Cele 30 de zile de Festival al faptelor au fost prea multe, căci fostul primar de Timișoara nu a avut cu ce să se laude. Noroc cu postările otrăvite, în care a aruncat cu vitriol politic în dușmanii închipuiți și a mai umplut golul nerealizărilor. Acum numărătoare merge de la zero spre minus infinit. Precum lauda cu baza sportivă Costică Rădulescu.
Cu tupeul caracteristic, Fritz a început să se laude pe sine și pe „echipa mea”, chiar și cu proiecte începute în administrația Robu și realizate de alții. De exemplu, realizate de către Compania Națională de Investiții, cu aport zero din partea Primăriei Timișoara.
Fritz își trece în palmares baza construită de CNI. „Echipa mea” intră pe teren după ce statul plătește lucrarea
Dominic Fritz a găsit, sâmbătă, 3 octombrie, formula perfectă pentru fotografia politică de inaugurare: „Înapoi la lucrurile care contează. De azi, Timișoara mai are o bază sportivă nou-nouță deschisă comunității.” Apoi vine propoziția care mută discret meritul din contabilitate în patrimoniul politic: „Mă bucur că la Timișoara recuperăm și că echipa mea continuă proiectele de sport.”
Baza este, într-adevăr, deschisă de municipalitate și va fi administrată de oraș prin Sport Club Municipal. Numai că „echipa mea” apare în poveste la câțiva ani după ce proiectul fusese pus pe șine, iar investiția principală, licitațiile și constructorii nu au venit de la Primăria Timișoara.
În 2026, „echipa mea”. În acte, povestea începe în 2019
Cronologia nu are nevoie de sloganuri. Prin Ordinul MDRAP nr. 2833 din 9 octombrie 2019, obiectivul „Construire bază sportivă TIP 1, str. Costică Rădulescu nr. 6” intră pe lista-sinteză a subprogramului „Complexuri Sportive”. CNI informează oficial municipalitatea prin adresa nr. 11021/17.10.2019, înregistrată la Primărie cu nr. SC2019-26411/17.10.2019. Urmează Expunerea de motive nr. SC2019-26786/22.10.2019, din mandatul lui Nicolae Robu, iar pe 25 octombrie Consiliul Local adoptă HCL 540/2019. (Primaria Timișoara)
Textul HCL este remarcabil de puțin poetic. Municipiul predă Ministerului Dezvoltării, „prin Compania Națională de Investiții «C.N.I.» SA”, terenul de 14.000 mp, CF 448188, „în vederea și pe perioada realizării de către C.N.I.-SA” a obiectivului. Primăriei îi reveneau amplasamentul viabilizat, racordurile la electricitate, apă, canal și gaz, terenul pentru organizarea șantierului și, după preluare, obligația de a păstra destinația și de a întreține baza minimum 15 ani. HCL 586/26.11.2019 modifică articolul 1 pentru a introduce explicit adresa Costică Rădulescu nr. 6; restul articolelor rămân neschimbate. Cu alte cuvinte, încă din 2019 era scris cine construiește și cine pregătește terenul. (Primaria Timișoara)
CNI licitează și contractează. Primăria pregătește terenul
În primăvara lui 2020, CNI, nu Primăria, scoate la licitație proiectarea și execuția bazei. Valoarea estimată pentru lotul Timișoara era de 5.616.403,81 lei fără TVA. Procedura este câștigată de TPS Engineering & Asociații la aproximativ 4,9 milioane de lei fără TVA, circa 5,9 milioane cu TVA, lucrarea fiind prezentată încă de atunci drept una finanțată din bani guvernamentali. (Licitatia)
Administrația Fritz are o contribuție reală, dar mult mai precisă decât formula elastică „echipa mea”. Prin HCL 78/16.03.2021, pornită de la Referatul nr. SC2021-5045/24.02.2021, Consiliul Local aprobă 381.473,50 lei, TVA inclus, pentru aducerea terenului la cotă, lucrări executate de Drumuri Municipale Timișoara. Primăria își îndeplinește apoi obligațiile privind amplasamentul și utilitățile. (HCL)
Mai simpatic este că nici nu trebuie căutate mărturii ostile administrației. Raportul Primarului pe 2023, document al instituției conduse atunci de Dominic Fritz, consemnează că „Compania Națională de Investiții SA a demarat” obiectivul, că „CNI a încheiat licitația”, iar Primăria „a predat amplasamentul către firma TPS Engineering & Asociații”, care urma să proiecteze și să construiască baza. Uneori arhiva administrației are prostul obicei de a nu citi postările de Facebook înainte de a rămâne arhivă. (Primariatm)
Șantierul moare, iar tot CNI îl resuscitează
Prima firmă nu termină lucrarea. În 2023, șantierul ajunge la aproximativ 70-80%, apoi este abandonat; urmează degradarea obiectivului și încercări ale municipalității de a debloca situația sau chiar de a prelua lucrarea. Nu este, așadar, povestea unei investiții line și triumfale, ci a unui proiect început înainte de actuala administrație, împotmolit ani de zile și repornit printr-o nouă procedură CNI.
