documentația care decide dacă proiectele există sau nu.

Aici apare industria consultanței.

O analiză a contractelor publice din SICAP arată un tipar constant. Aceleași firme apar în contracte pentru evaluarea programelor operaționale, analiza implementării acestora sau elaborarea planurilor de evaluare.

Contractele sunt distribuite în proiecte relativ mici, câteva sute de mii sau câteva milioane de lei, dar apar cu o regularitate aproape matematică.

De exemplu, contractele pentru evaluarea programelor finanțate din fonduri europene, precum Programul Educație și Ocupare, Programul Incluziune și Demnitate Socială sau diferite programe regionale, au valori care oscilează frecvent între 400.000 și 2.000.000 de lei pentru fiecare evaluare.

La acestea se adaugă contracte pentru studii de impact, evaluări intermediare sau analize ex-ante ale programelor europene.

Privite individual, aceste contracte nu par spectaculoase. Dar adunate într-o perioadă de câțiva ani, ele creează un flux constant de bani publici către firmele specializate în consultanță pentru fonduri europene.

Iar aici apar aceleași nume.

Una dintre firmele active în această piață este CIVITTA Strategy & Consulting, companie parte a unui grup regional de consultanță prezent în Europa Centrală și de Est.

Datele financiare arată că în 2024 compania a raportat o cifră de afaceri de aproximativ 27 milioane de lei, cu profit de peste 4 milioane de lei și un număr relativ redus de angajați comparativ cu dimensiunea proiectelor analizate.

Aceasta este o structură tipică pentru firmele de consultanță. O echipă mică de consultanți seniori care coordonează proiecte finanțate din bani publici și colaborează cu experți externi în funcție de proiect.

În paralel apare și Addwise European Expertise, o firmă mult mai mică din același ecosistem profesional și același cerc de persoane, analizând istoricul companiei.

Datele financiare arată o companie cu activitate fluctuantă și o cifră de afaceri mult mai redusă decât cea a firmelor mari de consultanță. În 2024, veniturile companiei s-au situat sub pragul de un milion de lei, iar rezultatele financiare au fost modeste.

Această disproporție este însă tipică pentru piața consultanței publice. Firmele mici pot participa la consorții sau subcontractări în proiecte mai mari, în timp ce firmele regionale sau internaționale coordonează proiectele.

Astfel se creează o rețea profesională în care aceleași companii apar în mod repetat în contractele de evaluare a programelor europene.

Și tocmai aceste contracte sunt cele care oferă acces la una dintre cele mai valoroase resurse din sistemul fondurilor europene – informația.

Consultanții care redactează evaluările programelor europene ajung să cunoască în detaliu arhitectura programelor, mai exact criteriile de selecție, modul în care sunt analizate proiectele, indicatorii de performanță și punctele slabe ale sistemului.

Această expertiză devine extrem de valoroasă pentru orice firmă care operează în sectorul fondurilor europene.

Pentru că evaluarea nu este doar un exercițiu academic.

Este o fereastră directă către modul în care funcționează sistemul.

Iar atunci când acest sistem este administrat printr-o bază de date centrală precum MySMIS, întrebarea devine inevitabilă.

Nu mai este vorba doar despre cine câștigă contractele de consultanță.

Este vorba despre cine are acces la informațiile care descriu întregul mecanism al fondurilor europene din România.

Deja vu: aceeași discuție în 2018 și în 2025

Ceea ce se întâmplă astăzi în jurul contractelor de consultanță pentru fonduri europene nu este o poveste nouă.

În 2018, presa relata deja despre contractele câștigate de firma fondată de Dragoș Pîslaru cu instituții publice din România. Atunci, explicația fostului ministru era simplă. El declara că acea companie fusese vândută, iar el nu mai avea nicio legătură cu activitatea ei.

În 2025, aceeași discuție reapare aproape identic. De această dată, în contextul în care Pîslaru conduce chiar ministerul care gestionează programele evaluate de aceste firme.

Răspunsul rămâne același. Licitațiile sunt publice, procedurile sunt transparente, iar orice insinuare privind influențarea contractelor este respinsă.

În teorie, argumentul este perfect valid. În practică, rămâne întrebarea cu suspiciune despre cât de independent poate fi un ecosistem în care aceleași firme, aceiași consultanți și aceleași instituții colaborează de ani de zile pe aceleași programe.

Pe 18 decembrie 2025, Jurnalul Național publica investigația „Ministerul lui Pîslaru cumpără consultanță de la firma înființată de Pîslaru”. Conform anchetei din Jurnalul Național, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), la conducerea căruia se află reprezentantul REPER, Dragoș Nicolae Pîslaru, a încheiat, la începutul acestei luni, un contract cu firma înființată și administrată ani de zile de Dragoș Pîslaru. Mai mult, ministrul Pîslaru are o directoare de Cabinet care, la rândul ei, a făcut parte din acționariatul firmei respective și care recunoaște chiar în CV-ul depus pe site-ul Guvernului României că a lucrat pentru această companie. Pîslaru se apără, pe Facebook, spunând că este vorba despre o companie cu care nu mai are niciun fel de legătură de mai bine de șase ani. Asta, chiar dacă, din 2006 și până în 2017, sediul firmei se afla chiar acasă la actualul ministru al Fondurilor Europene. Iar contractual de luna aceasta nu este singurul pe care aceeași companie l-a primit de la MIPE după preluarea portofoliului de către Dragoș Pîslaru. Mai mult, conform SEAP, aceeași firmă este implicată, începând cu anul 2019, în nu mai puțin de 67 de contracte cu statul român, a căror valoare se ridică la 86,6 milioane de lei.

Înainte ca Dragoș Nicolae Pîslaru să fie impus de Ilie Bolojan pe lista ministerială a Partidului Național Liberal, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) publica pe SEAP (Sistemul Electronic al Achizițiilor Publice) un anunț de participare prin care făcea cunoscut faptul că dorea să contracteze servicii pentru implementarea Planului de Evaluare a Programului Incluziune și Demnitate Socială 2021 – 2027.

Potrivit documentației de atribuire, este vorba despre cinci componente vizate. Prima se referă la evaluarea implementării măsurilor DLRC, a măsurilor de incluziune și de reducere a sărăciei din perspectiva relevanței, eficacității, corerenței, capabilității pentru implementare, precum și analiza evaluabilității impactului acelorași măsuri. De asemenea, mai este vorba despre evaluarea de impact a măsurilor DLRC, a măsurilor de incluziune și de reducere a sărăciei, precum și analiza eficienței în atingerea rezultatelor pentru aceleași măsuri.

