Revine în actualitate, deși nu e momentul un nou episod din ciclul demolărilor cu cântec ale celor din Primăria Timișoara. Cazul clădirii unde a funcționat restaurantul Dinar, proprietatea privată demolată fără acte, continuă cu o laudă de Crăciun a primarului despre „recuperarea” unui spațiu care nici măcar nu aparține municipalității.
În a doua zi de Crăciun, când decența publică și spiritul sărbătorilor ar fi trebuit să impună măcar o pauză de la propaganda politică, primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a ales să iasă pe Facebook cu un nou episod din seria sa favorită: „mafia imobiliară a furat orașul, iar noi îl salvăm”. Doar că, de această dată, realitatea factuală, documentele oficiale, hotărârile judecătorești și chiar propriile arhive ale Primăriei contrazic frontal povestea spusă în fața camerei. Sub sloganul „ne-au furat un trotuar, l-am redat timișorenilor”, administrația USR a demolat în forță o terasă și o parte dintr-un imobil privat, fără ordin prezentat la fața locului, fără dovada inexistenței autorizațiilor și, ironic, pe un teren care nu aparține nici măcar Primăriei Timișoara. Ceea ce se prezintă drept o victorie civică este, în fapt, un caz-școală de abuz administrativ, improvizație juridică și comunicare cinică.
Propaganda de sărbători și videoclipul „cu trotuarul”
Vineri, 26 decembrie 2025, primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a distribuit un clip video din aceeași serie discursivă repetată obsesiv în ultimii ani: orașul ar fi fost „furat” de dezvoltatori, iar actuala administrație „repară” trecutul prin demolări spectaculoase. De această dată, mesajul a fost concentrat într-o propoziție-slogan: „ne-au furat un trotuar, acum l-am pus la loc”.
Declarația integrală a primarului, așa cum apare în videoclip, este relevantă și trebuie reprodusă exact:
„Ne-au furat un trotuar, acum l-am pus la loc aici, după cum știți, a fost o terasă extinsă ilegal, oamenii n-au avut unde să meargă, efectiv au mers pe stradă. Acuma am demolat această terasă și am făcut un trotuar și asta este un bun exemplu, cum uneori lumea zice că de ce demolează Fritz? Iată, demolăm atunci când spațiul public este ocupat, ca să punem altceva la loc. În cazul ăsta, un trotuar pe care acuma copii și alți pietoni pot să meargă în siguranță.”
Afirmațiile sunt ferme, acuzatoare și prezentate ca fapte incontestabile: terasă ilegală, spațiu public ocupat, intervenție legitimă, rezultat benefic. Doar că fiecare dintre aceste afirmații este contrazisă de realitatea documentată.
Demolarea fără ordin, fără acte, doar cu buldozerul
La momentul demolării terasei și a unei părți din clădirea în care a funcționat restaurantul Dinar, echipele de muncitori și reprezentanții Primăriei Timișoara nu au prezentat niciun ordin de demolare emis de primărie și niciun act administrativ care să stea la baza intervenției. Proprietarul clădirii a avertizat explicit că, în ipoteza unei eventuale eliberări a domeniului public, ar fi fost vorba de aproximativ 50 de centimetri în adâncime, strict în zona terasei.
În realitate, muncitorii firmei angajate de primărie au demolat nu doar terasa, ci și o parte din structura clădirii, proprietate privată. Intervenția s-a făcut rapid, agresiv, cu utilaje grele, sub protecția Poliției Locale și cu o prezență formală, dar complet ineficientă, a unei echipe de la Poliția Municipiului Timișoara. Orice eventual control de legalitate a fost anihilat de un fapt simplu: paguba era deja produsă.
Contestarea în instanță și documentele proprietarilor
Proprietarii imobilului au contestat demolarea în instanță, solicitând anularea deciziei de demolare, în ipoteza în care aceasta ar fi existat. Au depus înscrisuri, extrase de carte funciară, autorizații de construire și planuri tehnice care dovedeau, cronologic și coerent, că terasa făcea parte din proprietatea lor.
Mai mult, au obținut în regim de urgență extrase CF actualizate de la OCPI Timiș, tocmai pentru a elimina orice dubiu privind situația juridică a imobilului. Cu alte cuvinte, proprietarii aveau acte, le-au pus pe masă și le-au prezentat autorităților.
„Actele sunt la București, la scanat”
În mod paradoxal, administrația locală – aceeași care a decis demolarea – nu a fost capabilă să producă sau să arate documentele pe care se baza propria acțiune. Nici la momentul demolării, nici ulterior, în instanță, reprezentanții Primăriei Timișoara nu au putut face dovada planului original cu terasa și nici a inexistenței autorizațiilor de construire.
