Cu 15 ani în urmă am co-editat împreună cu profesorul Armin Heinen, ISTORIA ROMÂNIEI PRIN CONCEPTE (Polirom, 2010), o primă carte despre evoluția câtorva dintre conceptele social-politice românești, gândind-o ca pe o prefață la un viitor lexicon românesc al conceptelor fundamentale. Ediția în limba română a fost urmată de una în limba engleză, KEY CONCEPTS OF ROMANIAN HISTORY (CEU Press, 2013), ambele reținând atenția presei internaționale prin noutatea cercetărilor și a interpretărilor privind cultura, societatea și mai ales istoria gândirii politice din România. Fiindcă proiectele mele continuă să includă și să dezvolte această tematică și cum comunitatea academică din România e prea puțin receptivă la acest gen de studii – unul foarte bine conturat în universitățile europene și internaționale -, redau aici un fragment tradus în limba română dintr-o recenzie scrisă de prof. Cecilia Suarez Cabral și publicată în revista spaniolă ‘Ariadna Historia’ a Universității Țării Bascilor din Bilbao:
“Structura cărții reflectă preocupările exprimate în prefață și combină studiile metodologice cu studiile de caz. Este alcătuită din 19 capitole: trei metodologice (semnate de Victor Neumann, Armin Heinen și Alexandre Escudier) și cincisprezece de caz. Acestea din urmă analizează conceptele de educație (Iacob Mârza), patriotism (Klaus Bochmann), liberalism (Keith Hitchins), democrație (Wim van Meurs), progres (Angella Harre), proprietate (Dietmar Müller), constituție (Edda Binder Iijima), Europa (Hans-Christian Maner), Europa vs. România (Armin Heinen), artă națională (Ruxandra Demetrescu), caracter național (Balázs Trencsényi), neam – termen românesc dificil de tradus, apropiat de înțelesuri precum „popor”, „rasă”, „trib”,, “specie” sau „rudenie” (Victor Neumann), totalitarism (Victor Neumann), tranziție (Mirela-Luminița Murgescu și Bogdan Murgescu), politică (Armin Heinen) și cenzură (Gheorghe Schwartz).
Rescrierea istoriei României este, pentru editori, un imperativ în situația actuală a țării. În opinia lor, europenizarea/occidentalizarea spațiului românesc este strâns legată de istoria conceptelor și a limbajului, mai ales pentru că marile schimbări politice au impus și impun o resemantizare a unor noțiuni fundamentale și elaborarea unui nou limbaj politic și social. Decodificarea conceptelor socio-politice cheie din România este, așadar, foarte utilă pentru înțelegerea trecutului, pentru a construi pe baze teoretice adecvate în prezent și pentru a gândi proiecte de viitor. Așa cum se știe, rațiunea de a fi a acestei specialități este studiul semanticii conceptelor și al evoluției acestora. Autorii recunosc în mod clar că modelul lor este inspirat de R. Koselleck și de Begriffsgeschichte, în special de lucrările metodologice reunite în Futuro pasado (Viitorul trecut) și de reflecțiile koselleckiene asupra dinamicii timpului istoric (înțeles ca diferit de cel astronomic) și a complexității și pluralității sale.
Pentru Koselleck, conceptele sociale și politice nu răspund unei simple relații între semnificant și semnificat și nu servesc doar pentru a concepe și exprima faptele într-un mod determinat, ci au și capacitatea de a proiecta viitorul. Încărcătura semantică a conceptelor exprimă tensiunea dintre trecut și viitor, pe baza căreia se construiește timpul istoric.
Atât pentru Koselleck, cât și pentru Neumann și Heinen, apariția modernității implică o transformare profundă a relației dintre trecut și viitor, caracterizată prin creșterea decalajului dintre „spațiul experienței” (înțeles ca registru al unei trăiri proprii sau străine, individuale sau colective, susceptibile de a fi repetate) și „orizontul de așteptare” (înțeles mai ales ca speranță, ca posibilitate de a transforma in realitate tot ceea ce este considerat dezirabil), ambele dimensiuni asociate fiecărui concept fundamental.
Cartea pe care o recenzăm își ocupă locul într-o lungă serie de lucrări publicate recent, care au în comun interesul pentru limbaj și concepte, pentru utilizarea lor și pentru transmiterea ce s-a făcut și se face din ele. Pe lângă proiectele naționale deja realizate sau în curs de realizare în diverse țări (Germania, Spania, Finlanda, Franța, Țările de Jos și acum România), în ultimii ani au fost puse în mișcare mari proiecte de anvergură regională și supranațională, precum pionierul Iberconceptos și alte proiecte similare pentru Extremul Orient și India, la care s-ar adăuga acum Proiectul European de Istorie Conceptuală (ECHP), care, impulsionat de profesori din mai multe universități, aspiră să ofere în anii următori o serie de studii de tip istoric-comparativ referitoare la limbajele sociopolitice ale modernității într-o mare parte a continentului european.
Astfel de studii privitoare la diferențele semantice și transferurile de semnificații – în special cu privire la unele concepte sociopolitice fundamentale – între diferite țări și zone geografice pot beneficia în mare măsură de proiectele naționale amintite mai sus. Publicarea unor lucrări precum cea recenzată aici poate contribui decisiv la stabilirea unor baze mai solide pentru proiectul european menționat, deși ar fi de dorit ca cel puțin unele dintre capitolele acestei cărți și ale altor volume scrise în limbi minoritare (precum dicționarul finlandez de istorie a conceptelor sau volumele proiectului olandez) să fie traduse în engleză, spaniolă și în alte limbi de circulație mai largă.
Trebuie subliniat rolul fundamental al profesorului Victor Neumann, nu doar ca editor al acestei lucrări (în colaborare cu profesorul Armin Heinen, de la Universitatea din Aachen), ci și ca promotor al istoriei conceptuale în țara sa și în întreaga Europă. Într-adevăr, din postura de coordonator al Școlii Doctorale Internaționale de Istorie Conceptuală „Reinhart Koselleck”, de la Universitatea de Vest din Timișoara, acest specialist în diverse probleme legate de identitate, cultură și istorie intelectuală a desfășurat în ultimii ani o meritorie activitate de difuzare și consolidare a istoriei conceptuale în Europa central-orientală.
Una dintre realizările sale a fost organizarea unui important congres internațional despre „Multi- și Interculturalitate din perspectiva Istoriei Conceptelor: Gândire politică și identități în Europa Centrală și Sud-Estică”, care a reunit la Timișoara, în aprilie trecut, un numeros grup de specialiști. Contribuția sa decisivă la istoria conceptuală românească, evidentă în această lucrare, permite acum integrarea cazului României în cadrul general european, ceea ce face posibilă punerea lui în paralel cu alte cazuri naționale pentru a facilita astfel studiile comparative la scară continentală“.
