În 1965, ONU adopta Rezoluția 2131 din 21 decembrie 1965, cu privire la „inadmisibilitatea amestecului în treburile interne ale altor state şi protecţia independenţei și suveranităţii lor”. Rezoluția a fost adoptată cu 109 voturi pentru, nici un vot împotrivă și o abținere, venită din partea Marii Britanii.
În perioada Războiului Rece, principiul recunoașterii reciproce a neamestecului în afacerile interne este reflectat drept unul dintre cele cinci principii ale co-existenței pașnice îmbrățișate de Republica Popular Chineză, dar și unul dintre principiile de bază ale relațiilor interstatale, susținut de statele non-aliniate.
În 1964, anul în care URSS a invadat Cehoslovacia, Nicolae Ceaușescu lansa „Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste
şi muncitoreşti internaţionale” în care principiul neamestecului în trebuirile interne ale unei țări era afirmat drept unul dintre principiile de bază ale politicii externe românești.
După prăbușirea regimului comunist, România a continuat politica de neamestec, susținând dreptul popoarelor de a-și hotărî soarta. Aceeași atitudine față de perceptele neamestecului în treburile interne ale altor state este aplicată și de către Republica Moldova în cadrul relațiilor sale internaționale.
Rezoluțiile Consiliului de Securitate a ONU de intervenție pe teritoriul altor state, pe motiv de rațiuni umanitare, a fragmentat principiul neamestecului în treburile interne ale altor state.
Cazul intervenției NATO în Kosovo, din martie 1999, a demonstrat că o intervenție militară poate avea loc sub masca intervenției umanitare.
Incertitudinile și lipsa temeiului legal al operațiunilor efectuate de NATO în Kosovo au stârnit controverse care continuă și în prezent. Există opinii care susțin legalitatea acțiunilor NATO în Kosovo, dar cele mulți experți afirmă că intervenția militară a fost un act ilegal și o încălcare a principiilor de drept internațional, și implicit a
principiului neamestecului în treburile interne ale altor state.
Întrebări legate de principiul intervențiilor militare în numele apărării drepturilor omului au apărut atât în 2014 – data anexării peninsulei Crimeea de către Federația Rusă – cât și la data invadării militare ruse în Ucraina.
Războiul din Iraq, anexarea Crimeii ori loviturile militare aplicate de către Statele Unite asupra siturilor nucleare din Iran în iunie 2025, spun că statele puternice din punct de vedere militar își permit să intervină pe teritoriul altor state folosind argumentul de că intervenția ar fi fost umanitară. De facto, aceste intervenții reprezintă un mijloc de intervenție în cadrul afacerilor interne ale unor statele care urmărește scopuri politico-economice în folosul statului agresor.
Principiul neamestecului este prețuit de statele mici, pentru că acest principiu este unul important în dreptul internațional. Statele nucleare își permit să își urmăreasc propriile interese suverane încălcând dreptul internațional.
În ultimii 30 de ani, crizele internaționale au arătat că națiunile nu mai sunt unite în numele păcii și că ele nu sunt deloc egale. Organizația Națiunile Unite s-a transformat într-o fantomă care poate speria doar de statele mici.