În al treilea rând, se vizează evaluarea de impact a intervențiilor PoIS în domeniul asistenței tehnice, evaluări ad-hoc în funcție de nevoile identificate și derularea de activități de creștere a capacității de evaluare.

Acest contract are o durată de 51 de luni și este finanțat din fonduri europene, iar în vederea atribuirii contractului, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a pus la bătaie un buget estimat inițial la 8.403.361,34 de lei fără TVA.

Afacerea s-a parafat, în schimb, după preluarea de către Dragoș Nicolae Pîslaru a funcției de ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, iar de aici lucrurile devin spectaculoase.

Pentru atribuirea contractului, MIPE a organizat o licitație deschisă, primind patru oferte. O ofertă a fost descalificată ca neconformă, o a doua s-a retras, rămânând în competiție doi ofertanți.

La data de 2 decembrie 2025, MIPE a atribuit contractul g2025-142540/2025 asocierii compuse din companiile SC Civitta Strategy & Consulting SRL, SC Lideea Development Actions SRL și SC AB European Research Grup SRL, pentru un preț final negociat de 3.738.000 de lei fără TVA, respectiv de 4.552.980 de lei cu TVA inclusă (923.057,14 euro).

SC Civitta Strategy & Consulting SRL, care și-a adjudecat acest contract de la ministerul condus de Dragoș Pîslaru, este o firmă de consultanță înființată chiar de Dragoș Pîslaru. 

„Jurnalul” a dezvăluit, încă din anul 2016, când Pîslaru a devenit pentru prima dată ministru, în Guvernul Cioloș, că această companie este abonată la contractele cu statul. Potrivit datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), firma a fost înființată în anul 2006, sub denumirea de SC GEA Strategy & Consulting SRL, de către nume importante din politica și finanțele României. Este vorba despre Daniel Dăianu (20%), Florin Vasile Cîțu (10%), Laurian Lungu (5%), Bianca Adriana Păuna (20%), Dragoș Nicolae Pîslaru (20%), Liviu Voinea (20%) și Asociația Grupul de Economie Aplicată (5%). Atât firma, cât și acționarul ONG, dar și asociatul Dragoș Pîslaru își aveau sediul/domiciliul la aceeași adresă din Sectorul 1 al Capitalei. 

Dragoș Pîslaru se apără de acuzația că firma pe care a fondat-o încheie contracte cu ministerul pe care îl conduce. Într-o postare pe contul său de Facebook, membrul guvernului Bolojan susține că „în 2006 am înființat în România o firmă. Nu de unul singur, ci alături de un grup de alți oameni. (…) De bună ce era, în 2017, firma a fost cumpărată de o multinațională cu operațiuni în 28 țări. În 2019, odată ce am fost ales europarlamentar, am părăsit complet compania și nu am mai avut nicio legătură cu ea de atunci. Compania a continuat, în mod evident, să opereze și în România. În timpul mandatului meu de ministru, compania cu care eu nu mai am absolut nicio legătură de 6 ani, a încheiat două licitații deschise, respectând normele în vigoare”.

Ce înțelege ministrul Pîslaru prin avea legătură sau nu cu o firmă nu este relevant. Însă relevante sunt informațiile cât se poate de oficiale. Potrivit unei încheieri de la Registrul Comerțului din data de 7 martie 2012, acționariatul acestei firme era, la acel moment, format din Daniel Dăianu (25,79%), Laura Darie (10%), Valentin Cojanu (6,04%), Laurian Lungu (6,45%), Bianca Adriana Păuna (25,79%), Dragoș Nicolae Pîslaru (25,79%) și o anume Elena Botezatu (0,4%).

În 27 noiembrie 2015, când Dragoș Pîslaru a părăsit administrația acestei firme, deoarece fusese numit ministru al Muncii în Guvernul condus de Dacian Cioloș, Elena Botezatu deținea un pachet de 1,4% din acțiuni.

Pe site-ul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, la rubrica „Conducere” (VEZI FACSIMIL 1), regăsim CV-ul și declarația de avere a ministrului Dragoș Nicolae Pîslaru, iar puțin mai jos, componența Cabinetului său. Aici se observă că director de cabinet este nimeni alta decât Elena Botezatu, fosta sa asociată din compania cu care Dragoș Pîslaru susține că nu mai are nicio legătură de 6 ani. Iar în CV-ul atașat, aceasta menționează că, în perioada 2018 – 2021 a lucrat ca expert evaluare la… SC Civitta Strategy & Consulting SA (FACSIMIL 2), unde s-a ocupat de „coordonarea sau participarea, în calitate de expert-cheie, la evaluarea programelor și politicilor publice la nivel național și european”, de „designul și aplicarea exercițiului de evaluare, inclusiv definirea întrebărilor de evaluare, selectarea metodologiei la construirea cadrului analitic, precum și de dezvoltarea și utilizarea de instrumente de colectare a datelor (sondaje, interviuri, focus-grupuri, studii de caz”, dar și de „analiza datelor și elaborarea rapoartelor de evaluare, cu formarea concluziilor și recomandărilor pe bază de dovezi”.

Preluată de estonieni, societatea a rămas la fel de abonată la contractele cu statul

Așa cum a precizat Pîslaru în „apărarea” formulată pe Facebook, la data de 28 martie 2017, SC GEA Strategy & Consulting SA a fost preluată, în proporție de 98%, de compania Civitta International OU din Estonia, reprezentată de Adam Saulius Vaina. Restul acțiunilor, deținute în proporție egală de câte 0,5%, au rămas la Carmen Veronica Matis, Dragoș Nicolae Pîslaru, Ioana Ivanov și Denisa Scutariu. Aceasta din urmă este o apropiată a lui Dragoș Pîslaru și o colaboratoare politică. Scutariu a fost numită chiar administrator al firmei. 

La data de 26 iulie 2018, compania și-a schimbat denumirea în SC Civitta Strategy & Consulting SA și și-a mutat sediul social de acasă de la Dragoș Pîslaru. Abia într-o încheiere de la RECOM din 9 iulie 2020 se precizează că Dragoș Pîslaru a părăsit structura acționariatului. Nu însă și co-asociații săi, deoarece Carmen Veronica Maris, Ioana Ivanov și Denisa Scutariu au rămas în continuare ca acționari, până în data de 7 iulie 2023, când acțiunile partenerilor lui Pîslaru au fost preluate de compania UAB Entra Holdings din Estonia.

