„Înainte, împreună” până la Frankfurt. Cum colectează dominicfritz.ro nume, telefoane și e-mailuri sub umbrela USR

Vechiul dominicprimar.ro, folosit în campania locală pentru strângerea de nume, telefoane și adrese de e-mail, nu mai există ca destinație autonomă și trimite permanent spre dominicfritz.ro. Noul site folosește aceeași formulă de recrutare, în care politicianul vorbește la persoana întâi și cere date de contact, însă „termenii și condițiile” conduc la politica USR, unde partidul se identifică drept operator al datelor.

Ecopolitica a reconstruit cu banalul și vechiul Wayback Machine, tot mecanismul din 2024 și a urmărit tehnic, în 2026, ce se întâmplă după apăsarea butonului.

„Lasă-mi datele”

Dominic Fritz nu-ți cere votul. Deocamdată, îți cere ceva mai util între două campanii, ceea ce a cerut constant din 2003 până în 2026, să-i lași datele personale de contact.

Pe dominicfritz.ro, invitația este formulată aproape intim, la persoana întâi: „Lasă-mi datele de contact și te voi ține la curent cu planurile noastre.” Sub fotografie apar trei câmpuri dintre cele mai obișnuite pe internet. Nume. Telefon. Email. Nimic spectaculos, nimic care să sperie. Un formular scurt pentru cei care vor să rămână aproape de politician, să afle ce face, poate chiar să se implice. La final, o bifă lămurește ceva mai mult: utilizatorul acceptă să fie ținut la curent de „echipa Dominic Fritz și USR”.

Până aici, totul pare exact ceea ce vrea să pară, adică pagina personală a unui politician care își strânge în jurul lui o comunitate.

Problema începe exact când îl iei pe Dominic Fritz în serios și apeși pe „termenii și condițiile”.

Din clipa aceea, conversația personală se termină. Linkul nu te conduce la o politică de confidențialitate a lui Dominic Fritz, nici la o pagină juridică a vreunei misterioase „echipe Dominic Fritz”. Te trimite pe site-ul USR, la documentația partidului privind prelucrarea datelor cu caracter personal. Acolo dispare persoana întâi și apare persoana juridică. Uniunea Salvați România se identifică drept operatorul datelor.

Dominic îți cere datele la persoana întâi. GDPR-ul răspunde la persoana juridică.

Diferența nu este doar de vocabular. Pe ecran, relația este construită în jurul politicianului, cu fotografia lui, numele lui, mesajul lui, planurile lui și promisiunea lui că „te va ține la curent”. Când însă ajungi la documentul care trebuie să explice cine prelucrează numele, telefonul și adresa de e-mail, interlocutorul se schimbă. Nu mai este Dominic Fritz. Este partidul pe care îl conduce.

Ecopolitica a urmărit mai departe mecanismul, nu doar hyperlinkul. Am testat formularul, am urmărit traficul generat la apăsarea butonului și am reconstruit, cu ajutorul arhivei Wayback Machine, istoria predecesorului său, dominicprimar.ro. Rezultatul arată că actualul formular nu este o invenție apărută peste noapte. În campania locală din 2024, vechiul site al lui Fritz strângea tot nume, telefoane și adrese de e-mail, atunci pentru „echipa Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită”. Astăzi, „Dominic Primar” a dispărut ca destinație web, iar domeniul trimite permanent spre dominicfritz.ro. Formularul, în schimb, a supraviețuit foarte bine ascensiunii politice a proprietarului de imagine.

Iar aici începe povestea cu adevărat interesantă. Pentru că, odată desfăcut mecanismul strat cu strat, rămâne o contradicție simplă și greu de cosmetizat. În interfață este Dominic Fritz. În documentația juridică este partidul USR.

