Inca nu avem claritatea necesara pentru a intelege scenariul final. Cert este ca Trump nu mai vrea cheltuirea banului american – America First! Inteleg ca exista Coalitia de Vointa care va scoate banul pentru sustinerea/inarmarea Kievului. Probabil si garantii de securitate.
Banii acum in UE se fac mai greu, iar economia scartaie. UE nu e Romania, Bulgaria. Care merg cu viteza a doua.
Nu stim daca dupa incheierea acordului de pace, relatiile economice cu Federatia Rusa, adica livrarile de gaz metan catre statele UE vor fi, sau nu, reluate.
Logic ar fi sa fie, practic e ca in melodia celor de la Poesis – ce-ai omorat, omorat ramane!
Probabil, UE va primi gaz lichefiat din SUA ori din platoul Marii Negre, candva. Si ceva din Rusia, dar pe cai ocolite, deci pretul – mai mare.
Nu stiu daca cunoasteti – real politik inseamna resurse energetice si minereuri, adica economie. Adica dragostea, trece prin stomac!
Exista voci care afirma ca Ucraina va fi un stat bufer – le dau dreptate, cel mai probabil, statutul de tara candidat la UE al Kievului ar putea să se extinda pe mai multi ani.
Dar Ucraina e mare si are resurse de minereuri rare. De aici importanta ei, inclusiv ca piata de desfacere, pentru toate taberele.
Raman ancorat la ideea potrivit careia Republica Moldova sta mult mai bine decat Ucraina in ceea ce priveste drumul ei catre UE.
Republica Moldova este mult mai digerabila – e un teritoriu mai mic, iar criteriile de la Copenhaga, de aderare, pot fi mai rapid indeplinite.
Dar resursele lipsesc. Nici piata de desfacere nu este.
Care ar fi atractivitatea statului moldovean ca sa poata rupe pachetul existent, adica alaturi de Ucraina?
Tot ce a avut statul modovean mai de pret, materialul uman de buna calitate, s-a dat benevol – circa 1 milion peste hotare!
Sa nu uitam ca potrivit datelor recensamantului, Republica Moldova este un stat imbatranit cu demografie proasta – intre Prut si Nistru locuiesc peste 600 de mii de pensionari.
Se stie ca mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana.
Inteleg ca Washingtonul nu mai crede in povestea lupului cel rau care ataca hibrid miorita. Ca altfel era deja un ambasador la Chisinau.
Vad ca, incet, incet si povestea Basarabiei scrisa de George Simion pe peretii Romaniei, incepe a fi acoperita cu var.
Care este povestea de succes pe care ar trebui sa o spuna maine/poimaine statul moldovean pentru a nu ramane la pachet cu Ucraina?
Intreb. Ca sa stiu daca mai continui sa ascult Kino cu melodia aia despre „grupa krovii na rukove” ori nu.