Un detaliu interesant se petrece la 15 iulie 2023, când noii patroni au decis să înlocuiască și vechii administratori. Au fost numiți trei administratori, dintre care primul, Mikalai Koniukh, este cetățean din Belarus.

Afaceri de 86,6 milioane, de la instituții publice

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fostul Minister al Fondurilor Europene) a derulat mai multe contracte cu firma înființată și administrată ani de zile de către Dragoș Pîslaru. Conform SEAP, un astfel de contract, în valoare de 4.104.000 de lei fără TVA, a fost atribuit în data de 5 mai 2020. Apoi, la 29 august 2023, compania mai apare într-un contract al MIPE, în valoare de 612.500 de lei fără TVA.

Civitta Strategy & Consulting SA a mai primit de la același minister, în 4 aprilie 2024, un alt contract de 442.000 de lei fără TVA. De asemenea, un alt contract a fost parafat cu MIPE la 24 iulie 2025, în valoare de 920.341,06 lei fără TVA.

Firma lui Dragoș Pîslaru a derulat contracte cu statul și înainte ca Pîslaru să intre în politică. Însă din 21 decembrie 2017 și până în 9 decembrie 2025, compania apare în nu mai puțin de 68 de contracte cu statul român, în valoare totală de 86.590.924,62 de lei cu tot cu TVA (17.671.617,3 euro). Autoritățile contractante sunt Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice, Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, Primăria Municipiului Constanța, Primăria Municipiului Arad, Consiliul Județean Buzău, Ministerul Dezvoltării, Primăria Municipiului Roșiori de Vede, Consiliul Județean Timiș, Consiliul Județean Arad, Primăria Municipiului București, Penitenciarul Mărgineni, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, Primăria Orașului Mizil, Ministerul Energiei, Aeroportul Internațional Timișoara, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est, Biroul Național pentru Cooperare Transfrontalieră Călărași pentru Granița România – Bulgaria, Consiliul Județean Botoșani, Primăria Municipiului Bacău, Primăria Municipiului Alexandria, Primăria Municipiului Sighișoara, Consiliul Județean Brăila, Primăria Municipiului Roman, Primăria Municipiului Codlea, Primăria Municipiului Galați, Primăria Municipiului Bistrița, Curtea de Conturi a României, Consiliul Județean Maramureș, Ministerul Justiției, Primăria Municipiului Zalău, Consiliul Județean Dolj, Primăria Orașului Mehedinți, Primăria Sectorului 2, Consiliul Județean Ialomița, Secretariatul General al Guvernului, Primăria Municipiului Baia Mare, Ministerul Mediului, Administrația Națională a Penitenciarelor și Primăria Orașului Zimnicea.

Sistemul MySMIS, inima digitală a fondurilor europene

În centrul acestei povești se află însă sistemul informatic MySMIS.

Pentru publicul larg, MySMIS este doar un acronim tehnic. Pentru administrația publică, este însă coloana vertebrală a întregului sistem de gestionare a fondurilor europene.

Prin această platformă sunt depuse proiectele, sunt evaluate aplicațiile, sunt semnate contractele și sunt procesate plățile către beneficiari.

În termeni simpli, MySMIS este harta completă a modului în care România cheltuie miliardele de euro primite de la Uniunea Europeană.

Orice acces neautorizat la această bază de date ar putea însemna acces la informații extrem de sensibile despre proiecte în curs, despre vulnerabilitățile unor programe sau despre evaluările tehnice ale proiectelor.

Miliardele care trec prin MIPE

Pentru a înțelege de ce baza de date MySMIS este atât de importantă, trebuie privită mai întâi dimensiunea financiară a sistemului pe care îl administrează.

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene gestionează cele mai mari programe de finanțare europeană din România. Nu este vorba despre sute de milioane de euro, așa cum se întâmplă la nivelul unor proiecte individuale, ci despre zeci de miliarde de euro care intră în economia românească prin programele europene.

Două instrumente financiare majore concentrează cea mai mare parte a acestor fonduri.

Primul este Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), programul european creat după pandemia de COVID-19 pentru a susține investițiile și reformele economice. Alocarea inițială pentru România a fost de aproximativ 28,5–29 miliarde de euro, dintre care 13,6 miliarde granturi nerambursabile și restul împrumuturi avantajoase.

După revizuirea planului, suma totală a fost ajustată la aproximativ 21,4 miliarde de euro, însă rămâne unul dintre cele mai mari programe de finanțare europeană gestionate de statul român. Până în prezent, România a încasat deja peste 10 miliarde de euro din aceste fonduri.

Al doilea pilon financiar major îl reprezintă fondurile de coeziune ale Uniunii Europene pentru perioada 2021–2027.

Prin aceste programe, România beneficiază de o alocare de aproximativ 31–31,5 miliarde de euro din bugetul Uniunii Europene. Dacă se adaugă și contribuția națională necesară pentru implementarea proiectelor, valoarea totală a programelor ajunge la aproximativ 44–45 de miliarde de euro.

Aceste programe finanțează o gamă extrem de largă de investiții, care acoperă proiecte de infrastructură, spitale, școli, digitalizare, proiecte pentru mediul de afaceri sau programe sociale.

În total, prin programele gestionate de minister, România are acces la peste 60 de miliarde de euro din fonduri europene nerambursabile, la care se pot adăuga împrumuturi avantajoase în cadrul mecanismelor europene de finanțare.

Dimensiunea fluxului financiar devine și mai clară dacă sunt privite cifrele recente ale absorbției.

Doar în 2025, România a primit de la Comisia Europeană aproximativ 3,2 miliarde de euro, dintre care 1,9 miliarde din fondurile de coeziune și aproximativ 1,3 miliarde din PNRR.

Pentru 2026, autoritățile estimează o accelerare semnificativă a absorbției, cu obiective anuale de 15–20 de miliarde de euro atrași din fonduri europene.

Toate aceste fluxuri financiare sunt administrate prin sistemele informatice ale ministerului.

Iar baza de date MySMIS reprezintă locul în care sunt înregistrate proiectele, evaluările, contractele și plățile aferente acestor programe.

Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre o platformă tehnică.

Este infrastructura digitală care descrie modul în care sunt distribuite zecile de miliarde de euro din fonduri europene în România.

Cine controlează infrastructura MySMIS

Pentru a înțelege cât de gravă ar fi o eventuală copiere a bazei de date MySMIS, trebuie înțeles mai întâi un lucru simplu. Sistemul nu este doar o aplicație informatică obișnuită.