„Dominic Primar” a dispărut. Trăiască „Dominic Fritz”

În 2024, domeniul dominicprimar.ro nu lăsa prea mult loc pentru subtilități. Era un site electoral în sensul cel mai direct al cuvântului, construit în jurul funcției pe care Dominic Fritz voia s-o păstreze și al alianței cu care voia s-o păstreze. Pagina arhivată îl prezenta drept „Dominic Fritz. Primarul nostru.”, afișa numele Alianței Timișoara Unită, sloganul „Înainte, nu înapoi” și miza fără ocolișuri: „Pe 9 iunie Timișoara e Unită”.

Numele domeniului spunea, de altfel, tot ce trebuia spus despre rolul lui: Dominic Primar. Nu Dominic Fritz politicianul național, nu președintele unui partid, nu brandul personal desprins de o funcție. Era infrastructura digitală a unei candidaturi locale, în jurul căreia se adunau mesajele de campanie, raportul de guvernare, donațiile, mobilizarea și, cum vom vedea, datele de contact ale susținătorilor.

După alegeri însă, cariera politică a lui Fritz a crescut mai repede decât putea ține pasul numele vechiului domeniu. În vara lui 2025, Dominic Fritz devenise deja președintele USR. Iar cel târziu la 23 august 2025, Wayback Machine surprinde o schimbare care, tehnic, nu lasă loc de interpretare: dominicprimar.ro nu mai servește propriul site, ci răspunde cu un HTTP 308 Permanent Redirect către dominicfritz.ro.

Schimbarea nu a venit după pierderea funcției, ca o adaptare de nevoie, ci înainte. Tocmai asta îi dă greutate. dominicprimar.ro îl fixa semantic pe Fritz într-o funcție precisă, locală și inevitabil temporară: primarul. dominicfritz.ro, în schimb, mută centrul de greutate de la funcție la persoană și transformă adresa într-un brand politic transportabil, valabil indiferent de mandatul ocupat. Nu putem demonstra intenția internă din spatele deciziei, dar efectul este limpede: numele rămâne vizibil, iar eticheta „primar” dispare înainte ca funcția însăși să dispară. Cu alte cuvinte, identitatea digitală a fost pregătită din timp pentru o carieră mai largă decât Primăria Timișoara.

„Dominic Primar” n-a fost închis. A fost redirecționat. În politică, până și disparițiile vin cu status code.

Un mesaj 308 nu este o invitație politicoasă de a încerca o adresă nouă și nici o redirecționare provizorie. Este semnalul tehnic al unei mutări permanente. Vechiul vehicul electoral local încetează să mai existe ca destinație autonomă, iar traficul lui este absorbit de noul domeniu construit nu în jurul funcției, ci al persoanei.

Transformarea este discretă în browser și mult mai explicită politic. În 2024, adresa spunea ce voia să rămână Dominic Fritz. În 2025–2026, noul domeniu spune pur și simplu cine este Dominic Fritz. Funcția poate veni și pleca; numele rămâne, iar în jurul lui poate fi construită o infrastructură politică mult mai largă decât o campanie pentru Primăria Timișoara.

Trebuie însă păstrată aici o graniță probatorie foarte clară. Redirectul dovedește migrarea permanentă a traficului web. Nu dovedește migrarea bazei de date. Dintr-un 308 nu poți afla dacă numele, telefoanele și adresele de e-mail strânse în campania din 2024 au fost mutate, copiate, șterse sau păstrate într-un sistem separat.

Dar exact această limită tehnică deschide întrebarea care va urmări tot restul articolului.

Pentru că dominicprimar.ro nu fusese doar un afiș electoral pus pe internet. În campania din 2024, pagina avea deja formular de colectare a numelui, telefonului și adresei de e-mail, asociat „echipei Dominic Fritz și Alianței Timișoara Unită”. Vechiul domeniu a dispărut ulterior în noul dominicfritz.ro, iar în locul formulei locale apare astăzi o alta: Dominic Fritz și USR.

A migrat domeniul, a migrat traficul și a migrat identitatea politică. Rămâne de aflat dacă au migrat și oamenii strânși în baza din spatele lui.

