Băsescu, umbra care bântuie România: câți bani dau miticii pe Timișoara?

Mitici (argou) – Denumire peiorativă folosită de ardeleni pentru locuitorii din zona de sud și cu precădere din cea a Bucureștiului.

Sunt mai multe variante, cât priveşte naşterea stereotipului modern “mitic”. Istoricul bănăţean Ioan Haţegan susţine că termenul “vine de la Sf. Dumitru, patron al Bucureştiului. De la Dumitru, se trage Mitru, Mitică şi, mai apoi, cuvântul <mitic> “.

Alţi cercetători pun, însă, “miticul” pe seama lui Caragiale. “C-a devenit etichetă, asta nu poate fi decât de pe urma lui Caragiale”, susţine Ioana Popescu, etnolog. “Că el a scos în lume, a subliniat, a asumat acest stereotip care exista, în ultimă instanţă. Caragiale a ştiut să aşeze lucrurile acestea atât de bine, încât a devenit autorul lor, el e vinovat de genialitate şi tot ce e genial rămâne”.

Concret, Mitică e un personaj de ficţiune pe care Ion Luca Caragiale l-a făcut cunoscut cititorilor săi pentru prima dată într-o schiţă din 1900: “Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris, şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian.

El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv. Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieţii găseşte un cuvânt de spirit la moment, şi pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat şi plăcut în societate. (…) Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare”.

Revenind la politică, știm că “ora exactă” se dă la București. Acolo se adună, din toată țara, pe diverse funcții, personaje mai mult sau mai puțin calificate, care i-au decizii pentru majoritatea locuitorilor țării, în funcție de interese materiale sau politice ale celor aflați temporar “la butoane” în total dispreț față de dorințele locuitorilor din diverse zone ale României.

Caz concret: După Revoluție, Timișoara a avut un singur primar timișorean get-beget, iar acum șefii liberali de la București pun cruce PNL Timiș

Bănățenii, ca și orice alți regionali, au particularitățile lor. Câteva, sumar, ar fi fala bănățeană, simțul acut al proprietății și patriotismul local peste cel național, lucru datorat și contextului istoric în care Banatul a devenit provincie românească de abia în 1919.

Oficial, unirea Banatului cu România a fost proclamată pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Administraţia românească s-a instalat abia în vara anului 1919, unirea fiind consfinţită prin intrarea armatei române în Timişoara la 3 august 1919. Revendicat în graniţele sale naturale, până la Tisa şi până la Dunăre, Banatul a sfârşit prin a fi împărţit între România şi Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, în proporţie de circa 2/3 României şi 1/3 Regatului sârb.

Timișorenii care provin din familii cu tradiție în acest oraș au o tipologie specifică a gândirii și a obiceiurilor și există de zeci de ani un complex referitor la cei ce conduc Timișoara, dacă sunt timișoreni “get-beget” sau nu.

De exemplu, Coriolan Drăgulescu a fost primar al Timișoarei în perioada de tranziție de la finele celui de-al Doilea Război Mondial, între 29.11.1944 – 30.04.1945. El era originar din Vărădia, județul Caraș-Severin.

După răsturnarea regimului comunist, în decembrie 1989, primarii Timișoarei au fost

  • Pompiliu Alămorean 1989 – 1990 – numit
  • Liviu Borha (PNL): 1990 – 1992, – numit, originar din comuna Tăgădău, județul Arad
  • Viorel Oancea (PAC): 1992 – 1996, originar din Brașov
  • Gheorghe Ciuhandu (PNȚ-CD): 1996 – 2012, născut la Timișoara, județul Timiș
  • Nicolae Robu (PNL): 2012 – 2020, originar din comuna  Bocsig, județul Arad
  • Dominic Samuel Fritz (USR-PLUS): 2020 – prezent, născut în Germania, cetățean german

Și pentru a dovedi că cei care temporar ocupă diverse funcții de conducere la București, în contextul electoral din martie 2024, s-au luat câteva decizii cel puțin controversate.

În privința primarilor Timișoarei, PSD nu a reușit să câștige fotoliul de primar niciodată în cei 35 de ani de la schimbarea regimului comunist. Asta pentru că Timișoara este cunoscut ca un oraș de opoziție față de formațiunea social-democrată pe care o asimiliează cu “emanații FSN”, mai exact cu acei comuniști care au preluat puterea după 1989.