MySMIS este infrastructura digitală prin care România gestionează practic toate proiectele finanțate din fonduri europene. În această platformă sunt introduse aplicațiile de finanțare, sunt evaluate proiectele, sunt semnate contractele și sunt procesate plățile către beneficiari.

În termeni tehnici, sistemul este mult mai mult decât o bază de date. Este un ecosistem digital care conține:

• datele tuturor proiectelor finanțate din fonduri europene
• documentațiile tehnice ale proiectelor
• rapoartele de evaluare
• contractele de finanțare
• plățile efectuate către beneficiari
• indicatorii de performanță ai programelor europene

Cu alte cuvinte, MySMIS este harta completă a modului în care România cheltuie miliardele de euro primite de la Uniunea Europeană.

Administrarea unui astfel de sistem nu ține doar de un minister.

Din punct de vedere instituțional, responsabilitatea pentru sistem este împărțită între mai multe entități.

Coordonarea programelor europene aparține Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, instituția care gestionează programele finanțate din fonduri europene și care utilizează platforma MySMIS pentru administrarea acestora.

Infrastructura tehnică este însă gestionată împreună cu Serviciul de Telecomunicații Speciale, instituția care operează multe dintre sistemele informatice critice ale statului român, de la infrastructura pentru alegeri până la sisteme informatice guvernamentale.

În practică, acest lucru înseamnă că sistemul MySMIS funcționează într-o infrastructură IT securizată, cu acces controlat și cu monitorizarea activității tehnice.

Orice acces la baza de date, orice export de date sau orice modificare a sistemului ar trebui să fie înregistrate în logurile tehnice ale platformei.

Aceste loguri reprezintă memoria tehnică a sistemului. Ele arată cine a accesat sistemul, de pe ce cont, la ce oră și ce operațiuni au fost realizate.

În mod normal, aceste informații permit reconstruirea exactă a oricărui incident informatic.

Dacă o bază de date ar fi fost copiată sau exportată, operațiunea ar trebui să lase urme tehnice.

Tocmai de aceea întrebările apărute în jurul presupusei descărcări a bazei de date SMIS devin atât de importante. Pentru că într-un sistem administrat într-o infrastructură guvernamentală securizată, două lucruri sunt posibile.

Fie nu a existat niciun incident, iar logurile sistemului pot demonstra acest lucru fără echivoc, fie a existat o operațiune tehnică neobișnuită, caz în care urmele acesteia ar trebui să fie vizibile în sistem.

Până în prezent, însă, nici MIPE, nici instituțiile implicate în administrarea platformei nu au publicat un raport tehnic detaliat privind eventualele operațiuni de export sau acces neobișnuit la baza de date MySMIS.

Iar în absența unei explicații tehnice clare, spațiul este ocupat inevitabil de suspiciuni.

Cine are acces la MySMIS? Harta sistemului

Deși MySMIS este perceput ca un sistem informatic al unui singur minister, în realitate platforma este utilizată de un număr mare de instituții și utilizatori.

Sistemul funcționează ca o infrastructură digitală în care sunt introduse și procesate toate proiectele finanțate din fonduri europene. Pentru a putea administra aceste programe, platforma este accesată de mai multe categorii de utilizatori instituționali, fiecare cu un nivel diferit de acces.

Sistemul MySMIS nu este o bază de date izolată. Este o platformă informatică complexă la care au acces mai multe categorii de utilizatori instituționali și profesionali.

În mod oficial, fiecare categorie are un nivel diferit de acces, iar operațiunile realizate în sistem ar trebui să fie înregistrate în logurile tehnice ale platformei.

1. Administratorul sistemului

Coordonarea operațională a sistemului aparține Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, instituția care gestionează programele finanțate din fonduri europene.

Funcționarii ministerului și ai autorităților de management utilizează sistemul pentru evaluarea proiectelor, aprobarea contractelor, monitorizarea implementării și autorizarea plăților către beneficiari.

În practică, aceasta este categoria care operează zilnic baza de date.

2. Infrastructura tehnică

Serverele și infrastructura informatică sunt gestionate împreună cu Serviciul de Telecomunicații Speciale, instituția responsabilă pentru multe dintre sistemele informatice critice ale statului român.

STS asigură în mod obișnuit infrastructura hardware, securitatea rețelei, monitorizarea tehnică a sistemului și logurile de acces la platformă.

Aceste loguri sunt esențiale în cazul oricărui incident de securitate.

3. Autoritățile de management și organismele intermediare

În sistem au acces și structurile care administrează programele europene, adică autoritățile de management ale programelor operaționale, organismele intermediare și agențiile de dezvoltare regională.

Aceste instituții folosesc MySMIS pentru evaluarea și monitorizarea proiectelor din programele pe care le gestionează.

4. Beneficiarii proiectelor

Acces limitat au și beneficiarii fondurilor europene, printre care instituții publice, companii private și ONG-uri.

Ei pot utiliza platforma pentru depunerea proiectelor, încărcarea documentațiilor și pentru transmiterea rapoartelor de implementare.

Accesul lor este însă limitat la propriile proiecte.

5. Evaluatori și experți externi

Pentru evaluarea proiectelor, autoritățile de management utilizează frecvent experți externi sau firme de consultanță.

Aceștia pot primi acces temporar la anumite module ale sistemului pentru analiza documentației proiectelor.

Accesul este teoretic limitat la proiectele evaluate.

6. Instituțiile de control

În urma unor protocoale recente, acces la sistem pot avea și instituții de control precum:

• Parchetul European
• Direcția Națională Anticorupție
• Departamentul pentru Lupta Antifraudă

Potrivit declarațiilor publice ale ministrului Dragoș Pîslaru, aceste instituții au primit acces direct la baza de date pentru a putea investiga eventuale fraude legate de fondurile europene.

Ce înseamnă acest lucru în practică

Această arhitectură arată că MySMIS este un sistem cu numeroși utilizatori instituționali, dar cu niveluri diferite de acces.

În mod normal, accesul este segmentat, operațiunile sunt monitorizate, iar exporturile de date sunt controlate.

De aceea, în cazul unei presupuse copieri a bazei de date, problema esențială devine una tehnică. Acest lucru reduce ipotezele la una singură. Ce tip de acces a fost folosit pentru extragerea datelor și cine a avut drepturile necesare pentru o astfel de operațiune?

Sesizările care au ajuns la instituțiile antifraudă

În decembrie 2025, povestea sistemului MySMIS intră într-o altă fază.