Formularul supraviețuiește carierei

Dacă domeniile se schimbă, funcțiile politice se schimbă și alianțele se schimbă, formularul pare să aibă o viață mult mai liniștită.

În captura Wayback din 18 aprilie 2024, dominicprimar.ro cerea deja fără echivoc trei date personale: Nume, Telefon și Email. Sub ele, utilizatorul trebuia să bifeze că dorește să fie ținut la curent de „echipa Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită conform termenilor și condițiilor”.

În 2026, decorul este altul. Nu mai avem dominicprimar.ro, ci dominicfritz.ro. Alianța locală nu mai este pomenită. Fritz nu mai este doar candidatul care cere încă un mandat la Timișoara, ci președintele USR. Formularul însă solicită exact aceleași trei categorii de informații: nume, telefon, e-mail. Doar formula politică de lângă checkbox s-a schimbat. Acum utilizatorul acceptă să fie ținut la curent de „echipa Dominic Fritz și USR”.

Comparația încape într-un rând și tocmai de aceea spune aproape tot.

2024: Dominic Fritz + Alianța Timișoara Unită → Nume + Telefon + Email.
2026: Dominic Fritz + USR → Nume + Telefon + Email.

S-a schimbat candidatura. S-a schimbat funcția politică. S-a schimbat organizația pomenită lângă checkbox. Formularul a rămas remarcabil de stabil.

Arhiva Wayback arată însă că mecanismul nu a apărut direct în forma juridic lustruită din aprilie. Pe 21 februarie 2024, site-ul electoral îi chema deja pe vizitatori: „Înscrie-te în formular să fii ținut la curent cu Dominic și alegerile 2024.” În copia arhivată din acea zi nu apare însă nicio trimitere vizibilă la „Termeni și condiții” și nici la o pagină de protecție a datelor personale.

Prima captură identificată de Ecopolitica în care formularul apare împreună cu formula explicită „conform termenilor și condițiilor” este cea din 18 aprilie 2024. Între cele două snapshoturi sunt 57 de zile.

Între primul apel arhivat pentru înscriere și prima versiune identificată cu termeni expliciți există 57 de zile. Wayback nu poate spune ce s-a întâmplat în fiecare dintre ele. Poate spune însă ce a păstrat.

Aici precizia contează mai mult decât tentația unei concluzii spectaculoase. Arhiva internetului nu poate demonstra că formularul a funcționat neîntrerupt în toate cele 57 de zile și nici că, în acel interval, utilizatorii nu puteau primi informațiile privind prelucrarea datelor pe o altă cale. Prin urmare, nu există bază pentru formula comodă și incorectă „57 de zile de colectare ilegală”.

Există însă o succesiune documentară clară. În februarie, site-ul chema oamenii să intre în baza de contacte pentru „Dominic și alegerile 2024”. În aprilie, mecanismul este deja complet vizibil: trei câmpuri cu date personale, un checkbox și o trimitere la termeni și condiții. Iar ceea ce se află dincolo de acel link face tranziția spre partea cu adevărat interesantă a poveștii.

Pentru că formularul spune Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită.

Documentația juridică spune alt nume. USR.

Cui îi dai, de fapt, datele personale de contact?

Aici dispare ambiguitatea de marketing și începe partea juridică. În 2024, formularul de pe dominicprimar.ro îi spunea utilizatorului că va primi informații de la „echipa Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită”. Dacă apăsai însă pe „termenii și condițiile”, ieșeai din decorul electoral local și ajungeai pe pagina de informare privind prelucrarea datelor a USR.

În 2026, mecanismul se repetă aproape didactic. În interfață apare Dominic Fritz, alături de USR. În documentația juridică apare politica USR. Iar acolo partidul se identifică drept operator al datelor.

Schema este simplă:

În față: Dominic Fritz. În checkbox: Fritz plus vehiculul politic al momentului. În documentația juridică: USR.

