După apariția articolului publicat de Articulat.ro despre incidentul cu Poliția Locală, Alina Sperlea a reacționat public. Nu cu argumente politice și nici cu explicații administrative, ci cu o descriere a contextului în care s-au petrecut faptele: o familie aflată simultan între spital, farmacie și o urgență cardiacă la domiciliu.
Redăm mai jos, într-o formă editată pentru claritate și fără limbajul emoțional specific unei postări de moment, punctele principale ale reacției sale.
Relatarea publicată a izolat un moment și l-a tratat ca pe un caz în sine. În declarația sa, Alina Sperlea susține însă că episodul nu poate fi înțeles fără cadrul în care s-a produs — câteva zile marcate de agresiunea fiului, intervenții medicale și o urgență familială simultană. Pentru claritate, prezentăm mai jos cronologia evenimentelor așa cum o descrie aceasta.
„Contextul pe care nu l-ați citit”
Alina Sperlea susține că episodul prezentat drept un simplu conflict cu Poliția Locală s-a petrecut în momentul în care încerca să își transporte mama, în vârstă de 84 de ani, cunoscută cu afecțiuni cardiace cronice, la spital.
Ea afirmă că a oprit mașina în fața casei acesteia și a intrat în grabă pentru a o scoate din locuință.
„Mama mea are o boală cardiacă și un bloc de ramură stângă. După ce a aflat ce a pățit nepotul ei, i s-a făcut rău. Am ajuns, am lăsat motorul pornit și am fugit în casă după ea.”
Potrivit declarației sale, în acel moment a apărut un echipaj al Poliției Locale. Sperlea afirmă că a explicat situația medicală agentului.
„I-am spus clar că este o urgență și că trebuie să o duc la spital. Nu am refuzat dialogul, dar prioritatea mea era să o urc în mașină.”
Ea mai susține că interacțiunea a degenerat în momentul în care a încercat să o conducă pe mama sa către autoturism.
„Polițista s-a interpus între mine și mama mea și nu m-a lăsat să o urc în mașină. În acel moment nu mai era vorba despre o amendă, ci despre o persoană bolnavă care trebuia transportată.”
În reacția sa, Sperlea afirmă că agentul ar fi trebuit să cheme un echipaj medical, nu să insiste pe aspectele administrative.
„Un polițist ar trebui mai întâi să ajute sau să sune la 112, nu să împiedice transportul unei persoane bolnave.”
Episodul suprapus
În aceeași zi, spune ea, situația s-a complicat în mod neașteptat. În timp ce se afla la farmacie pentru a cumpăra tratamentul post-traumatic al fiului ei, a fost anunțată că acesta s-a simțit rău în oraș.
Tânărul, agresat cu câteva zile înainte, a fost preluat de ambulanță și transportat din nou la Unitatea de Primiri Urgențe. „În timp ce eram la farmacie pentru medicamentele lui, am fost sunată că i s-a făcut rău și a fost dus la UPU”, a relatat mama lui Lucas.
Despre acuzațiile financiare
Articolul care a generat reacția publică a inclus referiri la autoturismul folosit de Alina Sperlea, la declarația sa de avere și la o presupusă situație fiscală. Aceste elemente nu au legătură directă cu incidentul descris, însă au devenit o parte importantă a relatării.
În reacția sa, aceasta susține că autoturismul menționat nu îi aparține, motiv pentru care nu figurează în declarația de avere.
„Mașina la care s-a făcut referire nu este proprietatea mea, de aceea nu apare în declarația de avere.”
Materialul invocă și existența unor datorii fiscale către ANAF, estimate la 6,8 milioane de lei și corelate cu veniturile declarate anterior. Sperlea afirmă însă că aceste obligații au făcut obiectul unui litigiu civil desfășurat anterior și că situația a fost clarificată prin hotărâre judecătorească, cuantumul fiind modificat, iar sumele rămase fiind achitate.
„Nu mai am datorii la ANAF. Procesul a fost câștigat, iar situația este clarificată juridic”, a spus Sperlea.
Ea mai precizează că tema datoriilor fiscale a fost utilizată și în campania electorală locală din 2024, când a candidat pentru funcția de primar al comunei Dumbrăvița, context în care subiectul a fost dezbătut public.
Din punct de vedere jurnalistic, aceste aspecte nu lămuresc circumstanțele incidentului administrativ sau ale agresiunii asupra fiului său, dar contribuie la conturarea imaginii publice a persoanei, ceea ce explică reacția sa la modul în care au fost prezentate evenimentele.
De ce a reacționat
Sperlea spune că motivul reacției sale nu a fost sancțiunea administrativă, ci modul în care a fost prezentat contextul: „Nu o amendă m-a deranjat. Ci faptul că, într-un moment în care familia mea era între ambulanță și spital, discuția publică a fost mutată spre altceva”.
Ea consideră că relatarea a omis elementul central: agresiunea suferită de fiul ei și consecințele medicale ale acesteia. „În timp ce copilul meu era din nou la Urgențe, discuția publică era despre trotuar”, a mai declarat aceasta.
În loc de concluzie
Reacția Alinei Sperlea nu clarifică juridic incidentul și nici nu stabilește eventuale responsabilități — acestea rămân în competența instituțiilor.
Dar oferă un element esențial care lipsea din relatarea inițială: contextul.
Iar uneori contextul nu schimbă faptele, dar schimbă felul în care sunt înțelese.