Deputatul Simona-Elena Macovei Ilie trimite sesizări oficiale către Departamentul pentru Lupta Antifraudă și către Oficiul European de Luptă Antifraudă, solicitând investigarea unui posibil incident de securitate informatică la nivelul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.

Documentele descriu suspiciunea că, în septembrie 2025, un angajat din direcția IT ar fi copiat baza de date SMIS și PNRR în absența directorului responsabil. Informare către OLAF MIPE SOS

Sesizarea menționează inclusiv posibilitatea ca datele să fi fost extrase prin intermediul portalului dublafinantare.ro și ridică întrebări despre eventuale conflicte de interese în dezvoltarea unei noi platforme informatice estimate la aproximativ 60 de milioane de euro. Notificare către DLAF MIPE SOS

Este important de subliniat că aceste documente nu reprezintă concluzii ale unei investigații, ci solicitări oficiale de verificare adresate instituțiilor antifraudă.

Portalul dublafinantare.ro – poarta prin care ar fi ieșit datele

În sesizările trimise către instituțiile antifraudă apare un element tehnic care, pentru publicul larg, poate părea minor, dar care pentru specialiștii IT indică o suprapunere esențială: portalul dublafinantare.ro.

Platforma a fost creată pentru un scop aparent banal, verificarea situațiilor de dublă finanțare în proiectele finanțate din fonduri europene. În teorie, rolul ei este simplu, acela de a identifica proiecte sau beneficiari care încearcă să obțină finanțări multiple pentru aceleași activități.

Pentru a face acest lucru, însă, platforma trebuie să fie conectată la sistemele în care sunt stocate datele proiectelor europene.

Cu alte cuvinte, trebuie să comunice direct cu baza de date MySMIS.

În documentele transmise către Oficiul European de Luptă Antifraudă și către Departamentul pentru Lupta Antifraudă se afirmă că presupusa descărcare a bazei de date SMIS și PNRR ar fi fost realizată prin intermediul acestui portal.

Sesizarea descrie un scenariu în care portalul ar fi fost dezvoltat de o firmă privată apropiată unor persoane din interiorul ministerului și integrat cu sistemele interne ale MIPE pentru a permite verificarea automată a proiectelor.

În mod normal, o astfel de integrare presupune acces controlat la anumite segmente ale bazei de date, cum sunt interogări punctuale, verificări automate sau schimburi de date limitate.

Problema apare atunci când accesul devine mai larg decât este necesar.

Potrivit informațiilor invocate în sesizări, accesul tehnic la portal ar fi permis interacțiunea directă cu bazele de date SMIS și PNRR, iar codurile de integrare ar fi fost deținute de persoane din afara structurilor tehnice principale ale sistemului.

Această afirmație nu reprezintă o concluzie a unei investigații oficiale, ci o suspiciune care a stat la baza solicitării de verificare adresate instituțiilor antifraudă.

Dar ea ridică o întrebare simplă, pe care orice specialist în securitate informatică ar pune-o imediat. Dacă portalul avea acces tehnic la baza de date MySMIS, ce tip de acces era acesta? Interogare limitată? Export de date? Sau acces suficient pentru a extrage volume mari de informații?

În mod normal, răspunsul la aceste întrebări ar trebui să existe în logurile sistemului. Orice acces la o bază de date guvernamentală generează înregistrări tehnice care arată cine a accesat sistemul, când și ce tip de operațiune a fost realizată.

În cazul MySMIS, aceste loguri ar trebui să existe în infrastructura tehnică administrată împreună cu Serviciul de Telecomunicații Speciale, instituția care gestionează multe dintre infrastructurile IT critice ale statului.

Până în prezent, însă, nici MIPE, nici instituțiile implicate în administrarea sistemului nu au publicat un raport tehnic care să clarifice dacă portalul dublafinantare.ro a avut sau nu un rol în incidentul invocat în sesizările către OLAF și DLAF.

Iar această absență a explicațiilor oficiale face ca întrebările să devină inevitabile.

Pentru că, într-un sistem care gestionează miliarde de euro din fonduri europene, diferența dintre un portal tehnic și o breșă de securitate poate fi uneori doar o linie de cod. La această problmeă spinoasă o recunoaștre oficială și o explicație la fel de oficială nu există încă.

Cronologia incidentului SMIS – MIPE (2025–2026)

Septembrie 2025 – presupusa descărcare a bazei de date

Potrivit informațiilor invocate ulterior în sesizările oficiale către autoritățile antifraudă, în a doua jumătate a lunii septembrie 2025, după data de 20 septembrie, un angajat din Direcția Coordonare SMIS și IT din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene ar fi copiat baza de date SMIS și PNRR fără autorizație formală. În momentul respectiv, directorul responsabil de sistemul informatic, Luminița Zezeanu, se afla în concediu.

SMIS (Sistemul Informatic pentru Managementul Instrumentelor Structurale) reprezintă infrastructura digitală prin care sunt administrate proiectele finanțate din fonduri europene, inclusiv documentele de evaluare, contractare și plățile asociate programelor.

Septembrie–octombrie 2025 – utilizarea portalului dublafinantare.ro

Conform informațiilor invocate în sesizarea transmisă autorităților, extragerea datelor ar fi fost realizată prin intermediul portalului dublafinantare.ro, platformă gestionată de Direcția Comunicare a MIPE. În documente se afirmă că portalul ar fi fost dezvoltat de o firmă privată apropiată unor persoane din minister, care ar fi avut acces la codurile necesare integrării cu bazele de date SMIS și PNRR.

Sesizarea sugerează că accesul la aceste coduri ar fi permis integrarea tehnică a platformei cu sistemele interne ale ministerului, ceea ce ar fi făcut posibilă descărcarea datelor.

În octombrie 2025 apar primele tensiuni interne

După revenirea din concediu, directorul responsabil de sistemele SMIS, Luminița Zezeanu, ar fi fost informat de angajați din direcția IT despre incident. Conform aceleiași sesizări, directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale, Ionel Sorin Bălan, i-ar fi solicitat ulterior să semneze retroactiv un document prin care să își exprime acordul pentru descărcarea bazei de date. Zezeanu ar fi refuzat să facă acest lucru și ar fi sugerat realizarea unui raport oficial privind incidentul, confrom sesizării trimise către OLAF.

Refuzul lui Zezeanu ar fi generat tensiuni la nivelul conducerii ministerului.

Toamna 2025 – pierderea atribuțiilor de coordonare

În perioada următoare incidentului, Luminița Zezeanu ar fi pierdut atribuțiile privind coordonarea Direcției SMIS. Potrivit documentelor transmise autorităților antifraudă, această măsură ar fi fost luată după ce aceasta a refuzat să valideze retroactiv descărcarea bazei de date.