Asta este cheia întregului mecanism.

Dominic Fritz îți spune „lasă-mi datele”. Dar juridic, datele nu îi sunt încredințate lui Dominic Fritz ca persoană. Linkul „termeni și condiții” trimite la politica USR, iar partidul se identifică acolo drept operator al datelor.

Diferența nu este semantică. În GDPR, „operatorul” este entitatea care stabilește scopurile și mijloacele prelucrării. Cu alte cuvinte, dacă USR decide pentru ce sunt folosite datele, cât sunt păstrate, cine are acces la ele și în ce sisteme sunt introduse, atunci partidul este actorul juridic central, indiferent că interfața prin care sunt culese poartă numele politicianului.

Și aici apare încă o particularitate. În registrul ROTLD, domeniile analizate figurează cu registrant de tip „Persoană fizică”. Identitatea registrantului nu este publicată. Așadar, nu putem spune cine este titularul real al fiecărui domeniu doar din WHOIS și nici nu putem transforma formula „Persoană fizică” într-o identificare nominală.

Putem însă constata ceva suficient de interesant:

un formular găzduit pe un domeniu înregistrat pe o persoană fizică colectează date într-un mecanism juridic în care USR se declară operator.

Și de aici vine întrebarea firească:

Cum ajunge un formular găzduit pe un domeniu cu registrant persoană fizică să colecteze date pentru un partid care se declară operator? Cine administrează efectiv infrastructura și cine are acces la informațiile introduse?

Nu este o întrebare retorică. Este exact genul de informație pe care operatorul și administratorii tehnici ar trebui să o poată explica limpede.

Mai există și o anomalie laterală, utilă ca notă de context: și usr.ro, domeniul oficial al partidului, figurează în ROTLD cu registrant de tip „Persoană fizică”. Asta nu schimbă statutul juridic al USR ca operator și nici nu dovedește vreo neregulă în sine. Arată însă că, în spatele ambelor domenii, raportul dintre identitatea publică a entității și titularul tehnic al domeniului nu este transparent din registrul public.

Și tocmai de aceea următorul pas nu mai poate fi unul pur juridic. Pentru că politica USR ne spune cine își asumă rolul de operator. Dar browserul ne poate spune cine primește efectiv datele în primul moment al transmiterii.

Așa că am apăsat butonul.

Am apăsat butonul

Până aici, documentele spun cine pretinde că răspunde juridic pentru date. Dar între un checkbox și o politică de confidențialitate rămâne întotdeauna partea mai puțin fotogenică: ce face efectiv site-ul în momentul în care utilizatorul își trimite informațiile.

Am testat formularul într-o sesiune controlată, cu traficul de rețea deschis în browser. După completarea câmpurilor și apăsarea butonului „Înainte, împreună”, aplicația generează o cerere de tip POST către:

https://dominicfritz.ro

Nu este o presupunere și nici o concluzie trasă din textul paginii. În payload-ul transmis apar efectiv numele, numărul de telefon, adresa de e-mail, acordul bifat și tokenul reCAPTCHA.

Serverul răspunde cu 200 OK, iar în corpul răspunsului apare explicit:

"success":true.

Cu alte cuvinte:

Formularul nu mimează colectarea. Numele, telefonul și e-mailul pleacă efectiv către backendul dominicfritz.ro, iar serverul confirmă operațiunea cu success:true.

De aici începe partea tehnică propriu-zisă. Requestul nu este un submit banal de formular, ci un Next.js Server Action. Headerul next-action, împreună cu structura Next.js a aplicației, arată că datele sunt preluate de o funcție care rulează pe server, nu procesate doar în browser.

Urma pe care o putem demonstra din exterior arată astfel:

browser → dominicfritz.ro → Cloudflare → Vercel/Next.js → Server Action → ?

Și tocmai acel semn de întrebare contează.