Au existat două șanse, în ultimii 35 de ani, când la Timișoara PSD a avut sau ar fi putut avea succes în alegerile locale. “2008 nu a fost, de asemenea, un an bun pentru social-democrați. După o perioadă de incertitudini, a fost lansat în cursă (tot fără să-și dorească) Ion Răducanu, actual deputat UNPR, însă foarte târziu. Nimeni nu îi poate reproșa lui Răducanu că nu s-a luptat în campania electorală sau că nu a scos la iveală multe nereguli din mandatele Ciuhandu, însă mobilizarea partidului nu a reușit să aducă un scor foarte bun. În același an de grație 2008, PSD s-a concentrat pe alegerile de la Consiliul Județean Timiș, unde împotriva președintelui în exercițiu de atunci, Constantin Ostaficiuc, a candidat Ilie Sârbu, din poziția de lider al PSD Timiș și senator. Rezultatul politic a fost foarte bun pentru social-democrați, iar Ostaficiuc l-a depășit pe Sârbu cu câteva procente, deși PDL era încă pe val mai ales în vestul țării. Scorul bun, diferență de 8 procente, a permis PSD să facă majorități la CJT și Primăria Municipiului Timișoara, social-democrații obținând primul mandat de viceprimar din perioada postdecembristă, postul fiind ocupat de Sorin Grindeanu, actualul președinte al PSD Timiș” (blog Vio Bota – Timișoara politică ’96-2016 | VioBota (wordpress.com)).

O a doua șansă ar fi fost acum, în 2024, prin desemnarea ca și candidat al alianței PSD – Pro România la Primăria Timișoarei a Roxanei Iliescu, dar care, conform înțelegerii dintre PSD și PNL, va renunța la candidatură, în favoarea candidatului comun PSD-PNL, fostul primar liberal Nicolae Robu.

Situația este incertă și în cea mai bogată comună din România: Dumbrăvița, județul Timiș. Aici PSD o susține (cel puțin declarativ) pe Alina Sperlea, un candidat extrem de popular și combativ în ultimii ani, care provine din Pro România, pe listele căruia a ajuns consilier local în 2020. Doar că așa cum s-au aranjat apele în alianța pentru alegerile locale din 2024, candidatura Alinei Sperlea din partea PSD riscă să fie anulată, dacă PSD va decide să îl susțină pe candidatul PNL pentru Dumbrăvița, omul de afaceri Cristian Rusu.

Cu totul altfel stau lucrurile la Consiliul Județean Timiș. Conform sondajelor realizate de trei institute diferite, candidatul cu cele mai mari șanse ar fi fost președintele PNL în exercițiu, care este și președinte al CJ Timiș, Alin Nica. În ciuda racolărilor de primari PNL de către PSD, în Timiș, pentru mulți liberali și nu numai, Alin Nica ar fi fost varianta agreată și cel mai posibil, cea câștigătoare.

Opoziția a venit atât din interiorul PNL Timiș, puternic divizat prin jocuri de culise de către deputatul-rector Marilen Pirtea, care și-a asigurat locul prin diverse favoruri profesionale și administrative, mai ales din poziția de rector al Universității de Vest din Timișoara, loc unde l-a adus să predea studii de securitate pe fostul adjunct al SRI, controversatul general Florian Coldea. Acesta nu a fost singurul serviciu adus celor ce l-au menținut pe bihoreanul Pirtea pe un loc de parlamentar de Timiș. În încercarea de a submina mandatul de președinte al PNL Timiș, deținut de Alin Nica, Pirtea s-a aliat cu un personaj controversat în politică și afaceri, fost apropiat al Elenei Udrea și al unor grupuri de interese din defunctul PD (L), Alin Popoviciu. În fine, în PNL Timiș există nu mai puțin de 4 facțiuni cu susținere diferită și cu interese divergente, care au erodat acut poziția politică a liberalilor timișeni, per ansamblu.

O altă sursă de neînțelegeri a fost o rivalitate politică dar și personală între președintele PSD Timiș, Alfred Simonis, președinte interimar al Camerei Deputaților și Alin Nica, președinte al PNL Timiș și al Consiliului Județean. De altfel, războiul a fost unul pe față, PSD Timiș racolând câți primari liberali a putut, concentrându-se mai puțin pe aducerea de primari (puțini, e drept) din alte partide.

De altfel, de-a lungul anilor, PNL Timiș a tolerat și propulsat pe locuri de parlamentari și europarlamentari, personaje din diverse alte județe, care nu își găseau loc eligibil în altă parte. Un personaj aparte este Ben Oni Ardelean, pastor neoprotestant cu anumite conexiuni în SUA, care a plecat în 2023 din PNL și a creat un mini-partid fantomatic, pentru a se întoarce pentru un nou mandat, tot în PNL, în anul 2024, ignorând prevederile din statutul partidului dar și conducerea PNL Timiș și intrând pe ușa din dos, printr-o negociere directă cu cel mai slab președinte pe care l-au avut liberalii, din 1991 încoace, generalul de armată Nicolae Ciucă – un personaj șters și ezitant, fără carismă și autoritate, care la retragerea din Armată declara că nu va intra niciodată în politică. Promisiune pe care a reușit să și-o țină exact până în octombrie 2021.

