EXCLUSIV! Europarlamentarul Maria Grapini: “La începutul anilor 2000, noi am conceput o strategie de țară până în anul 2030”

Politicienii de la București vorbesc, de mai bine de doi ani, despre Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă, un document extrem de important, dar și la modă, în contextul în care, la nivelul Comisiei Europene, la Bruxelles, se bate monedă pe un material amplu, intitulat PROIECTUL EUROPA 2030, Raport către Consiliul European al Grupului de reflecție privind viitorul UE 2030, document care poate fi consultat aici: untitled (europa.eu).

Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 (Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă (gov.ro)) este un document programatic cu care se face multă vâlvă, a avut mai multe variante, fiind targetată pe toate sectoarele industriale, dar și pe componente precum educația, sănătatea, economia, mediul, agricultura și altele. Ministerele și alte organisme guvernamentale au generat și ele diverse strategii sectoriale, cum sunt Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă sau Planul Național de Acțiune pentru implementarea SNDDR 2030.

Europarlamentarul PUSL, Maria Grapini, din grupul S&D, a dezvăluit, în exclusivitate pentru ECOPOLITICA.ro că o astfel de strategie de țară a fost inițial dezvoltată la începutul anilor 2000, ca o inițiativă venită chiar din partea președintelui României din acea vreme, Ion Iliescu, și agreată și de către prim-ministrul din perioada 2000 – 2004, Adrian Năstase și de cabinetul pe care îl conducea.

“Și în Uniunea Europeană vorbim de aceste ținte…2030, 2040, 2050. Da, este regretabil, pentru că puteam să fim în altă situație, pentru că acea strategie despre care m-ați întrebat dvs. a fost făcută cu foarte multă muncă și cu implicarea, să zic așa, a tuturor factorilor politici și administrativi. De ce spun și administrativi? Pentru că nu au participat la scrierea acestei strategii, cu mii de ore înglobate, doar cei care erau la guvernare. Era PSD atunci și era președinte Ion Iliescu. Au participat toate partidele politice, dar în primul rând au participat Academia Română, Banca Națională, institutele de cercetare, patronatele sectoriale, pentru că erau solide atunci, acum au mai slăbit, e adevărat, apoi sindicatele la nivel de țară. Și lucrul care s-a făcut atunci, după părerea mea, a fost extrem de bine gândit, pentru că părea o strategie de țară în care să fie înglobate strategiile sectoriale și cu ținte precise: ce să facem până în anul 2020? Ce să facem până în anul 2025? Ce să facem până în 2030? Dar, sigur că și în anii dinainte de aderare: ce să facem până în 2007. Eu atunci mergeam în fiecare săptămână, întâlnirile se făceau la Guvern, aveam o sală unde se lucra și de la o săptămână la alta, fiecare grup de lucru primea sarcină să lucreze la un material pe care, după aceea, îl prezentam acolo și îl definitivam cu punctele de vedere ale celor care participau. Eu am propus atunci, pentru că e într-adevăr o muncă acolo și că ar fi păcat să nu se voteze, să se ducă premierul de atunci, care era Tăriceanu, să se ducă în Parlament să transforme această strategie de țară într-o lege organică, care să fie trans-guvernamentală”, a declarat Maria Grapini, în exclusivitate, pentru Ecopolitica.ro .

Această strategie de țară, care avea un orizont de cuprindere până în 2030, a fost o inițiativă extrem de bună și foarte îndrăzneață pentru acea perioadă, după cum povestește europarlamentarul Maria Grapini, care în perioada respectivă nu era încă angrenată în politică, dar era extrem de activă ca și antreprenor de succes, președinte de patronat și veritabil ambasador al României, pe domeniul confecțiilor și al producției textile. De asemenea, Grapini a fondat mai multe organisme private care au agregrat femei antreprenor, o premieră pentru România post-comunistă.

Mai multe detalii despre Maria Grapini, ca antreprenor privat, ca filantrop dar și ca om politic puteți citi aici: Descoperiți cum se implică Maria Grapini – despre proiecte.

În ciuda muncii enorme, depusă de către grupuri interdisciplinare din care făceau parte oameni de afaceri din diverse sectorare, miniștri, reprezentanți ai instituțiilor de stat, reprezentanți ai Băncii Naționale a României și chiar ai Academiei Române, precum și economiști, profesori, finanțiști și alți experți, această primă strategie de țară nu s-a concretizat, așa cum au dorit autorii ei, într-o lege care să se aplice și să aibă efecte pozitive pe termen lung.

“Eu conduceam și un patronat atunci la nivel de țară și ne luptam și atunci, ne luptăm și acum cu această problemă, lipsa de predictibilitate, care e cea mai dăunătoare, pentru că tu consumi resurse și de timp și de bani și de eficiență. Din nefericire, nu știu de ce…căci nu eram în politică la vremea aia, ca să aflu apoi că niciodată această strategie de țară bine construită, pe care eu am comparat-o cu ce am găsit în literatura de specialitate, strategia din Japonia – japonezii au avut și pe 50 de ani și pe 100 de ani, nu s-a concretizat.

