Useriștii timișoreni se răzbună după ce schema ONG-firme-partid-primărie, în cazul Kenosis, a fost devoalată, iar Alin Popoviciu a contestat atribuirea în chirie a unui spațiu ultracentral către un amalgam de ONG+firme, printr-o sesizare la Prefectura Timiș. Popoviciu a depus sesizarea în calitate de persoană interesată, însă fiind secretar general al PNL Timiș, cei din USR au ales să deschidă un front politic de luptă. Total greșit și cu victime colaterale, absolut nevinovate.
Delimitarea esențială care lipsește din discursul USR
În postările recente, USR Timiș indică un restaurant care funcționează pe strada Mărășești ca exemplu al „profitului” realizat de PNL Timiș din chirii. Restaurantul respectiv – Little Hanoi – este însă chiriaș, nu proprietar, și nu a beneficiat de nicio hotărâre de Consiliu Local, de chirie simbolică sau de vreo facilitate acordată de stat.
Această delimitare nu este una de nuanță, ci una fundamentală. Little Hanoi nu a primit nimic „gratis”, nu a fost parte în niciun transfer patrimonial și nu are nicio legătură cu modul în care imobilul a ajuns, în timp, în proprietatea filialei PNL Timiș, după ce a fost cumpărată inițial, în mod legal, de către defunctul partid PD-L. Contractul vietnamezilor este unul comercial, între doi actori privați.
Cine este, de fapt, „ținta colaterală”
Little Hanoi este un brand privat de restaurante cu specific vietnamez, activ în Timișoara, Cluj-Napoca, Iași și Brașov, înființat în 2018. Firma este activă, plătitoare de TVA, fără datorii la bugetul de stat și cu o cifră de afaceri de peste 3,6 milioane de lei, raportând profit. Activitatea sa este una exclusiv comercială, tipică pentru sectorul HoReCa, fără componentă politică sau administrativă.
Introducerea acestui brand într-o dispută politică între partide nu aduce niciun plus de claritate asupra subiectului patrimoniului public. În schimb, produce un efect previzibil: transferă presiunea publică de pe actorii politici responsabili către un agent economic privat, vizibil și ușor de identificat.
Public shaming ca instrument politic
Aici se află problema de fond. Ceea ce vedem nu este o investigație civică despre legi și decizii administrative, ci o formă de public shaming: expunerea repetată a unui chiriaș pentru a amplifica emoțional un atac politic. Este o tehnică eficientă în mediul online, dar profund problematică într-un stat de drept.
Mesajul implicit transmis mediului de afaceri este periculos: dacă funcționezi într-un spațiu cu istoric politic „greșit”, devii vulnerabil la campanii de stigmatizare, indiferent de legalitatea și corectitudinea activității tale. Neutralitatea nu mai este suficientă.
Practica USR Timiș a public shaming-ului cu dublă măsură, aplicată exclusiv adversarilor politici, nu este una izolată: un episod recent îl vizează pe Sorin Predescu, directorul Direcția Județeană de Cultură Timiș, atacat public în legătură cu un presupus aviz pentru o ipotetică „Pasarelă a Îndrăgostiților”, deși avizul nu este emis de DJC sau de directorul acesteia, ci de o entitate distinctă și independentă, respectiv Comisia Zonală de Monumente Istorice.
Amestecarea deliberată a planurilor: Kenosis vs. chiriașii privați
USR Timiș suprapune în discurs două situații juridic diferite. Pe de o parte, cazul ONG-ului Kenosis, care viza un spațiu atribuit prin hotărâre de Consiliu Local, la chirie simbolică – un subiect legitim de dezbatere publică. Pe de altă parte, cazul unui chiriaș privat, care plătește chirie către un proprietar privat.
Amestecarea acestor planuri nu este accidentală. Ea creează confuzie și permite extinderea indignării publice asupra unor actori care nu au beneficiat de nicio decizie publică. Din punct de vedere editorial și juridic, cele două situații nu pot fi tratate la comun.
Unde ar trebui să fie, de fapt, discuția
Dacă USR Timiș dorește cu adevărat o clarificare a modului în care partidele au ajuns să dețină imobile în centrul orașului, atunci discuția trebuie purtată despre legea partidelor, hotărârile de Consiliu Local, deciziile guvernamentale și semnăturile și numele politice concrete care au produs aceste transferuri.
Atacul colateral asupra unor agenți economici privați nu doar că ratează ținta, dar compromite chiar mesajul pe care USR pretinde că îl apără: corectitudinea, transparența și responsabilitatea publică.
Concluzie
Răfuiala politică dintre USR Timiș și PNL Timiș este una previzibilă și, până la un punct, legitimă. Modul în care este purtată însă face diferența dintre critică civică și derapaj. Atunci când un chiriaș privat ajunge să fie folosit drept instrument într-un conflict între partide, nu mai vorbim despre interes public, ci despre o strategie de presiune care lovește greșit.
Iar această distincție contează nu doar pentru un restaurant, ci pentru orice antreprenor care își desfășoară activitatea într-un oraș în care politica riscă să-și verse conflictele peste economia privată.
cover: GPT AI
imagini: Facebook – Public Domain
