Dacă nu ne-ar costa tot pe noi, ar fi chiar distractiv să avem campanie și alegeri în fiecare an. Glumesc.Totuși, show-ul de rahat de la A3 cu Ciucă, Ciolacu și ceilalți candidați din 2024 ne-a arătat cât de penibili, autosuficienți și falși sunt candidații. Și mai ales cât de nepregătiți să conducă o țară, dar perfecți pentru o reprezentație de circ de joasă speță.
În 2025 am avut 3 shit-show-uri, nu unul! Dezbateri multe dar 3 mari: la UM DIGI 24, TVR si A3.
Din motive cred eu tactice, Simion și Ponta au stat departe de circ. Ei și-au făcut propriile spectacole pe la podcasturi și întâlniri publice și private.
În schimb Antonescu versus Lășconi versus Nicușor Dan au dat din ei toate umorile și penibilitatea unor actori de film prost. Nimic despre capacitatea de a fi președinte respectabil al unei țări serioase.
Ceilalți mai mici, gen Ion John, Funeriu sau Terheș au completat vălăul cu penibil ieftin în aplauzele susținătorilor.
Ce am învățat din 2024 la zi? Democrația e relativă iar la noi nu mai există. Presa e atât de fragilă și vulnerabilă încât doar televiziunile care au încasat din milioanele de euro subvenții de partid au avut parte de acțiune – nu și de credibilitate.
Apoi am aflat că jurnalismul în social media poate fi sinucidere dacă spui adevărul și deranjezi.
Cel mai important am aflat că nu există stat de drept, Constituția e doar muscă pe rahat, iar puterea judecătorească și Justiția sunt inexistente în fața unor structuri de tip neo-securistoid cum sunt CCR, AEP, BEC sau CNA.
Am mai învățat că s-a inventat Ministerul Adevărului, poliția politică a fact-checkerilor sau minciuni de genul “vot util” versus “vot civic”. Când frauda bate votul, de ce aș mai ieși la vot?
Călin Georgescu își merită porecla de Călin Nebunu, pentru că, ajutat sau nu, a adus ceea ce a lipsit 35 de ani. Candidatul ieșit din matrixul sistemului care i-a învățat pe români că pot gândi liber în decizia politică.
Din păcate, românii am dovedit că suntem încă imaturi și prea fricoși ca să gândim singuri și să fim în stare să susținem sau să combatem prin vot un tip ca Georgescu.
Ceea ce a scos la lumină monstrul care credeam că a murit în 1989, însă era doar în adormire: un deep state, mașina infernală care controlează tot – de la servicii și justiție, guvern, președinție, presă și până la nivel de mental colectiv și individual al oamenilor.
Cuvântul de ordine, serul ce ne-a fost injectat pentru a ne reaminti că nu însemnăm nimic: FRICA.
Acel sentiment primal și primitiv, mai vechi decât focul și mult, mult mai vechi decât Divinitatea inventată de societate.
Fiecare e pe cont propriu. Iar contul e gol. La noi e Blackout total fără să se fi luat curentul precum în Peninsula Iberică.
Revin la cuvintele dispărutului Andrei Gheorghe:
“Și acolo între ziare și televiziuni și alte chestii nasoale
Stăm noi ca proștii și dăm telefoane:
Gheorghe, ce faci? Bună ziua, vreau să spun că te iubesc foarte mult!
Muiie și sacâz
România e cea mai bună idee care s-a întâmplat vreodată românilor
La revedere domnu’ prim-ministru,
mergem mai departe
Este țara în care nimic, niciodată nu se termină.”