Această schimbare administrativă a alimentat suspiciuni privind modul în care incidentul a fost gestionat intern.

La finalul anului 2025 apar informații în presă

În lunile următoare, presa a început să relateze despre un posibil incident de securitate la nivelul MIPE, în care ar fi fost implicată baza de date SMIS/PNRR. În unele relatări au fost invocate inclusiv suspiciuni privind transferul datelor către firme private de consultanță din domeniul fondurilor europene.

În același context, au apărut informații privind pregătirea unei noi platforme informatice pentru gestionarea datelor, al cărei cost ar fi crescut de la o estimare inițială de aproximativ 15 milioane de euro la 60 de milioane de euro.

Sesizarea oficială a autorităților are loc în decembrie 2025

Deputata Simona-Elena Macovei Ilie a transmis notificări oficiale către DLAF și către OLAF, solicitând investigarea incidentului și analizarea posibilității existenței unei fraude sau a unui acces ilegal la datele gestionate de MIPE.

Sesizările cer verificarea circumstanțelor copierii bazei de date SMIS/PNRR, a posibilei transmiteri către entități private, eventualelor conflicte de interese și lămurirea procedurilor de achiziție pentru platforma informatică estimată la 60 milioane euro.

Ianuarie 2026 – schimbări legislative privind controlul fondurilor UE

Guvernul adoptă o ordonanță care întărește mecanismele de control și prevenire a fraudelor în gestionarea fondurilor europene din PNRR. Noua reglementare introduce obligații suplimentare de raportare și corecții financiare pentru nereguli identificate în programele finanțate din bani europeni.

Această decizie apare într-un context în care integritatea sistemelor informatice și accesul la datele proiectelor devin subiecte de dezbatere publică.

În februarie – martie 2026 ministrului vorbește despre accesul procurorilor

Într-o postare publică, ministrul Dragoș Pîslaru afirmă că ministerul a semnat protocoale prin care Parchetul European, DNA și DLAF primesc acces direct la baza de date MySMIS, pentru a putea investiga suspiciuni de fraudă legate de fondurile europene.

Declarațiile apar înaintea contextului unei moțiuni simple depuse în Parlament împotriva ministrului și este prezentată drept o măsură de creștere a transparenței și a capacității de investigare.

Situația actuală

În prezent, există sesizări oficiale către instituțiile antifraudă europene și naționale, dar persistă suspiciuni publice privind un incident informatic la nivelul MIPE și nu există încă un raport public complet al unei instituții independente care să confirme sau să infirme aceste suspiciuni.

Investigația rămâne deschisă, iar clarificarea circumstanțelor tehnice ale incidentului depinde de eventualele verificări realizate de autoritățile competente.

Cui folosesc datele MySMIS?

În orice investigație despre un posibil incident informatic se urmărește același fir logic: cine și-ar dori aceste date și apoi în ce scop? Pentru a le folosi sau pentru a le vinde mai departe?

În cazul sistemului MySMIS, răspunsul nu este complicat.

Baza de date nu conține doar documente administrative sau formulare tehnice. Ea conține practic toată anatomia programelor europene din România, de la proiectele depuse, evaluările tehnice, bugetele aprobate, la indicatorii de performanță și ritmul în care sunt plătite fondurile.

Pentru majoritatea cetățenilor aceste informații sunt irelevante. Pentru un consultant specializat în fonduri europene, însă, ele pot deveni extrem de valoroase.

Consultanții care pregătesc proiecte europene încearcă permanent să înțeleagă cum sunt evaluate aplicațiile de finanțare. Care sunt criteriile care cântăresc cel mai mult. Ce tip de proiecte au fost respinse. Ce erori apar frecvent în documentații.

În mod normal, aceste informații sunt fragmentate. Ele se pot deduce doar indirect, analizând ghidurile solicitantului sau rezultatele apelurilor de proiecte.

O bază de date completă precum MySMIS ar putea oferi însă o imagine mult mai detaliată.

De exemplu, analiza unui număr mare de proiecte evaluate ar putea arăta ce tip de bugete sunt acceptate mai ușor, ce indicatori de performanță sunt preferați de evaluatori, ce tip de proiecte sunt respinse sistematic și cum sunt punctate diferitele criterii tehnice.

Aceste informații pot deveni un avantaj competitiv semnificativ pentru firmele care oferă consultanță în pregătirea proiectelor europene.

Pe o piață în care fiecare punct în plus la evaluare poate decide câștigarea sau pierderea unei finanțări de milioane de euro, accesul la astfel de date poate face diferența.

Acesta este motivul pentru care bazele de date care conțin evaluările proiectelor sunt considerate informații sensibile în majoritatea sistemelor de finanțare publică.

În mod oficial, accesul la MySMIS este limitat și segmentat. Beneficiarii pot vedea doar propriile proiecte. Evaluatorii externi au acces temporar la documentația pe care o analizează. Autoritățile de management au acces la programele pe care le gestionează.

În teorie, nimeni din afara administrației nu ar trebui să poată accesa imaginea completă a sistemului.

Tocmai de aceea suspiciunea că baza de date ar fi putut fi copiată a generat reacții puternice în spațiul public și în interiorul administrației.

Pentru că, într-un sistem care gestionează peste 60 de miliarde de euro din fonduri europene, informația devine ea însăși o resursă strategică.

Sunt mulți actori publici, dar mai ales privați, care ar avea motive și motivații să acceseze aceste date. Marea dilemă este dacă sistemul care le protejează este suficient de transparent pentru a arăta exact ce s-a întâmplat.

Curtea de Conturi Europeană avertiza în 2024 asupra riscului de dublă finanțare din fondurile UE

Un element esențial în înțelegerea modului în care sunt gestionate fondurile europene apare în Raportul special nr. 22/2024 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Dubla finanțare din bugetul UE – Din sistemele de control lipsesc elemente esențiale care să atenueze riscul crescut pe care îl implică modelul MRR de finanțare nelegată de costuri”.

Auditul realizat de Curtea de Conturi Europeană (European Court of Auditors – ECA) analizează modul în care instituțiile europene și statele membre controlează riscul ca aceleași proiecte, rezultate sau investiții să fie finanțate de două ori din bugetul Uniunii Europene. Concluzia raportului este clară. Sistemele de control existente nu sunt încă suficient de solide pentru a preveni eficient dubla finanțare, în special în contextul noului mecanism de finanțare introdus după pandemia de COVID-19.