Browserul ne arată foarte bine prima parte a traseului. Vedem unde pleacă pachetul, ce conține și ce răspuns primește. Vedem că aplicația stă în spatele Cloudflare și că răspunsurile poartă infrastructura Vercel. Headerul server: cloudflare apare în răspuns, iar x-vercel-cache și x-vercel-id indică execuția prin Vercel.

Ce nu poate vedea browserul este pasul următor.

Browserul ne arată unde intră datele. Nu ne poate arăta ce face serverul cu ele după aceea.

Dacă Server Action-ul scrie într-o bază proprie, dacă trimite datele către infrastructura USR, către Qomon, HubSpot sau către un alt CRM, acea comunicare se produce server-to-server și nu mai apare în Network-ul utilizatorului. Exact aici se termină verificarea din exterior și începe obligația de explicație a celor care administrează sistemul.

Asta este diferența dintre ceea ce știm și ceea ce încă trebuie lămurit.

Știm că utilizatorul introduce trei date personale. Știm că ele pleacă spre dominicfritz.ro. Știm că serverul le acceptă. Știm că aplicația este construită pe Next.js și rulează prin infrastructură Vercel, cu Cloudflare în față.

Nu știm, din browser, în ce bază sunt persistate după acel moment și cine le poate interoga mai departe.

De aceea, formula corectă nu este „datele ajung la USR” în sens tehnic direct. În traficul browserului nu apare un POST către usr.ro. USR apare, în schimb, în documentația juridică drept operator al prelucrării.

Și tocmai această ruptură dintre stratul tehnic și cel juridic face mecanismul relevant:

Politica ne spune cine este operatorul. Testul tehnic ne spune cine primește primul datele. Între cele două rămâne o bucată de infrastructură pe care numai administratorii ei o pot explica.

Iar acea infrastructură mai lasă o urmă. Una geografică.

Frankfurt.

„Înainte, împreună” până la Frankfurt

Urma tehnică lăsată de formular nu se oprește la numele furnizorului de infrastructură. Răspunsul primit după transmiterea datelor conține și un identificator Vercel care permite localizarea regiunii în care a fost procesată cererea: x-vercel-id: fra1::.... HAR-ul salvat de Ecopolitica păstrează această valoare în răspunsul serverului.

În nomenclatorul Vercel, fra1 înseamnă Frankfurt, Germania. Cu alte cuvinte, în testul nostru, cererea prin care formularul de pe dominicfritz.ro a transmis datele introduse de utilizator a fost procesată de infrastructura Vercel în regiunea Frankfurt.

Trebuie făcută însă o distincție pe care merită s-o fixăm înainte ca ironia să ia fața tehnicului: asta nu înseamnă că baza de date a lui Dominic Fritz sau a USR se află la Frankfurt. Nu știm unde sunt persistate informațiile după executarea funcției server-side și nici dacă sunt stocate în Germania, în alt stat european sau într-o infrastructură complet diferită. Browserul ne permite să urmărim cererea până la aplicația care o primește și o procesează; traseul ulterior, dacă există un transfer către o bază de date sau către un CRM, nu mai este vizibil din exterior.

Faptul verificabil rămâne însă suficient de expresiv:

În testul Ecopolitica, requestul prin care formularul a transmis datele a fost procesat de infrastructura Vercel în regiunea Frankfurt.

Așadar, cetățeanul din Timișoara completează numele, telefonul și adresa de e-mail, bifează că vrea să fie ținut la curent de echipa Dominic Fritz și USR, apoi apasă „Înainte, împreună”. În spatele interfeței cu aer local și personal, operațiunea server-side pe care am documentat-o este executată la Frankfurt. De acolo încolo, browserul tace.

Cetățeanul din Timișoara apasă pe „Înainte, împreună”, iar operațiunea server-side testată de noi este executată la Frankfurt. Ce se întâmplă cu datele după aceea nu mai poate fi văzut din browser.

Frankfurtul aduce însă, în cazul lui Dominic Fritz, și o coincidență tehnică imposibil de ignorat, chiar dacă nu trebuie împinsă mai departe decât permit faptele. În 2026, după dobândirea cetățeniei române, certificatul electronic folosit de Fritz continua să poarte în Subject valoarea C=DE. În terminologia certificatelor X.509, C este câmpul countryName. Nu este o declarație juridică de cetățenie și nu dovedește că Fritz ar fi fost „considerat german” de sistem. Este pur și simplu o valoare tehnică înscrisă în certificat.

Frankfurtul are, în cazul lui Dominic Fritz, o ironie tehnică suplimentară. În 2026, după dobândirea cetățeniei române, certificatul electronic folosit de primar continua să poarte în câmpul X.509 countryName valoarea DE. Nu este o probă de cetățenie și nu există vreo legătură demonstrată între certificat și infrastructura site-ului. Sunt două fapte tehnice independente.

Tocmai de aceea paralela trebuie lăsată acolo unde este: în registrul ironiei documentate, nu al insinuării. Certificatul electronic și infrastructura Vercel nu au vreo legătură demonstrată între ele. Unul spune C=DE, celălalt spune fra1. Primul descrie un atribut tehnic al certificatului, al doilea regiunea în care Vercel a procesat cererea testată de noi.

Dar imaginea rezultată are, inevitabil, un umor involuntar:

În politică, Fritz este între timp român. În certificatul electronic, countryName a rămas DE. Pe site, alegătorul este chemat să lupte pentru Timișoara și România. Iar pachetul cu numele, telefonul și e-mailul trece, în testul nostru, prin Frankfurt.

Și aici se termină ironia și reîncepe proba.

Nu rezultă de aici că datele sunt stocate în Germania. Nu rezultă nici vreo legătură între certificatul electronic al lui Fritz și alegerea infrastructurii Vercel. Rezultă două fapte tehnice independente, documentate separat.

Unul dintre ele ne spune însă ceva foarte concret despre mecanismul de colectare: formularul aparent simplu de pe dominicfritz.ro nu este doar o căsuță de contact lipită de fotografia unui politician. În spatele butonului există o aplicație server-side, o infrastructură internațională și un traseu tehnic care, în testul Ecopolitica, trece prin Frankfurt.

Întrebarea rămasă nu mai este unde a trecut cererea.

Întrebarea este unde au rămas datele.

Ce s-a întâmplat cu baza din 2024?

Până aici, traseul domeniilor poate fi urmărit destul de precis. În campania locală din 2024, dominicprimar.ro colecta nume, telefoane și adrese de e-mail pentru „echipa Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită”. În 2026, dominicfritz.ro solicită aceleași trei categorii de date, de această dată pentru „echipa Dominic Fritz și USR”.

Între cele două momente, vechiul domeniu electoral a încetat să mai existe ca destinație autonomă. dominicprimar.ro a fost pus să redirecționeze permanent traficul către dominicfritz.ro, printr-un HTTP 308 Permanent Redirect.

Aici însă se termină ceea ce poate demonstra un redirect și începe întrebarea pe care numai cei care administrează infrastructura o pot lămuri.

Redirectul 308 mută vizitatorul. Nu ne spune dacă a mutat și oamenii care își lăsaseră deja numele, telefonul și adresa de e-mail.

Diferența este esențială. Un domeniu poate fi redirecționat în câteva minute. O bază de date are însă istoric, scopuri declarate, perioade de retenție, drepturi de acces și un temei pentru fiecare utilizare ulterioară. Faptul că vechiul site electoral a fost absorbit de noua identitate digitală a lui Fritz nu dovedește automat că și baza de contacte a urmat același drum.

Dar nici nu răspunde la întrebarea evidentă. Ce s-a întâmplat cu baza de contacte construită în campania din 2024?