Nu am înțeles de ce, cine, cui i-a fost frică să pună în Parlament această strategie, să devină lege organică, dar cert este că nu s-a făcut nimic și, din când în când, mă mai uit la ea și văd că țintele acelea propuse, care erau cu calcule matematice, cu justificare – era prevăzut și termenul când să intrăm la moneda euro, deci foarte multe ținte, din păcate, nu s-au realizat. Cred că acest lucru ne costă. Ne costă pentru că am intrat în Uniunea Europeană nepregătiți și sigur că acuma gâfâim din urmă să ne integrăm, că de aderat, am aderat. Dar trebuie să ne mai și integrăm.

Ideea inițială a plecat de la o întâlnire la Cotroceni. Președintele Iliescu a invitat guvernul în funcție. Atunci, cu toți miniștrii, a invitat Banca Națională, președinții de partid și eu am ajuns acolo, pentru că eram președinte de patronat la nivelul țării, doar patronatele la nivel național, nu cele care erau la nivel județean și la fel sindicatele, la nivel național. Deci structura în sală, acolo, la Cotroceni, asta a fost. Evident, Banca Națională, așa cum spuneam, Academia Română și trebuie să spun că nu prea știam ce se va spune acolo. Și sigur că gazda, fiind președintele Iliescu, a deschis întâlnirea, mulțumindu-ne și anunțând brusc ce propune, considerând că de aceea era și Guvernul invitat și noi ceilalți, care contribuim la construcție și reconstrucție economică. Consider că este necesar să avem o strategie de țară pe 50 de ani pentru ca să nu se mai schimbe lucrurile din mers.

Pe mine m-a impresionat propunerea. Era prima dată când am aflat că există măcar ideea unei strategii de țară. Noi, cei din economia privată, președinții de patronat, ne plângeam adeseori în comisiile de dialog social că nu avem predictibilitate și m-am bucurat de idee. Numai că bucuria a fost de scurtă durată, pentru că primul ministru a contracarat propunerea în acea dezbatere, spunând că este greu să facem asemenea strategie în aceste schimbări care sunt. <<Nu știm chiar așa, cum va fi>>. Cam așa a fost exprimarea…nu știm ce facem peste un an și cum o să știm în 50 de ani? Dar am plecat optimistă, pentru că erau și ceilalți care au luat cuvântul, începând de la Guvernatorul Băncii Naționale, cei de la Academia Română, președinții de partid, unii dintre ei, între care eu îl citez, fără a avea vreo reținere, pe Vadim Tudor, care ne-a și trecut așa prin toată istoria.

Am plecat cumva optimistă, pentru că am văzut că balanța înclină în a avea o asemenea strategie. Între timp s-a schimbat guvernarea. Știm bine că din 2005…2004 a fost ultimul an în care primul ministru era de la PSD, ne-am trezit după aceea că guvernul liberal ne invită la scrierea acestei strategii. Eu sunt sigură că ideea a pornit de acolo, pentru că, așa cum am spus, liderii partidelor politice erau prezenți la această dezbatere. Am felicitat atunci liberalii că au preluat ideea. Iată, e un bun exemplu că nu trebuie să te uiți că X e dintr-un anume partid și să refuzi o idee bună doar pentru că vine de la un alt partid sau de la o altă formațiune politică. Însă, din păcate, a fost o muncă în zadar, pentru că nu s-a finalizat. Știți, a fost bine că s-a preluat ideea și s-a lucrat la această strategie, dar din păcate nu s-a finalizat.

Poate ne trezim acum, să ne uităm în acea strategie, pentru că sunt lucruri valabile încă în acea strategie”, a mai declarat, pentru Ecopolitica.ro, eurodeputatul Maria Grapini.

Cauzele și explicațiile pentru care acest proiect românesc istoric a eșuat sunt multe și complexe. Planul era unul conceput de români, cu intenția de a ridica poziția României pe piețele din Occident dar și pe cultivarea relațiilor comerciale cu țări din Asia, precum India sau China dar și cu Federația Rusă, piețe foarte importante pentru schimburile comerciale. Țări care acum, în secolul XXI, au un cuvânt tot mai greu, în contextul geopolitic și comercial actual.

Sigur, un astfel de proiect românesc și suveranist ar fi stat în calea planurilor de extindere și de globalizare ale puterilor occidentale și din America de Nord. Așa că primul proiect românesc de țară până în 2030 a fost marginalizat și scos de pe agenda guvernelor României, după anul 2004. Asta deși, spune europarlamentarul Maria Grapini, multe dintre direcțiile și strategiile din acea strategie de țară sunt valabile și astăzi și unele chiar se regăsesc în noile documente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *