USR și-a construit ani la rând o parte din discursul despre securitate în jurul pericolului rusesc. Tonul cu „vin rușii” l-a dat Dominic Fritz într-un video isteric pe care l-am criticat la vremea aceea. Un fake news la care zeloșii fact-checkeri din România au închis ochii. Au urmat și alți colegi de-ai săi din USR, cu zvonuri și mesaje ferme și directe care să inducă panică, plus acuze fără dovezi la adresa celor pe care, tot gratuit, i-au etichetat drept putiniști, georgiști, „sugeraniști”, PSD-iști „ciuma roșie” și „extremiștii pro-ruși” din AUR. Ruși, ruși everywhere…cum ar fi glumit sarcastic sociologul Mirel Palada. Acum, numele lui Alexandru Munteanu, vicepreședinte USR Dâmbovița, apare într-un dosar DIICOT privind Belarusul.
Atunci când Fritz a declanșat isteria „ne invadează rușii”, am realizat și prima grafică în care am transformat „USR ●” în „USSR ●” și mi-am luat atâtea raportări până mi-au suspendat temporar contul de Facebook, deși era un pamflet. După cele ce se întâmplă de ceva ani și după reținerile făcute de către procurorii DIICOT, joi, 1 octombrie 2026, colegii de la Gândul au reluat aceeași idee grafică. Încă nu au reușit să îi cenzureze.
USR a emis zeci de comunicate și postări despre „ofensiva pro-Putin”, acuzații la adresa partidelor considerate pro-ruse și avertismente că România nu trebuie lăsată „cadou lui Putin”. Chiar materialul din Gândul inventariază această retorică și o pune în contrast cu dosarul care a lovit acum organizația USR Dâmbovița. Ironia politică este greu de ratat. Dar investigația noastră nu pornește de la ironie și nici nu se termină acolo.
Alexandru Munteanu, vicepreședinte USR Dâmbovița și administrator al World Machinery Works SRL, a fost reținut de DIICOT împreună cu Evgenii (Evgeny sau derivate) Polyakov, directorul comercial al companiei, într-un dosar privind presupusa eludare a sancțiunilor impuse Belarusului. Potrivit surselor judiciare citate de Gândul, cei doi ar fi dat declarații ample și ar fi recunoscut faptele cercetate în legătură cu propria participație. O relatare ulterioară a publicației, bazată pe documente ajunse la instanță, spune că Munteanu ar fi declarat că știa că utilajul urma să ajungă în Belarus, dar considera că folosirea unei societăți germane ca intermediar ar fi scos compania sa din zona de răspundere. Acestea sunt susțineri din faza urmăririi penale, nu constatări definitive ale unei instanțe.
Schema investigată este, potrivit anchetatorilor, mult mai puțin provincială decât funcția politică a lui Munteanu. Un strung vertical VL40, evaluat la aproximativ 1,75 milioane de euro și susceptibil de dublă utilizare, civilă și militară, ar fi urmat să traverseze un circuit de companii din Germania și Kazahstan, pentru ca beneficiarul final să fie o entitate din Belarus aflată sub sancțiuni. DIICOT afirmă că existaseră inclusiv solicitări de autorizare a exportului respinse de autoritățile române, după care operațiunea ar fi continuat. Gândul sintetizează aceeași acuzație, conform căreia societățile ar fi livrat utilaje prin intermediari, cunoscând destinația finală, aflată explicit sub sancțiuni internaționale.
Există însă o cronologie care face cazul cu atât mai incomod politic pentru rusofobi dar mai ales pentru USR. Activitățile investigate de DIICOT sunt plasate între decembrie 2025 și septembrie 2026. În iunie 2025, portofoliul Apărării fusese preluat de Ionuț Moșteanu, tot din USR; din decembrie 2025, funcția a trecut la un alt membru din conducerea USR, Radu Miruță, care o deține și astăzi. Documentele oficiale confirmă succesiunea. Moșteanu a fost ministru al Apărării în guvernul instalat în iunie 2025, iar Miruță figurează la MApN din decembrie 2025 până în prezent.
Asta nu înseamnă că vreunul dintre ei știa ce făcea Munteanu și nu avem nicio probă că ministerul avea cunoștință despre operațiune.
Nu avem noi, în redacția Ecopolitica.
Însă înseamnă doar că, în timp ce USR vorbea public despre amenințarea rusă și conducea chiar Ministerul Apărării, un vicepreședinte județean al partidului și partenerul său de afaceri ajungeau, potrivit procurorilor, în centrul unei investigații privind transferul unui utilaj către Belarus.
Și aici începe partea pe care comunicatul DIICOT nu o spune. Relațiile industriale, societare și comerciale din spatele acestui dosar nu au început în 2025 și nici în 2023, când Munteanu a intrat pe platforma Mașini Unelte Bacău. Primele documente ne duc înapoi până în 2009, la Târgoviște, în jurul UPET, al utilajului petrolier și al lui Evgeny Polyakov. De acolo apar EVDANCO, AMCO Equipment, World Machinery Works, Bacău Industrial Park, Barleta, contracte, licitații și o succesiune de oameni care se întâlnesc, se despart pe hârtie și se regăsesc comercial.
Aproape două decenii de industrie și afaceri nu pot fi reduse la fotografia unui politician luat de procurori. Dar nici fotografia nu mai poate fi înțeleasă fără ele. În episoadele care urmează reconstruim, document cu document, traseul care pleacă din Târgoviște, trece prin Bacău, apoi prin Bavaria în Germania, conform investigației noastre, și ajunge, potrivit anchetatorilor, până în Belarus. Dar și rețeaua din Bavaria până în Belarus, trecând prin România, unde afacerea a ajuns pe mâna unor politicieni din USR, partidul #farapenali, #faracorupti, anti-Rusia și anti-Putin.