Datele au fost șterse după alegeri? Au rămas într-un sistem separat? Au fost păstrate de USR în calitatea sa de operator? Au fost importate într-o bază nouă? Au fost transferate odată cu infrastructura digitală a lui Fritz? Pot fi folosite și astăzi pentru comunicări politice? Dacă au fost păstrate, ce perioadă de retenție li s-a aplicat și în baza cărei informări?

Mai există și o problemă de acces care nu este deloc minoră. În 2024, omul bifa că dorește informații de la „echipa Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită”. Alianța nu era sinonimă cu USR. Așadar, cine putea vedea efectiv acele date în campanie? Numai USR? Echipa candidatului? Structurile alianței? Furnizori tehnici? Iar după încheierea campaniei, cine a rămas cu accesul?

În 2026 formula este alta: „echipa Dominic Fritz și USR”. Politicianul este același, tipul de date este același, mecanismul de recrutare este aproape identic, dar cadrul politic s-a mutat dintr-o alianță electorală locală în partidul condus chiar de Fritz.

Această continuitate nu dovedește reutilizarea aceleiași baze. O face însă imposibil de ignorat ca întrebare jurnalistică.

Vechiul site a fost absorbit. Despre vechea bază nu știm încă același lucru.

Și tocmai aici ar trebui să existe o explicație simplă, dacă lucrurile sunt la fel de simple precum formularul de pe site: cine a păstrat datele din 2024, cât timp, unde, cine a avut acces la ele și dacă vreo parte din acea bază este folosită în infrastructura politică din 2026.

Pentru că între „Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită” și „Dominic Fritz și USR” există o diferență politică evidentă.

Întrebarea este dacă, în baza de date, diferența există și ea.

Cine mai apare în mecanism

Dincolo de relația vizibilă dintre Dominic Fritz, formular și USR, site-ul folosește o infrastructură tehnică mai largă. Ecopolitica a păstrat două fișiere HAR din sesiuni controlate și a urmărit serviciile care apar efectiv în trafic.

Cloudflare stă în fața aplicației. Răspunsurile serverului includ atât server: cloudflare, cât și identificatori cf-ray, ceea ce arată că traficul trece prin infrastructura Cloudflare înainte să ajungă la aplicația propriu-zisă.

Vercel este infrastructura pe care rulează aplicația. În răspunsurile serverului apar x-vercel-cache și x-vercel-id, iar aplicația este construită în Next.js. În testul de trimitere a formularului, identificatorul Vercel a indicat regiunea fra1, adică Frankfurt.

Vercel Web Analytics pornește deja la simpla vizitare a site-ului, înainte de completarea formularului. HAR-ul conține explicit SDK-ul @vercel/analytics/next, versiunea 2.0.1, iar browserul trimite un request de tip view către endpointul de analytics configurat pe domeniu.

Google reCAPTCHA este încărcat tot înainte de submit. Site-ul solicită API-ul reCAPTCHA și apoi componentele sale de pe infrastructura Google, inclusiv recaptcha/api2/anchor și webworker-ul aferent. Asta înseamnă că browserul contactează Google înainte ca utilizatorul să apese butonul de trimitere a formularului.

Sentry apare ca serviciu de monitorizare tehnică. Site-ul folosește SDK-ul sentry.javascript.nextjs, iar traficul este tunelat prin endpointul local /monitoring; payload-ul conține DSN-ul unui proiect Sentry. În sesiunile noastre, requesturile respective au fost respinse cu 403 Forbidden, cu mesajul event submission rejected with_reason: Cors.

Aici trebuie făcută o distincție clară:

Nu avem probă că Sentry a primit numele, telefonul sau adresa de e-mail introduse în formular.

În traficul analizat, requesturile Sentry conțin telemetrie tehnică, nu cele trei date personale trimise prin formular.

La fel de important, în HAR-urile păstrate de Ecopolitica nu apare dovadă de Meta Pixel sau Google Tag Manager. Căutările după connect.facebook.net și googletagmanager.com nu au returnat astfel de requesturi în sesiunile analizate.

