Dacă James Bond ar fi locuit în Freidorf și ar fi avut trotinetă în loc de Aston Martin, probabil s-ar fi numit Ruben. Viceprimarul cui l-a votat tocmai a lansat scenariul noului sezon din „Narcos: Bega”, transformând un podcast de partid într-o spovedanie demnă de martorii protejați de la FBI. O stare de delirium scremens pur, în care halucinațiile cu spioni se bat cap în cap cu amintirile cu polițiști de la Rutieră.
Pe când Don Corleone era încă la grădiniță, iar Al Capone la azilul de bătrâni, Loți bácsi de la Oradiiia proiecta deja Cupola pe tavanul sălii de consiliu din Primăria Timișoara ca să-și ascundă fentele cu munca neprestată în folosul comunității. Omul nostru halucina tot felul filme cu ‘Ndràngheta, cu Mala del Brenta și se juca de-a Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, procurorii anti-mafia maziliți spectaculos dar tragic. Cazuri de manual.
Revenind la focile și pelicanii noștri, când vii de la Oradiiia și dai de Timișoara e un mic pas înainte. Băh, dar când Timișoara începe să îți pută și descoperi tu cum colcăie de mafioți și judecători corupți, ia tăticule un bilet de tren, pune familia în căruță și cară-te în lumea largă. Sau acasă la Oradiiia.
Justiția prin metoda „Loverboy”
Într-o atmosferă constipată care se dorea relaxată, la podcastul colegului său de partid rezidual, don Ghinea, Ruben ne-a explicat cum stă treaba cu judecătoarele din Timișoara. Grobian și arogant, maxim de misogin și atoateștiutoriu, veșnic cu nevoia de a arunca petarde să iasă în față, semn că acasă e doar executant, duce gunoiul și se ascunde sub masă, infantul ăsta aruncă niște vorbe și acuzații care ar trebui să ne pună serios pe gânduri dacă îi mai permitem să reprezinte Timișoara pe unde merge. Că, sincer, ne face de râs.
N-am nicio apăsare dacă se face de rahat pe persoană fizică sau pe USR, că oricum situația lor e maro. Plus maroneul de pe chiloți, cu care Loți iese de fiecare dată când băieții de la Schela de Petrol îl cheamă la o sesiune de întrebări fără Denise Rifai sau când unchieșu prin alianță îi bușește mașina ca să nu meargă berbecul la un flagrant care s-a sifonat. Păi în ce Cosa Nostra trăiește băiatul ăsta în familia de adopție de la Timișoara, plus constipatu’ neamț – alt conspirat transpirat, cu care face cuplu la primărie, nici nu mă mir că se crede comisarul Cattani din serialul La Piovra.
Se pare că în palatele de justiție din Timișoara nu se studiază doar Codul Penal, ci și „Arta Seducției”. Conform viceprimarului, judecătoarele sunt prinse în mrejele „metodei loverboy”, un fel de hărțuire sentimentală care transformă sentințele în bilețele de dragoste. Și atunci, aceste „muieri”, care pentru el sunt niște păpuși gonflabile cu Codul penal în mână, îi lasă pe infractori liberi și, seduse, nu îi trimit la carceră. Logică de hamster ținut în borcanul cu talaj.
Dar cine îi poate înțelege mai bine pe infractori decât unul care a avut el însuși nevoie de „reeducare”? Ruben pare să aibă un exercițiu fin în a gândi ca cei de după marginea legii. Doar îmi amintesc cum a cam „trișat” cu munca în folosul comunității, încercând să fenteze cele 14 zile de ispășire după ce a condus fără permis. Când ai un astfel de pedigree, e normal să vezi „mafioți” și „loverboys” la orice colț de stradă, hoțul strigă „hoțul”, iar trișorul strigă „filajul”!
Ruben și manualul de Psihologie. Când Proiecția bate realitatea
Specialiștii numesc ceea ce face Loți proiecție psihologică. E un mecanism de apărare clasic: când știi că ai condus fără carnet și ai „ajustat” tabelul de la munca în folosul comunității, subconștientul tău începe să vadă infractori și la coada de la covrigi.
Ruben nu ne vorbește despre realitatea din Timișoara, ci ne face un tur ghidat prin propriile sale amintiri cu poliția și tribunalele, doar că schimbă personajele. În mintea lui, nu el a încălcat legea, ci „mafia” îi pune microfoane pentru că e prea cinstit. E un caz fascinant de externalizare a vinei: e mult mai eroic, cu fața aia de constipat intelectual, să urli în „delirium scremens” că „MAI e un sat fără câini” decât să admiți că ai fost prins pe picior greșit de aceiași „câini” ai legii.
Poliția și microfoanele de sub ghiveci
Despre Ministerul Afacerilor Interne și IPJ Timiș, verdictul este crunt: „MAI e un sat fără câini”. Practic, polițiștii timișoreni sunt un fel de aurolaci din decorul stradal, în timp ce el, bietul erou neînțeles, este singur împotriva tuturor.
