S-a ‘mpărțit Facebook-ul românesc în două: unii că Paula Seling n-avea voie să folosească cuvinte rusești la televiziunea moldovenească, alții că ăia ce o critică ‘s ipocriți și se dau rotunzi de români ce sunt.
Am distribuit mai devreme postarea domnului Petruti Doru, sociolog care cunoaște foarte bine starea de fapt dintre Prut și Nistru. Domnia sa afirmă că, potrivit recensământului care a avut loc în Republica Moldova în anul 2024, 48.1% dintre respondenți au declarat că vorbesc limba MOLDOVENEASCĂ, iar 31.8% limba română.
La fel, domnia sa spune, pe bună dreptate, că limba vorbită în mod uzual în Republica Moldova abundă de rusisme, calchieri, iar în scris, numărul de greșeli gramaticale este foarte ridicat.
Domnul Petruți are avantajul că are acces și știe să citească o grămadă de cercetări sociologice. Avantajul meu este că, pe lângă limba română nativă, sunt vorbitor de limbă rusă și circul inclusiv în aceste cercuri. În calitate de jurnalist, de 30 de ani stabilit în Chișinău, circul destul de mult peste tot.
Ne unește faptul că ambii suntem născuți în România, locuim între Prut și Nistru, cunoaștem realitatea din teren. Cele scrise de domnia sa reprezintă adevărul.
Iar adevărul, oricât ar încerca mediile oficiale să-l acopere, este simplu – Republica Moldova este un stat multietnic, în care nu se vorbește doar limba română.
Explic.
Între Prut și Nistru, alături de moldoveni/români, locuiesc ucraineni, ruși, găgăuzi și bulgari. Aceste minorități etnice sunt vorbitoare de limbă rusă. În regiunea autonomă Găgauz Eri, uzual se vorbește rusă, apoi limba română. Și ca să vezi – minoritățile etnice dintre Prut și Nistru ( cele enumerate mai sus) nu au mare dragoste de nativii români.
Paula Seling a intuit că dacă va spune maladeț, va fi înțeleasă de toți cei care locuiesc între Prut și Nistru.
Cei care o critică, afirmând că în Republica Moldova limba oficială este limba română, din punct de vedere legal – au dreptate. Dar potrivit stării de fapt – adică al realității din teren – limba română nu e chiar la ea acasă – prin unele părți e ca limba română în județul Covansa. Și da, exact ca în municipiul Sfântul Gheorghe nu ești sancționat dacă nu vorbești limba română. Ori, că vorbești doar maghiara, în Covasna, ori rusa, în Bălți ori Tighina.
Realitatea e că, deși echipa guvernamentală a doamnei Sandu, chiar dacă vopsește gardul și zice că vrea Unire cu România, înăuntru-i leopardul format din patru minorități etnice care nu au prea mare dragoste pentru Unirea cea Mare.
Experiența vieții trăite între Prut și Nistru mi-a demonstrat că, atunci când doresc să comunice fără a fi înțeleși de nativii din România, minoritățile etnice, alături de basarabeni, vor folosi/folosesc limba rusă.
Am văzut marea lor surpriză când, la ironii, jigniri ori planuri de atentat la portofel, spuse cu zâmbetul pe buze, am răspuns în limba rusă.
Ultimele sondaje de opinie realizate de IMAS au arătat adevărata stare de fapt a societății moldovenești în ansamblu – cei dintre Prut si Nistru una spun, alta gândesc și cu totul alta fac.
Aduceți-vă aminte de ce spunea Gheorghe Dinică în „Filantropica” :
” Mâna-ntinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană!”
Povestea care-o spune acum Chișinăul oficial e despre unire.
Fapte, dragilor! Fapte, nu vorbe!
