Am participat zilele trecute la o emisiune de dezbateri organizată la o televiziune din București. Mi s-a solicitat opinia referitor la posibilitatea re-unirii Republicii Moldova cu România. Dacă este, sau nu, posibil acest gest geopolitic.
Răspunsul oferit de mine a plecat de la poziția oficială a statului român care este/a fost mereu aceiași – dacă cetățenii moldoveni își doresc acest lucru România nu va spune nu.
Dinozaur vechi în jurnalistica dintre Prut și Nistru țin minte declarația veche a președintelui Băsescu – re-unirea cu statul român trebuie dorită/cerută de locuitorii dintre Prut și Nistru.
La fel, oficialii din Ministerul român al Afacerilor Externe spun că România respectă suveranitatea statului moldovean și ajută Republica Moldova să se integreze în UE.
Am fost întrebat dacă declarațiile pro-unioniste ale doamnei președinte Maia Sandu au, sau nu, suportul cetățenilor moldoveni. Răspunsul meu a fost nuanțat.
Re-unirea Republicii Moldova cu România poate fi realizată printr-un referendum constituțional, pentru ca această consultare cu populația să reușească, e nevoie ca jumătate plus unu dintre cei înscriși pe listele electorale să spună da. Adică, circa 1.650.000 de cetățeni moldoveni ar trebui să își dorească re-unirea cu România și să voteze „Da” la acest referendum.
Logic, în acest moment este dificil, aproape imposibil, ca acest răspuns favorabil re-unirii să fie dobândit.
Am explicat că doamna președinte Maia Sandu folosește discursul unionist pentru a pune presiune pe oficialii Uniunii Europene și pentru a arăta că, dacă Republica Moldova este refuzată în drumul ei către integrarea europeană, există soluția unirii.
Evident, îmi doresc unirea Republicii Moldova cu România. Ca mine sunt destul de mulți, dar nu suficient. Structura etnică a locuitorilor dintre Prut și Nistru este una mai puțin favorabilă reușitei acestui gest geopolitic.
Concluzia pe care o fac la acest text, nu am spus-o în cadrul emisiunii la care am participat este destul de clară. E bine să fie cunoscută și la București – fapte, nu vorbe.
Un referendum dedicat re-unirii trebuie pregătit. Structura etnică a locuitorilor dintre Prut și Nistru este una mai puțin favorabilă reușitei acestui gest geopolitic.
Fără acțiuni asumate din partea oficialilor de la Chișinău care acum vorbesc despre re-unire, discursul despre re-unire poate fi interpretat doar într-o cheie propagandistică.
Pentru a fi realizată unirea se face prin fapte discrete. Fapte, deloc vorbe.