Nicolae Ciucă, a fost desemnat de președintele Klaus Iohannis pentru funcția de premier pe 21 octombrie 2021. Ciucă spunea în urmă cu câțiva ani, în 2018, că exclude complet ideea de a intra în politică.

Generalul Nicolae Ionel Ciucă a declarat în 2018, când mai avea șapte luni din mandatul său ca Șeful Statului Major al Apărării până să treacă în rezervă, că nu intenționează să intre în politică.

„Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major al Apărării încât, indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva. Odată ce ai fost şeful Statului Major al Apărării… Reprezintă demnitatea cea mai mare pentru fiecare dintre noi. Iar eu consider că nu trebuie să fie în niciun fel umbrită această poziţie de activitatea în alt domeniu.

Nu voi face politică. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere şi îmi va îngădui viitorul să sprijin această instituţie. Dar nu dintr-o funcţie publică”, a declarat Şeful Statului Major în 23 iunie 2018, potrivit romania-actualități.ro. Ce declara generalul Nicolae Ciucă înainte de trecerea în rezervă. „Nu voi face politică. Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major”. Simple palavre!

PNL a cedat către PSD șefia CJ Timiș, la schimb cu Primăria Sectorului 1 din București

Și pentru a dovedi cât de puțin îi interesează pe politicienii care ajung să dețină funcții în aparatul central de la București, dorința propriilor filiale din teritoriu și a votanților, miercuri, 20 martie 2024, la orele serii, Nicolae Ciucă i-a anunțat pe liderii PNL din teritoriu, reuniți la Vila Lac, că a decis să cedeze către PSD candidatura la șefia Consiliului Județean Timiș. Acum, CJ Timiș e condus de liberalul Alin Nica, dar acesta va fi sacrificat de PNL pentru a-i face loc lui Alfred Simonis, președintele PSD Timiș și președinte interimar al Camerei Deputaților.

La schimb, PNL primește dreptul de a-și nominaliza candidatul la Primăria Sectorului 1 din București, unde vrea să îl promoveze pe George Tuță, fost ofițer SRI și fost șef de cabinet al lui Eduard Hellvig.

Semn că trădarea în PNL a devenit boală cronică, mai ales după fuziunea cu PDL, din anul 2014.

De altfel, filiala Timiș a PNL a contat pentru liderii de la centru doar ca masă de manevră și trambulină pentru candidații la parlamentare și europarlamentare, impuși în organizația timișeană din alte zone ale țării, pentru a avea un loc eligibil.

Dacă vă întrebați de ce în titlu l-am menționat pe informatorul Securității Traian Băsescu, fost președinte al României, ei bine, el este artizanul unor grupuri de interese care au acaparat România, de-a lungul timpului, folosind ca paravan diverse partide, precum PCR, PD, PDL, PMP, PNL și a reușit să își împrăștie oameni care îi sunt și astăzi fideli “marinarului”, cam în tot spectrul politic și în centrele de decizie și putere. În ultimii zece ani, cu largul concurs de “non combat” al celui mai slab și arogant președinte al României, fost profesor de liceu și primar al Sibiului, celebrul alintat al sistemului, sasul Klaus Werner Iohannis.

Presimt un mare absenteism la vot, în general, anul acesta. Și ajunge să mă uit la oferta electorală pentru Primăria Timișoara ca să îmi dau seama că fie nu voi vota deloc, fie pun ștampila pe ambii candidați să îmi anulez votul.

În general, unde sunt mulți candidați votul se fragmentează. Interesant că la CJ Timiș nu se înghesuie vreo 8-10 candidați, precum la Primăria Timișoara. Deși, chiar și la Primăria Timișoara, cu ajutorul subtil al PSD, tot USRi, creația serviciilor românești, austriece și germane, va da primarul.

Iar cei care merg după fenta că PSD și PNL s-au unit pentru a combate “extremiștii” din AUR și SOS, ei bine, partidele astea două sunt fundamental naționaliste dar până la extremism, așa cum e în Germania, Franța, Ungaria sau Italia, mai e cale lungă. Și da, e foarte posibil ca AUR și chiar SOS să facă o figură interesantă, pentru că românii s-au cam săturat de sinecurile și despotismul promovate de partidele “vechi”, gen PSD, PNL sau PDL.

Și nu uitați UDMR, care pândește oportunist ca întodeauna, din umbră.

Ah, să nu uităm și presa plus influencerii, care pupă dosurile fine ce le dau harneala de plicuri cu bancnote, atribuiri cu dedicație și alte scheme. Consultanța face toți banii. Glumesc!

Amin și hai cu biletul de avion! Numai dus, vă rog!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *