Eurodeputatul Maria Grapini consideră că toți cei care sunt aleși de către cetățeni sau numiți în funcții de reprezentare a țării trebuie să știe să negocieze și pe lângă abilitățile și pregatirea profesională, să vină și cu o experiență notabilă în domeniu.
„În primul rând, sigur că negocierea, până la urmă, este o artă, dar susținută de știință. Din punctul meu de vedere, toată negocierea unui stat membru într-o Uniune, de data asta, sau în NATO sau în altă organizație, Organizația Mondială a Sănătății, oriunde ar fi statul acela, eu făcând negociere toată viața, ca și în 34 de ani în business, spun că negocierea, în primul rând, trebuie făcută în baza unei strategii pe termen lung a țării respective și, evident, în baza tratatului pe care l-ai semnat.
Pentru că, dacă eu fac un contract pe nu știu câți ani, cu un partener de-al meu de afaceri și nu țin cont la negociere, la încheierea contractului, la semnarea contractului, de ceea ce dau și ce primesc, automat pierd. Pentru că noi când am semnat aderarea, am cedat niște subsidiarități. Da, am cedat. Și nu toate țările au cedat subsidiarități când au semnat tratatul, dar lucrurile acestea se cunosc mai puțin. Așa ne-am pricopsit cu MCV-ul, care nu era prevăzut în tratat. Mecanismul acela de verificare și control, care a durat până anul trecut, vă dați seama, din 2007, era caduc, nu era prevăzut niciunde în tratat. Era într-un regulament și ne înnebuneau cu MCV, dar l-am cerut. A fost la cerere. Domnul președinte de la acea vreme, Băsescu și Monica Macovei, ministrul justiției.
Tot la tratat, când l-am semnat, s-a acceptat ca lucru pentru care noi ne zbatem acum de ceva timp, și anume subvențiile pentru fermierii din România…s-a acceptat atunci să fie diferite de ale statelor din Vest. Da, pe multe motive, nu știu, s-au pus niște condiții la aderare. Ori, dacă noi atunci eram poate mai fermi, poate că nu intram în 2007, nu știu. Eu eram președinte de patronat și am zis atunci că nu suntem pregătiți și că mai trebuie să stăm. În orice caz, după ce ai semnat acest tratat și ai aderat, modul de negociere, cine îl face pentru România? În primul rând, îl face președintele statului membru care e membru consiliu, cei 27 de șefi de state și de guverne, Consiliul European, fiind cea mai puternică instituție din Uniunea Europeană. Îl fac cei 33 de eurodeputați, câți avem acum și îl face comisarul țării respective. Adică al României, care e în colegiul comisarilor și îl fac miniștrii în consiliul de miniștri.
Dar toți acești oameni pe care eu i-am enumerat aici, trebuie să aibă cartea de căpătâi, și anume strategia țării. Să negociem în consens toți, că dacă unii susțin ceva, alții susțin altceva. Eu mă duceam și-l întrebam pe domnul Iohannis: „Domnule, care e poziția României legat de migrație, voluntar sau cotă?” Și nu știa. Adică dacă nu ai o strategie bătută în cuie este păcat. Și reamintesc și la postul dumneavoastră de televiziune că în 2005, ca președinte de patronate, împreună cu tot spre toți președinții de patronate, cu toate partidele politice, cu Banca Națională, cu institutele de cercetări, cu Academia Română, s-a scris o strategie pentru România până în 2030. Imaginați-vă, pe 25 de ani și n-au votat-o! Am sugerat atunci guvernului să o impună drept o lege organică, să fie transguvernamentală. Nu a mai folosit-o nimeni. Era foarte bună acea strategie.
Se scria și când aderăm la euro și când facem mixul energetic și absolut tot era trecut în acea strategie. Dacă nu ai o strategie, aceste negocieri care se fac, câteodată ajung să se bată cap în cap. Contradictoriu și astfel nu înaintăm. Știți, era o caricatură cu relațiile ruso-americane, pe când era Reagan președintele Americii și era o căruță în care unul trăgea într-o parte și celălalt în partea opusă și sugera că așa înaintează relațiile ruso-americane. Așa și cu strategia noastră.
Acești oameni pe care eu i-am enumerat aici, 33 de eurodeputați, președintele în consiliu, miniștrii în Consiliul de Miniștri, și eu am fost ministru și am mers la Consiliul de Miniștri. Toți trebuie să știe carte, trebuie să știe să negocieze, că dacă merg acolo și tac, când se pune în discuție ceva, nu contribuie la decizia finală. Aici noțiunea de compromis nu este cu conotație negativă.
Negociezi acolo cu 27 de miniștri, părerea fiecăruia, dar ți-o pui și tu pe a ta, a României. Când ajungi la o formulare care să satisfacă pe toată lumea. Dar dacă tu taci acolo, o să pui în aplicare ce negociază ceilalți. Deci, aici nu e o glumă. Trebuie să fie oameni pregătiți profesional, dar și cunoscători în arta negocierii. Să știți că eu, în ce mă privește, nu am anticipat că voi face politică. Am fost, am făcut și Institutul diplomatic, ca să pot să știu cum să mă comport în negociere. De la a ști să îți ții fața când spune cineva ceva neplăcut și pierzi contractul, da, în business vorbesc acum, sau pierzi un amendament aici în politică, până la a ști când să spui și cât să spui și când să ridici și când să apeși pe accelerator și când să lași.
Dacă tot avem unanimitate pe anumite lucruri în consiliu, atunci aș fi dorit și eu ca România, să fiu mândră, că și România a folosit dreptul de veto într-o anumită situație, la schimb, ca să forțeze consiliul să obțină România ceva. De exemplu, fie subvenții egale cu fermierii din alte state, fie intrarea în Schengen să se facă mai repede, fie ridicarea MCV mai repede și multe alte lucruri. Adică, negocierea e foarte importantă și trebuie făcută, știți cum? Precum în muzica simfonică…când mai tare, când mai încet, când mai Iași, când mai ridici”, a declarat europarlamentarul Maria Grapini.