Contextul financiar: o „galaxie de fonduri” europene

Curtea de Conturi Europeană arată că mai multe programe majore ale UE finanțează aceleași obiective economice și de dezvoltare, ceea ce crește riscul de suprapunere a finanțărilor. Principalele instrumente analizate sunt:

• Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) – principalul instrument financiar al programului NextGenerationEU
• Fondurile politicii de coeziune – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european Plus (FSE+) și Fondul de coeziune
• Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) – programul pentru infrastructură de transport, energie și telecomunicații

Dimensiunea financiară este uriașă:

• 648 miliarde euro pentru MRR, dintre care
  • până la 357 miliarde euro granturi
  • restul finanțat prin împrumuturi contractate de UE pe piețele de capital
• 358 miliarde euro pentru politica de coeziune în perioada 2021-2027
• aproximativ 34 miliarde euro pentru MIE în aceeași perioadă.

Curtea observă că aceste programe finanțează deseori aceleași domenii de politică publică — digitalizare, tranziție verde, infrastructură energetică, transporturi sau reziliență economică — ceea ce creează condiții pentru suprapuneri și potențiale duble finanțări.

Modelul MRR schimbă logica finanțării europene

Raportul subliniază o schimbare majoră introdusă de Mecanismul de redresare și reziliență.

Spre deosebire de programele clasice ale UE, plățile nu sunt legate de costurile efective ale proiectelor, ci de îndeplinirea unor jaloane și ținte stabilite în Planurile Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR).

Cu alte cuvinte, în politica de coeziune sau MIE, UE rambursează costuri eligibile reale. În MRR, Comisia plătește atunci când un stat membru demonstrează că a atins anumite obiective sau rezultate, indiferent de costurile reale suportate.

Această metodă a fost concepută pentru simplificarea gestionării fondurilor și accelerarea investițiilor, însă Curtea avertizează că ea creează un risc structural nou: aceeași investiție sau același rezultat poate fi raportat și finanțat în două programe diferite ale UE.

Definiția dublei finanțări este depășită

Una dintre constatările centrale ale raportului este că definiția juridică a dublei finanțări din legislația UE este construită pentru programe bazate pe costuri, nu pentru modelul MRR.

Regulamentul financiar al UE interzice ca aceleași costuri să fie finanțate de două ori din bugetul european. Însă, în cazul MRR, plățile nu se bazează pe costuri, ci pe rezultate sau indicatori de performanță.

Această nealiniere produce o problemă fundamentală: „definiția dublei finanțări utilizată pentru MRR nu ține seama de particularitățile modelului de finanțare nelegată de costuri”.

Consecința este că nu există criterii clare pentru a stabili când același rezultat este finanțat de două ori.

Sistemele de control sunt fragmentate

Auditul Curții a identificat o serie de deficiențe structurale în mecanismele de control:

1. Orientările Comisiei au fost întârziate

Comisia Europeană a emis orientări tehnice privind dubla finanțare abia în 2022–2023, după ce majoritatea statelor membre își prezentaseră deja PNRR-urile și după efectuarea primelor plăți.

Mai multe autorități naționale au considerat că aceste orientări au fost emise prea târziu, sunt incomplete și dificil de aplicat în practică.

2. Controalele statelor membre sunt insuficiente

În statele membre analizate de Curte, controalele privind dubla finanțare se bazează în mare parte pe declarații pe propria răspundere, verificări bazate pe costuri și audituri limitate privind suprapunerea finanțărilor.

Curtea mai arată că sistemele informatice sunt fragmentate, iar bazele de date ale programelor europene nu sunt interoperabile, ceea ce face dificilă verificarea automată a proiectelor finanțate din programe diferite.

3. Instrumentele de analiză a riscului sunt folosite prea puțin

De exemplu, sistemul de analiză de date Arachne, utilizat de Comisia Europeană pentru identificarea riscurilor de fraudă sau conflict de interese, nu este utilizat pe scară largă de statele membre pentru detectarea dublei finanțări.

4. Asigurarea oferită de Comisie este limitată

Unul dintre cele mai sensibile pasaje ale raportului este concluzia că asigurarea oferită de Comisia Europeană privind absența dublei finanțări se bazează pe dovezi limitate.

Mai mult, până la momentul auditului, Comisia nu identificase niciun caz confirmat de dublă finanțare, dar această concluzie se baza pe un sistem de control insuficient dezvoltat, nu pe verificări exhaustive.

Problema „măsurilor cu cost zero”

Un element critic identificat de Curtea de Conturi este utilizarea în PNRR a unor măsuri declarate cu cost zero.

Analiza Curții arată că aproximativ 75% dintre reformele din PNRR nu au estimări de costuri, iar unele dintre ele implică totuși investiții semnificative.

Un exemplu citat în raport este cazul Maltei, unde o reformă privind munca la distanță în sectorul public a fost declarată „fără costuri”, deși a implicat instalarea a peste 140 de stații de lucru pentru funcționari.

Curtea avertizează că: „riscul dublei finanțări este, de fapt, mai ridicat în cazul măsurilor cu costuri zero decât pentru măsurile cu costuri estimate”.

Concluzia Curții de Conturi Europene

Evaluarea globală a auditorilor europeni este fără echivoc. Sistemele instituite de Comisie și de statele membre nu sunt încă suficiente pentru a atenua în mod adecvat riscul crescut de dublă finanțare între MRR, politica de coeziune și MIE.

Curtea consideră că modelul de finanțare nelegată de costuri, utilizat pe scară largă pentru prima dată prin MRR, necesită mecanisme de control complet diferite, inclusiv sisteme informatice integrate și instrumente avansate de analiză a datelor.

Recomandările Curții către Comisia Europeană

Pentru a reduce riscurile identificate, Curtea de Conturi Europeană recomandă Comisiei să:

• adapteze definiția dublei finanțări la modelul de finanțare bazat pe rezultate,
• clarifice cerințele de control pentru statele membre,
• consolideze verificările pentru măsurile cu cost zero,
• îmbunătățească coordonarea între programele UE,
• creeze sisteme informatice integrate și interoperabile,
• și să consolideze nivelul de asigurare privind absența dublei finanțări.

Paradoxul transparenței totale

Dacă procurorii au acces direct la baza de date MySMIS, așa cum afirmă ministrul, atunci sistemul ar trebui să ofere o trasabilitate completă a accesului la date.

Orice export de date, orice descărcare de bază de date, orice acces la informații sensibile ar trebui să lase urme în logurile sistemului.