Explicația oficială a fost, în sine, un scandal administrativ: actele ar fi fost „la București, la scanat”, la firma care digitalizează vechea arhivă a Primăriei Timișoara. Fără copii de siguranță. Fără back-up. Deși legislația obligă instituțiile publice să asigure conservarea și accesibilitatea documentelor.
Această poveste nu a fost spusă doar informal, ci a fost reiterată inclusiv de juriștii primăriei la termenul din 13 noiembrie 2025, în fața judecătorilor de la Curtea de Apel Timișoara.
Nota din 23 septembrie 2025: cheia cinismului administrativ
Cu doar două zile înainte de începerea demolării, Instituția Arhitectului Șef – Direcția Autorizări și Control din cadrul Primăriei Timișoara consemna, într-un document oficial, următoarele:
„Se mai punctează faptul că reprezentantul LAND REAL S.R.L. a mai invocat și autorizații de construire din anii ’80 și ’90. Astfel au fost solicitate spre studiu Compartimentului Arhivă din cadrul Direcției Secretariat General autorizațiile de construire nr.93/S din 1987 și nr.718 din 1998, prin lucrarea cu nr.TSK2025-003419 din 19.09.2025. În 22.09.2025 a fost adus la cunoștință faptul că în prezent documentele solicitate au fost predate în vederea conversiei digitale, în baza Contractului cu nr.CRT2025-000259 din 20.08.2025 și nu pot fi puse la dispoziție. Totodată se observă din studiul imaginilor panoramice disponibile, realizate de pe domeniul public, că extinderile în forma lor actuală au fost realizate în perioada septembrie 2012 și august 2014, fără autorizație de construire.”
Această notă este revelatoare din două motive. Primul: primăria recunoaște explicit că nu are acces la propriile documente. Al doilea: în lipsa documentelor, administrația se bazează pe „imagini panoramice” pentru a concluziona lipsa autorizațiilor. O metodă care ar fi ridicolă într-un litigiu civil între persoane private, dar care devine gravă atunci când este folosită ca fundament pentru demolarea unei proprietăți.
Atacul la OCPI și răzgândirea convenabilă
Inițial, primarul Dominic Fritz a acuzat OCPI Timiș de complicitate la „fabricarea unor acte care nu corespund realității”. Mai mult, a lansat public acuzația existenței unui grad de rudenie între „șeful instituției de cadastru” și un reprezentant al proprietarilor, insinuând o rețea de corupție.
După demolare și după ce OCPI a furnizat toate clarificările solicitate, discursul s-a schimbat radical. Instituția și conducerea acesteia au fost, brusc, lăudate. Fără scuze. Fără retractări. Fără asumarea erorilor.
13 noiembrie 2025 – instanța demontează narațiunea primăriei
La data de 13 noiembrie 2025, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o sentință definitivă care a dat dreptate proprietarilor clădirii:
„Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă LAND REAL SRL, împotriva sentinţei civile nr. 731/09.10.2025, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 4330/30/2025, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA şi MUNICIPIUL TIMIŞOARA, prin PRIMAR. Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. Definitivă. Pronunţată azi, 13.11.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.”
Aceasta este realitatea juridică, indiferent de videoclipurile de pe Facebook.
Vechea autorizație „apare” miraculos
La două săptămâni după această hotărâre, administrația USR a Timișoarei le comunică proprietarilor, pe 26 noiembrie 2025, că a găsit în arhiva digitalizată autorizația de construire din 13.07.1998, precum și proiectul tehnic aferent, care dovedește existența terasei din august 1998.
Cu alte cuvinte: exact documentele a căror inexistență fusese invocată pentru a justifica demolarea au fost „descoperite” după ce clădirea fusese deja mutilată.
Trotuarul care nu aparține Primăriei
Elementul care transformă acest caz dintr-un abuz grav într-o farsă administrativă este următorul: zona pe care primarul Dominic Fritz se laudă că a „redat-o timișorenilor” nu este proprietatea Primăriei Timișoara, ci a Statului Român.
Astfel, administrația locală se laudă cu un trotuar realizat pe un teren care nu îi aparține, după ce a demolat ilegal o proprietate privată, fără acte, fără documente și fără o hotărâre judecătorească.
Trotuarul ca simbol al unui mod de guvernare de amatori, cu rea intenție
În acest caz, nu este vorba despre o terasă, un restaurant sau câțiva metri de trotuar. Este vorba despre un mod de guvernare care ignoră statul de drept, substituie probele cu narațiuni și transformă abuzul administrativ în conținut de social media.
Proprietarilor nu le rămâne decât să continue lupta în instanță, având de partea lor documentele, hotărârile judecătorești și realitatea juridică. Primarului Timișoarei îi rămâne un videoclip de Crăciun și un trotuar pe un teren care nu este al Primăriei.
Iar Timișoarei îi rămâne o întrebare legitimă: câte alte „recuperări” s-au făcut sau se vor face după același tipar?