La 1 august 2025, CNI publică anunțul SCN1166192, intitulat fără echivoc „Finalizarea lucrărilor”, cu o valoare estimată de 7.073.326,55 lei fără TVA. La finalul lui ianuarie 2026 este semnat contractul de 6.492.210,76 lei fără TVA cu asocierea condusă de Simion Tehnoconstruct, alături de Dalubuild Construct. Din nou, autoritatea contractantă este Compania Națională de Investiții. (sicap.pro)
Iar pe 29 iunie 2026, Serviciul Comunicare al Primăriei Timișoara produce poate cea mai utilă notă de subsol pentru postarea lui Fritz de astăzi. Instituția anunță că baza va deveni funcțională „după finalizarea lucrărilor realizate de Compania Națională de Investiții”. Municipalitatea introdusese apa și curentul și pregătea racordarea la gaz. Nu există aici nicio confuzie de paternitate. CNI realizează lucrările, Primăria racordează și urmează să preia obiectivul. (Primaria Timișoara)
Panglica e locală. Investiția principală, nu
Și mai spectaculos: cu numai trei zile înainte de inaugurare, pe 30 septembrie 2026, chiar Primăria Timișoara scria pe site-ul oficial: „Baza Sportivă «Costică Rădulescu» a fost construită prin Compania Națională de Investiții, cu fonduri de la bugetul de stat.” În același comunicat, administrația amintește baza „Vasile Deheleanu”, deschisă în martie, investiție de aproape 5 milioane de lei plătită integral din bugetul local. Acolo, într-adevăr, factura și meritul administrativ locuiesc la aceeași adresă. (Primaria Timișoara)
Fritz nu afirmă textual că Primăria a finanțat ori construit baza „Costică Rădulescu”. Formula este mai atentă: „e a doua pe care o deschidem anul acesta” – fapt corect – după care investiția alunecă sub umbrela „echipei mele”. Tocmai aici stă artificiul de comunicare. Inaugurarea și administrarea, care aparțin municipalității, se lipesc de investiția finanțată și contractată de stat prin CNI, în timp ce cele trei litere – CNI – dispar complet din relatarea politică.
În schimb, detaliul fotbalistic al lui Fritz este corect. La 3 octombrie 1990, Poli lui Costică Rădulescu pierdea returul de la Madrid cu 0-1, dar elimina Atletico după victoria cu 2-0 de la Timișoara. Frumoasă coincidență pentru o inaugurare.
Numai că în administrație tabela de marcaj se ține în ordine ministeriale, hotărâri, contracte și ordine de plată. Iar acolo rezultatul este mai puțin festiv. CNI a finanțat și contractat construcția principală, Primăria a pus terenul, a suportat lucrările și racordurile care îi reveneau, apoi a preluat baza și a deschis-o comunității.
„Echipa mea” a ajuns la inaugurare. Este o contribuție. Dar nu este același lucru cu a fi construit de CNI ceea ce te lauzi că inaugurezi tu, fost primar, și echipa ta, care în realiate nu mai este a ta.
*cover generat cu DALL-E 3