Asta nu înseamnă că putem descrie întreaga infrastructură internă a site-ului doar din browser. Serviciile care comunică exclusiv server-to-server nu apar în HAR-ul utilizatorului. Înseamnă doar că, dintre componentele vizibile din exterior, am putut documenta Cloudflare, Vercel, Vercel Web Analytics, Google reCAPTCHA și Sentry, fără să găsim în testele noastre Meta Pixel sau Google Tag Manager.

Pe scurt, formularul pare simplu. Infrastructura nu este.

Site personal. Operator de partid.

Nu avem până acum proba unei colectări clandestine. Formularul este la vedere, checkbox-ul există, iar USR își asumă în documentația juridică statutul de operator. Problema nu este existența formularului, ci arhitectura politică pe care o descoperi abia după ce treci de suprafața lui.

În față se află un domeniu construit în jurul numelui politicianului, o fotografie, o invitație formulată la persoana întâi și promisiunea că Dominic Fritz te va ține la curent cu „planurile noastre”. Urmează trei câmpuri simple — nume, telefon, e-mail — și un buton. Dincolo de ele însă începe infrastructura partidului, adică USR apare în checkbox, USR apare în documentația juridică, iar USR se identifică drept operator al datelor.

E o construcție eficientă tocmai pentru că nu pare complicată. Pentru utilizator, relația este personală: Dominic vorbește, Dominic invită, Dominic cere datele. În momentul în care întrebi însă cine stabilește juridic scopul prelucrării, cine răspunde pentru date și în ce cadru sunt acestea administrate, personajul central se schimbă. Site-ul continuă să poarte numele lui Fritz, dar răspunsul juridic vine de la partid.

Istoria digitală face contrastul și mai vizibil. dominicprimar.ro a dispărut ca destinație autonomă, lăsând în urmă un redirect permanent spre dominicfritz.ro. În 2024, primul site strângea nume, telefoane și adrese de e-mail pentru „echipa Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită”. În 2026, noul site solicită aceleași date pentru „echipa Dominic Fritz și USR”. Între timp s-a schimbat candidatura, s-a schimbat funcția politică, s-a schimbat formula organizațională și s-a schimbat chiar identitatea digitală sub care este făcut apelul. Mecanismul de recrutare a rămas, în esență, același.

Aici se află și întrebarea pe care partea vizibilă a site-ului nu o poate răspunde: ce s-a întâmplat cu contactele strânse în 2024? Redirectul explică soarta traficului. Nu explică soarta datelor. Din exterior putem vedea că vechiul domeniu a fost absorbit de cel nou, putem vedea că actualul formular funcționează, putem urmări requestul până în infrastructura server-side și putem identifica operatorul declarat în documentația juridică. Nu putem vedea însă, fără explicația administratorilor, dacă baza veche a fost ștearsă, păstrată, migrată sau integrată într-un sistem mai larg.

De aceea, investigația nu se închide cu o acuzație, ci cu o constatare și o obligație de transparență.

dominicprimar.ro a dispărut. În locul lui a rămas un redirect permanent spre dominicfritz.ro. S-a schimbat numele domeniului, s-a schimbat funcția politică a protagonistului și s-a schimbat organizația pomenită lângă checkbox. Un lucru a rămas remarcabil de stabil: formularul cu nume, telefon și e-mail. În 2024 era pentru Dominic Fritz și Alianța Timișoara Unită. În 2026 este pentru Dominic Fritz și USR. Iar când cetățeanul întreabă cine îi prelucrează de fapt datele, răspunsul nu mai vine de la Dominic Fritz. Vine de la partid.

În fond, toată povestea încape într-un paradox suficient de simplu cât să nu mai aibă nevoie de ornamente:

Site-ul este personal. Mesajul este personal. Invitația este personală. Doar datele încetează foarte repede să mai fie o chestiune personală.

*cover realizat cu DALL-E 3