PAS a câștigat alegerile parlamentare din Republica Moldova cu majoritate parlamentară. Reeditarea victoriei comuniștilor moldoveni din 2005 – doar această formațiune politică a mai reușit acest lucru – s-a datorat folosirii fricii ca tehnică electorală. Comuniștii au folosit atunci altă tactică – cea a integrării europene și a unor rezultate economice bune datorate conjuncturii favorabile din regiune.
Pentru prima dată în Parlamentul Republicii Moldova a trecut o formațiune politică care își are rădăcinile în municipiul Chișinău – este vorba de Blocul Alternativa Națională în care, vor unii sau nu, locomotiva este primarul de Chișinău – Ion Ceban.
Ceban este politicianul care are cea mai spectaculoasă traiectorie politică, a câdtigat pentru a doua oară capitala, iar partidul său, în bloc cu altele, a reușit să treacă un prag relativ mare pentru a ajunge în legislativ.
Sunt voci care afirmă că Mișcarea Alternativa Națională ar fi trebuit să participe singură în competiția electorală și că rezultatul ar fi fost altul. Eu nu mă pronunț pe marginea acestor voci zic că rezultatul e bun și că în prezent cei din Alternativa învață să facă politică la nivel parlamentar. Acolo unde coalițiile contează.
În spațiul public moldovenesc, de limbă rusă, sunt mai multe voci care afirmă că socialiștii moldoveni nu au depus suficient efort pentru a câștiga mai multe mandate în legislativul moldovean.
Cred că socialiștii moldoveni preferă să își păstreze energiile pentru alte scenarii care pot, sau nu, să apară. Știu că socialiștii moldoveni au un aparat de analiză politică bun, iar unele idei politice chiar funcționează. Da, uneori ei aplică tactica veche – scopul scuză mijloacele. La fel, observ că la nivel local alianțele conjuncturale cu partidul puterii continuă să funcționeze – just bussines as usual.
Surpriza alegerilor parlamentare a dat-o formațiunea condusă de Vasile Costiuc unde, foarte activ pe rețele îl văd pe Alexandru Versinin. Încă mai aștept să fiu invitat de el la o cafea. Mai ales că ne știm de – câți Alexandru? să fie, sau nu, 20?
La formațiunea politică condusă de Renato Usatâi remarc succesele pe care le are primarul de Bălți – Александр Петков – în stabilirea relațiilor cu autorități locale din România. Probabil, aceste rezultate bune, au adus și ele simpatie manifestată in cabina de vot pentru acest partid. Nu era o surpriză că va trece pragul electoral.
Urmăresc atent activitatea parlamentară a acestui partid.
Decepția anului vine de la PSDE. Care a început ca o speranță și a ars ca o cometă. Sincer îmi pare rău pentru social democrația moldovenească.
Constat, atât din discuții cu surse din interiorul partidelor, cât și cu simpatizanții acestora că toate formațiune politice parlamentare așteaptă evoluția războiului din Ucraina.
Chiar dacă există voci la București care îndeamnă puterea de la Chișinău să se renunțe la statutul de neutralitate al statului moldovean, cred că deocamdată neutralitatea este cea care încă mai apără statul moldovean. Moromete ar întreba pe ce mă bazez? Răspunsul scurt – e pace pe ambele maluri de Nistru. Asta contează.
Iar spectacolul dronelor căzute pe teritoriul statului moldovean rămâne a fi parte componentă a operațiunilor de PSYOPS care se desfășoară inclusiv pe teritoriul statului moldovean.
De unii sau altii.
Până la înghețarea războiului din Ucraina, sper în 2026, căci spre asta ne îndreptăm, vom mai avea cîteva frici și mai multe crize. Dar le vom trece, sper cu luciditate.
La mulți ani tuturor!
