Ce (nu)a mai rămas din Proclamația de la Timișoara?

Share

„Faptul că CG va fi exclus din cursa prezidențială era evident! Dar eu am o curiozitate: dacă așa-zisa aripă suveranistă, sau pro-rusă și pro-americană sau antieuropeană sau aripa naționalistă, vă propune zece candidați, BEC și CCR îi vor interzice pe toți? Democrația n-ați omorât-o azi sau alaltăieri, ci pe 6 decembrie!! Acu’ a fost doar pomana de 6 săptămâni” – Dan Dinu, antreprenor român și om liber.

E cel puțin ironic să scriu aceste rânduri pe 11 martie, ziua când la Timișoara se aniversează (după mine e comemorare) 35 de ani de când din balconul Operei, din Piața Victoriei, activistul și ulterior politicianul George Șerban citea Proclamația de la Timișoara. În sine și ca idee, un manifest al libertății și al luptei împotriva reîntoarcerii comunismului în România. Fiind un manifest, adică emanat din entuziasm și dorință de schimbare, documentul nu avea cum să fie pus în practică în viața politică și socială a României post-decembriste, după ce noua putere instaurată era o simplă reșapare a unor comuniști care nu erau sau decăzuseră din grațiile lui Nicolae Ceaușescu. Iar comunismul nu a murit ci doar s-a reinventat în neocomunismul de rit „european”, atât de bine reprezentat la Timișoara de primarul cu cetățenie germană, Dominic Fritz, fost membru al Partidului Verzilor din Germania, acum unul dintre liderii partidului de laborator USR, o inginerie socială ridicată pe nemulțumirile profunde ale românilor, oficial în anul 2016. Iar la nivel de țară, de întreg spectrul politic, care încearcă să se reformeze, dar nu reușește.

La PODcast pe BEGA, alături de prietenul și co-realizatorul Cosmin Țîntă, am reușit să despicăm alături de interlocutori cerebrali fenomenul neocomunist bine camuflat, care și-a găsit adepți din toate categoriile sociale și din toate categoriile de vârstă. Lucru pe care îl fac și eu aici dar și prietenul Cosmin pe site-ul său, DEMNITATEA.info. Culmea ironiei este ca un cetățean german fără experiență politică și administrativă, să țină, în 2025, lecții de democrație românilor la ei acasă, mai exact chiar în Timișoara. Pe banii primăriei, în aplauze și murmur de adulație, s-au ținut pe 11 martie 2025 tot felul de comitete, comiții și spectacole, sub bagheta celor ce au deturnat celebra Societate Timișoara, primul bastion civic anticomunist, și a celor din USR, produs de origine controlată din Pădurea Băneasa, asezonată cu alogeni germani și francezi, precum Dominic Fritz sau Clotilde Armand.

Despre USR, nimic mai mult. O singură carte neacceptată în librării, o analiză fină, asupra fenomenului și a inginerie sociale care este USR vă recomand, a mia oară, de la Editura Gri, a maestrului reportajelor și supraviețuitor într-ale cărții și scrisului, domnul Viorel Ilișoi, intitulată „USR. Nașterea și patologiile unui partid. Mărturii din culise”, care poate fi comandată doar direct de pe site-ul editurii, aici: USR. Nașterea și patologiile unui partid. Mărturii din culise – Editura GRI. O recomand ca să înțelegeți mai bine cum trăim. Dacă doriți, dacă poftiți.

Despre Proclamația de la Timișoara și despre amnezia ipocrită a actualilor „activiști civici apărători ai democrației”, unii activi încă din 1989, reproduc postarea de azi, 11 martie 2025, a jurnalistului de școală veche, participant la evenimentele din 1898, 1990 și multe altele, colegul Sergiu Miat:

„Chiar dacă zeci de postari au conținut astazi, 11 martie 2025, imagini cu citirea Proclamatiei de la Timisoara, la 11 martie 1990, de către George Șerban, la împlinirea a 35 de ani de la lansarea acesteia, mormântul său a rămas la fel de singur si uitat ca in oricare altă zi. Nici unul dintre actualii membri ai Societății Timișoara nu a găsit, măcar zece minute in care să aprindă o lumânare la mormântul lui G. Serban. De vreo coroană nici nu se pune problema. Bani mulți, vremuri grele!!! George Șerban, fost Presedinte al Societății Timisoara si director al Cotidianului „Timișoara” a decedat in 1999, in timp ce era deputat in Parlamentul României, din partea PNT-CD Timiș. El a fost unul dintre initiatorii Proclamatiei de la Timisoara si cel care a citit conținutul acesteia, din balconul Operei Române, un fața a peste 15.000 de timisoreni.”

Over and out!

sursa foto: Facebook / Sergiu Miat

Articole asemănătoare

Mai mult