Dominic Fritz propune pentru 2028 un „pol reformator” alături de PNL, iar Ilie Bolojan spune că o alianță între cele două partide este fezabilă. Numai că exact la Timișoara, laboratorul politic în care USR conduce de șase ani, invitația la marea familie reformistă produce reacții mult mai puțin entuziaste. Liberalii locali nu par seduși de perspectiva unei alianțe în care USR păstrează Primăria, vrea și Consiliul Județean, stabilește cine reprezintă reforma, iar partenerilor le rămâne privilegiul de a veni cu voturile.
Cuprins
- Dominic Fritz propune pentru 2028 un „pol reformator” alături de PNL, iar Ilie Bolojan spune că o alianță între cele două partide este fezabilă. Numai că exact la Timișoara, laboratorul politic în care USR conduce de șase ani, invitația la marea familie reformistă produce reacții mult mai puțin entuziaste. Liberalii locali nu par seduși de perspectiva unei alianțe în care USR păstrează Primăria, vrea și Consiliul Județean, stabilește cine reprezintă reforma, iar partenerilor le rămâne privilegiul de a veni cu voturile.
- Ștefan Sandu: „Voi conduceți, voi decideți, voi împărțiți”
- Alin Popoviciu: colaborarea nu înseamnă renunțarea la propria judecată
- Reformă pentru toată lumea, putere pentru cine trebuie
- Timișoara este testul pe care sloganul trebuie să-l treacă
În politica românească, marile reconcilieri încep de obicei după ce părțile au terminat de explicat public cât de nocivă este cealaltă. După ani de război politic, acuzații, etichete și competiție pe același electorat, USR și PNL redescoperă acum virtuțile familiei politice lărgite. Se apropie 2028, procentele luate separat nu arată spectaculos, iar matematica electorală are extraordinara capacitate de a vindeca răni ideologice considerate incurabile cu numai câteva luni înainte.
Ilie Bolojan a deschis oficial ușa. Președintele PNL consideră că o alianță cu USR pentru alegerile din 2028 este „fezabilă” și spune că cele două partide nu mai pot continua prin „fragmentări” și „pulverizări”. În prezent există deja un mecanism de colaborare parlamentară, iar intenția exprimată de liderul liberal este ca acesta să fie dezvoltat.
Dominic Fritz nu a lăsat invitația fără răspuns. La Conferința Județeană a USR Timiș, liderul partidului a prezentat construcția unui „pol reformator, împreună cu PNL și cu toate forțele reformatoare” drept o șansă pentru 2028.
Până aici, totul sună rotund, responsabil și suficient de european încât să poată fi pus pe un banner de congres. Problema începe când „polul reformator” coboară de la București la Timișoara și trebuie tradus din limbajul strategic în împărțirea concretă a puterii.
Pentru că, în același comunicat în care USR îi invită pe liberali în marea construcție comună, organizația Timiș își stabilește fără prea multe complexe propriile obiective pentru 2028: păstrarea Primăriei Timișoara și câștigarea Consiliului Județean Timiș. Cu alte cuvinte, masa este pregătită, meniul este tipărit, locurile importante par deja rezervate, iar PNL este invitat să participe la eveniment.
De aici începe iritarea liberalilor timișeni.
Ștefan Sandu: „Voi conduceți, voi decideți, voi împărțiți”
Cea mai directă reacție vine de la consilierul local PNL Ștefan Sandu, care nu încearcă să îmbrace nemulțumirea în formule diplomatice. Pentru el, experiența locală a relației cu USR cântărește mai greu decât entuziasmul noii fraternități reformiste de la centru.
Sandu reproșează USR că timp de șase ani ar fi ignorat PNL Timișoara, respingând „aproape orice amendament, propunere sau observație” și tratându-i pe liberali „ca pe niște figuranți”. Este, desigur, evaluarea politică a unui adversar local și trebuie citită ca atare. Dar tocmai această experiență invocată de un consilier care a stat în Consiliul Local în anii administrației USR explică de ce sloganul alianței sună diferit la Timișoara față de București.

Sandu rezumă oferta lui Fritz într-o formulă mult mai puțin festivă:
„Iar acum să vii senin și să ceri «pol reformator», dar cu o condiție: Timișoara să rămână tot la USR. Adică voi conduceți, voi decideți, voi împărțiți, iar ceilalți vin cu voturile și legitimitatea.”
Formal, Dominic Fritz nu a spus că aderarea PNL la viitorul pol este condiționată explicit de cedarea Timișoarei către USR. Ar fi incorect să-i atribuim o asemenea frază. Numai că USR a pus singur, în același pachet politic, cele două piese din care Sandu își construiește concluzia: vrea alianță cu PNL la nivel național și vrea să păstreze Primăria Timișoara la nivel local. Mai mult, filiala anunță că dorește și preluarea conducerii Consiliului Județean.
Traducerea lui Sandu poate fi polemică, dar nu vine din neant.
Iar liberalul nu se oprește la explicații subtile:
„Asta nu e parteneriat. E tupeu ambalat în reformă.”
Finalul este chiar mai lipsit de echivoc: „prost” ar fi, spune Sandu, acela care după șase ani în care a fost tratat drept sursa tuturor relelor ar accepta acum formula și ar mai spune și „mulțumesc”.
Rareori expresia „pol reformator” a produs atât de puțină căldură între potențialii membri ai polului.
Alin Popoviciu: colaborarea nu înseamnă renunțarea la propria judecată
Ștefan Sandu folosește artileria. Alin Popoviciu, secretar general al PNL Timiș și vicepreședinte al Consiliului Județean, formulează lucrurile mai instituțional, dar mesajul despre autonomia liberalilor este la fel de important.
Popoviciu își reafirmă respectarea protocolului PSD–PNL din Consiliul Județean Timiș, despre care spune că „a început corect, a funcționat corect” și că ar trebui să continue până la finalul mandatului. Nu este tocmai decorul ideal pentru narațiunea simplificată în care toate „forțele reformatoare” se aliniază natural într-o singură tabără, iar PSD rămâne dincolo de șanț.
Mai ales că liderul liberal introduce un principiu care poate deveni esențial în negocierile viitoare, mai exact spune că această colaborare nu trebuie confundată cu abandonarea identității politice.
„Pentru mine, colaborarea nu înseamnă compromis de la principii, iar loialitatea nu înseamnă renunțarea la propria judecată”, spune Popoviciu.
În disputa privind o eventuală alegere parțială pentru Primăria Timișoara, el merge mai departe și afirmă că PNL trebuie să aibă libertatea de a-și desemna candidatul, iar sprijinul unui partener trebuie să fie „real, fără condiții și fără negocieri care să golească de conținut angajamentul asumat”.
Contextul imediat al declarației sale privește oferta PSD de susținere a unui candidat liberal, nu apelul lui Fritz către PNL, deci cele două lucruri nu trebuie amestecate artificial. Dar principiul politic formulat de secretarul general al PNL Timiș este greu de ratat. Parteneriatul presupune respectarea autonomiei partenerului, nu anexarea lui la strategia celui mai vocal dintre aliați.
Iar filiala liberală exprimase deja public ideea că deciziile privind candidatul la Primăria Timișoara se iau în PNL Timiș și că organizația are „propria noastră agendă”.
Reformă pentru toată lumea, putere pentru cine trebuie
Aici se află, de fapt, punctul sensibil al întregii construcții propuse de USR. La București este simplu să vorbești despre „pol reformator”, „modernizare”, „alternativă” și necesitatea de a opri fragmentarea. Sunt concepte suficient de generoase încât nimeni să nu fie obligat să precizeze din prima cine renunță la candidaturi, cine ocupă funcțiile și cine trebuie să înghită șase ani de conflicte locale pentru binele cauzei.
La Timișoara, problema este mult mai concretă. USR nu vorbește despre retragerea din cursa pentru Primărie pentru a facilita construcția comună. Dimpotrivă, își fixează oficial drept obiectiv păstrarea administrației municipale. Nici Consiliul Județean nu este lăsat în afara ambițiilor, căci USR vrea și conducerea acestuia, justificând obiectivul prin necesitatea de a apăra Banatul de ceea ce numește „captura PSD”.
Prin urmare, nedumerirea liberalilor are o logică politică ușor de înțeles chiar și fără pasiune doctrinară. Dacă USR păstrează principalul bastion electoral al județului, pretinde și Consiliul Județean și stabilește totodată identitatea ideologică a viitorului pol, ce primește concret PNL din această asociere, în afară de onoarea de a fi recunoscut, după șase ani, drept suficient de reformator pentru a furniza voturi?
Nu este nevoie de un șir de negocieri sofisticate pentru a observa dezechilibrul perceput de liberalii locali. Este suficient să pui alături mesajele.
Bolojan vorbește despre consolidarea încrederii dintre PNL și USR. Fritz vorbește despre victoria unui pol reformator. USR Timiș anunță că vrea să păstreze Primăria și să câștige CJ Timiș. Ștefan Sandu privește această arhitectură și vede altceva: „voi conduceți, voi decideți, voi împărțiți”.
Aici se termină poezia congreselor și începe contabilitatea puterii.
Timișoara este testul pe care sloganul trebuie să-l treacă
Ironia este că tocmai Timișoara ar trebui să fie cea mai simplă demonstrație că o alianță PNL–USR poate funcționa. Este orașul asociat cel mai puternic cu ascensiunea politică a lui Dominic Fritz și unul dintre principalele centre electorale ale USR. Dacă există undeva teren pentru experimentul „polului reformator”, aici ar trebui să fie.
Numai că tot aici există și memoria politică a ultimilor șase ani. Liberalii din Consiliul Local nu discută cu un USR imaginar, proiectat pentru 2028 într-un laborator sociologic. Ei discută despre partidul cu care s-au confruntat efectiv în administrația Timișoarei. De aceea reacția lui Sandu este mai relevantă decât pare la prima vedere, pentru că ea arată distanța dintre aritmetica alianțelor desenate la centru și relațiile acumulate pe teren.

USR poate, firește, să susțină că păstrarea Primăriei este justificată de voturile obținute și că propriile obiective electorale nu exclud un parteneriat național cu PNL. Este o poziție politică legitimă. Dar PNL are exact același drept să constate că parteneriatul devine mai puțin seducător atunci când una dintre părți vine la negocieri cu activele importante deja trecute în propria coloană.
Deocamdată nu există o hotărâre oficială a PNL Timiș care să respingă o alianță cu USR pentru 2028. Există însă ceva ce pentru negocierile viitoare poate conta aproape la fel de mult. Atârnă greu în balanță o nemulțumire formulată public de lideri și aleși liberali care nu par deloc dispuși să accepte rolul de anexă electorală a USR la Timișoara.
„Polul reformator” poate deveni cândva o alianță. Până atunci însă, la Timișoara, USR are de rezolvat o chestiune mult mai puțin spectaculoasă decât salvarea României în 2028, adică să-i convingă pe potențialii parteneri că sunt chemați la masă pentru a negocia, nu doar pentru a completa numărul de tacâmuri.
*cover generat cu DALL-E 3


