Cornelia-Elena Micicoi, fosta prefectă de Timiș, membru USR, a fost reținută pentru 24 de ore de procurorii Parchetului European. Alături de ea au fost reținute încă patru sau cinci persoane, potrivit unor surse judiciare citate joi seara de presa locală. Numărul diferă între relatări, dar esențialul nu mai încape în nuanțe. Dosarul Pro Office, intrat în iunie în case, birouri și în agenda publică prin 11 percheziții, a ajuns acum la rețineri.
Pe 12 iunie, Micicoi spunea că nu are „nici măcar calitatea de martor”, că nu fusese citată și că nu i se adusese la cunoștință vreo acuzație. Câteva ore mai târziu demisiona din funcția de prefect. Dominic Fritz vorbea despre un „gest de onoare”, iar explicația publică a momentului descria o anchetă aflată la început.
Trei luni mai târziu, EPPO a dispus reținerea pentru 24 de ore. Măsura nu înseamnă condamnare, iar prezumția de nevinovăție rămâne în picioare. Înseamnă însă că ancheta nu s-a evaporat odată cu demisia și comunicatul liniștitor din iunie.
Trei episoade, sute de ore și proiectul de 3,75 milioane
Ecopolitica a început atunci să desfacă mecanismul document după document, adică tot ce înseamnă contracte, bilanțuri, proceduri de achiziție, acte ale ministerului și istoricul comercial al entităților din jurul Pro Office.
Primul episod, „EPPO a intrat, prefectul a demisionat. Micicoi, Pro Office și proiectul de 3,75 milioane”, a pus sub lupă proiectul MySMIS 152638, în care Asociația Pro Office era lider, iar TAPS Partner Cons SRL partener privat. Valoarea eligibilă inițială era de 3.769.403,73 lei.
Ținta era de 470 de beneficiari, 191 de persoane calificate și 120 integrate pe piața muncii. Documentele consultate indicau 85 de persoane ocupate. În același proiect apărea un contract de 644.410 lei pentru medierea celor 470 de beneficiari și angajarea a 120 dintre ei, atribuit spre finalul perioadei de implementare.
Micicoi avea dreptate într-un punct, căci nu fusese managerul proiectului. Manager era Ramona-Adela Dorosenco. Numai că documentele o plasau pe Micicoi într-o poziție deloc decorativă. Ea conducea Asociația Pro Office, fusese salariata organizației și figura între persoanele desemnate pentru evaluarea ofertelor la procedura contractului estimat inițial la 650.000 de lei. Formula „nu am fost manager” lămurea o funcție, nu relația sa cu beneficiarul finanțării și cu procedurile acestuia.
Mai exista povestea celor 1.443 de lei, suma prezentată public ca restituită în termen. Actul MIPE consemna altă cronologie. Titlul de creanță devenise executoriu la 8 noiembrie 2024, plata fusese făcută la 14 aprilie 2025, iar ministerul calculase dobândă pentru 157 de zile de întârziere. Suma era modestă. Diferența dintre declarație și document, mai puțin.
Patru-cinci lucrători, milioane în contracte
Al doilea episod, „Pro Office a vândut de toate statului. Cine a fabricat marfa?”, a ieșit din perimetrul proiectului european și a intrat în mecanismul comercial al unității protejate.
Pentru 2022, documentele organizației indicau aproximativ 200 de acorduri și contracte comerciale, însumând 4.564.588 de lei fără TVA. În primele zece luni, unitatea protejată avea patru lucrători cu dizabilități; în noiembrie și decembrie, cinci. Bilanțul arăta opt salariați în total. Catalogul comercial mergea de la papetărie, tonere și calculatoare până la detergenți, mobilier, îmbrăcăminte și ambalaje.
Întrebarea era inevitabilă. Cât din marfa facturată prin mecanismul unității protejate era produsă, prelucrată, personalizată sau ambalată prin munca persoanelor cu dizabilități și cât venea gata făcută de la furnizori?
Contractele cu statul nu devin infracțiuni prin simpla lor existență. Dar milioane de lei, o structură minusculă de personal și o ofertă comercială uriașă justificau o verificare mult mai serioasă decât liniștea unui comunicat.
Kangen, SICAP și trecutul economic al prefectului
Al treilea episod, „Kangen, instanțe, SICAP – traseul Pro Office de la apa alcalină la banii publici”, a urmărit genealogia economică a Pro Office, totul de la furnizori, litigii, achiziții publice, unitatea protejată și activități comerciale dintre cele mai diverse.
Printre documente apărea inclusiv achiziția, în 2019, a unui aparat LeveLuk SD501 din rețeaua Kangen Water, unde Asociația Pro Office figura la categoria „Distributor”. Nu exista dovadă că de aici s-ar fi dezvoltat o rețea efectivă de vânzări; documentul arăta însă amplitudinea spectrului comercial al unei organizații care avea să ajungă simultan în SICAP, în proiecte europene și în mecanismul unităților protejate.
Au fost urmărite și repoziționările societare ale Corneliei Micicoi. La 29 septembrie 2025 cesiona Profix Online Supplier și ieșea din administrarea C & A Logistic, păstrând 48,39% din capital. Pe 3 octombrie depunea jurământul de prefect. La 14 octombrie ieșea din administrarea Complementar, păstrând 46%. Operațiuni legale în sine, dar o cronologie relevantă pentru înțelegerea trecutului economic al noului prefect.
În iunie era „nici măcar martor”. În septembrie este reținută
În iunie existau perchezițiile, demisia prefectului și explicația că ancheta era abia la început. Ecopolitica a petrecut sute de ore în acte și a publicat trei episoade cu nume, cifre, contracte, contradicții și întrebări care nu puteau fi evacuate printr-o declarație de presă.
La 17 septembrie, Parchetul European a schimbat datele tabloului. Joi, 17 septembrie 2026, Cornelia-Elena Micicoi a fost reținută pentru 24 de ore, iar odată cu ea încă patru sau cinci persoane, conform surselor judiciare.
Ce acuzații sunt formulate individual, ce probe au dus la măsură și ce va urma după expirarea celor 24 de ore trebuie să rezulte din actele procurorilor. Până atunci, reținerea nu este verdict.
Dar nici 12 iunie nu mai poate fi povestit ca o simplă neînțelegere administrativă.
EPPO a intrat atunci. Prefectul a demisionat. Ecopolitica a intrat în documente. Trei luni mai târziu, procurorii au revenit cu rețineri.
Dosarul n-a dispărut. A avut nevoie de timp.