Cu alte cuvinte, ar trebui să existe un răspuns tehnic clar la întrebarea care planează asupra întregii afaceri – a fost sau nu copiată baza de date MySMIS?

Până în prezent, un asemenea răspuns nu a fost făcut public.

Funcționarul care a dispărut din poveste

În centrul sesizărilor trimise către instituțiile antifraudă apare un nume care nu apare aproape deloc în declarațiile publice ale ministerului. Personajul-cheie Luminița Zezeanu.

Potrivit documentelor transmise către Departamentul pentru Lupta Antifraudă și Oficiul European de Luptă Antifraudă, Zezeanu era director în cadrul direcției responsabile de coordonarea sistemului informatic SMIS.

Cu alte cuvinte, era unul dintre funcționarii care cunoșteau în detaliu modul în care funcționează baza de date MySMIS.

Sesizările susțin că presupusa descărcare a bazei de date SMIS și PNRR ar fi avut loc în perioada în care directorul se afla în concediu. În documente se afirmă că ulterior acesteia i s-ar fi cerut să semneze retroactiv acordul pentru operațiunea tehnică realizată în sistem.

Nu există până în prezent o confirmare oficială publică a acestor afirmații, iar autoritățile nu au publicat un raport tehnic complet care să clarifice exact ce s-a întâmplat în sistemul MySMIS în acea perioadă.

Ceea ce este însă confirmat este faptul că funcționarul menționat în sesizări nu mai apare ulterior în poziția din care coordona sistemul.

În administrația publică românească, astfel de episoade sunt rareori explicate public. Uneori sunt rezultatul unor reorganizări administrative. Alteori sunt simple coincidențe birocratice.

Dar atunci când dispar din peisaj tocmai oamenii care cunosc infrastructura tehnică a unui sistem critic al statului, întrebările devin inevitabile.

Pentru că într-un sistem informatic care gestionează zeci de miliarde de euro din fonduri europene, funcționarii care cunosc arhitectura tehnică nu sunt doar angajați ai administrației.

Sunt, de fapt, memoria sistemului.

Ceasul, baza de date și întrebarea care rămâne

La prima vedere, povestea a început cu un ceas.

Un ministru care își ironizează criticii pe Facebook și care transformă o moțiune parlamentară într-un moment de autopromovare politică.

În realitate, ceasul este doar decorul unei povești mult mai mari.

O bază de date care gestionează proiectele finanțate din peste 60 de miliarde de euro din fonduri europene.
Un sistem informatic administrat de mai multe instituții ale statului.
O industrie de consultanță care gravitează în jurul evaluării programelor europene.
Și o serie de sesizări oficiale care vorbesc despre o posibilă copiere a datelor din acest sistem.

În acest moment există două posibilități simple.

Prima, care ar trebui demonstrată de către STS și MIPE, este că nu a existat niciun incident informatic, iar în aceast caz, logurile sistemului MySMIS ar putea demonstra fără echivoc acest lucru.

Al doilea scenariu este că a existat o operațiune tehnică „neobișnuită”, caz în care infrastructura sistemului ar trebui să conțină toate urmele necesare pentru a reconstrui exact ce s-a întâmplat.

Într-un sistem digital modern, bazele de date nu dispar fără urmă, ci lasă întotdeauna o amprentă tehnică. De aceea întrebarea reală nu mai este dacă sistemul MySMIS este important.

Asta este deja evident.

Întrebarea este dacă instituțiile care administrează acest sistem sunt dispuse să arate public ce s-a întâmplat cu adevărat, pentru că, în cele din urmă, nu vorbim doar despre o bază de date.

Vorbim despre harta completă a modului în care sunt distribuite miliardele de euro ale României.

---

Cine este Dragoș Pîslaru

Dragoș Pîslaru este economist și politician român, specializat în politici publice și fonduri europene. A devenit cunoscut la nivel național în perioada guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș, când a ocupat funcția de ministru al Muncii în 2016.

După încheierea mandatului guvernului tehnocrat, Pîslaru a intrat în politică alături de platforma politică construită de Cioloș. A fost ales europarlamentar în 2019 pe listele alianței USR PLUS, devenind ulterior unul dintre apropiații liderului acestei mișcări politice.

După ruptura dintre USR și gruparea condusă de Cioloș, Pîslaru a devenit membru al partidului REPER, formațiune fondată de Dacian Cioloș și de o parte dintre foștii europarlamentari ai alianței USR-PLUS.

Înainte de cariera politică, Pîslaru a activat în zona consultanței economice și a politicilor publice, fiind implicat în proiecte de analiză economică și evaluare de programe finanțate din fonduri europene.

Numirea lui Dragoș Pîslaru la conducerea Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a venit în contextul negocierilor politice din coaliția de guvernare, portofoliul fondurilor europene fiind revendicat de zona politică apropiată de fostul premier Dacian Cioloș și de partidul REPER.

Cariera politică a lui Pîslaru este strâns legată de proiectele politice inițiate de Cioloș în ultimul deceniu, de la guvernul tehnocrat din 2016 până la structurile politice care au derivat ulterior din alianța USR-PLUS.

---

Cine este Luminița Zezeanu

Luminița Zezeanu este funcționar public în cadrul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cu experiență în gestionarea sistemelor informatice utilizate pentru administrarea fondurilor europene.

În cadrul ministerului, Zezeanu a ocupat funcții de conducere în structurile tehnice care coordonează sistemul informatic MySMIS, platforma digitală prin care sunt gestionate proiectele finanțate din fonduri europene în România.

MySMIS este infrastructura informatică în care sunt introduse proiectele, sunt realizate evaluările tehnice, sunt semnate contractele de finanțare și sunt procesate plățile către beneficiari. Platforma gestionează datele programelor europene finanțate din Uniunea Europeană, inclusiv programele din cadrul Planul Național de Redresare și Reziliență și ale politicii de coeziune.

Potrivit documentelor transmise către Departamentul pentru Lupta Antifraudă și Oficiul European de Luptă Antifraudă, numele Luminiței Zezeanu apare în contextul suspiciunilor privind un posibil incident de securitate informatică în sistemul MySMIS.

Sesizările menționează că presupusa copiere a bazei de date SMIS și PNRR ar fi avut loc într-o perioadă în care aceasta se afla în concediu, iar ulterior i s-ar fi cerut să semneze retroactiv acordul pentru operațiunea tehnică realizată în sistem.

Până în prezent, autoritățile nu au publicat un raport tehnic oficial care să confirme sau să infirme aceste afirmații.