„M-au urmărit, m-au filat și mi-au pus microfoane”, se miaună edilul și politicianul activist, sugerând că biroul său de la Primărie era mai cablat decât platoul de la Big Brother. În timp ce noi credeam că se ocupă cu parcările, el făcea slalom printre „microfoane în birou și nu numai” pentru a scăpa de hărțuirea DNA-ului, care ar fi îndrăznit să-l investigheze pentru un banal abuz în serviciu.
Colterm, inima înghețată a crimei organizate
Nici caloriferele timișorenilor nu mai sunt ce-au fost. Potrivit lui Loți, societatea de termoficare a fost o adevărată „pușculiță” controlată de „grupări de criminalitate organizată” cu ramificații adânci în PNL, parchete și mediul economic.
I-auzi! Care ești, mă?
Noroc cu Ruben, care s-a luptat cu „demantelarea rețelelor”, deși singurele „fire” pe care pare să le fi tăiat cu succes sunt cele de la pontajul muncii în folosul comunității.
Case și apartamente „prin alianță” & chemarea gliei
Să i dăm Cezarului ce-i a Cezarului. Copchilu ăsta și-a greșit cariera (care carieră numai el știe…). Dacă se făcea agent imobiliar, era un tip de succes. Dar e și mai de succes dacă nu sunt pe tine proprietățile și închiriezi pe șestache la o sumă mică, modică, să declari ceva simbolic la stat.
Desigur, viața de viceprimar hărțuit e grea, dar e îndulcită de norocul imobiliar. În Timișoara, Ruben a descoperit că „rudele prin alianță” sunt mult mai generoase decât Moș Crăciun, dotându-l cu nenumărate apartamente și o funcție călduță. E fascinant cum un „expert” în condus fără permis a ajuns să gestioneze destinele orașului, totul în timp ce se ferește de filajele imaginare.
În concluzie, un bilet doar dus…
După atâtea „filmări”, „filaje” și „loverboys”, poate e timpul pentru o binemeritată pauză de la stresul administrării unui oraș care pare să-l pândească la fiecare pas prin gura de canal.
Ruben, e timpul să lași Timișoara „mafioților” și să te întorci la origini. Acolo unde nu te mai caută nimeni sub birou și unde munca e muncă, nu trișat la tabelul de prezență.
Oradiiia natală te așteaptă! Deși, sincer să fiu, acolo s-ar putea să fie mai greu: nu prea mai ai rude prin alianță care să-ți dea nenumărate apartamente pe tavă și nici vreo funcție de viceprimar cadou. Și nici Duster de la SDM să îl bușești de nou, pe asigurarea plătită de contribuabili. Dar măcar scapi de „microfoane” și te poți plimba liniștit… sper că de data asta cu permisul în regulă!
Asta am scris-o așa, de dimineață, à jeun, ca să ai motive să mai miorlăi, oftând indignat, la următorul podcast, unde te primesc ăia să bocești și să aberezi cu mafii și alte inepții. Să te poți da căprioara lui Labiș, că nu te bântuie și nu te agresează doar interlopii și milițienii ci și ziariștii mafiei imobiliare. Domi sigur va aprecia abordarea, iar infantul Robi și toa’rșa Rodica de la PCR te vor umple de comentarii bălos laudative, de profundă înțelepciune, de genul „Ce le-ai zis-o, șefu! Cofnirm afirmativ!”.
Nu prea am obiceiul să recomand lecturi din autori încremeniți intelectual în alea patru clase făcute la școala din comună, dar dacă vreți să vă luminați duminica și să aflați, în detaliu, cum colcăie Timișoara de mafioți și polițai corupți și grupuri criminale, trebuie să vă las linkul spre mirobolantul material, cu toate aberațiile Lațcheului, de pe Flotant de Timișoara, aici: Timișoara: declarație șocantă a viceprimarului Ruben Lațcău despre legăturile lumii interlope cu părți din instituții de forță – “am fost amenințat, hărțuit judiciar, mi-au făcut dosare penale, m-au urmărit, m-au filat și mi-au pus microfoane“ – Buletin de Timișoara.
Hai sictir, pisoiaș. Și că tot veni vorba…când au fost ultima oară procurorii la primărie, tot dovezi despre Robu și gașca lui au adunat? N-ai uitat, că nu-s nici două săptămâni de atunci.
Așa că sună-l fuguța pe unchieșu să o convoace rapid și de urjență pe tanti Adina Joker să vă sfătuiți ce-i de făcut, după ce i-ai expus pe toți prăduitorii. Și să zică și ei dacă suferi de mania persecuției sau de mânia lui Zamolxe.
Vă pupă mizerabilul de Jean Valjean.
*Acesta este un fel de pamflet. Podcastul psihiatric de la Cluj, cu Lațcheu în rol de pacient este cât se poate de (i)real.
